Despăgubire. Decizia nr. 2318/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 2318/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 19747/3/2013

Dosar nr._ (Număr în format vechi 2136/2015)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 2318/2015

Ședința publică de la 15 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. G. E.

Judecător D. A. C.

Grefier I. R. M.

Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelanta ȘCOALA G. NR.178 împotriva sentinței civile nr.9764 din data de 20.10.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat N. M. D., cauza având ca obiect contestație decizie de concediere.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 08 iunie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 15 iunie 2015.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentinței civile nr.9764 din data de 20.10.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis contestația formulată de contestatorul N. M. D. în contradictoriu cu intimata ȘCOALA G. NR.178.

A fost anulată decizia nr. 96/27.03.2013 emisă de intimată.

A fost obligată intimata sa reintegreze contestatorul în postul și funcția deținute anterior concedierii.

De asemenea, a fost obligată intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate și reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.

Totodată, a fost obligată intimata la plata către contestator a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut că, între părțile din prezenta cauză, au avut loc raporturi de muncă, contestatorul fiind angajatul intimatei în funcția de „profesor învățământul primar”, pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 01.09.2012, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă nr. 198 din 01.09.2012.

Prin Decizia nr. 96 din 27.03.2013 emisă de Școala G. nr. 178, reclamantul a fost sancționat cu desfacerea contractului individual de muncă, potrivit art. 280 alin 2 lit. f din Legea educației naționale nr. 1/2011.

S-a reținut în decizie în sarcina angajatului săvârșirea următoarelor fapte, calificate de angajator ca fiind abateri disciplinare:

- întârzieri repetate la program, in ultimele 6 luni de activitate;

- permiterea si încurajarea schimburilor de mâncare intre profesor si elevi, precum si intre elevi;

- solicitarea părinților de a aduce dulciuri la clasa in fiecare zi de vineri a săptămânii;

- solicitarea si strângerea de sume de bani de la părinți pentru cadouri de „M. N." pentru copii, împotriva voinței părinților;

- refuzul domnului profesor de a desfășura activitate specifica disciplinei opționale;

- achiziționarea de materiale si auxiliare, din banii părinților, unele nepotrivite;

- nerespectarea etapelor de învățare;

- solicitarea elevilor de a efectua teme pentru acasă, lucru interzis la clasa pregătitoare;

- aplicarea de pedepse fizice asupra elevilor;

- solicitarea si primirea de sume de bani de la părinți, in interes personal, cu prilejul Sărbătorii Crăciunului.

De asemenea, s-a arătat că, prin săvârșirea faptelor, s-a pus in pericol sănătatea elevilor, învățătorul încălcând normele sanitar-veterinare aflate in vigoare, a încălcat obligația de serviciu referitoare la respectarea programului de munca; a încălcat prevederile legale ce interzic solicitarea, strângerea si folosirea sumelor de bani de la părinți; a încălcat programa școlara, precum si metodele pedagogice ce se aplica la elevii din clasa pregătitoare, care interzic temele pentru acasă; a încălcat programa școlara, prin nerespectarea etapelor de învățare; a încălcat obligațiile de serviciu in privința respectării tematicii si specificului disciplinei opționale; a achiziționat materiale si auxiliare didactice ce nu sunt folositoare la clasa pregătitoare, obligând părinții la achiziționarea acestora, fără un motiv întemeiat; a încălcat prevederile legale care interzic aplicarea de pedepse fizice elevilor din învățământ; a încălcat grav normele deontologice referitoare la comportamentul specific cadrelor didactice, prin solicitarea si însușirea unor sume de bani de la părinții elevilor din clasa.

În ceea ce privește temeiul de drept s-au invocat prevederile următoare: pct. M 2 lit. b) și c) din Contractul individual de muncă nr. 103/11.02.2010, art. 25 lit. a), c), d), k), 1) din Regulamentul de ordine interioară al Oficiului Național pentru Cultul Eroilor UM_ „O" nr. CE. 331/04.11.2011; art. 11 lit. a), b), c), 1) din Ordinul Ministrului Apărării nr. M 127/02.07.2007 pentru aprobarea MRU - 6/3 Regulamentul de ordine interioară pentru personalul civil din Ministerul Apărării; art. 14 lit. a), b), o) din Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M 17/04.02.2012 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară aplicabil personalului civil din Ministerul Apărării Naționale.

Analizând decizia prin prisma condițiilor de legalitate prevăzute de art. 251 și art. 252 din Codul muncii, Tribunalul a analizat că aceasta nu a fost întocmită cu respectarea procedurii și a condițiilor de formă, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de lege.

Potrivit art. 252 alin. 2 din Codul muncii „Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condițiile prevăzute la art. 251 alin 3, nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică

e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;

f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.

Decizia a fost întocmită cu nerespectarea condiției legale privind descrierea faptelor care constituie abatere disciplinară. În decizie sunt înșiruite mai multe fapte fără a fi circumstanțiate în timp, fără a se arăta împrejurările și modul în care au fost săvârșite.

Spre exemplu, fapta „întârzieri repetate la program, în ultimele 6 luni de activitate”, nu este suficient descrisă, neindicându-se în concret în ce zile a întârziat, sau cel puțin frecvența, ce durată aveau întârzierile.

Fapta „aplicarea pedepselor fizice asupra elevilor” nu întrunește condiția descrierii pretinsă de textul legal, în condițiile în care nu se arată când a fost săvârșită, nu se nominalizează persoana căreia i s-au aplicat astfel de pedepse, nu se arată în concret care a fost pedeapsa aplicată (cu palma, cu rigla etc.).

Fapta constând în „achiziționarea de materiale si auxiliare, din banii părinților, unele nepotrivite”, nu lămurește data săvârșirii, nu indică în concret care au fost materialele achiziționate, motivul pentru care sunt nepotrivite, când s-au adunat banii, în ce sumă.

În același sens, fapta „nerespectarea etapelor de învățare” nu identifică care sunt etapele de învățare care trebuie urmate, în ce a constat în mod concret nerespectarea acestora, perioada în care s-a petrecut fapta.

Se observă că fiecare dintre cele 10 fapte reținute în decizie sunt insuficient descrise, or, dat fiind caracterul formal al deciziei de concediere, precum și dispozițiile art. 79 din Codul muncii, potrivit cărora o descriere vagă, insuficientă, a motivelor de fapt, nu poate fi complinită prin alte acte ulterioare sau, concomitente emiterii deciziei și nici prin apărări făcute în fața instanței de judecată, prin modul în care a fost redactată, decizia de concediere este nelegală, față de dispozițiile imperative ale art. 252 alin. 2 din Codul muncii.

Nerespectarea condițiilor de formă ale deciziei de concediere face inutilă și greu de realizat (în condițiile în care nu se pot identifica fără echivoc faptele sancționate) analizarea temeiniciei deciziei contestate.

În acest context, pentru motivele expuse, Tribunalul a anulat decizia nr. 96/27.03.2013 emisă de intimată.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel motivat apelanta ȘCOALA G. NR.178, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, apel întemeiat pe dispozițiile art. 466-482 C.pr.civ., Legea nr. 53/2003, Codul muncii și Legea educației naționale nr. 1/2011.

Prin motivele de apel formulate, apelanta a arătat că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 22 din Codul de procedura civilă.

Potrivit art. 22 alin. 5 din Codul de procedura civilă, "judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile."

În conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. 6 din Codul de procedura civilă "judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Or, în speța de fată, reclamantul a investit instanța de judecata cu o contestație împotriva deciziei de concediere, precizând faptul că sancțiunea a fost prea dură în raport cu faptele săvârșite, motivând în drept cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 266 și art. 283 din Codul muncii și art. 194 din Codul de procedura civilă.

Deși reclamantul nu a contestat decizia de sancționare sub aspectul legalității acesteia, și nici nu a indicat că temei juridic dispozițiile art. 252 din Codul muncii, instanța de judecată s-a pronunțat asupra acestor aspecte, fără a fi investită cu o astfel de cerere.

Mai mult decât atât, instanța de judecată, în condițiile în care aprecia că se impun precizări referitoare la temeiul juridic, în temeiul art. 22 alin. 4 din Codul de procedura civilă, era obligată să pună în discuția părților calificarea juridică exactă, lucru care nu s-a întâmplat.

Prin urmare, apelanta a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că instanța de fond, în mod greșit, s-a pronunțat pe aspectele legate de nulitatea deciziei de sancționare, deși nu a fost învestită cu o astfel de cerere, fără a se pronunța pe aspectele sesizate în cererea de chemare în judecată.

În al doilea rând, apelanta a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că instanța de fond, în mod greșit, a reținut faptul că decizia de sancționare nu conține descrierea faptelor.

Așa cum rezultă și din decizia de sancționare, aceasta conține descrierea faptelor, afirmația instanței că faptele nu sunt suficient descrise nu este justificată de situația de fapt. Fiecare faptă în parte a fost descrisă în decizia de sancționare.

În ceea ce privește fapta "întârzieri repetate la program în ultimele 6 luni de activitate", apelanta a apreciat că este suficient descrisă, surprinzând întreaga situație de fapt, în sensul că aceste întârzieri erau foarte frecvente, în decizie neputând fi indicate toate zilele în care reclamantul a întârziat în condițiile în care ar fi indicat toate zilele în care intimatul contestator a întârziat i-ar fi trebuit un număr foarte mare de file de hârtie.

Apelanta a precizat faptul că, din documentele depuse la dosarul cauzei, rezulta indubitabil datele în care a întârziat reclamantul, iar în decizie este precizata perioada - ultimele 6 luni de activitate.

Referitor la fapta "aplicarea pedepselor fizice asupra elevilor", apelanta a apreciat faptul că instanța cu rea voința a apreciat ca fapta nu a fost descrisă și mai mult decât atât, nu a avut în vedere gravitatea faptei săvârșita asupra unor copii în vârste fragede de 5-6 ani.

Mai mult decât atât, instanța a uitat să se pronunțe asupra faptei "solicitarea și primirea de sume de bani de la părinți, în interes personal, cu prilejul Sărbătorii Crăciunului", deși această faptă este suficient de descrisa.

A mai precizat apelanta faptul că, în cazul în care a fi descris mai mult faptele, decizia de sancționare aceasta ar fi semănat cu un foileton și nicidecum cu o decizie.

Având în vedere cele de mai sus și faptul că, din conținutul deciziei de sancționare rezulta fără putere de tăgada că faptele au fost descrise, apelanta a solicitat admiterea apelului, iar pe fondul cauzei să fie respinsă contestația ca neîntemeiată.

De asemenea, a solicitat apelanta instanței să constate că atât cercetarea disciplinară cât și decizia emisă de pârâtă, respectă prevederile legale în vigoare, Legea educației naționale nr. 1/2011, Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar cât și Codul muncii.

Astfel, în data de 12.03.2012, în cadrul Consiliului de Administrație al „Școlii Gimnaziale nr. 178" s-a hotărât constituirea unei comisii de cercetare privind presupusele deficiențe din activitatea domnului N. M. D. - profesor pentru învățământul primar, detaliate în sesizarea mai multor părinți ai elevilor din clasa pregătitoare B, înregistrata cu nr. 250/01.03.2012. Prin decizia nr. 94 din data de 12.03.2012, s-a numit Comisia de cercetare privind sesizarea menționata anterior.

În ceea ce privește sancțiunea, aceasta a fost corespunzătoare gravitații faptelor, ca o chestiune prealabilă, apelanta a solicitat instanței să aibă în vedere că la aplicarea sancțiunii, comisia de cercetare pe lângă abaterile disciplinare săvârșite de reclamant, a ținut cont și de comportarea în serviciu a acestuia.

A mai apreciat apelanta faptul că, în afara faptelor pentru care a fost cercetat, din declarațiile depuse la dosar de către părinții elevilor (declarația doamnei Crengea S.-F., declarația domnului S.), a reieșit faptul că domnul învățător a avut o atitudine necorespunzătoare pentru un cadru didactic, respectiv a sărutat, de mai multe ori, pe gură un anumit elev, îl luă în brațe, își frecă obrazul de obrazul copilului, "îi sufla pupici".

De asemenea, a mai apreciat faptul că deși acest gest este unul destul de grav, comisia de cercetare nu a putut cerceta aceste fapte, având în vedere că sesizările nu au făcut referire și la aceste fapte.

În ceea ce privește întârzierile repetate de la ore, din raportul comisiei de cercetare rezulta următoarele:

Din declarațiile părinților rezultă faptul că domnul învățător întârzie frecvent 15-20 minute, copiii rămânând nesupravegheați în acest interval de timp, punând astfel în pericol siguranța copiilor. Părinții știu acest lucru deoarece, plecând spre casă după ce au adus copiii la școală, s-au întâlnit la 8.15-8.20 cu d-nul profesor pe stradă. Totodată, au văzut din stradă copiii cățărați pe geamuri la ora 8.15-8.20.

Referitor la aceste aspecte, apelanta a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că acești elevi au o vârsta foarte fragedă, respectiv 5-6 ani, că au fost nesupravegheați în intervalul în care domnul învățător a întârziat în mod repetat de la program, putând oricând să li se întâmple un accident.

În fața comisiei de cercetare, domnul învățător a declarat că s-a întâmplat foarte rar să întârzie, nu mai târziu de 8.15, nu au fost sesizări din partea niciunui părinte și nici nu au fost semnalate incidente majore care să pună în pericol siguranța copiilor.

Același lucru I-a afirmat reclamantul și prin cererea de chemare în judecată. Prin urmare este evidentă încălcarea dispozițiilor contractului individual de muncă, a fișei postului și a art. 88 din regulamentului intern.

În ceea ce privește pedepsirea fizică a elevilor, menționează următoarele:

La audiere, domnul învățător a menționat că expresia în genunchi cu mâinile sus s-a aplicat la începutul anului școlar, rar, când elevii încă nu îl ascultau, și dura foarte puțin, pentru a nu leza integritatea fizică și emoțională a niciunui elev (din declarația domnului învățător). Dar, în scrisoarea adresată domnului S., aflată la dosarul cauzei, domnul învățător N. îi răspunde acestui părinte următoarele: „în privința ultimelor două aspecte sesizate de către aceasta comisie l-a convocat pe d-nul profesor în data de 21.03.2013 la sediul unității de învățământ pentru a-și formula; apărarea. Contestatorul a luat cunoștința de acest fapt precum și de actele cercetării. În consecința, acesta s-a prezentat în fața comisiei de cercetare în data de 21.03.2013 și s-a și adresat în scris comisiei de cercetare”.

Ținând cont de declarațiile mai multor părinți, de actele de la dosarul de cercetare, precum și de declarația contestatorului, în urma raportului întocmit de comisia de cercetare s-a constatat că acesta se face vinovat de cele sesizate, întârzieri repetate, aplicarea de pedepse fizice elevilor, permiterea și încurajarea schimburilor de mâncare intre profesor și elevi, precum și între elevi, solicitarea părinților de a aduce dulciuri la clasă în fiecare zi de vineri a săptămânii, solicitarea și strângerea de sume de bani de la părinți pentru cadouri de „M. N." pentru copii, împotriva voinței părinților, refuzul domnului profesor de a desfășura activitate specifica disciplinei opționale, achiziționarea de materiale și auxiliare, din banii părinților, unele nepotrivite, nerespectarea etapelor de învățare, solicitarea elevilor de a efectua teme pentru acasă, lucru interzis la clasa pregătitoare.

Prin faptele sale domnul învățător a încălcat astfel prevederile Legii educației naționale, contractul individual de muncă și fișa postului anexă la acesta, art. 84 alin. (3), (5), (7), (8) din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar nr. 4925/2005, reglementările cuprinse în programa de învățământ aferenta clasei pregătitoare, metodele de predare-învățare la acest nivel care interzic temele pentru acasă, dispozițiile aplicabile în materie referitoare la interzicerea aplicării de pedepse fizice, în general, și elevilor, în special, precum și prevederile art. 54, 57, 70 lit. a), 71, 82 lit. c), j), r) din Regulamentul intern al unității de învățământ, Legea nr. 123/2008 pentru o alimentație sănătoasa în unitățile de învățământ preuniversitar, prevederile Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990.

În data de 25.03.2013, în cadrul Consiliului de Administrație al Școlii Gimnaziale nr. 178, s-a propus sancționarea cu „desfacerea disciplinara a contractului de munca" conform art. 280 alin. 2, lit. „f din Legea educației naționale nr. 1/2011, sancțiune votată în unanimitate de către acest Consiliu.

Din analizarea conținutului Raportului Comisiei de disciplina din data de 25.03.2013, cât și din conținutul declarației date de domnul învățător în fața comisiei de cercetare, în care recunoaște parțial capetele de acuzare, rezultă că sancțiunea a fost aplicata cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Mai mult decât atât, reclamantul a recunoscut faptele pentru care a fost cercetat cât și faptul că a încasat necuvenit sume de bani de la părinți.

În ceea ce privește motivele prevăzute în contestație, apelanta a solicitat respingerea lor pentru următoarele

În primul rând, apelanta a învederat instanței ca temeiul juridic invocat în cererea de chemare în judecată este greșit, iar art. 283 alin. 1 lit. a nu mai există în Codul muncii.

În al doilea rând, a mai solicitat instanței să observe faptul că reclamantul nu invoca niciun motiv de nelegalitate nici în ceea ce privește cercetarea disciplinara și nici în ceea ce în ceea ce privește decizia de

concediere, având în vedere că cercetarea a fost făcuta cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Din cele expuse mai sus, rezulta cu claritate, că faptele se confirma, acestea fiind recunoscute în parte de domnul profesor, astfel fiind încălcate dispozițiile aplicabile în materie referitoare la interzicerea aplicării de pedepse fizice, în general, și elevilor, în special, precum și prevederile art. 54, 57, 70 lit. a), 71, 82 lit. c), j), r) din Regulamentul intern al unității de învățământ, prevederile Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990.

În ceea ce privește consumul de dulciuri și schimbul de mâncare între elevi:

Domnul învățător a încurajat și încurajează în continuare schimburile de mâncare între elevi (chiar umblând în lipsa celor plecați la sport, în ghiozdane) sau între dumnealui și elevi, deși a fost informat că sunt copii cu probleme de sănătate care nu consumă orice fel de mâncare (ex.: anumite mezeluri). Replica domnului învățător în ședința din 14.03.2013 a fost: Nu s-a întâmplat nimic! Mai mult, în fiecare vineri organizează aducerea de dulciuri de către părinți (prăjituri cu creme, ciocolată neagră, sucuri acidulate etc.). Apelanta a citat din declarația dl. S. E.: «Am găsit ciocolată neagră în ghiozdanul copilului, ceea ce eu nu i-am dat și nu are voie», «copilul meu nu are voie să mănânce (tocături, mezeluri, salam, crenwurști...) are regim și mănâncă limitat, nu ce vrea domnul învățător să schimbe la regimul copilului meu». Dna Z. E. declară că d-nul învățător i-a pretins d-nei F. să-i facă sandvișuri copilului cu altceva decât cu cașcaval”.

Cu privire la aceste acuzații, domnul învățător a afirmat că schimbul de mâncare se întâmplă din luna octombrie și vizează desertul, nu pachețele de mâncare. Nu recunoaște că a solicitat în mod expres sandvișuri, ci doar ocazional, și dădea un dulce în schimb, iar tot ce primea îi dădea elevului Odimba D., elev sărman.

Recunoaște că a solicitat telefonic dulciuri părinților clasei, 10 dintre aceștia acceptând această idee. Prin urmare, din cele expuse mai sus, rezulta cu claritate faptul că prin faptele sale domnul N. a pus în pericol siguranța și sănătatea elevilor, încălcând prevederile Legea nr. 123/2008 pentru o alimentație sănătoasă în unitățile de învățământ preuniversitar.

În ceea ce privește strângerea de bani, apelanta a solicitat instanței să aibă în vedere declarațiile părinților, cât și raportul comisiei de cercetare din care au reieșit următoarele.

Deși în ședința dinaintea sărbătorilor de iarnă s-a convenit unanim să nu se cumpere cadouri pentru copii de Sf. N., unii părinți au fost sunați și solicitați să cumpere cadou pentru că alți trei părinți doresc acest lucru. Cinci copii au primit cadouri și restul nu, cu motivația: Așa e în viață, unii primesc și alții nu.

În fața comisiei de disciplina d-nul învățător a declarat că recunoaște faptul că în ședința cu părinții, aceștia nu au fost de acord să se achiziționeze cadouri. Totuși, a doua zi, în curtea școlii, 13 părinți au fost de acord și au primit cadouri individualizate și diferite, dar de valoare echilibrată. D-nul învățător declară că nu i-au fost solicitate chitanțe și nu mai are acte doveditoare.

De asemenea, atât din declarațiile părinților cât și din raportul comisiei de cercetare a reieșit faptul că domnul învățător N. M. a cerut, în ședința cu părinții, bani în locul eventualelor cadouri în obiecte de la părinți, în eventualitatea în care aceștia doresc să-i dea ceva de C.. S-au strâns în jur de 10 RON/copil.

Tot domnul învățător a cerut și a strâns personal suma de 40 lei (30 lei cadou și 10 lei ornamente) de elev, sume din care dânsul a achiziționat cadourile copiilor pentru C. (îndoielnice calitativ). Părinții nu au știut niciodată cât au costat respectivele cadouri.

În fața comisiei de cercetare dl. învățător a declarat că „nu a solicitat nicio sumă fixă de bani părinților pentru sfârșitul anului 2012, ci le-a spus că așa fiind tradiția nu dorește să primească obiecte materiale. În ciuda acestui aspect, până la urmă, toți părinții au dat bani și niciunui nu s-a împotrivit”.

În ceea ce privește efectuarea opționalului apelanta a solicitat instanței să aibă în vedere următoarele:

A trecut peste dorința părinților de a face un opțional de limba engleză și a propus curs de teatru. Nu a făcut nicio oră de teatru, serbarea de C. a fost organizată de părinți (părinții au învățat acasă cu copiii aceleași 3, 4 poezii date de învățător), justificând că nu este plătit. La întrebarea unui părinte a răspuns: „Am făcut alte lucruri”. A recunoscut în ședința din 14.03.2013 că nu a făcut cu copiii muzică sau dans.

D-na Z. l-a întrebat ce face la orele de opțional Teatru și i s-a răspuns: fișe.

D-na Crengea declară că d-nul învățător a afirmat la începutul anului școlar că a fost obligat de conducerea școlii să stabilească opțional de lb. engleză/teatru.

D-nul învățător a recunoscut neefectuarea opționalului pentru că nu este plătit, dar că în cele două ore desfășoară activități tematice ce nu au fost cuprinse în condica școlii.

În ceea ce privește afirmațiile reclamantului potrivit cărora nu a efectuat opționalul întrucât nu era plătit pentru el, apelanta a solicitat instanței să le respingă având în vedere următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 262 din legea educației naționale „activitatea personalului didactic de predare se realizează într-un interval de timp zilnic de 8 ore, respectiv 40 de ore pe săptămână, și cuprinde:

- activități didactice de predare-învățare-evaluare și de instruire practică și examene de final de ciclu de studii, conform planurilor-cadru de învățământ;

- activități de pregătire metodico - științifică;

- activități de educație, complementare procesului de învățământ: mentorat, școală după școală, învățare pe tot parcursul vieții, efectuarea opționalului, apelanta a solicitat instanței să aibă în vedere dispozițiile OMECTS 3654/2012 privind aprobarea planurilor-cadru de învățământ pentru învățământul primar, ciclul achizițiilor fundamentale - clasa pregătitoare, clasa I și clasa a Il-a".

Potrivit dispozițiilor art. 262 alin. 3 din Legea nr. 1/2011 „norma didactică de predare-învățare-evaluare și de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzător activităților prevăzute la alin. (1). "

În art. 263 din actul normativ mai sus menționat se precizează că „norma didactică în învățământul preuniversitar cuprinde ore prevăzute în planurile-cadru de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării sau specializărilor înscrise pe diploma de licență". Or, potrivit Anexei la OMECTS nr. 3654/29.03.2012 opționalele fac parte din planul cadru de învățământ. Prin urmare, din coroborarea dispozițiilor legale mai sus menționate rezultă faptul că în norma didactică sunt incluse și opționalele, pentru care profesorul era remunerat.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că apelul declarat de apelanta ȘCOALA G. NR.178 este fondat, pentru următoarele argumente:

Conform art. 9 alin. 2 din Codul de procedură civilă, obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apărările părților, iar în baza art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile.

În cauză, prin cererea de chemare în judecată, contestatorul a invocat exclusiv motive de netemeinicie a deciziei de sancționare disciplinară, în subsidiar arătând că a fost sancționat ”prea aspru pentru presupusele abateri” pe care le-ar fi săvârșit. Ca atare, prima instanță, analizând din oficiu dispozițiile art. 252 din Codul muncii, nepuse în discuția părților, s-a pronunțat asupra unor aspecte cu care nu a fost învestită de contestator, nerespectând principiul disponibilității.

Oricum, în principiu, nu se poate reține că decizia de sancționare nu conține descrierea faptelor calificate de angajator ca fiind abateri disciplinare: întârzieri repetate la program, in ultimele 6 luni de activitate; permiterea si încurajarea schimburilor de mâncare intre profesor si elevi, precum si intre elevi; solicitarea părinților de a aduce dulciuri la clasa in fiecare zi de vineri a săptămânii; solicitarea si strângerea de sume de bani de la părinți pentru cadouri de „M. N." pentru copii, împotriva voinței părinților; refuzul domnului profesor de a desfășura activitate specifica disciplinei opționale; achiziționarea de materiale si auxiliare, din banii părinților, unele nepotrivite; nerespectarea etapelor de învățare; solicitarea elevilor de a efectua teme pentru acasă, lucru interzis la clasa pregătitoare; aplicarea de pedepse fizice asupra elevilor; solicitarea si primirea de sume de bani de la părinți, in interes personal, cu prilejul Sărbătorii Crăciunului. Prin decizia de sancționare s-a reținut că, astfel, s-a pus in pericol sănătatea elevilor, învățătorul încălcând normele sanitar-veterinare aflate in vigoare, a încălcat obligația de serviciu referitoare la respectarea programului de munca; a încălcat prevederile legale ce interzic solicitarea, strângerea si folosirea sumelor de bani de la părinți; a încălcat programa școlara, precum si metodele pedagogice ce se aplica la elevii din clasa pregătitoare, care interzic temele pentru acasă; a încălcat programa școlara, prin nerespectarea etapelor de învățare; a încălcat obligațiile de serviciu in privința respectării tematicii si specificului disciplinei opționale; a achiziționat materiale si auxiliare didactice ce nu sunt folositoare la clasa pregătitoare, obligând părinții la achiziționarea acestora, fără un motiv întemeiat; a încălcat prevederile legale care interzic aplicarea de pedepse fizice elevilor din învățământ; a încălcat grav normele deontologice referitoare la comportamentul specific cadrelor didactice, prin solicitarea si însușirea unor sume de bani de la părinții elevilor din clasa.

Prima instanță a analizat numai patru fapte (întârzieri repetate la program, în ultimele 6 luni de activitate, aplicarea pedepselor fizice asupra elevilor, achiziționarea de materiale si auxiliare, din banii părinților, unele nepotrivite, nerespectarea etapelor de învățare), restul fiind omise cercetării judecătorești, ceea ce nu reprezintă o manieră de soluționare echitabilă a pricinii, cât timp chiar și o singură faptă descrisă în concret ar putea atrage aplicarea unei sancțiuni disciplinare.

Așadar, chiar acceptând punctul de vedere al primei instanțe, rămân în ecuație multe fapte constatate de angajator drept abateri disciplinare: ”permiterea si încurajarea schimburilor de mâncare intre profesor si elevi, precum si intre elevi; solicitarea părinților de a aduce dulciuri la clasa in fiecare zi de vineri a săptămânii; solicitarea si strângerea de sume de bani de la părinți pentru cadouri de „M. N." pentru copii, împotriva voinței părinților; refuzul domnului profesor de a desfășura activitate specifica disciplinei opționale; solicitarea elevilor de a efectua teme pentru acasă, lucru interzis la clasa pregătitoare; solicitarea si primirea de sume de bani de la părinți, in interes personal, cu prilejul Sărbătorii Crăciunului”.

Pentru fapta „întârzieri repetate la program, în ultimele 6 luni de activitate”, chiar dacă nu se indică în concret în ce zile a întârziat intimatul, totuși, perioada este identificată (ultimele 6 luni de activitate), iar acest fapt putea fi verificat prin raportare la condica de prezență. Chiar intimatul, în cererea de chemare în judecată, a acceptat că ”am întârziat doar câteva zile și nu am ajuns mai târziu de ora 08.15”, ceea ce nu este în regulă pentru orele de curs.

Legat de fapta „aplicarea pedepselor fizice asupra elevilor”, lipsa descrierii elaborate este complinită de recunoașterea intimatului reclamant, a se vedea fila 52 de la dosarul primei instanțe (s-a depus raportul de cercetare nr. 326/22.03.2013), expresia ”în genunchi cu mâinile sus”, aplicată la începutul anului școlar, a se vedea și declarația cadrului didactic de la fila 76 dosar fond.

Într-adevăr, fapta constând în „achiziționarea de materiale si auxiliare, din banii părinților, unele nepotrivite” nu lămurește data săvârșirii, nu indică în concret care au fost materialele achiziționate, nici fapta „nerespectarea etapelor de învățare” nu identifică care etapele de învățare care trebuie urmate și în ce a constat nerespectarea acestora.

Probele administrate în ambele cicluri procesuale dovedesc situația de fapt reținută de angajator pentru celelalte abateri disciplinare. Declarațiile părinților se coroborează cu conținutului Raportului comisiei de disciplină din data de 25.03.2013, dar și cu declarațiile intimatului date în fața comisiei de cercetare, în care recunoaște parțial faptele (spre exemplu, schimbul de mâncare se întâmplă din luna octombrie și vizează desertul, nu pachețele de mâncare; a solicitat sandvișuri doar ocazional, dădea un dulce în schimb, iar tot ce primea îi înmâna elevului Odimba D., elev sărman; a solicitat telefonic dulciuri părinților clasei; cinci copii au primit cadouri de Sf. N. și restul nu; a strâns sume din care a achiziționat cadourile copiilor pentru C. etc.).

Potrivit art. 250 din Codul muncii, "Angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele: a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită; b) gradul de vinovăție a salariatului; c) consecințele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a salariatului; e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta." Din punct de vedere subiectiv, al salariatului, disciplina muncii constituie o obligație juridică de sinteză, care înglobează și rezumă totalitatea obligațiilor asumate prin încheierea contractului individual de muncă. Totodată, această obligație este de natură contractuală, deoarece, deși este prevăzută generic în lege, ia naștere în mod concret, în sarcina unei persoane determinate prin încadrarea acesteia în colectivul de muncă al unei unități, ca urmare a încheierii contractului de muncă.

În acest plan, apreciind temeinic cu privire la toate criteriile mai sus indicate, punând în balanță toate aspectele pe care le impune activitatea unui cadru didactic, Curtea va proceda la înlocuirea sancțiunii disciplinare aplicate de angajator, pentru a restabili echilibrul între conduita culpabilă a salariatului și sancțiunea disproporționată aplicată de angajator, măsura înlocuirii sancțiunii subsumându-se analizei temeiniciei deciziei de sancționare.

Intimatul nu a mai fost anterior sancționat disciplinar, este tânăr și, cu această ocazie, poate învăța temeinic din erorile comportamentale comise, multe dintre acestea fiind determinate și de teribilismul vârstei și dorința de a realiza un alt tip de educație, pregătire școlară, prin apropierea poate prea accentuată de elevi, fiind foarte implicat în multe programe școlare și extrașcolare (a se vedea filele 170 și următoarele dosar fond). Pe de altă parte, faptele nu sunt minore, iar împrejurarea că elevii în cauză aveau o vârsta foarte fragedă amplifică posibilele consecințe grave ale acestora.

În astfel de condiții, sancțiunea diminuării salariului de bază cu 10% pe o perioadă de două luni pare mult mai potrivită, inclusiv pentru îndreptarea persoanei sancționate.

Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 din Codul de procedură civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentința atacată, în sensul că va admite în parte contestația, va anula în parte decizia nr.96/27.03.2013 și va dispune înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă aplicată de intimată cu sancțiunea diminuării salariului de bază cu 10% pe o perioadă de două luni, plata despăgubirilor dispuse de prima instanță urmând a fi efectuată pentru perioada cuprinsă între data concedierii și 31.08.2014, până la care intimatul a funcționat în cadrul apelantei.

Se va menține în rest sentința, inclusiv cu privire la cheltuielile de judecată de la fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta ȘCOALA G. NR.178 cu sediul în București, sector 2, . împotriva sentinței nr.9764 din data de 20.10.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul N. M. D., având CNP_, cu domiciliul în București, sector 1, ., ., .> Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că:

Admite în parte contestația.

Anulează în parte decizia nr.96/27.03.2013.

Înlocuiește sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă aplicată de intimată cu sancțiunea diminuării salariului de bază cu 10% pe o perioadă de două luni, plata despăgubirilor dispuse de prima instanță urmând a fi efectuată pentru perioada cuprinsă între data concedierii și 31.08.2014.

Menține în rest sentința, inclusiv cu privire la cheltuielile de judecată de la fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Iunie 2015.

Președinte,

D. G. E.

Judecător,

D. A. C.

Grefier,

I. R. M.

Red.CDA

Tehnored.:C.C

4ex./16.07.2015

Jud.fond: F. I. V.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Despăgubire. Decizia nr. 2318/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI