Cereri. Decizia nr. 3036/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3036/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 3471/87/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2370/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3036
Ședința publică de la 11 septembrie 2015
Curtea constituită din
PREȘEDINTE – M. V. D.
JUDECĂTOR - N. R. I.
GREFIER - S. Ș.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanții – reclamanți A. M., C. L.-C., D. M., I. A., P. R., P. I. și S. R., împotriva sentinței civile nr.374 din 26.03.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale; C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă C. NAȚIONALA DE CAI FERATE "CFR" -S.A. prin SUCURSALA REGIONALA DE CAI FERATE BUCUREȘTI, având ca obiect – constatare desfășurare activitate în grupa de muncă – efectuare mențiuni în Revisal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanții - reclamanți A. M., C. L.-C., D. M., I. A., P. R., P. I. Și S. R., reprezentați de avocat D. R. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._, aflată la fila 7 în dosar, lipsind intimata – pârâtă C. Naționala de Căi Ferate "CFR" –S.A. prin Sucursala Regionala de Căi Ferate București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelantul a solicitat prin cererea de apel judecata în lipsă.
Curtea, interpelează pe avocatul apelanților – reclamanți, în sensul să precizeze unde locuiește apelanta A. M., deoarece s-a restituit dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu mențiunea „destinatarul și-a schimbat adresa”.
Apărătorul apelantei – reclamante A. M., învederează faptul că aceasta locuiește în .. Teleorman. Totodată, solicită comunicarea actelor la sediul Cabinetului de Avocatură, situat în Roșiorii de Vede, .. 304, ., ..
Curtea, ia act de precizarea apărătorului apelanților – reclamanți, în sensul că se solicită comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocatură, situat în Roșiorii de Vede, .. 304, ., ..
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea, în raport de prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea cererii de apel.
Apelanții – reclamanți, prin apărător, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond, să se admită acțiunea, astfel cum a fost precizată, omologarea raportului de expertiză efectuat în cauză și să se constate că apelanții – reclamanți și-au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă începând cu data de 01.04.2001, pe perioadele precizate în acțiunea introductivă de instanță și de asemenea, să fie obligată pârâta la efectuarea mențiunilor cuvenite în Revisal. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apelanții – reclamanți, prin apărător, învederează faptul că, așa cum în mod corect s-a reținut și în raportul de expertiză întocmit în cauză, apelanții – reclamanți și-au desfășurat activitatea în aceleași condiții, atât anterior datei de 01.04.2001, dată până cât au beneficiat de grupa I de muncă în procent de 100% conform Ordinului nr. 50/1990, cât și ulterior aceste date, activitatea acestora concurând la siguranța circulației feroviare și regăsindu-se la pct.7 Anexa 1 din H.G. nr.1250/2003. De asemenea, arată că, același punct de vedere este împărtășit de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, printr-o adresă pe care a anexat-o cererii care cuprinde un răspuns la o cerere adresată de un petiționar, aflat în aceeași situație cu cea a apelanților – reclamanți.
Apelanții – reclamanți, prin apărător, solicită să se constate că aceștia și-au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă, începând cu 01.04.2001. Cu cheltuieli de judecată, dacă s-a făcut dovada acestora, dacă nu pe cale separată.
Curtea, în raport de prevederile art.394 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanții A. M., C. L.-C., D. M., I. A., P. R., P. I. și S. R. au chemat în judecată pe pârâta C. NAȚIONALA DE CAI FERATE "CFR" -S.A. prin SUCURSALA REGIONALA DE CAI FERATE BUCUREȘTI solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că activitatea desfășurată în cadrul pârâtei se încadrează în condiții speciale de muncă începând cu data de 01.04.2001 la zi.
De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să efectueze cuvenitele mențiuni în registrul de evidență al salariaților – REVISAL, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.374 din data de 26 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții A. M., C. L.-C., D. M.,, I. A., P. R., P. I., și S. R., împotriva pârâtei C.N. C.F. „C.F.R.” S.A. – Sucursala Regională de Căi ferate București, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, reclamanții au fost salariații unității pârâte, iar până la data de 01.04.2001, activitatea acestora a fost încadrată în grupa I de muncă în procent de 100%, conform poz. 123 din anexa 1 a Ord. nr. 50/1990 al Ministerului Muncii, împrejurare ce rezultă din mențiunile carnetelor de muncă, iar ulterior datei de 01.04.2001, pârâta, în calitate de angajator, nu a obținut avizele necesare în vederea încadrării activității reclamanților în condiții speciale de muncă, așa cum acestea sunt definite prin Legea nr. 19/2000 și H.G. nr. 1025/2003.
Prin această acțiune, reclamanții au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că activitatea desfășurată în cadrul pârâtei se încadrează în condiții speciale de muncă începând cu data de 01.04.2001 la zi, susținând, în esență, că activitățile desfășurate se regăsesc la cpt. 123 din anexa nr. 1 a Ordinului nr. 50/1990, precum și la pct. 7 din anexa nr. 1 a Hotărârii nr. 1025/2003, activități ce sunt specifice personalului din siguranța circulației feroviare, aceleași dispoziții regăsindu-se și la pct. 7 din anexa nr. 1 la Legea nr. 226/2006, iar faptul că angajatorul nu a depus documentația necesară în vederea obținerii avizului pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1025/2003, nu este de natură a-i lipsi de drepturile conferite de lege, întrucât activitățile pe care le-au desfășurat au concurat în mod direct la siguranța circulației, fiind afectați de aceiași factori de risc.
Din considerentele expuse, acțiunea a fost apreciată neîntemeiată și a fost respinsă.
Astfel, potrivit art. 1 lit. a) din H.G. nr. 1025/2003, privind Metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, locurile de muncă în condiții speciale sunt acele locuri unde există factori de risc profesional care, prin natura sarcinii de muncă și condițiilor de realizarea a acesteia, conduc în timp la reducerea prematură a capacității de muncă, îmbolnăviri profesionale și la comportamente riscante în activitate cu urmări grave asupra securității și sănătății angajaților.
Conform art. 2 din același act normativ, criteriile de încadrare în locurile de muncă în condiții speciale privesc încadrarea în grupa I de muncă anterior datei de 01.04.2001, existența unor factori de risc la locurile de muncă, efecte asupra sănătății și securității, pe perioada ultimilor 15 ani, efecte asupra capacității de muncă și stării de sănătate, evaluate pe baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, criterii care, potrivit raportului de expertiză, ar fi îndeplinite în cauză.
Astfel, conform raportului de expertiză, locul de muncă al reclamanților a fost identificat ca fiind loc de muncă în care sunt prezenți factori de risc, de accidentare și/sau îmbolnăvire profesională evaluările realizate în acest sens de către Regionala CF BUCUREȘTI prezentând, factorii de risc specifici mijloacelor de producție, mediului de muncă și sarcinilor de muncă, factori de risc ce nu pot fi înlăturați, ceea ce ar susține concluzia că, în cauză, criteriul prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. c) din H.G. nr. 1025/2003 ar fi îndeplinit.
Totodată, prin același raport de expertiză, a fost constatat că activitatea reclamanților se desfășoară în condiții de muncă similare condițiilor speciale, așa cum acestea sunt definite în art. 1 pct. 1 din actul normativ precizat, pe întreaga durată a programului de lucru, astfel că s-a reținut și îndeplinirea criteriului prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. b) din H.G. nr. 1025/2003.
Având în vedere că, anterior datei de 01.04.2001, activitatea reclamanților a fost încadrată în grupa I de muncă, precum și faptul că, din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, al capacității de muncă și stării de sănătate există efecte, confirmate de structurile medicale de medicina muncii, prin raportul de expertiză s-au apreciat a fi îndeplinite criteriile pentru încadrarea activității reclamanților în condiții speciale, deși, prin același raport, se reține că, pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de la lit. d) și e) era necesară efectuarea unei expertize medicale, expertiză ce nu a fost făcută, iar activitatea reclamanților nu se regăsește printre activitățile menționate în anexele 1 și 2 ale Legii nr. 226/2006.
Ca atare, s-a constatat că, pe lângă condiția vizând încadrarea în grupa I de muncă, anterior datei de 01.04.2001, criteriu îndeplinit în cauză, pentru a beneficia de grupa specială de muncă, trebuiau îndeplinite cumulativ și cerințele H.G. nr. 1025/2003, privind Metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, prevăzute în art. 2 lit. b) – e), respectiv existența unor factori de risc la locurile de muncă, efecte asupra sănătății și securității, pe perioada ultimilor 15 ani, efecte asupra capacității de muncă și stării de sănătate, evaluate pe baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, situație ce nu se regăsește în cauză.
Pe de altă parte, s-a apreciat că, începând cu data de 01.04.2001, pentru ca activitatea desfășurată de salariați să fie încadrată în grupa specială de muncă, aceștia ar fi trebuit să își desfășoare activitatea în unul din locurile de muncă încadrate în condiții speciale care au fost prevăzute în anexa I a Legii nr. 226/2006, art. 1 alin. 2 din acest act normativ stabilind în mod limitativ prin anexa 2 care sunt unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1025/2003.
Totodată, în art. 1 din Legea nr. 226 din 7 iunie 2006, privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, lege care menține criteriile de încadrare în condiții speciale prevăzute de H.G. nr. 1025/2003, se stipulează că, începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1, precum și faptul că locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.
Ori, din examinarea Legii nr. 226/2006, a rezultat că, potrivit anexei I pct. 7, se încadrează în condiții speciale, activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor mecanic ajutor și mecanic instructor, funcții care nu sunt îndeplinite de niciunul dintre reclamanți.
În fine, în anexa nr. 3 din Legea nr. 263/2010 au fost menționate unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003, pârâta regăsindu-se în această anexă, iar în anexa nr. 2 se regăsește lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiții speciale, anexă în care, la pct. 7, se menționează că se încadrează în condiții speciale activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației, care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor.
Împrejurarea că reclamanții ar beneficia de spor de condiții grele sau că, urmare activității, ar fi supuși unui efort fizic, psihic, nu poate susține concluzia că activitatea se încadrează în grupa specială.
S-a apreciat că temeiul încadrării activității în condiții speciale îl constituie menționarea în lege a funcției, specialității, meseriei exercitate, condițiile în care aceasta se desfășoară avându-se în vedere numai pentru a se decide în concret asupra factorilor de risc, s-a constatat că încadrarea activității în condiții speciale, se realizează numai dacă factorii de risc nu au putut fi reduși sub standardele aflate la limita pericolului și dacă activitatea, chiar și în ipoteza în care condițiile de muncă pot fi considerate periculoase, se regăsește menționată printre cele încadrabile în condiții deosebite/speciale.
Ori, în cauză, deși funcțiile reclamanților nu au fost menționate de lege printre cele presupuse ca desfășurându-se în condiții speciale, totuși aceștia au solicitat încadrarea activității în condiții speciale prin asimilare cu alte funcții, ceea ce nu s-a putut fi primit, întrucât legea nu creează posibilitatea de a încadra și alte meserii în afara celor strict și limitativ menționate, iar instanța nu a putut extinde domeniul de aplicare al legii, Ordinul nr. 50/1990 neputând constitui temeiul unei asemenea încadrări, întrucât el a fost abrogat la data de 01.04.2001.
De asemenea, nici desfășurarea activității în aceleași condiții cu cele în care reclamanții au lucrat până la data de 01.04.2001, nu a putut constitui temei pentru încadrarea activității desfășurată ulterior datei de 01.04.2001 în condiții speciale, întrucât nici Hotărârea nr.1025/2003 și nici Legea nr. 226/2006 nu conțin prevederi în acest sens, ci, dimpotrivă, prin aceste acte normative se recunoaște caracterul special al condițiilor similare în care s-a lucrat anterior datei de 01.04.2001 (încadrate în grupa I de muncă), în vederea deschiderii dreptului la pensie.
În plus, a fost de observat că nu toate activitățile încadrate de Ordinul nr. 50/1990 în grupa I au fost recunoscute ca desfășurându-se în condiții speciale după data de 01.04.2001, neexistând, în acest sens, vreo prevedere legală din care să rezulte posibilitatea încadrării activității în mod automat în condiții speciale dacă aceasta se desfășoară în aceleași condiții.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat, reclamanții A. M., C. L.-C., D. M., I. A., P. R., P. I. și S. R., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466 și urm. din Codul de procedură civilă, apelanții solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Se arată în fapt că, prin sentința civila nr. 374/26 martie 2015, prima instanța a respins ca nefondata acțiunea, pentru următoarele considerente:
Deși se reține ca potrivit raportului de expertiza efectuat in cauza, locul de munca a fost identificat ca fiind loc de munca in care sunt prezenți factori de risc, de accidentare si/ sau îmbolnăvire profesionala, evaluările realizate in acest sens de Regionala CF București, prezentând factorii de risc specifici mijloacelor de producție, mediului de munca si sarcinilor de munca, factori de risc ce nu pot fi înlăturați, prima instanța retine ca nu ar fi îndeplinit criteriul prevăzut de art. 2, alin 1 lit. c din HG nr. 1025/2003.
În esența, reține ca, deși prin raportul de expertiza au fost dovedite condițiile in care și-au desfășurat activitatea, legea nu creează posibilitatea de a încadra si alte meserii in afara celor strict si limitativ menționate.
Ori, în condițiile in care in cauza s-a efectuat o expertiza tehnica de specialitate prin care s-a analizat activitatea si condițiile de munca, se întreabă apelanții ce rost a avut încuviințarea probei cu expertiza tehnica. Aceasta soluție cu aceeași motivare ar fi fost si in cazul in care nu s-ar fi administrat proba cu expertiza tehnica.
Consideră ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. I si anexa I poziția 7 din legea 226/2006, insa parata nu a făcut demersurile necesare obținerii avizului pentru îndeplinirea procedurilor si criteriilor de încadrare in condiții speciale in conformitate cu HG 1025/2003, atribuție ce nu le incumba.
Ca activitatea lor nu se desfășoară in condiții normale de munca, rezulta si din dispozițiile legale prevăzute in acte normative speciale, pe care le-au invocat si depus la prima instanța.
Din analiza acestora, rezulta fără niciun dubiu ca activitatea apelanților se încadrează in condiții speciale, acestea fiind deosebite fata de cele normale.
Principiul de baza al încadrărilor in grupe superioare de munca sau in condiții deosebite sau speciale, nu este regăsirea in liste sau nominalizarea de către conducerea unităților, ci încadrarea se face pe baza existentei condițiilor de munca deosebite si a uzurii capacității de munca a persoanelor care lucrează in acest climat nefavorabil de risc, concluzie ce se regăsește si in normele de aplicare ale actelor normative invocate in înscrisurile depuse la dosar.
Personalul care prin natura funcției concura la siguranța circulației in transportul feroviar este selectat, pregătit, autorizat si verificat periodic, astfel încât sa existe certitudinea ca este apt pentru exercitarea funcției respective si ca prin acțiunile sale nu periclitează desfășurarea transportului feroviar in condiții de siguranța a circulației trenurilor, securitate a transporturilor si de calitate a serviciilor feroviare si, potrivit atribuțiilor de serviciu, este expus unui cumul de factori potențial nocivi:
1. suprasolicitarea neuropsihica deosebita prin acordarea atenției concentrate si distributive, urmărirea complexa si permanenta a circulației pe o durata de 12 ore, responsabilitate, necesitatea deciziei rapide;
2.zgomot peste limita maxima admisa, rezultat din convorbirile telefonice si prin stația de emisie - recepție;
3.poziție ortostatica sau după caz, sezândă îndelungata si susținuta.
Toți acești factori duc la oboseala si perturbarea stării de sănătate.
Astfel, sunt obligați periodic să efectueze expertiza psihologica pentru a putea sa continua activitatea, iar in cazul in care nu corespund acestui examen medical, sunt înlăturați din funcție, pentru a nu periclita siguranța circulației.
Intimata, deși a fost citată, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a făcut o aplicare corectă a legii, considerentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate fiind pertinente, astfel că în cele ce urmează vor fi făcute numai anumite precizări, Curtea însușindu-și constatările instanței de fond.
În drept, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1 din actul normativ anterior menționat sunt încadrate în condiții speciale.
La art. 1 alin. (2) din aceeași lege se prevede că locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2 care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.2 din HG nr.1025/2003, „(1) Criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale sunt următoarele:
a) încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001;
b) desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a);
c) existența la locurile de muncă în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare;
d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani;
e) efecte asupra capacității de muncă și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani.
(2) Încadrarea persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se va realiza în condițiile îndeplinirii tuturor criteriilor menționate la alin. (1).”
Așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei și corect a reținut și prima instanță, funcțiile apelanților reclamanți de șef stație, impiegat de mișcare, operator II și acar nu sunt menționate în Anexa nr.1 la Legea nr.226/2006, lipsind astfel prima condiție impusă de lege pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale.
În opinia instanței de apel, analiza condițiilor în care se desfășoară efectiv funcția, specialitatea, meseria exercitată de apelanții reclamanți, chiar dacă demonstrează condiții care, în concret, sunt prezenți factori de risc, de accidentare și/sau de îmbolnăvire profesională, deci condiții similare condițiilor speciale nu poate fundamenta încadrarea acestor locuri de muncă în condiții speciale, pentru că s-ar adăuga la lege.
Asimilarea cu funcțiile de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor prevăzute în Anexa nr.1 pct.7 din legea nr.226/2006 nu poate constitui temei legal pentru încadrarea funcțiilor exercitate de apelanți, deoarece legea nu creează posibilitatea de a încadra și alte meserii în afara celor strict și limitativ menționate.
Nici Ordinul nr.50/1990 nu poate constitui temeiul unei asemenea încadrări, întrucât el a fost abrogat la data de 01.04.2001, iar desfășurarea activității în aceleași condiții cu cele în care reclamanții au lucrat până la data 01.04.2001 nu conferă dreptul de a fi încadrați în condiții speciale, deoarece HG nr.1025/28.08.2003 și Legea nr.226/2006 nu conțin astfel de dispoziții.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții - reclamanți A. M., CNP:_, C. L.-C., CNP_, D. M., CNP:_, I. A., CNP:_, P. R., CNP:_, P. I., CNP:_ și S. R., CNP:_, toți cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului Individual Avocat „D. R. M.”- din Roșiorii de Vede, . 304, ., . împotriva sentinței civile nr.374 din 26.03.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale; C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă C. NAȚIONALA DE CAI FERATE "CFR" -S.A. prin SUCURSALA REGIONALA DE CAI FERATE BUCUREȘTI, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 septembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. V. D. N. R. I.
GREFIER
S. Ș.
Red. M.V.D.
Dact.S.Ș./28.09.2015/10 ex.
Jud. Fond: M. N.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1631/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 2172/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
