Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3140/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3140/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 2872/87/2014
Dosar nr._ (1975/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 3140
Ședința publică de la 17.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – E. L. U.
JUDECĂTOR – L. C. DOBRANIȘTE
GREFIER – F. V.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant I. I. împotriva sentinței civile nr. 3 din data de 12.01.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „CFR MARFĂ” SA, în cauza având ca obiect „contestație decizie de concediere”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 17.09.2015 și a dat următoarea decizie.
CURTEA ,
Constată că prin sentința civilă nr. 3 din data de 12.01.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a respins ca nefondată acțiunea prin care reclamantul I. I. a solicitat să se dispună anularea deciziei de concediere nr. CZ2.1/2895/07.08.2014 emisă de pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „CFR MARFĂ” SA; reintegrarea sa pe postul avut anterior; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data concedierii și până la efectiva reintegrare; obligarea pârâtei la 10.000 lei daune morale.
Reclamantul a declarat apel, criticând sentința suscitată sub următoarele aspecte, în esență:
Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșita a legii.
Prima instanța n-a înțeles că la emiterea deciziei de concediere, pârâta s-a raportat doar la Revizia de Vagoane București Triaj, deși trebuia să se raporteze la întreg CENTRUL ZONAL DE MARFĂ BUCUREȘTI, deoarece CENTRUL ZONAL DE MARFĂ BUCUREȘTI întrunește condițiile pentru a fi calificat ca unitate.
Noțiunea de "unitate" este prevăzută de art. 1 alin. 1 litera „a” din Directiva nr. 98/59/CE. Curtea Europeană de Justiție a interpretat termenul "unitate" în sensul că o unitate de producție corespunde noțiunii de unitate vizată de această directivă. Prin urmare, Directiva 98/59/CE privind apropierea legislațiilor statelor membre, cu privire la concedierile colective în special art.1 alin. 1 litera „a", trebuie interpretata în sensul că o unitate de producție separată a unei societăți care dispune de un echipament și de un personal specializat distincte, a cărei funcționare nu este influențată de cea a celorlalte unități și care are un director de producție responsabil de bună desfășurare a activității și de supravegherea a tot ceea ce este legat de funcționarea instalațiilor unității, precum și de rezolvarea problemelor tehnice, corespunde noțiunii de "unitate" în sensul vizat de aceasta.
Conform prevederilor art. 14(1) din Codul muncii, „în sensul prezentului cod, prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forța de muncă pe bază de contract individual de muncă”.
Și art. 1 lit. e) din Legea nr.62/2011 definește termenul de angajator-persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forța de muncă pe bază de contract individual de muncă ori raport de serviciu.
Calculul posturilor desființate a fost făcut prin modificarea statelor de funcții ale Centrului Zonal de Marfă București, așa cum rezultă din Programul de restructurare și reorganizare a CFR Marfa SA, CAP. 8 lit. b) - Restructurare subunități T din cadrul CZM București (reducerea unui număr de 105 posturi ocupate).
Decizia de concediere este semnată de dl. P. L., Manager la SUCURSALA Muntenia-Dobrogea CENTRUL ZONAL DE MARFĂ BUCUREȘTI în baza Dispoziției Directorului General al CFR Marfa-SA nr.3 8 din data de 02.07,2014.
Conform art.5 din decizie, a fost concediat ca "urmare a aplicării prevederilor art.4 din prezenta decizie Dl. I. I. se încadrează la B.II, lit.g (calificativele obținute la ultima evaluare profesională anuală).
În conținutul deciziei nu se precizează motivul concedierii, mai precis ce calificativ a obținut reclamantul la ultima evaluare profesională anuală.
Cerința legată de indicare a motivelor care au determinat concedierea nefiind îndeplinita de către decizia contestată, atrage sancțiunea nulității absolute a concedierii astfel efectuate, potrivit art.78 din Codul muncii.
Conform prevederilor art.79 din Codul muncii: „în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere”.
Așa cum rezultă din Programul de restructurare și reorganizare a CFR Marfa SA, CAP. 8 lit. c), calculul posturilor desființate a fost făcut prin modificarea statelor de funcții ale CENTRULUI ZONAL DE MARFĂ BUCUREȘTI - Restructurare subunități V din cadrul CZM București (reducerea unui număr de 100 posturi ocupate) după cum urmează:
- revizia de Vagoane București Triaj cu 37 posturi ocupate din care 14 Revizor tehnic vagoane I;
- postul de revizie București Progresu (se desființează) printre care și 9 posturi de Revizor tehnic vagoane I, iar personalul n-a fost concediat, ci a fost redistribuit în cadrul CENTRULUI ZONAL DE MARFĂ BUCUREȘTI, iar o parte din personalul Reviziei de Vagoane București Triaj încadrat în funcția Revizor tehnic vagoane I a fost concediat, printre care și reclamantul.
Pârâta n-a făcut dovada că salariații care au ocupat cele 9 posturi de Revizor tehnic vagoane I din cadrul Postului de Revizie București Progresu (care s-a desființat) au fost concediați.
Din Statul de funcții valabil de la data de 01.01.2014 (înainte de concediere) rezultă că la REVIZIA VAGOANE BUCUREȘTI TRIAJ era prevăzut un număr de 38 posturi Revizor tehnic vagoane 1.
Din Statul de funcții valabil de la data de 11.08.2014 (după concediere) rezultă că la REVIZIA VAGOANE BUCUREȘTI TRIAJ era prevăzute un număr de 30 posturi Revizor tehnic vagoane 1.
Deci, au fost desființate 8 posturi Revizor tehnic vagoane 1.
Pârâta nu justifica pe ce motiv a fost ales printre cei concediați, deoarece la ultima evaluare profesională anuală a obținut calificativul foarte bun și punctajul 4,93.
Revizorul tehnic vagoane I, B. C. a obținut calificativul foarte bun și punctajul 4,92 și a rămas pe funcție.
Revizorul tehnic vagoane I, C. A. a obținut calificativul foarte bun și punctajul 4,88 și a rămas pe funcție.
Revizor tehnic vagoane I, A. Ș. a obținut calificativul foarte bun și punctajul 4,93 și a rămas pe funcție.
Aceste aspecte rezulta din Actul nr. 4398/2014 al REVIZIEI VAGOANE BUCUREȘTI TRIAJ intitulat: situația evaluării profesionale pe anul 2013 pentru funcția TRV 1 a contestatorului și a celorlalți salariați cu funcții similare din cadrul REVIZIEI VAGOANE BUCUREȘTI TRIAJ, depus de către pârâtă Ia dosarul cauzei.
Așa cum a arătat, în Statul de funcții valabil de la data de 01.01.2014 (înainte de concedierea contestatorului) rezultă că la REVIZIA VAGOANE BUCUREȘTI TRIAJ erau prevăzute un număr de 38 posturi Revizor tehnic vagoane I, iar din Actul nr. 4398/2014 al REVIZIEI VAGOANE BUCUREȘTI TRIAJ, intitulat situația evaluării profesionale pe anul 2013 pentru funcția TRV I, rezulta că au fost evaluați profesional numai 35 de salariați încadrați în funcția de Revizor tehnic vagoane I.
Deci lipsesc calificativele obținute la Evaluarea Profesională pe anul 2013 pentru 3 salariați încadrați în funcția de Revizor tehnic vagoane I la REVIZIA VAGOANE BUCUREȘTI TRIAJ.
Din cele prezentate rezulta că pârâta n-a respectat prevederile din Programul de restructurare și reorganizare a CFR Marfa SA, conform căruia trebuia să concedieze 14 Revizori tehnice vagoane I din cadrul REVIZIA VAGOANE BUCUREȘTI TRIAJ, dar a concediat doar 8 astfel de revizori, conform Statului de funcții valabil de la data de 11.08.2014; pe de altă parte, n-a respectat ordinea de prioritate la concediere, deoarece au rămas pe funcții Revizorul tehnic vagoane I, B. C. care a obținut calificativul foarte bun și punctajul 4,92 și Revizorul tehnic - vagoane I, C. A. care a obținui calificativul foarte bun și punctajul 4,88, iar contestatorul I. I. care a obținut calificativul foarte bun și punctajul 4,93, a fost concediat.
Art.76(1) lit.c din Codul muncii prevede imperativ: "Decizia de concediere se comunica salariatului în scris și trebuie să conțină criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art.69 alin, 2 lit. d), numai în cazul concedierilor colective." Conform prevederilor art.69 alin.3 din Codul muncii republicat: "Criteriile prevăzute la alin. (2) lit.d se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea obiectivelor de performanță".
Fiind vorba de salariații aceleași subunități, la concediere colectivă, pârâta trebuia să aplice criteriile stabilite și menționate Ia pct.4 din decizia de concediere și prevăzută în art.57(3) din Anexă la Acordul înregistrat la CFR Marfă cu nr. 94/06.05.2014, pentru toți salariații care ocupau aceeași funcție.
La efectuarea concedierilor colective trebuiesc respectate criteriile prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Așadar, pentru a aprecia cu privire la natura concedierii dispusă urmează să se constate că la efectuarea concedierilor, pârâta s-a raportat doar la Revizia de Vagoane București Triaj, în timp ce trebuia să se raporteze la întreg CENTRUL ZONAL DE MARFĂ BUCUREȘTI, deoarece CENTRUL ZONAL DE MARFĂ BUCUREȘTI întrunește condițiile pentru a fi calificată unitate, iar calculul posturilor desființate a fost făcut prin modificarea statelor de funcții ale CENTRULUI ZONAL DE MARFĂ BUCUREȘTI, așa cum rezultă din Programul de restructurare și reorganizare a CFR Marfa SA CAP. 8 lit. c) Restructurare subunități V din cadrul CZM București
În plus, conform art.14 din Codul muncii raportarea acestor criterii obligatorii trebuia făcuta la nivelul angajatorului, adică a persoanei juridice angajatoare și nu doar la nivelul Reviziei de Vagoane București Triaj.
Prin contestație a solicitat să se pună în vedere pârâtei să depună la dosarul cauzei și să comunice în copie certificată pentru conformitate cu originalul un exemplar din următoarele înscrisuri care au stat la baza emiterii deciziei de concediere:
- Planul de disponibilizare a salariaților CFR Marfa SA;
- Programul de concediere colectivă a CFR Marfa-SA;
- Anexa la Acordul înregistrat la CFR Marfă cu nr.94/06.05.2014; - - Regulamentul de Organizare și Funcționare al CFR Marfa SA;
- Organigramele CENTRULUI ZONAL DE MARFĂ BUCUREȘTI înainte de emiterea deciziei de concediere și după concediere;
- Statele de funcții ale CENTRULUI ZONAL DE MARFĂ BUCUREȘTI, înainte și după concediere;
- Regulamentul intern al CFR Marfa SA care să indice: „criteriile și procedurile de evaluare profesională a salariaților", conform prevederilor art.40 alin.1 lit.f și art.242 lit.i din Codul muncii.
Toate aceste înscrisuri sunt menționate în cuprinsul deciziei de concediere, au stat la baza motivării în drept și în fapt a acesteia, au fost solicitate și prin acțiune, iar pârâta nu le-a depus la dosarul cauzei.
Prin răspunsul la întâmpinare și notele scrise depuse la dosarul cauzei, în temeiul art.254 alin.2 pct.2 NCPC, a solicitat obligarea pârâtei să depună la dosarul cauzei și un exemplar pentru a-i fi comunicat în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri a căror necesitate a rezultat din dezbateri:
- Regulamentul privind criteriile și procedura de evaluare a activității profesionale a personalului CFR Marfa SA;
- fișa de evaluare a activității profesionale a reclamantului și a celorlalți salariați cu funcții similare din cadrul Centrului Zonal de Marfă București;
- tabele nominale cu salariații cu funcții similare cu a reclamantului din cadrul Centrului Zonal de Marfă București, care au fost concediați și care au rămas pe post;
- situația salariaților cu funcții similare sancționați disciplinar în ultimul an din cadrul Centrului Zonal de Marfă București;
- regulamentul de Organizare și Funcționare al Centrului Zonal de Marfă București înainte de data concedierii 07.08.2014 și Anexă 1 la Regulament în care sunt nominalizate subunitate exterioare și Anexele care conțin Organigramele structurii Centrului Zonal de Marfă București și a subunităților exterioare,
Toate aceste înscrisuri sunt necesare, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, pentru a susține contestația împotriva deciziei de concediere și pentru ca instanța să verifice legalitatea și temeinicia deciziei de concediere.
Fără aceste înscrisuri instanța nu poate să constate dacă angajatorul a aplicat în mod corect criteriile stabilite de art. 4 de la lit.a la lit.g (dacă au fost concediați toți salariații care au fost sancționați disciplinar pentru consum de băuturi alcoolice, pentru abateri de la siguranța circulației sau pentru absențe nemotivate, care du obținut rezultate mai slabe decât contestatoarea la ultima evaluare profesională anuală).
Intimata n-a depus la dosarul cauzei înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei de concediere, iar prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegala, fiind astfel încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil (art.6 alin. 1 NCPC), dreptul la apărare (art.13 NCPC), principiul contradictorialității (art.14 NCPC).
Prin întâmpinarea formulată de către intimat s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză, solicitându-se judecarea pricinii în lipsa părților conform art. 411 Cod Procedură Civilă.
În baza art. 480 alin. 2 Cod Procedură Civilă, Curtea va admite apelul și va schimba sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul prezentei decizii, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod greșit Tribunalul a respins acțiunea cu care a fost sesizat, acțiune prin care s-a solicitat anularea deciziei de concediere nr. CZ2.1/2895/07.08.2014 emisă de pârâta-intimată SNTFM „CFR MARFĂ” SA; reintegrarea apelantului-reclamant pe postul avut anterior; obligarea intimatei-pârâte la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data concedierii și până la efectiva reintegrare.
Așa cum rezultă din analiza materialului probator administrat în cauză (înscrisuri), prin decizia amintită mai sus s-a dispus concedierea apelantului-reclamant – care ocupa postul de revizor tehnic vagoane I în cadrul CZM București – Revizia de Vagoane București Triaj – încetarea contractului individual de muncă intervenind din inițiativa angajatorului CFR MARFĂ SA, în temeiul art. 55 lit. c) coroborat cu art. 65 și urm. din Codul Muncii.
Se remarcă și faptul că decizia în discuție a fost emisă în cadrul unei proceduri de concediere colectivă ce s-a desfășurat la nivelul intimatei-pârâte. Normele juridice care reglementează această procedură sunt cele prevăzute de art. 68 și urm. din Codul Muncii.
Instanțele specializate în soluționarea conflictelor de muncă ce au ca obiect contestații contra unei decizii de concediere sunt obligate să examineze legalitatea unei astfel de decizii întrucât art. 6 alineatul 2 din Codul Muncii, cu denumirea marginală „Protecția salariaților”, instituie dreptul salariaților la protecție împotriva concedierilor nelegale.
Art. 6 din Codul Muncii este un text ce face parte din capitolul intitulat „Principii fundamentale” al acestui act normativ.
Tocmai pentru că protecția salariaților, inclusiv împotriva concedierilor nelegale, este un principiu fundamental al ramurii dreptului muncii, instanțele de judecată specializate în această materie și învestite cu o contestație contra unei decizii de concediere, trebuie să se considere sesizate din oficiu sub aspectul cercetării respectării de către angajator a condițiilor de legalitate ale unei astfel de decizii.
Ca atare, Curtea este obligată să verifice dacă intimata-pârâtă, în calitate de angajator, s-a conformat întocmai dispozițiilor art. 68 și urm. din același cod, care reglementează procedura concedierii colective, ținând seama și de prevederile art. 272 din Legea nr. 53/2003 care statuează că sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului.
În cazul în care se constată că angajatorul nu a respectat normele legale în materie de concediere, sancțiunea care intervine este cea prevăzută de art. 78 din Codul Muncii, text potrivit căruia „concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută”.
Pe cale de consecință, devin aplicabile prevederile art. 80 alin. 1 prima teză din Codul Muncii, care arată că „în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei…”.
De maximă relevanță și importanță în cauză sunt prevederile art. 69-70 din Codul Muncii, care au următorul conținut:
„Art. 69
(1) În cazul în care angajatorul intenționează să efectueze concedieri colective, acesta are obligația de a iniția, în timp util și în scopul ajungerii la o înțelegere, în condițiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, cu privire cel puțin la:
a) metodele și mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariați care vor fi concediați;
b) atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaților concediați.
(2) În perioada în care au loc consultări, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentanților salariaților să formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obligația să le furnizeze toate informațiile relevante și să le notifice, în scris, următoarele:
a) numărul total și categoriile de salariați;
b) motivele care determină concedierea preconizată;
c) numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere;
d) criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere;
e) măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor;
f) măsurile pentru atenuarea consecințelor concedierii și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților concediați, conform dispozițiilor legale și/sau contractului colectiv de muncă aplicabil;
g) data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile;
h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaților concediați.
(3) Criteriile prevăzute la alin. (2) lit. d) se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
(4) Obligațiile prevăzute la alin. (1) și (2) se mențin indiferent dacă decizia care determină concedierile colective este luată de către angajator sau de o întreprindere care deține controlul asupra angajatorului.
(5) În situația în care decizia care determină concedierile colective este luată de o întreprindere care deține controlul asupra angajatorului, acesta nu se poate prevala, în nerespectarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) și (2), de faptul că întreprinderea respectivă nu i-a furnizat informațiile necesare.
Art. 70
Angajatorul are obligația să comunice o copie a notificării prevăzute la art. 69 alin. (2) inspectoratului teritorial de muncă și agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă la aceeași dată la care a comunicat-o sindicatului sau, după caz, reprezentanților salariaților”.
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a tuturor acestor norme de drept rezultă că una dintre îndatoririle pe care trebuie să o respecte angajatorul în cazul concedierii colective este aceea de a transmite în scris notificările la care fac referire dispozițiile imperative și de ordine publică ale art. 69 alin. 2 și art. 70 din Codul Muncii, cu respectarea strictă a condițiilor impuse de aceste texte legale.
Date fiind prevederile acestor norme juridice, intimata-pârâtă avea obligația de a notifica în scris sindicatele din unitate, iar această notificare trebuia să cuprindă, în concret, toate elementele indicate de lege. Totodată, trebuia să comunice o copie a notificării inspectoratului teritorial de muncă și agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă la aceeași dată la care a comunicat-o sindicatului sau, după caz, reprezentanților salariaților.
Sarcina probei sub acest aspect revine angajatorului potrivit art. 272 din Codul Muncii, iar neîndeplinirea ei conduce la concluzia nelegalității desfășurării procedurii de concediere colectivă, cu toate consecințele decurgând dintr-o asemenea situație, consecințe ce se desprind din conținutul dispozițiilor art. 78 și 80 din același cod.
Or, între documentele depuse de intimata-pârâtă pe parcursul judecății în fond (filele 23-69 dosar Tribunal) nu se regăsește copia notificării prevăzute de art. 69 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, care ar fi fost transmisă sindicatelor, astfel încât nu se poate stabili dacă angajatorul și-a respectat într-adevăr obligația legală ce-i revenea din acest punct de vedere.
D. urmare, nu se poate concluziona în sensul îndeplinirii acestei îndatoriri și nici a celei prevăzute de art. 70 din Codul Muncii, de comunicare a unei copii a aceleiași notificări către ITM și ATOFM „la aceeași dată” la care a fost comunicată sindicatelor.
Pe cale de consecință, decizia de concediere contestată apare ca fiind nelegal emisă și este lovită de nulitate absolută.
Această teză se verifică și dintr-o altă perspectivă.
Decizia contestată menționează că apelantul (salariatul) nu a avut stabilite obiective de performanță specifice postului ocupat, însă concedierea sa întemeiată pe dispozițiile art. 65 din Codul Muncii a fost dispusă ca urmare a aplicării prevederilor art. 4 pct. B II lit. g din decizie, adică în raport de calificativele obținute la ultima evaluare profesională anuală.
Așa cum rezultă din documentul de la fila 67 dosar fond, la ultima evaluare profesională, cea din anul 2013, apelantul-reclamant a obținut calificativul „foarte bine”, la fel ca toți ceilalți salariați ce ocupau funcția de revizor tehnic vagoane 1.
În atare condiții criteriul indicat de angajator în cuprinsul deciziei ca fiind aplicabil în cazul apelantului nu justifica disponibilizarea acestuia, câtă vreme și el a obținut calificativul „foarte bine” la ultima evaluare profesională anuală.
Împrejurarea că el ar fi obținut nota 4.93 la această evaluare nu are relevanță în speță, câtă vreme criteriul indicat în decizie a fost cel constând în „calificativele obținute la ultima evaluare anuală”. A se vedea art. 5 din decizie.
Mai mult, în contextul în care nu a avut stabilite obiective de performanță specifice postului ocupat (și este doar culpa angajatorului că nu a fixat asemenea obiective), este imposibil de acceptat teza că apelantul-reclamant putea fi evaluat sub aspectul performanței sale pe post.
Independent de cele de mai sus, nu poate fi omis faptul că în cazul apelantului-reclamant a fost emisă o decizie bazată în drept pe dispozițiile art. 65 din Codul Muncii, dispoziții care reglementează „concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului”.
Or, luând o asemenea măsură la baza căreia a stat, ca și criteriu esențial, calificativul obținut de apelant la ultima evaluare profesională anuală, intimata-pârâtă a dispus, în realitate, o concediere pentru motive care aveau legătură cu persoana salariatului, contrar dispozițiilor art. 65 din Codul Muncii.
În raport de toate cele ce preced, Curtea va admite apelul și va schimba sentința atacată în sensul că va admite acțiunea în parte, va anula decizia de concediere contestată, va reintegra reclamantul pe postul avut anterior și va obliga pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data concedierii și până la efectiva reintegrare.
Vor fi respinse ca neîntemeiate celelalte pretenții deduse judecății (respectiv capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de_ lei), ținând seama că în caz de anulare a unei decizii de concediere, instanța nu poate acorda decât despăgubirile pe care le prevede expres art. 80 alin. 1 din Codul Muncii, text legal, care având caracter imperativ și de ordine publică, este de restrictivă interpretare și aplicare.
De altfel, luând în considerare împrejurarea că părțile în proces au fost repuse în situația anterioară concedierii, prin reintegrarea reclamantului pe postul avut și plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la efectiva reintegrare, concluzia care se impune este aceea că autorului acțiunii i s-a reparat în întregime prejudiciul cauzat și i s-a asigurat realizarea unei satisfacții echitabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul-reclamant I. I. – CNP_, cu domiciliul în com. Plosca, . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor la C.Av. M. D. în .. 13, jud. B., împotriva sentinței civile nr.3 din data de 12.01.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „CFR MARFĂ” SA, cu sediul în București, .. 38, sector 1.
Schimbă sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea. Dispune anularea deciziei de concediere nr.CZ2.1/2895/07.08.2014 emisă de pârâtă.
Dispune reintegrarea reclamantului pe postul avut anterior.
Obligă pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar beneficia de la data concedierii și până la efectiva reintegrare. Respinge ca neîntemeiate celelalte pretenții deduse judecății.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.09.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
E. L. UdreaLiviu-C. Dobraniște
GREFIER,
F. V.
Tehnored.C.D.
Dact. C.C./4 ex./25.09.2015
Jud.fond:Z. L.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 212/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
