Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1085/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1085/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 1381/122/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _ (Număr în format vechi 8534/2014)
Decizia Civilă nr.1085
Ședința Publică din data de 02 Aprilie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelantul-reclamant S. L. Cadrelor Didactice G., împotriva sentinței civile nr.441/LM/17.09.2014, pronunțate de Tribunalul G. - Secția Civilă, în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. T. G., C. L. al M. G. prin Primar, P. M. G., cauza pe fond având, ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată, precum și faptul că prin cererea de apel formulată apelantul-reclamant a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art.411 alin.(1) pct. 2 teza finală din Noul Cod de procedură civilă.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării recursului, și, față de solicitarea părții apelante de judecare a pricinii în lipsă, reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.441/LM/AS/17.09.2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul cu nr._, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul S. L. Cadrelor Didactice G. în contradictoriu cu pârâții L. T. G., C. L. al M. G. și P. M. G..
În considerente prima instanță a reținut că membrii de sindicat în numele cărora a fost promovată acțiunea au calitatea de personal didactic și didactic auxiliar în cadrul Liceului T. G. astfel cum rezultă din adeverința depusă la dosarul cauzei – fila 13.
C. legal pentru salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar până la . Legii nr.330/2009 l-a constituit Legea nr.84/1995, Legea nr.128/1997 și începând cu data de 01.01.2008, O.G. nr.15/2008 privind creșterea salariilor ce se vor acorda în perioada 2008-2009 personalului din învățământ.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din O.G. nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, în perioada 01 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400,00 lei, reprezintă valoarea de referință pentru crește salariale ulterioare.
Aceste prevederi au fost aplicabile în intervalul 01.10._09, în urma declarării ca neconstituționale a actelor normative ce au avut ca obiect modificarea Legii nr.221/2008, în acest sens fiind chiar Decizia nr.3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii.
Începând cu data de 01.01.2010, salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost reglementată unitar prin Legea nr.330/2009 și O.U.G. nr.1/2010, O.G. nr.15/2008 fiind abrogată.
În conformitate cu art.30 alin. (3) și (5) din Legea nr.330/2009, reîncadrarea personalului s-a făcut corespunzător tranșelor de vechime muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, iar personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 și s-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
În consecință, reclamanții au fost îndreptăți la plata unui salariu în raport de prevederile Ordonanței de Guvern nr.15/2008 aprobată modificări prin Legea nr.221/2008 și în perioada 26.06._10, după cum și în perioada 01.01._11, dată la care a intrat vigoare Legea nr.63/2011, în raport de dispozițiile art.1 alin.3 din Legea nr.284/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, drepturile salariale ale reclamanților trebuiau calculate pornind de la cuantumul avut în anul 2010, în lipsa unui alt mod de stabilire a drepturilor salariale prevăzut de acest act normativ, la care s-a adăugat și majorarea prevăzută de lege.
Însă, în privința stabilirii drepturilor de natură salarială pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, Legea nr.284/2010 a fost în vigoare doar în perioada 01.01.2011 – 12.05.2011, iar începând cu data de 13.05.2011 a intrat în vigoare Legea nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, prin care s-a reglementat, în mod unitar, salarizarea personalului didactic, act normativ ce cuprinde prevederi vizând încadrarea, promovarea și componența drepturilor salariale și modul de calcul al acestora.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.63/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la lege, cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, indemnizațiile de conducere specifice, sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin.1, precum și metodologia de calcul al acestora, fiind prevăzute în anexele1, 2, 3a și 3b, după caz, anexa nr. 4 și anexă nr. 5, așa cum rezultă din alineatele 2, 3 și 4 ale aceluiași articol.
De asemenea, cu privire la cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de lege, în alin.5 s-a menționat că acestea se calculează în funcție de salariile de încadrare prevăzute în anexele nr.1, 2, 3a sau 3b, după caz, în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa nr.5, cu luarea în considerare a indemnizației de conducere prevăzută în anexa nr.4, dacă este cazul, alin.6 cuprinzând interdicția ca prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă să fie negociate salarii ori alte drepturi bănești sau în natură care excedează prevederilor legii.
În fine, prin același articol, s-a prevăzut că dispozițiile art.8,9,12 și 13 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și cele ale art.22,25-30 din Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se aplică în mod corespunzător și pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, salarizat potrivit prevederilor legii.
De asemenea, în art.2 alin.1 se prevede că încadrarea personalului prevăzut la art.1 se face potrivit prevederilor prezentei legi, iar din alin.2 al aceluiași articol rezultă că persoanele care au salariul de încadrare între limita minimă și maximă a tranșei de vechime pentru funcțiile didactice din învățământul universitar, respectiv a gradului profesional sau a treptei profesionale pentru funcțiile didactice auxiliare își păstrează încadrarea avută dacă se situează între limitele prevăzute în anexele la prezența lege, obligația angajatorilor de a stabili salariile de bază, sporurile și alte drepturi salariale cuvenite personalului didactic în conformitate cu dispozițiile Legii nr.63/2011, fiind prevăzută în art. 4 alin. 2 din lege.
Așadar, în perioada 13 mai – 31 decembrie 2011, față de împrejurarea că art.6 din legea precizată conține prevederea conform căreia „Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă”, membrii de sindicat în numele cărora a fost promovată acțiunea, având calitatea de personal didactic din învățământul preuniversitar, beneficiază de salariile de încadrare prevăzute în anexa 2 la lege care cuprind sporul neuropsihic și majorarea de 15% aplicabilă pentru anul 2011, sporul de stabilitate fiind cuprins la tranșele de peste 10 ani vechime, astfel cum rezultă din „nota” la această anexă, metodologia de calcul a drepturilor salariale, ca și componența acestora, fiind prevăzută în anexa 5 la lege.
Astfel, conform art.2 din anexa menționată, salariul brut al personalului didactic este compus din salariul de bază, la care se adaugă sporurile, indemnizațiile, precum și alte drepturi salariale prevăzute de lege.
De asemenea, în alin.3 al aceluiași articol, se precizează faptul că personalul didactic, pe lângă salariul de bază definit potrivit alin.2, beneficiază, după caz, de indemnizația de zone izolate, spor de practică pedagogică, spor de predare simultană, compensații tranzitorii, spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, spor de vechime în muncă, iar potrivit alin.4 din veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ superior și preuniversitar se pot stabili salarii diferențiate reprezentând o creștere de până la 30% a salariilor de încadrare prevăzute în anexele nr.1 și 2 la lege, fără ca aceste sume să constituie bază de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale.
Referitor la salarizarea personalului didactic în anul 2012, Tribunalul a reținut că aceasta se va face în conformitate cu dispozițiile art. 2 nr.80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.283/2011, potrivit cărora, „în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr.63/2011, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”, iar începând cu data de 01.06.2012, în conformitate cu O.U.G. nr.19/2012 care, prin art.1 alin.1 a prevăzut majorarea cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice cu 8%, începând cu data de 01 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012 și cu 7,4%, începând cu data de 01 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
De asemenea, din alin.3 al aceluiași articol potrivit căruia cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, care se stabilește în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare, rezultă că de majorarea prevăzută la alin. (1), beneficiază și personalul didactic, în măsura în care acesta își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Cu privire la salarizarea personalului didactic în anul 2013 – 2014 se constată că și în această perioadă sunt aplicabile prevederile Legii nr. 63/2011, atât O.U.G. nr.84/2012 cât și O.U.G. nr.103/2013, făcând trimitere expresă la prevederile Legii nr.63/2011.
În raport de cele expuse, susținerile reclamantului în sensul că începând cu data de 13.05.2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 și până în prezent, ar fi avut dreptul la un salariu lunar calculat în raport de un salariu de bază stabilit în conformitate cu prevederile O.G. nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, respectiv în raport de valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1.000 sunt apreciate neîntemeiate, atâta timp cât prevederile O.G. nr.15/2008 nu mai sunt în vigoare și câtă vreme prevederile art.11 alin.2 din anexa 5 la lege, invocat de reclamant, nu pot justifica legal pretențiile solicitate.
Pentru toate considerentele expuse, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel motivat apelantul-reclamant S. L. Cadrelor Didactice G., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, apel întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm. C.pr. civ.
Prin motivele de apel formulate a arătat că sentința este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Prin Decizia nr.11 din 08.10.2012 pronunțată într-un recurs în interesul legii, înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010 personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31.12.2009 are dreptul, începând cu 01.01.2010 la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009 - stabilit în conformitate cu prevederile OG nr.15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Ori, potrivit art.3307 alin.4 C.pr. civ., dezlegarea dată problemelor de drept în cadrul unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial respectiv de la data de 31.10.2012 - data publicării Deciziei nr.11/2012.
Pentru identitate de rațiune, apreciem că reclamanții trebuie să beneficieze de drepturile salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin OG nr.15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008 și după . Legii nr.284/2010 ce a înlocuit Legea nr.330/2009 - începând cu 01.01.2011, precum și după . Legii nr.63/2011 - la 13.05.2011.
Având în vedere Anexa 5, Capitolul I, art.11 alin.2 potrivit căruia la stabilirea salariilor personalului didactic potrivit noii legi, compensațiile tranzitorii se pot acorda doar persoanelor care la data de 31.12.2010 beneficiau de sporurile pentru care se acordă aceste compensații.
Potrivit art.2 alin.1 al Anexei 5 a Legii nr.63/2011, salariul brut al personalului didactic este compus din salariul de bază, la care se adaugă sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute de lege.
Cum este și firesc, drepturile salariale astfel determinate, nu pot fi inferioare celor de care reclamanții beneficiau până la . noii legi.
Rezultă cu puterea evidenței, că diminuările și majorările produse cu privire la salariile personalului didactic (diminuarea de 25% prevăzută de Legea 118/2010 și majorarea ulterioară de 15%) trebuiau să fie aplicate unei baze de calcul consacrate prin lege la finalul anului 2009 și perpetuată apoi, în baza unor dispoziții legale, atât în anul 2010, cât și în anul 2011.
Evident, acest calcul implică utilizarea coeficientului 1,000 în cuantum de 400,00 lei.
La data de 14.05.2011 când a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 s-au readus salariile personalului didactic la nivelul salariilor din lunile ianuarie-martie 2008, ignorând prevederile Legii 221/2008, reducând practic salariile fără nicio justificare, în mod discriminatoriu. Numai în învățământ, încălcându-se atât art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CADO „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional", cât și a prevederilor art. 1 ale Protocolului nr. 12 al CADO „Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege fără să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație."
Pentru conformitatea precizării de mai sus, apelantul a prezentat situația comparativă a salariilor pe anii 2008-2011.
Este cât se poate de evident că personalul didactic din învățământ a suportat două reduceri salariale: prima reducere prin Legea nr. 118/2010, motivată de starea de necesitate, recuperată parțial până la promovarea acțiunii, precum și a doua reducere prin Legea nr. 63/2011 fără a avea ca motivare vreo stare de necesitate, prin care s-au readus salariile la nivelul celor din ianuarie 2008.
Nici majorările salariale stabilite prin O.U.G. nr. 19/2012, cu 8% începând cu data de 01.06.2012 și cu 7,4% începând cu 01.12.2012 nu puteau să acopere reducerea de peste 35% operată de Legea nr. 63/2011.
În ce privește salarizarea reclamanților pentru anul 2012, potrivit prevederilor alin (3) art.1, art. 2 din OUG nr.80/2010 - aprobată cu modificări prin Legea nr.283/2011 în anul 2012 cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, al indemnizațiilor, al compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr.63/2011 - se menține ia același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care persoană își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Întrucât reclamanții desfășoară activitatea în aceleași condiții, își vor păstra drepturile salariale avute în decembrie 2011.
Este în afară de orice discuție că, prin neacordarea acestor drepturi salariale reclamanții au fost privați de un drept constituit prin lege și, ca urmare, un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv; a avut loc o încălcare a prevederilor art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art.11 și art.20 din Constituția României trebuie să se acorde prioritate reglementărilor internaționale la care României trebuie să se acorde prioritate reglementărilor internaționale la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției, în speța de față, niciuna dintre condițiile enunțate în textul Protocolului nu se regăsește și de altfel este necesar ca toate cele trei condiții să fie cumulativ îndeplinite.
Așadar, prin neacordarea efectivă, după data de 14.05.2011, a drepturilor conferite de Legea nr.221/2008 a avut loc o încălcare a art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art.11 și art.20 din Constituția României și a art.4 din Noul cod civil trebuie să se acorde prioritate reglementării internaționale la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
În ședința publică de la 2.04.2015, Curtea a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția tardivității formulării apelului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În temeiul dispozițiilor art.248 Cod procedură civilă, Curtea va analiza cu prioritate excepția tardivității declarării apelului.
Prezenta cauză este un litigiu de muncă și potrivit art.214 din Legea nr.62/2011, hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.
În temeiul dispozițiilor art. 215 din același act normativ, termenul de apel este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
Dispozițiile Codului muncii referitoare la jurisdicție și cele din Legea dialogului social referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă, așa cum dispun expres art.275 din Codul muncii și art.216 din Legea nr.62/2011.
Potrivit art.184 Cod procedură civilă, termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziții asemănătore există și în art. 468 alin.2 din Codul de procedură civilă, care prevede că termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii.
În raport de toate aceste prevederi legale, norme cu caracter imperativ, precum și în raport de împrejurarea că hotărârea fondului i-a fost comunicată apelantei la data de 21.11.2014, aspect ce rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 10 din dosarul de fond, iar apelul a fost declarat de aceasta la data de 3.12.2014, așa cum rezultă din rezoluția de primire, Curtea constată că apelul a fost formulat cu depășirea termenului legal de 10 zile.
Față de toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art.215 din Legea nr.62/2011 și art.468 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge ca tardiv formulat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv declarat, apelul formulat de apelantul-reclamant S. L. Cadrelor Didactice G., cu sediul în Mun. G., ..5, județ G., CF nr._, constituit prin hotărârea Judecătoriei G. prin încheierea nr. 5 din 26.01.1990, în numele membrilor de sindicat P. L.(CNP_), C. E.(CNP_), J. N.(CNP_), B. M.(CNP_), C. M.(CNP_), V. F.(CNP_), D. F.(CNP_), C. C.(CNP_), M. E.(CNP_), T. M.(CNP_), C. I.(CNP_1), M. M.(CNP_), T. M.(CNP_), G. C.(CNP_), G. I.(CNP_), Ștorobăneanu M.(CNP_), Dișteanu M.(CNP_), B. M.(CNP_), C. V.(CNP_), M. D.(CNP_), G. Iunniana(CNP_), I. V.(CNP_), H. M.(CNP_), B. C.(CNP_), A. G.(CNP_), P. C.(CNP_), L. S. M.(CNP_), G. V. S.(CNP_), B. M.(CNP_), S. C. Alberto(CNP_), I. M.(CNP_), N. A.(CNP_), B. Onelia(CNP_), Z. O.(CNP_), B. D.(CNP_) împotriva sentinței civile nr.441/LM/17.09.2014, pronunțate de Tribunalul G. - Secția Civilă, în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. T. G., cu sediul în Mun. G., ..57, Județul G., C. L. al M. G. prin Primar, P. M. G., ambii cu sediul în Mun. G., .-51, Județul G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. S. G. I. M. Colindeață
Red.M.C.
Tehnored.C.C./6 ex./ 08.04.2015
Jud.fond: M. Z. U.
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 924/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
