Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 276/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 276/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 11133/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6536/2014)
Decizia Civilă Nr.276
Ședința Publică din data de la 22 Ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE S. G. I.
JUDECĂTOR M. C.
JUDECĂTOR D. A. T.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta-reclamantă C. Națională „Loteria Română” SA, împotriva sentinței civile nr.2369/28.02.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-pârât M. M. C., cauza având pe fond ca obiect „acțiune în răspundere patrimonială”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă C. Națională „Loteria Română” SA, prin consilierul său juridic d-nul R. iulian G., în baza delegației de reprezentare atașate la fila 12 dosar recurs, lipsind intimatul-pârât M. M. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Recurenta-reclamantă C. Națională „Loteria Română” SA, prin consilier juridic, interpelată fiind, arată că nu are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente în susținerea motivelor de recurs deduse judecății.
Recurenta-reclamantă C. Națională „Loteria Română” SA, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului, pentru motivele pe larg dezvoltate în cuprinsul memoriului de recurs, modificarea, în tot, a hotărârii judecătorești recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, obligarea pârâtului la plata sumei de 966,27 lei reprezentând contravaloarea combustibilului pentru deplasările în interes de serviciu efectuate în cadrul localității cu autovehiculul proprietate personală.
Curtea, în temeiul dispozițiilor prev. de art.150 din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil, de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ reclamanta C. Naționala "Loteria R." S.A. a chemat în judecată pe pârâtul M. M. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, sa fie obligat pârâtul la plata sumei de 966,27 lei reprezentând dauna efectiva si actuala (damnum emergens) suferita de C. Naționala Loteria R. S.A. ca urmare a nerespectării prevederilor Contractului Colectiv de munca - art. 60 (2).
Prin sentința civilă nr.2369, din data de 28.02.2014, pronunțată de Tribunalul București secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul cu nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C. Națională Loteria Română S.A., în contradictoriu cu pârâtul M. M. C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că pârâtul este angajat al reclamantei, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă nr._/2006 (filele 26-28).
Ambele părți arată că pârâtul a decontat cheltuieli de deplasare in interes de serviciu efectuate cu autoturismul proprietate personală.
Conform art. 60 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2009: "Pentru personalul operativ si T. cheltuielile de deplasare in interes de serviciu cu mijloace de transport in comun pe baza de bilete de călătorie individuale sau de abonamente, vor fi suportate integral de CNLR S.A., decontarea acestora efectuându-se lunar, pe baza de nota de justificare aprobata de conducere, insotita de actele doveditoare" (fila 44).
Potrivit art. 254 din Codul muncii: salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din analiza acestor prevederi legale rezultă că, pentru a exista răspunderea patrimonială a salariatului față de angajator este necesar a fi întrunite cumulativ următoarele condiții:
Calitatea de salariat la angajatorul păgubit;
Fapta ilicită săvârșită de angajat în legătură cu munca sa;
Prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului;
Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciu;
Vinovăția salariatului.
Instanța a analizat dacă în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.
Cu privire la calitatea de salariat la angajatorul păgubit, instanța a constatat că, potrivit contractului individuale de muncă depuse la dosar, menționate mai sus, pârâtul este angajat al reclamantei.
Cu privire la fapta ilicită săvârșită de angajat în legătură cu munca sa, instanța a reținut că reclamanta a susținut că pârâtul nu a respectat dispozițiile art. 60 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, în sensul că a solicitat decontarea transportului efectuat cu autoturismul personal, deși era permisă numai decontarea efectuată cu mijloacele de transport în comun.
Tribunalul a reținut că solicitarea de decontare a transportului cu autoturismul personal nu reprezintă o încălcare a contractului colectiv de muncă; astfel, acordarea de către angajator a unor drepturi suplimentare celor prevăzute în contractul colectiv de muncă nu echivalează cu nerespectarea dispozițiilor contractuale de către angajat.
Prin urmare, angajatul nu a săvârșit nicio faptă ilicită constând în nerespectarea contractului colectiv de muncă.
Cu privire la prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, instanța a reținut că pentru ca un prejudiciu patrimonial sa dea dreptul angajatorului de a cere obligarea angajaților la repararea lui este necesar sa îndeplinească doua condiții: sa fie cert si sa fie nereparat.
Un prejudiciu este cert atunci când existenta lui este sigura, neîndoielnica si totodată, poate fi evaluat in prezent. Sunt certe toate prejudiciile actuale, dar si prejudiciile viitoare si sigure.
În cauză, instanța a constatat că prejudiciul invocat de reclamantă nu este cert sub aspectul întinderii, la dosar nefiind depuse înscrisuri din care să rezulte perioada în care s-au efectuat decontări și cuantumul acestora. De asemenea, Tribunalul a reținut că pârâtul nu a confirmat cuantumul de 966,27 lei, reprezentând prejudiciul invocat de reclamantă.
În consecință, din probele administrate în cauză nu rezultă valoarea prejudiciului a cărui reparare o solicită reclamanta.
Cu privire la vinovăția pârâtului și legătura de cauzalitate, întrucât nu s-a dovedit săvârșirea unei fapte ilicite și valoarea prejudiciului, implicit nu sunt îndeplinite nici aceste condiții ale răspunderii patrimoniale a angajatului
Față de aceste considerente, nefiind întrunită condiția privind existența unui prejudiciu cert ca și întindere și nedovedindu-se existența unei fapte ilicite, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamanta C. Naționala "Loteria R." S.A., prin care a invocat următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu intimatul M. M. C., recurenta a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 966,27 lei, reprezentând contravaloarea combustibilului pentru deplasările in interes de serviciu efectuate în cadrul localității, cu autovehiculul proprietate personala, în condițiile în care acesta nu avea dreptul de a primii o astfel de suma.
Potrivit art. 60 alin. (2) din Contractul colectiv de munca aferent anului 2009, puteau fi decontate numai biletele sau abonamentele de călătorie cu mijloacele de transport în comun.
Prin sentința civila sus-menționata, Tribunalul București a respins acțiunea companiei, ca fiind neîntemeiata, reținând in esența ca:
Solicitarea de decontare a transportului cu autoturismul personal nu reprezintă o încălcare a Contractului colectiv de munca, deci nu se poate vorbi de existenta unei fapte ilicite;
Prejudiciul nu este cert sub aspectul întinderii sale si intimatul nu a confirmat cuantumul de 966,27 lei, reprezentând contravaloarea combustibilului pentru deplasările in interes de serviciu efectuate în cadrul localității, cu autovehiculul proprietate personala.
Recurenta critică soluția pronunțata de Tribunalul București pentru urmatoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 60 alin. (2) din Contractul colectiv de munca pe anul 2009 si ale prevederilor art. 254 si art. 256 din Codul muncii, motiv de nelegalitate prevăzut de art.304, pct.9 C.pr.civ. „când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.”
Astfel, solicită Curții să rețină că, în data de 31.03.2011, în urma controlului financiar de gestiune tip fond efectuat la Centrul de Profit București au fost constatate, pentru anul 2010, un număr de șase cazuri în care angajați ai centrului de profit au solicitat si primit drepturi bănești necuvenite, respectiv au decontat nejustificat cheltuieli de deplasare in interes de serviciu efectuate cu autoturismul proprietate personala.
In conformitate cu prevederile art. 60 alin. (2) din Contractul colectiv de munca aplicabil la nivelul companiei in anul 2009: "Pentru personalul operativ si T. cheltuielile de deplasare in interes de serviciu cu mijloace de transport in comun pe baza de bilete de călătorie individuala sau de abonamente vor fi suportate integral de CNLR S.A., decontarea acestora efectuându-se lunar, pe baza de nota de justificare aprobata de conducere, însoțită de actele doveditoare". Așadar, doar cheltuielile de deplasare in interes de serviciu, efectuate cu mijloace de transport în comun pe baza de bilete de călătorie individuala sau abonamente puteau fi decontate, nu și cele efectuate cu mașina personala.
La nivelul Centrului de profit București, prin Referatul nr. 630/28.01.2010, a fost aprobat, de către directorul acestuia, d-nul I. A. H. ca, pentru unii salariați - printre care se afla și intimatul, care circulau cu mașina personala, decontarea să se efectueze până la valoarea de 100 lei lunar, suma ce ar fi acoperit valoarea abonamentelor RATB, metrou si maxi - taxi.
Referatul a fost întocmit cu nerespectarea prevederilor art. 60 alin. (2) din CCM. În acest sens, prin procesul verbal de control nr. 408/31.03.2011 al Serviciului Control Intern s-a concluzionat că în anul 2010 s-au decontat nejustificat cheltuieli de deplasare in interes de serviciu cu mașina personala pe numele paratului, în suma de 966,27 lei, și s-a dispus luarea măsurii de recuperare a sumei încasate necuvenite, de la acesta.
În raport de dispozițiile art. 254 si ale art. 256 din Codul muncii, si de situația de fapt, astfel cum a fost prezentata, recurenta arată că, prin decontarea în mod neîntemeiat a unor cheltuieli de deplasare în interes de serviciu, efectuate cu mașina personala, au fost încălcate prevederile art. 60 alin. (2) din Contractul colectiv de munca pe anul 2009, care stabilea in mod clar care este modalitatea in care se face decontarea cheltuielilor de deplasare in interes de serviciu.
Faptul că a fost invocata existenta unui referat aprobat de conducerea centrului de profit ca temei al decontării cheltuielilor în sumă de 966,27 lei, nu este de natura a înlătura angajarea răspunderii salariatului. Intimatul a luat cunoștința de prevederile Contractului colectiv de munca in ceea ce privește modul de efectuare a decontărilor pentru cheltuielile făcute în interes de serviciu și a solicitat decontarea cheltuielilor, cu încălcarea prevederilor art. 60 alin. (2) din CCM aplicabil, ceea ce nu transforma natura acestor cheltuieli, din neîntemeiate în întemeiate.
Mai mult, in sensul dispozițiilor CCM nu puteau fi acte ddoveditoare decât biletele de transport în comun ori abonamentele, iar nu bonurile de achiziție combustibil pentru autoturism.
Așadar, urmare a celor constatate de Serviciul Control Intern din cadrul companiei, fapta ilicita exista in mod clar și indubitabil, în sensul ca au fost încălcate prevederile art. 60 alin. (2) din CCM aplicabil, pe anul 2009, care stabilesc fără echivoc modul în care se decontează, pentru personalul operativ si T., cheltuielile de deplasare în interes de serviciu.
In acest sens, nu se poate trece nici peste dispozițiile imperative ale Codului muncii art. 256 „(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie".
Or, față de dispoziția legala citata, și faptul că intimatul a primit o suma de bani ce nu era datorata, obliga salariatul la restituirea către recurentă a 966,27 lei.
De asemenea, recurenta consideră că nu se poate reține ca fiind întemeiata susținerea instanței de fond, potrivit căreia fapta ilicita, constând în nerespectarea Contractului colectiv de munca, nu exista și că acordarea de către angajator a unor sume rezultate din decontare neprevăzute în CCM, nu echivalează cu nerespectarea dispozițiilor contractuale de către angajat. Decontarea cheltuielilor de deplasare în interes de serviciu, efectuate cu mașina personala, încalcă prevederile art. 60 alin. (2) din CCM și nu poate fi înlăturata ori interpretata în sensul dat de instanța fondului.
In concluzie, consideră ca instanța fondului a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 60 alin. (2) din Contractul colectiv de munca pe anul 2009 si ale art. 254 si art. 256 Codul muncii, întrucât fapta ilicita există, salariatul primind cu buna știința o suma de bani nedatorata de către recurentă.
În raport de dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., recurenta solicită Curții să examineze cauza sub toate aspectele și să constate ca dovada întinderii prejudiciului a fost făcută.
Cu privire la existenta și întinderea prejudiciului, arată ca acestea au fost constatate prin Procesul verbal de control de gestiune tip fond efectuat la Centrul de Profit București, cu nr. 408/31.03.2011.
În cuprinsul acestuia au fost constatate, pentru anul 2010, un număr de șase cazuri în care angajați ai centrului de profit au decontat nejustificat cheltuieli de deplasare în interes de serviciu efectuate cu autoturismul proprietate personala.
Susținerea instanței de fond cu privire la inexistenta unei confirmări, din partea intimatului, a cuantumului sumei de 966,27 lei, reprezentând prejudiciu, nu are niciun suport legal. Nicio prevedere ori dispoziție legala, nu leagă tribunalul de recunoașterea intimatului, în pronunțarea unei soluții.
Da altfel din poziția sa procesuala, nu rezulta ca intimatul a contestat cuantumul sumei în cauza, ci doar că nu este de acord cu plata debitului.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri din care rezultă că decontarea cheltuielilor respective s-a făcut in anul 2010, și că, în ceea ce privește pe intimatul din prezenta cauza, acesta a decontat suma de 966,27 lei, reprezentând contravaloarea combustibilului pentru deplasările în interes de serviciu efectuate în cadrul localității cu autovehiculul proprietate personala.
In condițiile în care, în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de judecata nu era pe deplin lămurită cu privire la existenta si întinderea prejudiciului, avea posibilitatea a pune în discuția părților aceste chestiuni, in virtutea rolului sau activ.
Modalitatea în care instanța de fond a analizat dovezile administrate în cauza și a concluzionat in sensul ca prejudiciul nu este cert sub aspectul întinderii sale este deficitara, în condițiile în care recurenta apreciază că s-au făcut dovezile necesare.
În situația in care se constatau anumite nelămuriri cu privire la chestiunea întinderii prejudiciului, puteau face obiect al dezbaterii în contradictoriu, între părți.
Având in vedere cele reținute de către instanța fondului, recurenta arată că înțelege să procedeze la completarea probatoriului administrat în cauza, astfel încât chestiunea existentei și întinderii prejudiciului să fie pe deplin lămurită.
F. de cele sus-arătate, consideră că în cauza de față sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale a salariatului, în sensul că exista fapta ilicita și că prejudiciul cauzat este cert sub aspectul întinderii sale, în raport de actele existente la dosarul cauzei, în concluzie, în cauza sunt îndeplinite dispozițiile art. 254 si ale art.256 din Codul muncii, întrucât este vorba de o paguba materiala produsa angajatorului, din vina și în legătură cu munca sa, astfel că, în raport de dovezile administrate în raport de situația de fapt, acțiunea este întemeiata.
Pe cale de consecința, având in vedere susținerile din prezenta, solicită Curții admiterea prezentului recurs, modificarea în tot a sentinței civile nr. 2369/28.02.2014 pronunțata de Tribunalul București, în sensul admiterii cererii de chemare în sensul obligării intimatului la plata sumei de 966.27 lei, reprezentând contravaloarea combustibilului pentru deplasările in interes de serviciu efectuate în cadrul localității. cu autovehiculul proprietate personala.
Deși legal citat intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor de recurs, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente in speta, iar Curtea isi insuseste in intregime considerentele tribunalului pentru a nu le mai relua.
O prima critica formulata de recurenta este cea potrivit careia instanta de fond ar fi retinut in mod gresit ca pârâtul nu ar fi încălcat prevederile Contractului colectiv de munca la nivel de unitate.
Critica este neintemeiata, intrucat art. 60 alin. 2 din CCM la nivel de unitate aplicabil in anul 2009 a prevazut urmatoarele:
"Pentru personalul operativ si T. cheltuielile de deplasare in interes de serviciu cu mijloace de transport in comun pe baza de bilete de călătorie individuala sau de abonamente vor fi suportate integral de CNLR S.A., decontarea acestora efectuându-se lunar, pe baza de nota de justificare aprobata de conducere, însoțită de actele doveditoare".
Intimatul pârât nu a incalcat prevederile art. 60 alin. 2 din CCM, ci, distinct de dispozitia contractuala mentionata, a solicitat aprobarea decontarii sumei de 100 lei lunar, care acoperea valoarea abonamentelor RATB, metrou si maxi – taxi, suma fiind folosita pentru efectuarea deplasarilor in interes de serviciu cu autoturismul proprietate personala. Cererea a fost aprobata de catre directorul Centrului de profit București, prin Referatul nr. 630/28.01.2010, prin fapta salariatului nefiind incalcate in niciun fel prevederile contractului colectiv de munca.
Separat de dispozitia din CCM, in cazul particular al paratului si al altor salariati in situatii similare, persoanele responsabile au aprobat decontarea cheltuielilor de transport efectuate de acestia in interes de serviciu in alta modalitate decat cea prevazuta in CCM, dar cu respectarea aceluiasi prag valoric de 100 lei lunar, fara ca o astfel de decontare sa constituie o incalcare a CCM, care sa atraga raspunderea patrimoniala a salariatului. Dispozitiile din CCM au caracter minimal in ceea ce priveste drepturile salariatilor, fara sa ingradeasca posibilitatea acestora de a beneficia si de alte drepturi, in afara celor prevazute in conventia colectiva de munca, atunci cand acestea le sunt recunoscute de catre angajator, cum este cazul in speta.
Totodata, nu este indeplinita nici conditia privind existenta prejudiciului, dat fiind faptul ca, asa cum s-a aratat, aprobarea decontarii cheltuielilor de transport efectuate in interes de serviciu cu masina personala s-a facut numai pana la limita sumei de 100 lei lunar, aceeasi suma ca cea prevazuta in CCM la art. 60 alin. 2 pentru decontarea deplasarilor efectuate cu mijloacele de transport in comun, singura diferenta fiind documentele justificative pe baza carora se face decontarea. Or, reclamanta nu a contestat efectuarea deplasarilor de catre pârât, care ar fi implicat oricum decontarea acestora, in masura in care ar fi fost efectuate cu mijloacele de transport in comun, ci a pretins incalcarea CCM doar prin prisma documentelor justificative care au stat la baza acestor decontari, ignorand dreptul salariatului de a beneficia de rambursarea cheltuielilor efectuate in interesul reclamantei si in vederea indeplinirii atributiilor de serviciu.
In consecinta, nefiind indeplinite in mod cumulativ conditiile prevazute de art. 254 C.muncii pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a salariatului, retinand ca paratul a beneficiat de decontarea deplasarilor efectuate in interes de serviciu pe baza unei aprobari din partea persoanelor cu atributii in acest sens si in aceleasi limite valorice ca orice alt salariat al reclamantei, in mod corect prima instanta a respins actiunea, ca neintemeiata.
Față de considerentele expuse, constatând că instanța de fond a dat o corectă interpretare a materialului probator administrat în cauză și a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă C. Națională „Loteria Română” SA, împotriva sentinței civile nr.2369/28.02.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-pârât M. M. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. G. I. M. C. D. A. T.
Grefier,
M. Colindeață
Red: I.S.G.
Tehnored.I.S.G./D.M.
2 ex./ 28.01.2015
Jud.fond: B. E. D.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1699/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 212/2015.... → |
|---|
