Anulare act. Decizia nr. 403/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 403/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 32169/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7468/2014)
DECIZIE Nr. 403/2015
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D. Ș.
Judecător N. R. I.
Judecător R. G.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-contestator G. M. M. împotriva sentinței civile nr. 3830/28.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata CN T. T. SA, având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata, prin consilier juridic, cu delegație la fila 33 dosar recurs, lipsind recurentul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurentul a fost citata cu mențiunea de a depune un exemplare al motivelor de recurs în vederea comunicării către partea adversă, obligație căreia nu s-a conformat, precum și că intimata a formulat întâmpinare, înregistrată de serviciul registratură al instanței la data de 28.01.2015, după care:
Intimata, prin consilier juridic, arată că are cunoștință de otivele de recurs.
Curtea ia act de precizarea intimatei, constatând că în cauză nu se mai impune comunicarea motivelor de recurs sau amânarea cauzei pentru acest motiv și acordă cuvântul pe probe.
Intimata, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv acele adiționale la contractului individual de muncă al contestatorului, ce au fost depuse la dosar anexat întâmpinării.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 305 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri la solicitarea intimate.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei pe cererea de recurs.
Intimata, având cuvântul prin consilier juridic, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică. Solicită a se observa că salariatul a semnate actele adiționale, fără ncio observație și fără a fi forțat. Ai mult, chiar după pronunțarea sentinței și-a exprimat acordul în două rânduri cu privire la modificarea contractului individual de muncă.
Curtea, în raport de prevederile art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
După închiderea dezbaterilor și reținerea cauzei în pronunțare se prezintă apărătorul recurentului, depunând la dosarul cauzei împuternicirea avocațială.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3830/ 28.03.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G. M. M., în contradictoriu cu pârâta CN T. T. S.A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Între părți s-au stabilit raporturi de muncă în baza contractului individual de muncă pe durată nedeterminată nr. 2424/03.06.2011, reclamantul începând activitatea la data de 03.06.2011, în funcția de șef birou în cadrul Diviziei conducere economică și comercială (f. 7 dosar nr._ ).
Din art. 2.49 alin.1 al Contractului Colectiv de Muncă al CN T. T. S.A. (valabil octombrie 2005 – iunie 2013), rezultă că promovarea pe posturi de conducere vacante se poate face prin excepție, până la organizarea concursului/examinării, prin numirea de către angajator a unui înlocuitor – cu delegație – dar nu mai mult de 6 luni și cu salarizarea corespunzătoare postului respectiv.
Potrivit art. 2.47 alin. 4 din același CCM,, în cazul nedefinitivării, salariatul va reveni la vechea funcție cu drepturile salariale avute anterior. În situația în care postul a fost desființat sau nu mai este vacant, acesta va fi trecut într-o funcție corespunzătoare pregătirii sale profesionale, cu negocierea drepturilor salariale (f. 124).
Prin aceste prevederi ale CCM s-a reglementat dreptul angajatorului de a modifica unilateral contractul de muncă (prin schimbarea felului muncii și a locului de muncă), dispunând trecerea unui salariat, pentru o perioadă determinată, într-o funcție de conducere vacantă, care corespunde calificării sale profesionale. Pe durata trecerii temporare în altă muncă, salariatul este obligat să îndeplinească întocmai și la timp atribuțiile noului loc de muncă, fiind răspunzător pentru orice încălcare a normelor legale, a atribuțiilor stabilite și a ordinelor superiorilor ierarhici, având dreptul la salariul funcției pe care o îndeplinește temporar.
Ținând seama de caracterul excepțional, această măsură este posibilă și fără consimțământul salariatului, care însă se va putea adresa organului jurisdicțional, dacă apreciază că drepturile sale au fost încălcate.
Trecerea temporară în altă muncă se poate definitiva prin dispoziția angajatorului cu condiția expresă ca salariatul să îndeplinească toate cerințele legale privitoare la studii și stagiu, iar angajatorul să fi îndeplinit formalitățile prevăzute de lege pentru ocuparea respectivei funcții
În baza prevederilor mai sus arătate și analizate, pârâta a dispus prin decizia nr.720/17.06.2011, numirea reclamantului cu delegație în funcția de „director direcție”cod C._ la Direcția financiară, aflată în subordinea directă a Directorului general adjunct – conducerea economică și comercială, începând cu data de 20.06.2011 (f. 14). În baza acestei decizii, a fost încheiat actul adițional la CIM din data de 20.06.2011, semnat de reclamant, prin care părțile au convenit numirea cu delegație a salariatului în funcția de director direcție și cuantumul salariului de bază lunar brut la care s-a adăugat indemnizația pentru exercitarea unei funcții de conducere de 70% (f. 15 dosar nr._ ).
La data de 15.09.2011, reclamantul a semnat un nou act adițional la contractul individual de muncă, prin care s-a majorat salariul de bază lunar brut cât și indemnizația pentru exercitarea funcției de conducere la 80% (f. 16 dosar nr._ ).
Instanța apreciază, având în vedere natura juridică a măsurii de trecere temporară în altă muncă (diferită de modificarea unilaterală a CIM prin delegare, prevăzută de art. 43 și 44 CM), că prin încheierea actului adițional din data de 20.06.2011, de fapt a avut loc o modificare a contractului individual de muncă prin acordul părților, stabilindu-se numirea salariatului într-o nouă funcție (de director direcție), cu atribuții de serviciu specifice și diferite față de cele anterioare (pentru care s-a emis o nouă fișă a postului), ce s-a exercitat într-un alt loc de muncă, pentru un salariu diferit, pe o perioadă determinată (f. 15 dosar nr._ ).
Prin decizia nr. 1291/14.11.2012 (contestată în cauză), directorul general al pârâtei a dispus încetarea numirii cu delegație a reclamantului în funcția de „director direcție” din cadrul Direcției Financiare din Divizia conducere economică și comercială, la data încetării suspendării de drept a CIM (din cauza incapacității temporare de muncă). Începând cu aceeași dată, reclamantul a fost numit cu delegație în funcția de șef serviciu - cod C._, la Serviciul Contracte de Transport – C. contracte transport și cogenerare – Managementul comercial al RET – Direcția comercială, aflată în subordinea Directorului general adjunct – conducerea economică și comercială.
În privința drepturilor salariale, s-a stabilit că acestea vor fi stabilite prin act adițional la Contractul individual de muncă (în urma negocierii), iar atribuțiile de serviciu vor fi determinate prin fișa postului. (f. 5 dosar nr._ )
Decizia nr. 1291/14.11.2012 i-a fost adusă la cunoștință reclamantului la data de 07.01.2013, după cum rezultă din „Informarea” semnată olograf de salariat, cu mențiunea că nu este de acord (f. 6 dosar nr._ ).
Instanța a reținut că prin decizia contestată, angajatorul a dispus unilateral „delegarea” reclamantului într-o altă funcție, cu alte atribuții, exercitată în alt loc, pentru drepturi salariale diferite. De această dată, reclamantul nu a mai semnat un act adițional, astfel încât nu se mai poate vorbi de o modificare a CIM prin acordul părților, ci doar de o modificare unilaterală a CIM.
Din decizia nr. 489/2013 și din actul adițional din data de 01.06.2013- semnat de către reclamant, rezultă că salariatul a fost de acord cu încetarea numirii cu delegație în funcția de șef serviciu la Serviciul Contracte de Transport – C. contracte transport și cogenerare – Managementul comercial al RET – Direcția comercială, aflată în subordinea Directorului general adjunct – conducerea economică și comercială și cu numirea sa în funcția de inspector cu atribuții de control la Departamentul de Control financiar de gestiune din cadrul Control Managerial Intern, începând cu data de 01.06.2013. (f. 104, 105). Prin acest act adițional, părțile au modificat din nou, de comun acord, contractul individual de muncă.
Potrivit art. 57 CM, constatarea nulității contractului individual de muncă, respectiv a unei decizii de modificare a CIM, produce efecte doar pentru viitor. Nulitatea CIM poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condițiilor impuse de lege. De asemenea, potrivit art. 268 lit. d CM, cererea privind anularea deciziei nr. 1291/14.11.2012 poate fi formulată (și susținută) doar pe durata existenței deciziei.
Având în vedere actul adițional încheiat între părți la data de 01.06.2013, instanța constată că orice viciu al deciziei contestate, nu mai poate fi invocat.
Instanța apreciază că prin argumentele arătate mai sus a răspuns parțial motivelor invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost completată.
În ceea ce privește respectarea principiului dreptului câștigat cu referire la cuantumul salariului, instanța a reținut că reclamantul a fost remunerat corespunzător funcției de conducere în care a fost numit temporar prin decizia contestată, astfel cum s-a prevăzut în art. 2.49 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil.
Referitor la consultarea sindicatului din care face parte reclamantul cu ocazia emiterii deciziei contestate, instanța reține că aceasta reprezintă o manifestare unilaterală de voință a angajatorului, că reclamantul a refuzat semnarea unui act adițional având ca bază de plecare decizia contestată și că nu s-a dovedit refuzul pârâtei față de solicitarea reclamantului de a fi asistat de un reprezentant al sindicatului.
Cu privire la dreptul directorului general de a dispune măsura trecerii temporare a reclamantului în altă muncă și de a semna decizia contestată, instanța reține că prin Decizia nr. 37/25.10.2012 a A., Dl. B. M. A. G. a fost numit în funcția de director general al pârâtei (f. 133-134), iar prin Hotărârea A. nr. 9/28.12.2012 s-a confirmat numirea directorului general începând cu 24.10.2012 (f. 136).
Pentru aceste motive, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de anulare a deciziei nr. 1291/14.11.2012.
Pe cale de consecință au fost respinse ca neîntemeiate și capetele de cerere accesorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal și motivat, reclamantul G. M. M., întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7, 8, 9 și art.3041 C.pr.civ.
După reiterarea situației de fapt, recurentul invocă faptul că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății - incidența art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
În mod greșit Tribunalul București a apreciat ca semnarea actului adițional din 2013 acoperă orice viciu al deciziei contestate.Astfel cum a arătat, a semnat acest adițional din considerente practice - pentru a-și menține un loc de muncă.
Niciodată recurentul nu a investit instanța cu o cerere expresă de renunțare la judecată pentru a se deduce acoperirea viciilor deciziei contestate.
In fond, intimata a invocat prin întâmpinare lipsa de interes a contestației, motivând această excepție exact pe același raționament - semnarea de către recurent a Actului Adițional din 01.06.2014.
Prin încheierea pronunțată la data de 16.12.2013 în același dosar, instanța de fond a respins această excepție.
Apreciază recurentul că de îndată ce instanța și-a făcut o opinie cu privire la această excepție (implicit la toate consecințele care le-a produs semnarea Actului Adițional din 01.06.2014), aceasta nu poate reveni asupra soluției dispuse.Încheierea din 16.12.2013 este o hotărâre interlocutorie și se bucură de autoritate de lucru judecat.
Mai mult, s-a omis total împrejurarea că în cauza sunt aplicabile dispozițiile art. 38 Codul Muncii, care se refera la interdicția salariaților de a renunța la drepturile recunoscute de lege.
Acest text legal reprezintă o limitare a libertății contractuale în scopul protejării salariatului. Această interdicție de a renunța la drepturile conferite de lege include nu numai drepturile consacrate prin acte normative, ci și pe cele stabilite prin negocieri colective sau individuale.
Salariatul poate renunța la drepturile sale, doar dacă o astfel de renunțare îi aduce un avantaj, dar nu este cazul în speță, întrucât nu s-a ajuns într-o situație mai bună decât cea anterioară funcția pe care subsemnatul a deținut-o anterior emiterii deciziei ce face obiectul prezentei contestații.
O altă reținere greșită a instanței de fond privește următoarele susțineri:
„ Potrivit art. 57 Codul Muncii, constatarea nulității contractului individual de muncă, respectiv a unei decizii de modificare a CIM, produce efecte doar pentru viitor. Nulitatea CIM poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condițiilor impuse de lege. "
Pe de o parte, instanța și-a motivat hotărârea în baza unui text de lege inexistent întrucât adverbul „ doar " nu se regăsește în cuprinsul art. 57 Codul Muncii, această prevedere legală are următoarea formulare:
Art. 57. - (1) Nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de munca atrage nulitatea acestuia.
(2) Constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.
(3) Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condițiilor impuse de lege.
Ca atare nulitatea produce efecte și retroactiv.
Pe de altă parte, Tribunalul București nu a arătat în ce mod au fost acoperite condițiile prevăzute de lege a căror nulitate s-a produs - semnarea unui act adițional nu poate acoperi o nulitate prevăzuta de lege.
Recurentul invocă nemotivarea hotărârii, neanalizarea criticilor formulate de recurent - incidența art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Deși recurentul a criticat decizia nr.1291 din 14.11.2012 prin prisma următoarelor motive de nelegalitate:Lipsa unui acord privind modificarea contractului individual de muncă;Lipsa unei informări corecte;Faptul că încetase/expirase (de trei ori peste limita prevăzută de lege) delegarea;Inexistența unui drept al dl. B.-Malăieș de a semna decizia ce face obiectul contestației; (cu excepția ultimei critici, care este motivată sumar), instanța de fond a ignorat complet restul criticilor, lipsind o minimă motivare în ceea ce privește analizarea acestor critici.
Ori, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă:
„Hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: (...) 5. motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;
Față de acestea, apreciază că instanța a făcut o motivarea sumară (insuficientă) a hotărârii pronunțate, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, care urmează a fi desființată.
Având în vedere că prezentul recurs nu este limitat la motivele de nelegalitate prevăzute la art. 304 Cod Procedură Civilă, recurentul solicită analizarea recursului și prin prisma motivelor de netemeinicie a hotărârii:
Lipsa unui acord privind modificarea contractului individual de muncă.
Din întregul probatoriu administrat recurentul a arătat că modificarea contractului individual de muncă a operat în mod unilateral, în lipsa unui acord al ambelor părți.
Ori, potrivit art. 41 din Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat doar prin acordul părților.
în condițiile în care modificarea unilaterală a contractului individual de muncă a vizat două elemente esențiale, respectiv: felul muncii și salarizarea, a căror modificarea în mod unilateral este prohibită de art. 41 alin. (1) din Codul Muncii iar recurentul și-a manifestat în mod neîndoielnic refuzul față de modificările propuse, apreciază că se impunea anularea Deciziei nr. 1291 din 14.11.2012.
Deși chiar în cadrul considerentelor sentinței recurate Tribunalul București a reținut:„ ... în situația în care postul a fost desființat sau nu mai este vacant, acesta va fi trecut într-o funcție corespunzătoare pregătirii sale profesionale, cu negocierea drepturilor salariate (fila 124)."În speță o asemenea negociere nu a existat.
Pe de altă parte, hotărârea instanței de fond este contradictorie întrucât, chiar în cuprinsul acesteia, s-a reținut caracterul unilateral al deciziei contestate .
Invocă si lipsa unei informări complete.Informarea comunicată recurentului la data de 07.01.2013 privind propunerea de modificare a contractului individual de muncă nu respectă prevederile art. 17 alin. 1 din Codul Muncii:
Intimata a omis să menționeze în informare toate elementele obligatorii prevăzute la art. 17 alin 3 din Codul Muncii, cu precădere elementul prevăzut la litera k, respectiv „salariul de baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum și periodicitatea plații salariului la care salariatul are dreptul." - împrejurare ignorată de instanța de fond.
În acest sens elementele din informare trebuie să se regăsească și în conținutul actului adițional la contractul individual de muncă, fapt ce rezultă din coroborarea prevederilor alin. 1 și 4 ale art.17 din Codul Muncii, iar lipsa informării asupra oricăruia dintre elementele esențiale ale contractului de muncă ce urmează a fi modificate, prin actul adițional ulterior, conduce în mod evident la nulitatea actului adițional încheiat în aceste condiții, a actelor premergătoare și a efectelor ulterioare produse prin emiterea acestora.
Nu în ultimul rând, Minuta încheiată, azi 07.01.2013 " depusă de intimată urmare a dispozițiilor instanței de fond de la termenul din 24.01.2014 este un înscris întocmit pro causa pentru următoarele considerente: Documentul nu conține un număr de înregistrare și nu se poate stabili cu certitudine realitatea datei la care a fost întocmit; Documentul nu reprezintă reflectarea realității:
Informarea prezentată se referea la propunerea de modificare a CIM și nu la modificarea acestuia (eroarea omisivă a cuvântului "propunere" se repetă și în paragraful finalii);
Recurentul nu a semnat informarea ca și cum ar fi fost de acord. Mai mult, a sesizat și tăiat cu o linie continuă înscrierea inductivă, intenționat operată cu caractere mai mici decât cele utilizate la redactarea restului documentului, a sintagmei de sub spațiul destinat pentru semnătura persoanei astfel informate, respectiv, "Am luat ia cunoștință și sunt de acord".
Pentru a evita orice echivoc, după corijarea intenției angajatorului de a-i atribui nerealitatea menționată anterior, ce s-ar fi transformat în argument al acestuia în susținerea ilegalităților ce au urmat după emiterea și punerea în executare a Deciziei 1291/14.11.2012, am înscris pe document: „Luat la cunoștință. Nu sunt de acord. 07.01.2013" (de aici ar fi început negocierea...);
Nu a refuzat "să semneze de luare la cunoștință sau negociere actul adițional". întrucât semnarea acestui document nu poate însemna decât acordul părților, respectiv încheierea propriu-zisă, lucru cu care evident nu a fost de acord atât timp cât a refuzat, subliniază, "propunerea de modificare a CIM";
Nu a existat oferta angajatorului de negociere a actului adițional, așa cum se arată în afirmația înscrisă la paragraful 2 al "minutei". Afirmația este făcută cu scopul vădit de a acoperi acest viciu de procedură a structurii de resurse umane (respectiv, lipsă informare conducere CNTEE T. SA despre refuzul recurentului pe informarea despre propunerea de modificare a CIM, lipsa invitației la negociere emisa de angajator; lipsa proces-verbal de negociere etc.) cu un document fără număr de înregistrare (Minuta "încheiata în 07.01.2013").
Documentul a fost întocmit, probabil, ulterior datei de aducere la cunoștință a informării (07.01.2013), când semnatara acestuia a luat la cunoștință despre acțiunea în instanță (dir. adj. Direcție Resurse Umane - N.-A. V.).
Prin analogie cu "minuta" prezentată conceptual în art. 309 CPP, L356/21.07.2006, M. Of. 677/2006, pentru a-i întări statutul de document probator (juridic), MINUTA prezentată de CNTEE T. SA trebuia, în opinia noastră, pe lângă înscrierea numărului de înregistrare atribuit de registratura Companiei, să (mai) îndeplinească și condițiile privind:Semnătura recurentului, în calitate de participant la întâlnirea invocată sau a mențiunii exprese despre un eventual refuz de a semna;Aplicarea amprentei ștampilei CNTEE T. S.A.;Precizare despre eventualii membri ai pretinsei comisii de aducere la cunoștință.Numărul de exemplare în care s-a încheiat MINUTA și destinația acestora.
Încetarea delegării ca urmare a exercitării funcției de director direcție în mod constant.
La data de 20.06.2011 între recurent și T. a fost încheiat un Act Adițional la Contractul Individual de muncă, recurentul fiind numit cu delegație în funcția de „director direcție". în baza aceluiași act adițional salariul brut a fost modificat la suma de 5.285 lei.La data de 15.09.2011 între recurent și T. a fost încheiat un alt Act Adițional la Contactul Individual de muncă, în baza căruia salariul brut al recurentului fost modificat (majorat) la suma de 7.316 lei.
Precizează că din data 20.06.2011 (data „ delegării ") și până la data de 14.11.2012 (data emiterii deciziei contestate) recurentul și-a exercitat neîncetat funcția de Director DIRECȚIE (financiară), fără a interveni vreo prelungire a „ delegării ".Ca atare, activitatea desfășurată de recurent a dobândit un caracter constant în lipsa unor prelungiri a delegărilor și fără a mai fi necesar acordul acestuia.
Inclusiv echipa de control a ITM, în baza Procesului - Verbal de control nr._/28.03.2013, transmis instanței, apreciază că numirea cu delegație a recurentului, concretizată la data de 20.06.2011 în încheierea unui act adițional la CIM, nu conține o precizare expresă referitoare la perioada de interimat până la ocuparea definitivă a postului prin concurs, în concordanță cu CCM aplicabil.
Instanța de fond a ignorat complet acest înscris.
Inexistența precizării anterioare, alături de lipsa unei organizări a unui concurs pentru ocuparea definitivă a postului și împreună cu absența unei reînnoiri a perioadei de numire cu delegație după expirarea primelor 6(șase) luni, a următoarelor 6(șase)luni ș.a.m.d., până la 15.11.2012 nu dădeau dreptul angajatorului să modifice unilateral CIM.
Totodată echipa de control a ITM a reținut:Numirea cu delegație nu-și găsește un suport juridic în Codul Muncii;În mod unilateral s-a modificat CIM, și anume 2 elemente esențiale - felul muncii și salariul; Codul Muncii reglementează detașarea ca măsură de sancționare sau de protecție a salariatului dar detașarea în cauza nu a făcut obiectul unor decizii emise de unitate;Modificarea CIM poate opera doar în condițiile circumscrise de lege și unul dintre principiile care guvernează contractul individual de muncă stabilește respectarea acestuia, care este o obligație pentru angajator și nu o opțiune.
Din nou, instanța de fond a ignorat complet acest înscris.
Reiterează recurentul susținerea in sensul inexistenței unui drept a dl. B.-M., cel puțin până la data de 22.11.2012, de a semna decizia nr. 1291/14.11.2012 .
Reținerile Raportului Curții de Conturi a României, urmat de Decizia aceleiași instituții, nr. 37/09.12.2013, conform căreia domnul A.-G. B.-M., nu a avut calitatea de a conduce CNTEE T. SA, în perioada cuprinsă între data numirii 24.10.2012 si data confirmării în A. - 28.12.2012. Mai mult, în aceeași perioadă a beneficiat și de o remunerație acordată ilegal, pentru care s-a instituit măsura recuperării prejudiciului;
Conținutul Deciziei nr. 38/31.10.2012 a Consiliului de Administrație unde, la pct. 8, rezultă că directorului general al CNTEE T. S.A. A. - G. B.-M., îi sunt suspendate delegările de competentă stipulate în Regulamentul de organizare și funcționare ai Consiliului de Administrație (art.9, pct.9.6 și Anexa la Regulament), până la confirmarea acestuia de către Adunarea generală a acționarilor (așa cum a precizat anterior, 28.12.2012).
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Se susține in cuprinsul întâmpinării că in mod temeinic instanta de fond a retinut faptul ca exista acordul pârtilor privind modificarea CIM-ului recurentului, in sensul ca:acesta a acceptat sa exercite temporar funcția de director de direcție,inclusiv faptul ca la incetarea exercitării acestei funcții recurentul a fost de acord prin semnarea actului adițional la CIM - sa revină pe funcția detinuta anterior sau pe o funcție corespunzătoare pregătirii profesionale, asa cum erau prevederile CCM si cum erau mentionate aceste prevederi si in informarea, actul adițional la CIM si in decizia prin care a fost convenita exrecitarea temporata a funcției de director direcție.
Astfel, nu are relevanta constatarea echipei de control a ITM, conform procesului- verbal de control nr._/28.03.2013, instanta avand in vedere si acest inscris in pronunțarea soluției.
După pronunțarea sentinței civila nr.3830/28.03.2014, de către Tribunalul București - Secția a VlII-a Conflicte de Munca si Asigurări Sociale, in dosarul nr._, recurentul-reclamant si-a exprimat in doua rânduri acordul pentru modificarea CIM-ului acestuia.
Astfel, la 24.06.2014, domnul M. M. Gheorțihita a semnat informarea prin care isi exprima acordul cu modificarea CIM-ului acestuia ca urmare a acordarii sporului pentru anii de vechime neintrerupta in companie, aratand ca este de acord cu modificarea CIM-ului pe care il are incheiat cu T. SA, pentru funcția de "inspector cu atribuții de control", la "Control Financiar de Gestiune", semnând in acest sens si Actul Adițional la CIM, cu aceeași data de 24.06.2014 .
Totodata, la data de 01.07.2014, domnul M. M. G. a semnat informarea prin care isi exprima acordul cu modificarea CIM-ului acestuia ca urmare a modificării drepturilor salariale conform Deciziei nr.703/30.06.2014 privind indexarea Grilei de salarizare valabila cu 01.07.2014, aratand ca este de acord cu modificarea CIM-ului pe care il are incheiat cu T. SA, pentru funcția de "inspector cu atribuții de control", la "Control Financiar de Gestiune" semnând in acest sens si Actul Adițional la CIM, cu aceeași data de 01.07.2014 .
Asa cum se poate observa din aceste înscrisuri, acordul recurentului-reclamant este "pur si simplu", nefiind afectat de nicio condiție din jartea acestuia. Va rugam sa observați faptul ca recurentul-contestator nu a menționat pe niciunul din aceste inscrisuri faptul ca isi dă acordul "din considerente practice, pentru a-si menține un loc de munca", "din considerente de ordin familial (intrucat are in intretinere o familie)" sau din cauza "problemelor financiare cu care se confrunta", asa cum isi motiveaza acesta, in cererea de recurs, acceptul acordat anterior pentru modificarea funcției si locului de munca.
Astfel, la acest moment exista acordul pârtilor privind modificarea locului de munca al contestatorului, astfel ca solicitarea acestuia de a fi reîncadrat in funcția de "director al Direcției Financiare" este rămasa fără obiect, instanta neputând trece peste acordul de voința al pârtilor dispunând repunerea pârtilor in situația anterioară.
În recurs a fost administrată proba cu inscrisuri, la cererea intimatei.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.,respectiv motivarea hotărârii recurate ., sumară, fără analizarea tuturor motivelor de nulitate a deciziei contestate, Curtea constată că nu este incident in cauză .
In realitate soluția instanței de fond se întemeiază pe aprecierea in sensul ca semnarea actului adițional din 2013 acoperă orice viciu al deciziei contestate. In raport cu acest argument instanța de fond nu a mai analizat toate motivele de nulitate a deciziei contestate invocate de recurentul-contestator in cererea de chemare in judecată, însă această modalitate de redactare a considerentelor nu poate determina casarea/modificarea sentinței de fond . In fapt urmează ca instanța de recurs să cerceteze toate aspectele deduse judecății atunci când va analiza motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.9 C., in raport cu modalitatea de soluționare a fondului pricinii, suplinind astfel motivarea sumară a tribunalului .
Curtea constată că nu este incident în cauză nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C., deoarece nu se poate identifica o schimbare a naturii sau înțelesului vădit neîndoielnic a actului dedus judecății.
Tribunalul a calificat corect litigiul dedus judecății și s-a pronunțat pe fondul acestuia, analizând probele administrate în cauză . Actul juridic dedus judecății este modificarea contractului individual de muncă al recurentului prin decizia angajatorului de încetare a delegării in funcția de director . Prin urmare eventuala apreciere eronată a Tribunalului București in sensul ca semnarea actului adițional din 2013 acoperă orice viciu al deciziei contestate nu poate reprezenta o schimbare a naturii sau înțelesului vădit neîndoielnic a actului dedus judecății, conform art. 304 pct. 8 C., reprezentând doar o modalitate de interpretare a probelor administrate in cauză în raport cu situația concretă dedusă judecății .
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C., prin raportare la fondul pricinii, avându-se in vedere si prevederile art. 304 indice 1 C., Curtea, cu majoritate, constată că soluția instanței de fond de respingere a contestației este legală si temeinică, însă pentru alte considerente decât cele avute in vedere de prima instanță .
A reținut instanța de fond că „Din decizia nr. 489/2013 și din actul adițional din data de 01.06.2013- semnat de către reclamant, rezultă că salariatul a fost de acord cu încetarea numirii cu delegație în funcția de șef serviciu la Serviciul Contracte de Transport – C. contracte transport și cogenerare – Managementul comercial al RET – Direcția comercială, aflată în subordinea Directorului general adjunct – conducerea economică și comercială și cu numirea sa în funcția de inspector cu atribuții de control la Departamentul de Control financiar de gestiune din cadrul Control Managerial Intern, începând cu data de 01.06.2013. (f. 104, 105). Prin acest act adițional, părțile au modificat din nou, de comun acord, contractul individual de muncă. Potrivit art. 57 CM, constatarea nulității contractului individual de muncă, respectiv a unei decizii de modificare a CIM, produce efecte doar pentru viitor. Nulitatea CIM poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condițiilor impuse de lege. De asemenea, potrivit art. 268 lit. d CM, cererea privind anularea deciziei nr. 1291/14.11.2012 poate fi formulată (și susținută) doar pe durata existenței deciziei. Având în vedere actul adițional încheiat între părți la data de 01.06.2013, instanța constată că orice viciu al deciziei contestate, nu mai poate fi invocat.”
Curtea subliniază faptul că obiectul cauzei de față îl constituie contestație împotriva deciziei unilaterale a angajatorului de încetare a delegării recurentului pe funcția de director, decizie emisă la data de 14 11 2012 si care nu a fost niciodată anulată sau revocată de către intimată, producând deci efecte juridice până la o ulterioară modificare legală a contractului individual de muncă al recurentului . Pe cale de consecință nu se poate aprecia că semnarea la un moment ulterior, in anul 2013, a unui act adițional de modificare a contractului individual de muncă, de ambele părți, ar face ca orice viciu al deciziei contestate să nu mai poată fi invocat . Recurentul nu a semnat niciodată un înscris prin care renunța la pretențiile sale având ca obiect constatarea nulității deciziei de încetare a delegării si drepturile bănești aferente si instanța de fond nu avea niciun temei de a aprecia in acest sens . Semnarea actului adițional din 2013 nu reprezintă decât o modificare de comun a cord a contractului individual de muncă al recurentului, care nu produce nici un efect retroactiv asupra deciziei contestate și nu există temei de a susține, astfel cum a apreciat tribunalul, că semnarea acestui act adițional face ca decizia contestată să nu mai existe .
Din această perspectivă sunt absolut lipsite de relevantă in cauză si modificările aduse contractului de muncă al recurentului, prin semnarea de către părți a unor acte adiționale ulterior pronunțării sentinței recurate ( modificări invocate de intimată in întâmpinarea la cererea de recurs).
Curtea urmează a analiza motivele de nulitate a deciziei contestate, astfel cum au fost invocate de recurentul-reclamant in cererea de chemare in judecată.
In primul rând recurentul a invocat lipsa unui acord al său privind modificarea contractului individual de muncă. Ori, potrivit art. 41 din Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat doar prin acordul părților.
Curtea retine că . a contractului individual de muncă a vizat două elemente esențiale, respectiv: felul muncii și salarizarea.
In principiu o asemenea modificare unilaterală a elementelor esențiale ale contractului individual de muncă este prohibită de art. 41 alin. (1) din Codul Muncii. Cu toate acestea in situația particulară a recurentului nu se poate reține doar caracterul unilateral al deciziei de încetare a delegării, ci trebuie avut in vedere întregul context al modificării succesive a raporturilor de muncă dintre părți ,.
Astfel, între părți s-au stabilit raporturi de muncă în baza contractului individual de muncă pe durată nedeterminată nr. 2424/03.06.2011, reclamantul începând activitatea la data de 03.06.2011, în funcția de șef birou în cadrul Diviziei conducere economică și comercială .
La data de 20.06.2011 între recurent și T. a fost încheiat un Act Adițional la Contractul Individual de muncă, recurentul fiind numit cu delegație în funcția de „director direcție". în baza aceluiași act adițional salariul brut a fost modificat la suma de 5.285 lei. La data de 15.09.2011 între recurent și T. a fost încheiat un alt Act Adițional la Contactul Individual de muncă, în baza căruia salariul brut al recurentului fost modificat (majorat) la suma de 7.316 lei.
Din data 20.06.2011 (data „ delegării ") și până la data de 14.11.2012 (data emiterii deciziei contestate) recurentul și-a exercitat neîncetat funcția de Director DIRECȚIE (financiară).
Începând cu aceeași dată,14 11 2012, reclamantul a fost numit cu delegație în funcția de șef serviciu - cod C._, la Serviciul Contracte de Transport – C. contracte transport și cogenerare – Managementul comercial al RET – Direcția comercială
Curtea subliniază faptul că prin două acte adiționale succesive, prin care a fost modificat contractul său individual de muncă, recurentul a fost de acord cu delegarea sa pe funcția de director direcție . Prin natura sa delegarea pe o funcție presupune îndeplinirea noii funcții pe durată determinată, până la momentul încetării respectivei delegări. Cu alte cuvinte recurentul si-a asumat numirea sa temporară in funcția de director direcție, intre părți neexistând niciodată negocieri cu privire la definitivarea sa in această funcție de conducere.
Din art. 2.49 alin.1 al Contractului Colectiv de Muncă al CN T. T. S.A. (valabil octombrie 2005 – iunie 2013), rezultă că promovarea pe posturi de conducere vacante se poate face prin excepție, până la organizarea concursului/examinării, prin numirea de către angajator a unui înlocuitor – cu delegație – dar nu mai mult de 6 luni și cu salarizarea corespunzătoare postului respectiv.
Potrivit art. 2.47 alin. 4 din același CCM, în cazul nedefinitivării, salariatul va reveni la vechea funcție cu drepturile salariale avute anterior. În situația în care postul a fost desființat sau nu mai este vacant, acesta va fi trecut într-o funcție corespunzătoare pregătirii sale profesionale, cu negocierea drepturilor salariale.
Curtea apreciază că in temeiul acestor dispoziții contractuale și ținându-se cont de caracterul temporar al măsurii delegării ( numirea cu delegare fiind menționată expres in actul adițional la contractul individual de muncă al recurentului, semnat de ambele părți), angajatorul putea dispune in mod legal încetarea măsurii delegării, fără a ne afla in prezenta unei modificări unilaterale a contractului individual de muncă prohibită de art. 41 din Codul muncii.
Invocă recurentul si lipsa unei informări complete. Susține că informarea comunicată lui la data de 07.01.2013 privind propunerea de modificare a contractului individual de muncă nu respectă prevederile art. 17 alin. 1 din Codul Muncii.
Curtea apreciază că această susținere este lipsită de relevanță atâta timp cât anterior au fost expuse considerentele pentru care s-a apreciat că nu se impunea semnarea unui act adițional la contractul de muncă al recurentului, pentru a se dispune in mod legal încetarea delegării, fiind suficientă emiterea de către angajator a deciziei de încetare a delegării . Pe cale de consecință toate argumentele expuse in cererea de recurs privind modalitatea in care ar fi trebuit să fie informat recurentul, ce trebuia să cuprindă informarea, nu vor mai fi analizate de Curte, neavând relevanță in cauză.
Susține recurentul și faptul că în lipsa unei organizări a unui concurs pentru ocuparea definitivă a postului, împreună cu absența unei reînnoiri a perioadei de numire cu delegație după expirarea primelor 6(șase) luni, a următoarelor 6(șase)luni ș.a.m.d., până la 15.11.2012 nu dădeau dreptul angajatorului să modifice unilateral CIM. Apreciază practic recurentul că in aceste circumstanțe numirea sa in funcția de director direcție a dobândit caracter permanent .
Curtea subliniază caracterul temporar al numirii in funcția de director direcție, rezultat din cuprinsul deciziei de numire si actului adițional la contractul individual de muncă al recurentului, caracter peste care nu se poate trece prin faptul îndeplinirii funcției timp de 1 an si 5 luni . Chiar dacă nu s-au respectat întocmai dispozițiile din CCM privind delegarea pe funcția de conducere timp de 6 luni cu posibilitatea prelungirii incă 6 luni, acest fapt nu modifică caracterul temporar al delegării si nu transformă această măsură a angajatorului . muncă pe durată nedeterminată, pe această funcție, a angajatului .
De altfel caracterul excepțional al delegării temporare in funcție de conducere, până la organizarea examenului de numite pe acest post, rezultă chiar din dispozițiile CCM-ului încheiat la nivel de unitate, mai sus citate .
In plus din actele si lucrările dosarului rezultă că pentru funcția de director direcție, pe care a fost delegat recurentul, nu s-a organizat la nivelul intimatei examen de numire pe post, motiv pentru care delegarea recurentului s-a prelungit in fapt, până la 14 11 2012, fără ca angajatorul să emită vreo decizie de prelungire a duratei inițiale a delegării .
Lipsa unei negocieri pentru ocuparea noii funcții, dispusă prin decizia contestată, cea de sef serviciu putea fi avută in vedere ca motiv de nulitate a deciziei contestate ( in sensul că angajatorul ar fi avut dreptul de a dispune încetarea măsurii delegării dar nu ar fi avut temei de a dispune unilateral numirea pe o altă functie decât cea ocupată de angajat anterior delegării) doar in condițiile in care recurentul-reclamant ar fi solicitat in cererea de chemare in judecată si anularea parțială a deciziei contestate, doar cu privire la această numire pe funcția de șef serviciu, cu consecința revenirii la funcția de șef birou, ocupată potrivit contractului său individual de muncă anterior delegării . Recurentul nu a formulat o asemenea solicitare, pentru că nu avea interes să o facă, funcția pe care a fost numit prin decizia contestată fiind superioară celei anterior deținută si mai bine salarizată. A cerut recurentul doar anularea deciziei de încetare a delegării, cu consecința revenirii sale pe funcția de director direcție si plata drepturilor salariale aferente acestei funcții, cerere apreciată ca lipsită de temei de către Curte .
Aprecierile echipei de control a ITM, menționate în Procesul - Verbal de control nr._/28.03.2013, transmis instanței de fond și invocat in mod repetat de recurent, nu pot constitui probe in dovedirea temeiniciei contestației de față, reprezentând doar un punct de vedere al reprezentanților acestei instituții. D. instanțele de judecată pot interpreta actele normative incidente in cauză, in raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate de părți, reprezentanții ITM neavând competențe in acest sens.
Reiterează recurentul susținerea in sensul inexistenței unui drept a dl. B.-M., cel puțin până la data de 22.11.2012, de a semna decizia nr. 1291/14.11.2012 . Se întemeiază pe reținerile Raportului Curții de Conturi a României, urmat de Decizia aceleiași instituții, nr. 37/09.12.2013, conform căreia domnul A.-G. B.-M., nu a avut calitatea de a conduce CNTEE T. SA, în perioada cuprinsă între data numirii 24.10.2012 si data confirmării în A. - 28.12.2012.
Curtea constată că prin Hotărârea A. nr. 9/28.12.2012 s-a confirmat numirea directorului general începând cu 24.10.2012, deci retroactiv, inclusiv pentru perioada in care a fost emisă de angajator decizia contestată. Decizia Curții de Conturi a României, nr. 37/09.12.2013 ,a fost emisă după aproximativ 1 an de la data emiterii deciziei contestate și privește doar caracterul ilegal al acordării unei remunerații acestei persoane, astfel încât la momentul la care a fost emisă decizia contestată exista cel puțin aparența dreptului domnului A.-G. B.-M. de a reprezenta intimata in raporturile cu terții si de a semna documente in numele acestei instituții. De altfel prin poziția procesuală adoptată in cauza de față intimata si-a însușit decizia care face obiectul contestației, neexistând temei de a aprecia că semnarea acesteia de către A.-G. B.-M. este contrară intereselor instituției .
În concluzie, pentru considerentele anterior expuse, Curtea, cu majoritate, va respinge ca nefundat recursul declarat de recurentul-contestator G. M. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Respinge recursul declarat de recurentul-contestator G. M. M. împotriva sentinței civile nr. 3830/28.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata CN T. T. SA, ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2015.
Președinte, A. D. Ș. | Judecător, N. R. I. |
Grefier, Ș. T. |
Red. ADȘ/16 februarie 2015
Ș.T./D.M./ 09 Februarie 2015/2ex.
Jud. fond: P. G. E.
Cu opinia parțial separată a domnului judecător R. G., în sensul admiterii recursului, modificării în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii în parte a acțiunii și acordării drepturilor bănești aferente funcției de director direcție până la 01 06 2013.
Prin cererea de chemare in judecata ce a format obiectul investirii instantei, recurentul G. M. M. a solicitat anularea deciziei nr.1291/14.11.2012, emisa de directorul general al T., prin care s-a dispus incetarea numirii cu delegatie a recurentului in functia de „director directie” in cadrul Directiei Financiare a societatii-intimata T..
Prin aceeasi decizie, recurentul a fost delegat in functia de „sef serviciu” in cadrul Serviciului contracte de transport, Directia Comerciala.
Decizia contestata in cadrul prezentei proceduri judiciare, mai sus mentionata, nu materializeaza un acord de vointa a partilor sub aspectul modificarii raporturilor de munca pe care aceasta le genereaza, ci concretizeaza vointa unilaterala a angajatorului-intimat. Aceasta, intrucat decizia in cauza nu este insusita, prin semnatura, si de destinatarul masurilor dispuse in continutul sau, respectiv recurentul G. M. M..
Decizia nr.1291/14.11.2012 nu satisface exigentele masurilor ce pot fi dispuse de angajator in cadrul institutiei delegarii, specifice dreptului muncii, intrucat, prevederile art.44 din Codul Muncii, impun conditia acordului salariatului sub aspectul posibilitatii prelungirii perioadei sale de delegare.
Astfel, in conformitate cu dispozitiile art.44 din Codul Muncii „delegarea poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 60 zile calendaristice in 12 luni si se poate prelungi pentru perioade succesive de maximum 60 zile calendaristice, numai cu acordul salariatului”.
Prin urmare, noua prelungire, dispusa unilateral, a perioadei de delegare a recurentului pe functia de „sef serviciu” in cadrul Directiei Comerciale a T. este in contradictie cu dispozitiile legale incidente in materia raporturilor juridice de munca suscitate, considerent pentru care nulitatea acesteia este evidenta.
Ca efect al nulitatii, urmeaza a se constata ca recurentul este beneficiarul, in continuare, al drepturilor banesti stabilite conform actului aditional modificat conventional al contractului sau individual de munca pentru functia de director al Directie Financiare. Aceasta pana la noua modificare a raporturilor sale juridice de munca, de aceasta data pe baza consimtamantului sau, respectiv pana la data de 01.06.2013, data incepand cu care s-a dispus incetarea numirii sale cu delegatie pe functia de sef serviciu si numirea sa ca inspector cu atributii de control in cadrul Controlului financiar de gestiune.
Judecător, R. G. |
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Anulare act. Decizia nr. 1201/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
