Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 212/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 212/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 1559/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _ (Număr în format vechi 7478/2014)
Decizia Civilă Nr.212
Ședința Publică din data de 22 Ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE S. G. I.
JUDECĂTOR M. C.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelantul-reclamant S. Preuniversitar Teleorman în numele și pentru membrii săi: B. R., C. M., C. E. D., C. E. R., M. E., P. F., P. I., P. G., S. G., P. I., B. M., I. P. C., S. C., U. V., B. C., C. L., Dragisun M., M. V., R. M., C. V., M. V., N. R., S. A. G., U. M. M., C. A., T. D., P. C., S. S., U. I., D. M., D. M., D. V., B. L., D. C. M., I. A. G., I. I. M., împotriva sentinței civile nr.992/03.09.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ – Complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala G. „A. M.” Scrioaștea, cauza pe fond având ca obiect „drepturi bănești – plată diferență drepturi salariale”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia învederează instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată, iar în ceea ce privește etapa procedurii prealabile, se arată că s-a procedat la comunicarea motivelor de apel formulate de către apelantul-reclamant S. Preuniversitar Teleorman în numele și pentru membrii săi, către partea intimată adversă, la data de 15.10.2014, astfel cum rezultă din dovada de înmânare atașată la fila 17 dosar apel.
Intimata-pârâtă Școala G. „A. M.” Scrioaștea nu a formulat, în termenul legal, întâmpinare la motivele de apel deduse judecății.
La data de 14.01.2015 s-a depus la dosarul cauzei prin intermediul serviciului „registratură” al acestei secții de către apelantul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar Teleorman în numele și pentru membrii săi o cerere prin care solicită suspendarea judecății prezentei pricini în temeiul dispozițiilor prev. de art.411 alin.(1) pct. 1 din Codul de procedură civilă.
În același context se arată faptul că prin cererea de apel dedusă judecății apelantul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar Teleorman în numele și pentru membrii săi a solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de suspendare a judecății pricinii formulată de către apelantul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar Teleorman în numele și pentru membrii săi, intrucat în cauză nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 411 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. pentru suspendarea judecatii in temeiul invoielii partilor și, dată fiind solicitarea părții apelante de judecare a pricinii în lipsă, reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._, la data de 13.05.2014, reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR TELEORMAN, în numele și pentru membrii săi de sindicat, în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. „A. M.” SCRIOAȘTEA județul Teleorman, a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate membrilor de sindicat, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 începând cu data de 13 mai 2011 și până la pronunțarea sentinței în prezenta cauză, actualizate în funcție de coeficientul de inflație și dobândă legală, la data efectivă a plății.
Prin sentința civilă nr.992 din data de 03 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, a fost respinsă ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că membrii de sindicat în numele cărora a fost promovată acțiunea au calitatea de personal didactic și didactic auxiliar în cadrul unității școlare pârâte, astfel cum rezultă din adeverințele depuse la dosarul cauzei-filele 11/45.
C. legal pentru salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar până la . Legii nr. 330/2009 l-a constituit Legea nr. 84/1995, Legea nr. 128/1997 și începând cu data de 01.01.2008, O.G. nr. 15/2008 privind creșterea salariilor ce se vor acorda în perioada 2008-2009 personalului din învățământ.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, în perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400,00 lei, reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Aceste prevederi au fost aplicabile în intervalul 1.10._09, în urma declarării ca neconstituționale a actelor normative ce au avut ca obiect modificarea Legii nr. 221/2008, în acest sens fiind chiar Decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii.
Începând cu data de 1.01.2010, salarizarea personalului plătit fonduri publice a fost reglementată unitar prin Legea nr. 330/2009 și O.U.G. nr. 1/2010, O.G. nr. 15/2008 fiind abrogată.
În conformitate cu art. 30 alin. (3) și (5) din Legea nr. 330/2009, reîncadrarea personalului s-a făcut corespunzător tranșelor de vechime muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, iar personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 și s-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Prin Decizia nr. 11 din 8.10.2012, pronunțată în interesul legii și, în consecință, obligatorie pentru instanțele de judecată în temeiul art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 și ale art. 30 din Legea cadru nr. 330/2009, că personalul didactic din învățământ aflat în funcție Ia data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale acordate în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Așa cum s-a reținut de Înalta Curte, din prevederile art. 30 din Legea nr. 330/2009 rezultă intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariale al personalului bugetar.
În vederea stabilirii unor criterii de determinare a sintagmei „salariul avut", prin art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar s-a prevăzut că „Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 330/2009."
Față de conținutul normei citate este evident că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege.
În acest context, s-a arătat că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor O.U.G. nr. 41/2009, la care se referă O.U.G. nr. 1/2010, prin care este diminuată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, s-a apreciat că actul normativ menționat trebuie considerat ca fiind lipsit de efecte, față de deciziile succesive ale Curții Constituționale prin care a fost constatată neconstituționalitatea actelor normative ce au adus modificări Ordonanței de Guvern nr. 15/2008 modificată prin Legea nr. 221/2008.
Prin urmare, Înalta Curte a considerat că Ordonanța de Guvern nr. 41/2009 este lipsită de efecte, iar singurele prevederi legale ce produc efecte cu privire la salarizarea personalului didactic sunt cele ale art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute în vedere modificările legislative operate prin ordonanțele de urgentă afectate de vicii de neconstituționalitate.
În consecință, reclamanții au fost îndreptăți la plata unui salariu în raport de prevederile Ordonanței de Guvern nr. 15/2008 aprobată modificări prin Legea nr. 221/2008 și în perioada 26.06._10, după cum și în perioada 1.01._11, dată la care a intrat vigoare Legea nr. 63/2011, în raport de dispozițiile art. 1 alin. 3 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, drepturile salariale ale reclamanților trebuiau calculate pornind de la cuantumul avut în anul 2010, în lipsa unui alt mod de stabilire a drepturilor salariale prevăzut de acest act normativ, la care s-a adăugat și majorarea prevăzută de lege.
Însă, în privința stabilirii drepturilor de natură salarială pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, Legea nr. 284/2010 a fost în vigoare doar în perioada 01.01.2011 – 12.05.2011, iar începând cu data de 13.05.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, prin care s-a reglementat, în mod unitar, salarizarea personalului didactic, act normativ ce cuprinde prevederi vizând încadrarea, promovarea și componența drepturilor salariale și modul de calcul al acestora.
Astfel, potrivit art. 1, alin. 1 din Legea nr. 63/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la lege, cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, indemnizațiile de conducere specifice, sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum și metodologia de calcul al acestora, fiind prevăzute în anexele1, 2, 3a și 3b, după caz, anexa nr. 4 și anexa nr. 5, așa cum rezultă din alineatele 2, 3 și 4 ale aceluiași articol.
De asemenea, cu privire la cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de lege, în alin. 5 s-a menționat că acestea se calculează în funcție de salariile de încadrare prevăzute în anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa nr. 5, cu luarea în considerare a indemnizației de conducere prevăzută în anexa nr. 4, dacă este cazul, alin. 6 cuprinzând interdicția ca prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă să fie negociate salarii ori alte drepturi bănești sau în natură care excedează prevederilor legii.
În fine, prin același articol, s-a prevăzut că dispozițiile art. 8, 9, 12 și 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și cele ale art. 22, 25 - 30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se aplică în mod corespunzător și pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, salarizat potrivit prevederilor legii.
De asemenea, în art. 2 alin. 1 se prevede că încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi, iar din alin. 2 al aceluiași articol rezultă că persoanele care au salariul de încadrare între limita minimă și maximă a tranșei de vechime pentru funcțiile didactice din învățământul universitar, respectiv a gradului profesional sau a treptei profesionale pentru funcțiile didactice auxiliare își păstrează încadrarea avută dacă se situează între limitele prevăzute în anexele la prezenta lege, obligația angajatorilor de a stabili salariile de bază, sporurile și alte drepturi salariale cuvenite personalului didactic în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 63/2011, fiind prevăzută în art. 4 alin. 2 din lege.
Așadar, în perioada 13 mai – 31 decembrie 2011, față de împrejurarea că art. 6 din legea precitată conține prevederea conform căreia „Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă”, membrii de sindicat în numele cărora a fost promovată acțiunea, având calitatea de personal didactic din învățământul preuniversitar, beneficiază de salariile de încadrare prevăzute în anexa 2 la lege care cuprind sporul neuropsihic și majorarea de 15% aplicabilă pentru anul 2011, sporul de stabilitate fiind cuprins la tranșele de peste 10 ani vechime, astfel cum rezultă din „nota” la această anexă, metodologia de calcul a drepturilor salariale, ca și componența acestora, fiind prevăzută în anexa 5 la lege.
Astfel, conform art. 2 din anexa menționată, salariul brut al personalului didactic este compus din salariul de bază, la care se adaugă sporurile, indemnizațiile, precum și alte drepturi salariale prevăzute de lege, salariul de bază fiind format din:
A. salariul de încadrare al funcției didactice prevăzut în anexele nr. 1 și 2 la lege, în care este inclus sporul de stabilitate numai pentru tranșele de vechime în învățământ de peste 10 ani, precum și sporul de suprasolicitare neuropsihică existent la toate tranșele de vechime în învățământ;
B. indemnizația de conducere, astfel cum este reglementată în anexa nr. 4 la lege;
C. indemnizația pentru învățământ special;
D. gradația de merit, astfel cum este reglementată prin art. 92, 264 și 311 din Legea educației naționale nr. 1/2011;
E. indemnizația pentru personalul didactic care îndeplinește activitatea de diriginte, pentru învățători, educatoare, institutori și profesor pentru învățământul preșcolar și primar.
De asemenea, în alin. 3 al aceluiași articol, se precizează faptul că personalul didactic, pe lângă salariul de bază definit potrivit alin. (2), beneficiază, după caz, de indemnizația de zone izolate, spor de practică pedagogică, spor de predare simultană, compensații tranzitorii, spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, spor de vechime în muncă, iar potrivit alin. 4 din veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ superior și preuniversitar se pot stabili salarii diferențiate reprezentând o creștere de până la 30% a salariilor de încadrare prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la lege, fără ca aceste sume să constituie bază de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale.
Referitor la salarizarea personalului didactic în anul 2012, Tribunalul a reținut că aceasta se va face în conformitate cu dispozițiile art. II referitoare la art. 1 alin. (3) - (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, potrivit cărora, „în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”, iar începând cu data de 01.06.2012, în conformitate cu O.U.G. nr. 19/2012 care, prin art. 1 alin. 1, a prevăzut majorarea cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012 și cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
De asemenea, din alin. 3 al aceluiași articol potrivit căruia cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, care se stabilește în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare, rezultă că de majorarea prevăzută la alin. (1), beneficiază și personalul didactic, în măsura în care acesta își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Cu privire la salarizarea personalului didactic în anul 2013 – 2014 se constată că și în această perioadă sunt aplicabile prevederile Legii nr. 63/2011, atât O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, cât și O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, făcând trimitere expresă la prevederile Legii nr. 63/2011.
În raport de cele expuse, susținerile reclamantului în sensul că începând cu data de 13.05.2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 și până în prezent, ar fi avut dreptul la un salariu lunar calculat în raport de un salariu de bază stabilit în conformitate cu prevederile O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, respectiv în raport de valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1.000 sunt apreciate neîntemeiate, atâta timp cât prevederile O.G. nr. 15/2008 nu mai sunt în vigoare și câtă vreme prevederile art. 11 alin. 2 din anexa 5 la lege, invocat de reclamant, nu pot justifica legal pretențiile solicitate.
În plus, la data apariției Legii nr. 63/2011, angajatorul avea obligația să respecte prevederile acesteia și să le aplice, chiar dacă, urmare aplicării pentru viitor, s-ar fi adus atingere cuantumului drepturilor bănești, așa încât este evident că, în cauză, personalul didactic, în lipsa unui temei legal de natură a fundamenta această plată, nu este îndreptățit la stabilirea salariilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008.
În fine, nici împrejurarea că alte instanțe, în cauze similare, au apreciat pretențiile întemeiate, nu obligă instanța la pronunțarea aceleiași soluții, practica judiciară neconstituind izvor de drept.
În consecință, acțiunea formulată de reclamantul SIP TELEORMAN în numele și pentru membrii de sindicat nominalizați, a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul S. Învățământului Preuniversitar Teleorman, în numele și pentru membrii săi de sindicat reprezentați în cauză.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelantul a solicitat admiterea apelului și, în consecință, modificarea sentinței atacate, în sensul obligării intimatei la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate membrilor de sindicat, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 începând cu data de 13 mai 2011 și până la pronunțarea sentinței în prezenta cauză, actualizate în funcție de coeficientul de inflație și dobândă legală, la data efectivă a plății, pentru urmatoarele motive:
Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii ( art. 488, pct. 8 din Noul Cod. Proc. Civ.).
Instanța de fond în mod greșit a considerat că la data apariției Legii nr. 63/2011, în lipsa unui temei legal, personalul didactic nu este îndreptățit la stabilirea salariilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008.
În mod eronat, instanța nu a avut în vedere art. 2 alin 1 al anexei 5 a Legii nr. 63/2011, „salariul brut al personalului didactic este compus din salariul de bază, la care se adaugă sporurile, indemnizațiile, precum și alte drepturi salariale prevăzute de lege”.
Cu atât mai mult instanța de judecată nu a luat în considerare și aprecierile Inaltei Curți de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 11/8 octombrie 2012, dată la care era în vigoare Legea 63/13 mai 2011, a stabilit că pentru personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 200% are dreptul începând cu 01 ianuarie 2010, și nu de la data de la 01 ianuarie 2010-13 mai 2011( când intră în vigoare Legea nr. 63/2011), la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Potrivit art. 330 indice 7 alin 4 din Codul de procedură civilă, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii pentru instanțele de judecată.
Astfel, în luna ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009, iar unitatea școlară ar fi trebuit să acorde pentru apelanți salariul legal cuvenit pentru luna decembrie 2009 așa cum acestea fuseseră majorate prin Legea nr. 221/2008, prin aplicarea coeficientului de multiplicare de 1 la 400 Iei și în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 330/2009.
Pentru anul 2011, art. 1 din Legea nr. 285/2010 a stabilit că salarizarea în anul 2011 pornește de la salariile de referință stabilite în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și implicit luarea în considerare și a prevederilor Legii nr. 221/2008.
Ori, salariul în luna octombrie 2010 era stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, dispoziții ce trebuia a fi aplicate unei baze de calcul consacrate prin lege la finalul anului 2009 (Legea 221/2008) și perpetuată apoi, în baza unor dispoziții legale, atât în anul 2010, cât și în anul 2011,2012,2013,2014.
Prin cuprinsul Legii nr. 63/2011, nu reiese diminuarea coeficientului de multiplicare, de la 1 la 400 lei, conform Legii nr. 221/2008, coeficient care nu a fost modificat până în prezent.
Până la data de 13 mai 2011, apelanților membri de sindicat le-a fost recunoscut de aceeași instanță dreptul de a beneficia de drepturile salariale majorate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, cu calculul drepturilor salariale în baza coeficientului de multiplicare de 1 Ia 400 lei, urmând ca după această dată, prin neaplicarea Legii 221/2008, apelanții au un salariu mai mic, calculat în baza coeficientului de multiplicare de 1 la 299,93 lei și nu de 1 la 400 lei (conform adeverințelor emise de unitatea școlară depuse la dosarul cauzei).
Fapt pentru care apelantul consideră că drepturile salariale astfel determinate nu pot fi inferioare celor de care apelanții, personal didactic si didactic auxiliar, beneficiau până la . noii legi (Legea 63/2011).
Este evident că în funcție de dispozițiile Legii 221/2008 raportat la prevederile art. 30 alin 5 din Legea nr. 330/2009, Legea 284/2010 și Legea 285/2010, salariile începând cu anul 2010 să fie Ia același nivel cu cel din luna decembrie 2009, calculate cu coeficientul de multiplicare de 1 la 400 lei, personalul didactic si auxiliar trebuie să beneficieze de aceste drepturi salariale si după data de 13 mai 2011, în temeiul Legii nr. 63/2011, OUG 84/2012, OUG 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012 si OUG 80/2010, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 283/2011.
Din coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă că, chiar dacă prin adoptarea legilor de salarizare unitară s-a dorit reîncadrarea personalului din sectorul bugetar potrivit acestor norme, astfel cum se arată în art.6 alin 1 din OUG nr. 1/2010, respectiv în art. 1 alin 5 din Legea nr. 285/2010, drepturile salariale primite, chiar și după data de 13 mai 2011, nu puteau fi mai mici decât cele avute anterior datei de 01.01.2010.
In concluzie consideră că instanța de judecată, in mod greșit nu a avut în vedere:
Prevederile art. 2 alin 1 al anexei 5 a Legii 63/2011, întrucât apelanții erau după această dată tot cadre didactice ca in decembrie 2009, ale căror drepturi salariale trebuiau să fie calculate din salariul de bază, la care se adaugă sporurile, indemnizațiile precum și alte drepturi salariale prevăzute de lege, respectiv Legea 221/2008, prin aplicarea coeficientului de multiplicare de 1 la 400 lei, coeficient ce nu a fost modificat până în prezent precum și Decizia nr. 11/2012 a Inaltei Curți de Casație și Justiție București.
Pentru toate acestea, solicită admiterea apelului si, în consecință, modificarea sentinței atacate, în sensul obligării intimatei la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate membrilor de sindicat, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 începând cu data de 13 mai 2011 și până la pronunțarea sentinței în prezenta cauză, actualizate în funcție de coeficientul de inflație și dobândă legală, la data efectivă a plății.
Deși legal citată, intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, pretențiile reclamanților reprezentați de Sindicat în sensul calculării și plății diferențelor de drepturi salariale neacordate membrilor de sindicat, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 începând cu data de 13 mai 2011 și până la pronunțarea sentinței în prezența cauză, actualizate în funcție de coeficientul de inflație și dobândă legală, la data efectivă a plății, fiind neîntemeiate.
Apelanții-reclamanți, în calitate de personal didactic și didactic auxiliar au avut dreptul la plata salariilor în raport de prevederile Legii nr. 221/2008 în perioada anterioară datei de 12.05.2011, când a intrat vigoare Legea nr. 63/2011, drepturile salariale ulterioare urmând a fi calculate în baza acestui act normativ.
Nu există nici un temei legal pentru pretențiile reclamanților ulterioare datei de 12.05.2011, deoarece nu mai erau aplicabile dispozițiile cuprinse în prevederile art. 30 alin. 5 din legea nr.330/2009 și art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010, în baza cărora reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază din decembrie 2009, ce trebuiau calculate conform Legii 221/2008. Nu mai erau în vigoare nici dispozițiile din Legea nr. 284/2010 și Legea nr.285/2010, în baza cărora drepturile salariale ale reclamanților trebuiau calculate pornind de la cuantumul avut în anul 2010, având ca bază de calcul salariul rezultat după aplicarea majorărilor prevăzute de Legea nr. 221/2008.
Apelanții au invocat obligativitatea deciziei nr.11/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar aceasta a fost pronunțată în recursul în interesul legii în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prevăzând că „ personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008”.
Or, așa cum am arătat, recursul în interesul legii a avut în vedere cadrul normativ aplicabil în anul 2010, dar, începând cu data de 12.05.2011, prin . Legii nr.63/2011, există alte prevederi legale în baza cărora personalului didactic din învățământ este încadrat, reglementând un alt mod de stabilire a drepturilor salariale. În aceste condiții, obligativitatea deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție se menține doar pe perioada de aplicabilitate a cadrului legislativ interpretat de aceasta, respectiv începând cu data de 01.01.2010 până la data de 31.12.2010 (perioada de aplicabilitate a dispozițiilor Legii nr. 330/2009).
Astfel, potrivit art. 1, alin. 1 din Legea nr. 63/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la lege, cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, indemnizațiile de conducere specifice, sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum și metodologia de calcul al acestora, fiind prevăzute în anexele1, 2, 3a și 3b, după caz, anexa nr. 4 și anexă nr. 5, așa cum rezultă din alineatele 2, 3 și 4 ale aceluiași articol.
Mai mult, stabilind un nou cadrul legislativ pentru calculul și plata drepturilor salariale ale personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, Legea nr.63/2011 prevede expres în art.6 că orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă.
Nu pot fi reținute susținerile apelanților întemeiate pe art. 2 alin 1 al anexei 5 a Legii nr. 63/2011, potrivit căruia „salariul brut al personalului didactic este compus din salariul de bază, la care se adaugă sporurile, indemnizațiile, precum și alte drepturi salariale prevăzute de lege”. Toate aceste elemente sunt prevăzute de prezenta lege însă, care prevede expres abrogarea dispozițiilor legale în baza cărora se calculaseră anterior drepturile salariale ale personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Nu există nicio dispoziție legală în noua reglementare care să prevadă păstrarea cuantumului drepturilor salariale de care reclamanții beneficiaseră anterior, chiar dacă prin aplicarea Legii nr.63/2011 ar rezulta un cuantum inferior.
În mod corect intimata a procedat la plata drepturilor salariale ale reclamanților potrivit dispozițiilor Legii nr.63/2011, având în vedere și prevederile art.5, potrivit cărora încălcarea dispozițiilor prezentei legi privind stabilirea salariului de bază individual și a celorlalte drepturi, precum și acordarea de drepturi fără respectarea prevederilor acesteia atrag, după caz, răspunderea disciplinară, materială sau penală a persoanelor vinovate, potrivit legii.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art.480 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant S. Preuniversitar Teleorman, cu sediul în Municipiul A., ., județ Teleorman, având codul de identificare fiscală nr._, în numele și pentru membrii săi: B. R., C. M., C. E. D., C. E. R., M. E., P. F., P. I., P. G., S. G., P. I., B. M., I. P. C., S. C., U. V., B. C., C. L., Dragisun M., M. V., R. M., C. V., M. V., N. R., S. A. G., U. M. M., C. A., T. D., P. C., S. S., U. I., D. M., D. M., D. V., B. L., D. C. M., I. A. G., I. I. M., împotriva sentinței civile nr.992/03.09.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ – Complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala G. „A. M.” Scrioaștea, cu sediul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. G. I. M. C. M. Colindeață
Red.I.S.G/02.02.2015
Tehnored.I.S.G./D.M.
4 ex./28.01.2015
Jud.fond: V. V.
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 276/2015.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3140/2015.... → |
|---|
