Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 996/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 996/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 2112/98/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3988/2014)
DECIZIE CIVILĂ NR.996
Ședința publică de la 26 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- D. A. T.
JUDECĂTOR - N. R. I.
GREFIER – I. L. B.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta S. DE AMBULANȚĂ IALOMIȚA împotriva sentinței civile nr.553/18.03.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița-Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul M. C., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul, lipsă fiind apelanta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că părțile au fost citate în vederea discutării cererii de repunere pe rol a cauzei suspendată în baza dispozițiilor art.411 alin.1 pct.2 Ncpc.
Intimatul este de acord cu redeschiderea judecății.
Curtea după deliberare, admite cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de apelantă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Intimatul, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Curtea, în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțarea asupra apelului formulat.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.553/F din data de 18.03.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul S. de Ambulanță Ialomița împotriva pârâtului M. C..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.254 din Codul Muncii: ”A..(1) Salariații răspund patrimonial,în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. A..(2)Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.”
Instanța având în vedere dispozițiile cu caracter general conținute în art. 272 din Codul Muncii, spre deosebire de dreptul comun, în cazul răspunderii patrimoniale, reglementată de art.254 Codul Muncii și enunțat mai sus, nu operează prezumția de culpă a salariatului, iar sarcina probei cu privire la vinovăție, prejudiciu și legătura de cauzalitate incumbă angajatorului, respectiv reclamantului S. DE AMBULANȚĂ IALOMIȚA.
În vederea angajării răspunderii patrimoniale a salariatului, prejudiciul trebuie să fie real, adică să fie efectiv, nu doar nominal, să fie cert, atât sub aspectul existenței sale, cât și sub aspectul întinderii, al posibilității de evaluare, să fie actual, direct, material și să nu fi fost reparat încă.
La solicitarea expresă a instanței reclamantul S. DE AMBULANȚĂ IALOMIȚA a depus la data de 17.03.2014 înscrisuri intitulate „depășire de normă de consum carburant ambulanțe 2011-2013” concluzionând că norma de consum depășită în perioada septembrie 2011-martie 2013 este de 5563,35 litri, iar această normă exprimată în bani reprezintă suma de 32,275,89 lei.
La dosarul cauzei au fost depuse de reclamant: 1.dispoziția nr.308/06.12.2011 dată de managerul general al reclamantului S. DE AMBULANȚĂ IALOMIȚA din care rezultă că a fost modificat consumul de combustibil pe tipuri de autosanitare și recalcularea acestuia cu data de 07.09.2011 conform referatului nr.3694/02.12.2011 întocmit de pârât, 2.referatul nr.3694/02.12.2011 din care rezultă că în urma monitorizării consumurilor de carburant pe tipuri de autosanitare în lunile octombrie și noiembrie, pârâtul a constatat de la caz la caz creșteri și scăderi ale consumului în funcție de solicitările avute, sugerându-se efectuarea unor corecții conform tabelului anexat. 3.tabelul anexa al referatului nr.3694/02.12.2011 din care rezultă consumuri de combustibil autosanitare propus,respectiv:Mercedes Sprinter-consum inițial:13,71, consum modificat:14,5, Mercedes Vito-consum inițial:10, consum modificat:10,7;F. Punto- consum inițial:5,3, consum modificat:5,3;F. Ducato 2,2l- consum inițial:8,08, consum modificat:9;Ford Tranzit- consum inițial:9,7, consum modificat:10;Volkswagen Tr.- consum inițial:11,69, consum modificat:12,5;Iveco- consum inițial:9,4, consum modificat:10;F. Ducato- consum inițial:11,39, consum modificat:11,5;Mercedes 2,7 l- consum inițial:11,15, consum modificat:11,5..
Totodată au fost depuse la filele 32-35, respectiv 37-38, fișele de post ale pârâtului, cea pentru funcția de director tehnic și cea de inginer mecanic, din care rezultă atribuțiile de serviciu.
Răspunzând la interogatoriul formulat de reclamant, pârâtul a precizat că a propus managerului societății consumurile de carburant, care au fost stabilite de acesta împreună cu o comisie constituită în acest scop.
Instanța a reținut că pârâtul, în calitate de director tehnic al reclamantei, a întocmit referatul nr.3694/02.12.2011, urmare a constatărilor unei comisii de specialitate, care împreună cu hotărârea Comitetului Director din data de 06.1.2011 au stat la baza emiterii de care managerul societății a dispoziției nr.308 din 06.12.2011 prin care acesta a dispus modificarea consumul de combustibil pe tipuri de autosanitare.
În aceste condiții, răspunderea materială a pârâtului nu este posibilă, neexistând un raport de cauzalitate între referatul întocmit de acesta, urmare a constatărilor unei comisii, și dispoziția managerului societății care a stabilit modificarea consumului de carburanți și eventuala pagubă.
Angajarea răspunderii materiale a pârâtului față de angajatorul său, pentru astfel de referate cu caracter consultativ, nu poate fi reținută fără existența unei clauze contractuale exprese în acest sens.
În acest caz dispoziția nr.308/06.12.2011 a managerului reclamantului prin care a fost modificat consumul de carburant este actul care a autorizat producerea așa zisului prejudiciu, pe care de altfel instanța apreciază că din înscrisurile depuse la dosar este nominal, fără a fi real, este eventual, nefiind cert și nici actual.
Situația juridică generatoare a prejudiciului eventual, respectiv dispoziția nr.308/06.12.2011, aparține conducerii unității reclamante, din care pârâtul nu face parte, iar referatul acestuia ține de ceea ce art.254 alin.2 Codul Muncii definește a fi „riscul normal al serviciului”, pentru care salariații, însă, nu răspund patrimonial.
În raport de considerentele mai sus enunțate, dispozițiile legale incidente, respectiv prevederile art.254 Codul Muncii, așa cum rezultă în mod indubitabil din probele administrate în cauză, reclamantul nu a făcut în niciun fel dovada caracterului personal și ilicit al faptei pârâtului, al prejudiciului produs, a legăturii de cauzalitate și nici a vinovăției pârâtului.
În consecință, nefiind întrunire condițiile antrenării răspunderii patrimoniale a pârâtului, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul S. DE AMBULANȚĂ IALOMIȚA împotriva pârâtului M. C..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul S. DE AMBULANȚĂ IALOMIȚA la data de 25.04.2014, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 19.05.2014 sub nr._ .
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 din Codul de procedură civilă, apelantul-reclamant a susținut că în fapt, prin cererea de chemare în judecată a solicitat că intimatul pârât, prin antrenarea răspunderii patrimoniale, să fie obligat la plata sumei de 32.374 lei, reprezentând prejudiciu cauzat pentru diferențe consum combustibil. Instanța de fond a respins acțiunea formulată apreciind în esență că nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială a acestuia întrucât nu există faptă personală ilicită, vinovăție,prejudiciu, legătură de cauzalitate. Apreciind în acest fel, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală. Intimatul a fost angajatul societății reclamante în calitate de inginer mecanic începând cu 2010 până în 2012. În această calitate, conform fisei postului, avea obligația de a stabili consumul de combustibil la tipurile de autosanitare din dotare. Pe baza referatelor sale pe care le-a precizat în acțiunea introductivă s-au emis de către managerul de la acea dată dispoziția de imputarea sumelor către salariații șoferi de ambulanță. Nu se poate aprecia că nu există faptă imputabilă -așa cum a reținut instanța- aceasta deoarece intimatul era inginer-specialist tehnic, nu medic său asistent medical. În calitatea pe care o avea a stabilit eronat niște consumuri de combustibil. Nu avea competența de a stabili aceste consumuri, acest lucru se făcea numai de către Registrul Auto Român, așa după cum a și recunoscut pârâtul la interogatoriu.
Managerul a fost obligat să emită dispozițiile 308/2011 și 63/2012 având în vedere referatele întocmite de specialistul tehnic. Din această perspectivă este evidentă fapta prejudiciabilă și culpa intimatului.
E. s-a apreciat de către instanță că prejudiciul nu este real ci este nominal. Se poate observa că reclamantul depus Ia dosar dovada cuantumului prejudiciului, cum s-a ajuns la cuantificarea lui, pornind de la referatele întocmite de intimatul pârât de constatările proprii făcute de acesta, de numărul ambulanțelor și tipul acestora.
Nu s-a reținut de către instanța de fond nici că angajații cărora li s-au imputat, pe baza referatelor întocmite de către intimat, prin decizia managerului, diferite sume de bani au contestat în instanță iar Tribunalul Ialomița a admis acțiunea lor prin s.c. 484/2012 din 29.02.2012.
Deși se cunoștea acest aspect, cu toate acestea s-au propus de către pârât alte valori de consum de combustibil, modificate nejustificat. Prejudiciul care i-a fost creat este cert.
Se apreciază că pârâtul se face vinovat de această situație și se impune să răspundă patrimonial.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă nr. 4/01.12.2010, intimatul-pârât a fost angajat în cadrul apelantului reclamant în funcția de inginer II la C. mișcare auto, ulterior îndeplinind funcția de director tehnic, astfel cum rezultă și din fișa postului depusă la filele 32-35 dosar fond.
Instanța de fond a fost sesizată cu acțiunea în răspundere patrimonială a angajatorului împotriva salariatului său, pentru prejudiciul în sumă de 32.374 lei. Potrivit susținerilor apelantului reclamant, această sumă reprezintă diferențe ale consumului de carburant față de norma de consum stabilită în decizia ordonatoriului de credite, ce nu a fost recuperată de la persoanele în cauză cărora li s-a imputat inițial.
În temeiul art.254 Codul Muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din analiza prevederilor art.254 Codul Muncii, pentru a exista răspunderea patrimonială a salariatului fata de angajator este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul, vinovăția salariatului.
Numai îndeplinirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială, iar lipsa uneia dintre condițiile enumerate înlătură această răspundere.
Calitatea de salariat a intimatului-pârât a fost dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de muncă și fișele posturilor.
Fapta ilicită imputată acestuia constă în propunerea unor consumuri de carburanți diferite față de norma de consum stabilită în decizia ordonatoriului de credite.
Din analiza probatoriului administrat Curtea reține că în mod corect prima instanță a constatat, prin raportare la dispozițiile art. 254 Codul muncii, neîndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii patrimoniale în sarcina pârâtului, apelul fiind nefondat.
Adtfel cum s-a reținut și de către prima instanță, intimatul pârât este numai emitentul referatelor ce au stat la baza hotărârii de modificare a consumului de carburanți, acestea fiind întocmite în baza constatărilor efectuate de comisii de specialitate. Actul decizional propriu-zis de modificare a consumului de carburant a fost reprezentat de dispoziția managerului apelantului, referatul întocmit de intimat reprezentând numai o propunere ce a fost analizată împreună cu hotărârea Comitetului Director din data de 06.12.2011, astfel cum rezultă și din Dispoziția nr.308/06.12.2011 a managerului general.
În consecință, Curtea notează că în mod corect s-a reținut de către prima instanță că în condițiile în care pârâtul nu a făcut decât o propunere, ce se poate încadra în riscul normal al serviciului reglementat de prevederile art.254 alin.2 Codul Muncii, nu se poate antrena răspunderea patrimonială a acestuia. De asemenea, nu se poate reține nici existența unei legături de cauzalitate între fapta pârâtului constând în întocmirea unor referate consultative emise în urma constatării comisiilor de specialitate, alcătuite din mai mulți membri și prejudiciul pretins, cât timp decizia propriu-zisă, producătoare de efecte, a aparținut forului decizional al apelantului, care avea obligația de a cunoaște și respecta și norma de consum stabilită prin decizia ordonatoriului de credite, neputându-se reține în cauză, pentru aceleași argumente, nici condiția vinovăției intimatului.
Curtea notează că prin probatoriul administrat apelantul nu a făcut de altfel dovada producerii în patrimoniul său a unui prejudiciu, deși îi revenea această obligație, în condițiile art.272 C.muncii. Singurele acte depuse la dosar sunt reprezentate de situația întocmită de apelant sub denumirea „depășire de normă de consum carburant ambulanțe 2011-2013”. Or, aceste înscrisuri nu sunt de natură a demnonstra nici existența reală și nici întinderea prejudiciului.
În acord cu considerentele primei instanțe, se reține că pentru a se putea angaja răspunderea patrimonială a salariatului, angajatorul trebuie să dovedească în cauză producerea unui prejudiciu real (care să fie efectiv și nu doar nominal) și cert din punct de vedere al existenței și al întinderii.
Aspectele invocate în apel, oricum nedovedite, referitoare la faptul că angajații cărora li s-au imputat inițial sumele ce acum sunt imputate intimatului M. C. au contestat măsura, acțiunea fiind admisă, nu sunt de natură a demnostra îndeplinirea condiției existenței unui prejudiciu real, cert.
În consecință, prin prisma considerentelor arătate, Curtea reține că nu s-a dovedit în cauză nici fapta ilicită a salariatului și nici legătura acesteia de cauzalitate cu prejudiciul invocat sau vinovăția salariatului. Astfel, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii patrimoniale a salariatului față de angajator, potrivit art. 254 Codul muncii, pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate, în mod corect fiind respinse la fond.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul S. DE AMBULANȚĂ IALOMIȚA, având cod fiscal_, cu sediul în Slobozia, ., județul Ialomița, împotriva sentinței civile nr.553/18.03.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul M. C., având CNP_, domiciliat în Slobozia, ., ., județul Ialomița, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2015.
Președinte, Judecător,
D. A. T. I. N. R.
Grefier,
I. L. B.
Red.: T.D.A.
Dact.: N.V.
4 ex./30.03.2015
Jud.fond: I. D.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 208/2015. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 2318/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
