Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 453/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 453/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 3251/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7125/2014)
Decizia Civilă Nr.453
Ședința Publică din data de 05 Februarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
JUDECĂTOR A. I. C.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, împotriva sentinței civile nr.6257/28.05.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. S. Libere Feroviare Mișcare Comercial în numele și pentru membrul său T. N., cauza având pe fond ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia se învederează faptul că prezenta pricină se află la primul termen de judecată, precum și faptul că pentru termenul de azi s-a procedat la comunicarea motivelor de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, către intimata-reclamantă U. S. Libere Feroviare Mișcare Comercial în numele și pentru membrul său M. V., astfel cum rezultă din citativul întocmit la data de 05.11.2014, atașat la fila 8 dosar recurs.
La data de 11.12.2014 s-a depus la dosarul cauzei prin intermediul serviciului „registratură” al acestei secții de către intimata-reclamantă U. S. Libere Feroviare Mișcare Comercial în numele și pentru membrul său, întâmpinare la motivele de recurs deduse judecății, în dublu exemplar, cu precizarea că pe această cale s-au invocat excepția lipsei capacității de exercițiu a recurentei în exercitarea căii de atac exercitate, precum și dispozițiile prev. de art.242 alin.(2) din Codul de procedură civilă, dispoziții care au fost menționate, de altfel, și prin cererea de recurs dedusă judecății., în susținere fiind atașat un set de înscrisuri, într-un singur exemplar.
Curtea califică excepția lipsei capacității de exercițiu a recurentei invocată prin întâmpinare de către intimata-reclamantă ca fiind excepția lipsei calității procesuale active a recurentei S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București și, față de solicitarea părților de judecare a pricinii în lipsă, reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._/3/2012 reclamanta U. S. LIBERE FEROVIARE MIȘCARE-COMERCIAL BUCUREȘTI (USLFMC București) în numele și pentru membrii de sindicat și salariați ai pârâtei, menționați în listele anexate cererii de chemare in judecata, a chemat în judecată pe pârâta S. NAȚIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR Călători" SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta S. NAȚIONALA DE TRANSPORT FFROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR Călători" SA: să plătească pentru fiecare reclamant diferențele dintre drepturile salariale de care au beneficiat salariații corespunzător salariului de încadrare avut, care a fost calculat prin luarea în considerație a salariului de bază minim brut de 600 lei corespunzător clasei I de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare și drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze calculat la salariul de încadrare avut pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare avute și sporurile aferente (salariul minim brut de 700 lei stabilii la nivelul ramurii transporturi valabil de la data de 01.01.2008, în conformitate cu Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. Transporturi valabil pentru anii 2008-2010). Perioada pentru care solicită acordarea acestor diferențe salariale este octombrie_10; să fie obligată pârâta la plata de daune interese, constând în actualizarea sumelor pe care le datorează cu rata inflației la care se adaugă dobânda legală, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată pe care le va efectua în prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr.6257, din data de 28.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Sectia a VIII a Conflicte de munca și Asigurări Sociale, în dosarul cu nr._, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune formulata de către pârâtă.
A fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul U. S. LIBERE FEROVIARE MIȘCARE - COMERCIAL BUCUREȘTI (USLFMC București), în numele și pentru membrul T. N., în contradictoriu cu pârâta S. NATIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C.F.R CĂLĂTORI S.A.
A fost obligată pârâta la calcularea și plata către reclamanta a diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art.41 al.3 lit. a din C.C.M. unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 01.10.2009 – 31.12.2010, sume actualizate cu rata inflației, de la data scadenței și până la data introducerii acțiunii și cu dobânda legala de la data introducerii acțiunii si pana la data plății efective.
Au fost respinse restul pretențiilor, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Potrivit dispozițiilor art. 41 alin.3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
În anexa nr. 5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_, cuprinzând unitățile la care se aplică contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi, în care organizațiile sindicale semnatare au membri, la poziția nr. 1 este menționată SNTFC CFR CALATORI SA – BUCURESTI.
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune, s-a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată, având în vedere faptul că, în speță, nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 268 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul Muncii(art. 283 alin.1 lit. e anterior republicării), conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, întrucât drepturile solicite prin cererea de chemare în judecată au natura juridică au unor drepturi de natură salarială, ceea ce înseamnă că regimul juridic aplicabil, sub aspectul prescripției, este cel prevăzut de art. 268 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul Muncii(art. 283 alin.1 lit. c anterior republicării), conform cărora conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În ceea ce privește susținerea pârâtei din întâmpinare că pentru pretențiile din octombrie 2009 nașterea dreptului a intervenit la 31.10.2009, iar acțiunea reclamantului a fost înregistrată la Tribunalul București la data de 26.10.2012, Tribunalul a considerat că nu este întemeiată, având în vedere faptul că termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 268 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul Muncii(art. 283 alin.1 lit. c anterior republicării) se calculează începând cu data scadenței sumelor solicitate (adică începând cu data la care i se cuveneau a i se plăti drepturile pentru luna octombrie 2009), după rezultă din prevederile art. 7 alin.1 din Decretul nr. 167/1958.
Deși pârâta menționează în întâmpinare că dreptul material la acțiune al reclamantului privind pretențiile aferente anului 2009 s-a prescris, acțiunea fiind formulată după termenul de 3 ani, Tribunalul a reținut că în considerarea motivelor anterior expuse, nici sub acest aspect excepția nu este întemeiată.
În consecință, s-a dispus respingerea excepției prescripției ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cererii de chemare în judecată, Tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește cererea formulată în contradictoriu cu S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR CĂLĂTORI SA, potrivit înscrisurilor prezentate de către reclamanți, necontestate de pârâtă, reclamanta – persoana fizica T. N., a avut calitatea de salariat ai pârâtei în perioada 01.10.2009 – 31.12.2010.
În speță, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a susținut că prevederile din CCM la Nivel de Ramura Transporturi nu sunt aplicabile în speța, fiind incidente cele la nivel de unitate și grup de unități feroviare.
În consecință, trebuie determinat dacă în aceste condiții pârâta poate fi obligată la plata diferențelor de drepturi salariale, în sensul în care s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată completată și precizată.
Conform dispozițiilor art. 8 alin.2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în parte din perioada pentru care se solicită plata drepturilor respective, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Conform dispozițiilor art. 24 alin.1 din același act normativ, clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate.
Tribunalul a considerat că apărarea pârâtei nu prezintă relevanță față de natura juridică a dispozițiilor art. 8 alin.2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în parte din perioada pentru care se solicită plata drepturilor respective.
Chiar dacă prin dispozițiile art. 224 lit. d din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 322 din_, s-a prevăzut că la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: d) Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, cu modificările și completările ulterioare, Tribunalul a apreciat că acest act normativ are relevanță în condițiile în care se solicită drepturi și din perioada în care acesta a fost în vigoare și mai mult decât atât, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_ publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_ a fost încheiat conform art. 10 și art. 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, după cum rezultă din preambulul acestuia.
În speță, nu s-a făcut dovada acordării drepturilor salariale în sensul solicitat prin cererea de chemare în judecată completată și precizată.
Or, potrivit dispozițiilor art. 241 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, în forma în vigoare la data încheierii Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: c) pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 40 alin.2 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul Muncii, angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_ publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_, prezentul Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi se aplică cu începere de la 1 ianuarie 2008 până la 31 decembrie 2010 inclusiv, cu posibilitatea revizuirii anuale, la nivel de unitate acesta producând efecte pe an calendaristic.
Conform alin.2 din aceeași prevedere contractuală, dacă niciuna din părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni, respectiv cu încă un an calendaristic.
Cum, în speță, nu s-a făcut dovada denunțării înseamnă că acesta s-a prelungit conform prevederii contractuale.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei conform art. 41 alin.3 lit. a din CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite pentru T. N. in perioada 01.10._10, sume actualizate cu rata inflației, de la data scadenței si pana la data introducerii cererii de chemare in judecata, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data punerii în întârziere (data introducerii cererii de chemare in judecata), până la data plății efective.
Acordarea sumei actualizate în raport de rata inflației se impune față de principiul reparării integrale a prejudiciului, potrivit căruia creditorul este îndreptățit a pretinde repararea pierderii suferite, riscul devalorizării leului fiind pus în sarcina debitorului.
Pentru aceste sume, pârâta a fost obligată la plata către reclamanți și a dobânzii legale de la data punerii în întârziere (data formulării in instanța cererii de chemare in judecata ), până la data plății efective, în vederea reparării integrale a prejudiciului suferit de către reclamant și a respins ca neîntemeiata cererea de acordare a dobânzii legale de la data nașterii dreptului și a ratei inflației de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective pentru ca reclamantului sa nu-i fie imputata o îmbogățire fără justa cauza.
Având in vedere ca la dosar nu s-a făcut dovada efectuării de cheltuieli de judecata instanța a respins ca neîntemeiata și aceasta solicitare a reclamantului.
F. de considerentele de fapt si de drept menționate anterior instanța a admis în parte cererea de chemare in judecata.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct. 9 și art.3041 din Codul de procedură civila, pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători C.F.R. Călători S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte hotărârii primei instanțe in sensul respingerii acțiunii, pentru următoarele considerente:
Recurenta invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune față de solicitarea intimatei de a solicita acordarea diferențelor salariale;
Prevederile art.268 alin.(l) lit. e) din Codul Muncii, conform cărora: "cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.”
Din conținutul cererii de chemare in judecata rezulta că drepturile bănești solicitate de către intimată își au izvorul in Contractul Colectiv de Munca și ele se raportează la Anexa nr. l din Contractul Colectiv de Munca si anume la salariile de baza brute corespunzătoare claselor de salarizare.
Drepturile bănești solicitate sunt calculate ținând cont de coeficientul de ierarhizare indicat in tabelul din anexa mai sus precizata, raportat la salariul minim de 700 lei brut garantat în plată potrivit dispozițiilor legale, sumele solicitate de către intimată fiind pentru perioada 01.10._10.
Recurenta solicită Curții să constate că față de situația de fapt expusa mai sus, obiectul acțiunii nu consta în plata unor drepturi salariale, ci în obligarea recurentei la respectarea unei clauze din Contractul Colectiv de Munca la nivel de Unitate si pe cale de consecința, suntem in prezenta unui conflict de drepturi, care se prescrie, in raport de prevederile art.268 alin.(l) lit. e) din Codul Muncii, in termen de 6 luni.
Drepturile bănești solicitate nu fac parte din salariu întrucât, salariul de baza si cu sporurile aferente de care beneficiază salariatul, sunt trecute in Contractul Individual de Munca, pe de alta parte intimata nu a fost încadrată la salariul minim brut pe țară.
Așa cum reiese din înscrisurile de la dosarul in cauza, salariile negociate si acordate intimat în perioada 2009 - 2011 sunt peste nivelul salariului minim brut de 700 lei și acestea au fost acordate în funcție de pregătirea profesionala, funcția ocupata, de sporurile privind condițiile periculoase pentru timpul lucrat in timpul nopții, pentru munca prestata în zilele nelucrătoare si sărbătorile legale.
Pe fondul cauzei, în situația în care va fi respinsă excepția invocata, învederează urmatoarele:
Contractul valabil încheiat este legea părților contractante - art.236 alin.(4) Codul Muncii (in vigoare in anii 2009 - 2011), art.7 alin.(2) din Legea nr.130/1996.
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.(2) din Legea nr.130/1996 privind Contractul Colectiv de Munca, salariul astfel negociat fiind menționat și în contractul individual de munca al intimatei, la data nașterii raporturilor juridice de drept C.C.M. Unic la nivel de Ramura Transporturi, nu poate produce efecte, atâta timp cât la nivel de unitate exista încheiat în mod valabil Contract Colectiv de Munca.
Ca atare, părțile s-au înțeles de comun acord ca, pentru anii 2009 si 2010, să stabilească un alt salariu minim la nivelul societății precum si alți coeficienți de ierarhizare, decât cei prevăzuți in C.C.M. Unic la Nivel de Ramura Transporturi si prin urmare, instanța de judecata este ținuta sa analizeze cererea reclamantului prin prisma principiului forței obligatorii a convențiilor care reprezintă un motiv de ordine publica.
Face precizarea ca, contractul colectiv de munca la nivel de unitate aplicabil pentru anii 2009 - 2010 a fost încheiat cu respectarea contractului de munca încheiat la nivel superior, respectiv C.C.M. Unic la Nivel de G. de Unități Feroviare pe 2006/2008, a cărui valabilitate a fost prelungita prin act adițional pana in anul 2010, astfel încât prevederile din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi nu sunt aplicabile, in speța fiind incidente cele la nivel de unitate si grup de unități feroviare.
Pentru anii 2009 - 2010, prin actul adițional nr.370/20.06.2008 la Contractul Colectiv de Munca la Nivel de G. de Unități Feroviare 2008 - 2010 la art.4 se prevede prelungirea valabilității acestui contract pe o perioada de 48 de luni, stabilindu-se salariile de baza brute corespunzătoare claselor de salarizare valabile de la 01.07._12.
Salariile de baza lunare stabilite prin contractul individual de munca ale reclamanților se încadrează atât în prevederile C.C.M. încheiat la nivel de unitate cât și în prevederile Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de G. de Unități Feroviare.
Mai mult, prin Contractul Colectiv de Munca la nivel de S.N.T.F.C. "C.F.R. Calatori" S.A. si C.C.M. Unic la Nivel de G. de Unități Feroviare, sunt prevăzute clase si coeficienți de ierarhizare specifici activității feroviare si mai mult, clasa 1 de salarizare nu poate fi asimilata cu salariul minim de 700 lei prevăzut de Contract Colectiv de Munca pe ramura transporturi, deoarece în acest contract colectiv nu sunt prevăzute clase de salarizare, ci numai coeficienți de ierarhizare pentru diverse categorii profesionale.
Prin urmare cererea intimatei de plata a acestor drepturi bănești prin raportare la nivelul salariului minim de 700 lei prevăzut de C.C.M. Unic la Nivel de G. de Unități Feroviare nu are temei legal.
Având in vedere prevederile contractuale invocate mai sus și aplicabile în perioada în care intimata solicita diferența de salarii, recurenta solicită Curții să constate ca drepturile cuvenite acestuia în temeiul contractului colectiv de munca la nivel de unitate și celui individual de munca au fost plătite in mod corespunzător, societatea recurentă onorându-si obligațiile asumate întocmai și la timp.
Clauzele contractelor colective de munca încheiate la nivel inferior care conțin drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin C.C.M. încheiate la nivel superior sunt lovite de nulitate, însă nulitatea va fi constatata de instanța competenta la cererea părții interesate - art.24 alin.(l), alin.(2), alin.(3), alin.(4), coroborat cu art.8 alin.(2) si alin.(3) din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca, aplicabil in perioada 2009 - 2010 de valabilitate a C.C.M. la nivel de unitate.
Mai solicită Curții să rețină că, în perioada de valabilitate a Contractului Colectiv de Munca la nivel de S.N.T.F.C. "C.F.R. Calatori" S.A. si C.C.M. Unic la Nivel de G. de Unități Feroviare intimata singură, sau prin intermediul organizațiilor sindicale avea posibilitatea legala sa solicite instanței competente constatarea nulității acestor clauze, in condițiile in care constatau, ca clauzele prevăzute in art.7 si anexa nr. l din C.C.M. la nivel de S.N.T.F.C. "C.F.R. Calatori" S.A., conțin drepturi la nivel inferior fata de drepturile prevăzute in C.C.M. la nivel de ramura transporturi.
In acest context și în condițiile în care instanța de judecata astfel sesizata, constata nulitatea acestor clauze, clauzele respective puteau fi renegociate, iar pana la renegocierea acestora, acestea puteau fi înlocuite cu clauzele mai favorabile existente in contractele colective de munca încheiate la nivel superior.
Cererile de constatare a nulității unor clauze ale contractelor colective de munca se pot formula pe toata durata existentei contractului colectiv de munca - art.268 alin.(l) lit.d) din Codul Muncii.
Învederează că, intimata solicita diferența de drepturi salariale, diferența rezultata dintre salariul de baza minim brut negociat în cuantum de 700 lei, prevăzut de dispozițiile art.41 din C.C.M. la nivel de Ramura Transporturi valabil pentru anii 2008 - 2010 si sumele efectiv primite in conformitate cu prevederile art.7 si anexei nr. l din C.C.M. la nivel de S.N.T.F.C. "C.F.R. Calatori" S.A.
Însă, așa cum recurenta a arătat anterior, conform prevederilor legale in vigoare la data existentei contractelor colective de munca, înlocuirea unor clauze ale acestora cu clauze mai favorabile existente in contractul de munca încheiat la nivel superior se poate face numai in urma sesizării instanței de judecata cu o cerere in constatarea nulității clauzelor respective.
F. de cele mai sus arătate, solicită Curții să țină cont la pronunțarea soluției in prezenta cauza de urmatoarele aspecte:
Instanța de judecata nu a fost investita cu o cerere de constatare a nulității unor clauze ale contractului colectiv de munca la nivel de S.N.T.F.C. „C.F.R. Calatori" S.A.
Chiar daca instanța de judecata ar califica cererea reclamantului ca fiind o cerere de constatare a nulității unor clauze ale C.C.M la Nivel de S.N.T.F.C. „C.F.R. Calatori" S.A., o astfel de cerere ar fi tardiv introdusa prin raportare la prevederile art.268 alin.(l) lit. d) din Codul Muncii.
In concluzie, față de cele menționate mai sus, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
In sedinta publica din data de 05.02.2015 Curtea a calificat exceptia invocata de intimata reclamanta prin intampinarea la cererea de recurs, ca fiind exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentei.
Analizand cu prioritate exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentei S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, conform art. 137 C.pr.civ., Curtea constata ca aceasta este intemeiata.
Astfel, sentinta recurata a fost pronuntata in contradictoriu cu reclamanta U. S. Libere Feroviare Miscare – Comercial Bucuresti, in numele si pentru membrul sau T. N. si cu parata S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători S.A.
Curtea retine ca au calitate procesuala in calea de atac persoanele care au fost parti in proces in fata instantei de fond, cu alte cuvinte pot ataca hotararea numai persoanele care s-au judecat in fata tribunalului.
In cauza de fata, recursul a fost declarat de S. Națională de Transport Feroviar de Călători C.F.R. Călători S.A.– Sucursala de Transport Feroviar de Călători București in nume propriu, si nu in calitate de reprezentant al societatii mama, S.N.T.F.C. C.F.R. S.A.
Or, S. Națională de Transport Feroviar de Călători C.F.R. Călători – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București este o entitate distincta de societatea mama, avand alt CUI si alt numar de inregistrare la Oficiul Registrului Comertului. Nu poate fi retinuta sustinerea intimatei reclamante, in sensul ca sucursala nu ar putea sta in judecata, intrucat este un dezmembramant fara personalitate juridica. Art. 41 alin. 2 C.pr.civ.reglementeaza acest aspect, dispunand ca si societatile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate, daca au organe proprii de conducere.
Intrucat nu a figurat ca parte in proces in fata tribunalului, S. Națională de Transport Feroviar de Călători C.F.R. Călători S.A. – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București nu are nici legitimare procesuala pentru a ataca hotararea acestei instante. Numai in masura in care ar fi precizat si dovedit calitatea sa de reprezentant al societatii mama, am fi fost in prezenta aceluiasi cadru procesual, stabilit in fata instantei de fond. In lipsa acestei precizari, nu se poate prezuma vointa de reprezentare, motiv pentru care se constata ca constata ca fiind intemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale active in recurs.
F. de aceste considerente, Curtea va admite exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentei S. Națională de Transport Feroviar de Călători C.F.R. Călători S.A. – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București si, in consecinta, va respinge recursul, ca fiind promovat de o persoana fara calitate procesuala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București și, respinge, în consecință, recursul declarat de recurenta-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, împotriva sentinței civile nr.6257/28.05.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. S. Libere Feroviare Mișcare Comercial în numele și pentru membrul său T. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. S. G. I. A. I. C.
Grefier,
M. Colindeață
Red: I.S.G. 2 ex./27.02.2015
Tehnored.I.S.G./D.A.M
Jud.fond: D. M.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 1639/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1283/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
