Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2604/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2604/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 1909/122/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (770/2015)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2604
Ședința publică de la 26.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- N. R. I.
JUDECĂTOR - M. V. D.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul M. G.-CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI G. împotriva sentinței civile nr.632//06.11.2014, pronunțate de Tribunalul G.-Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. L. CADRELOR DIDACTICE, GRĂDINȚA CU P. PRELUNGIT „SCUFIȚA ROȘIE” și INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI G..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constată închisă etapa cercetării judecătorești, declară deschise dezbaterile și având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.632/06.11.2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant S. L. CADRELOR DIDACTICE în contradictoriu cu pârâții GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT SCUFIȚA ROȘIE, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI G. și INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI G..
A obligat pârâta Grădinița cu P. Prelungit Scufița Roșie la plata dobânzii legale începând cu data de 25.06.2014 și până la data plății efective, aferente drepturilor bănești neachitate, drepturi recunoscute prin sentințele civile nr. 774/29.10.2010, nr. 185/05.03.2010 și nr. 614/06.11.2012 pronunțate de Tribunalul G., după punerea la dispoziție a fondurilor necesare de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului G..
În considerente a reținut că reclamanta este cadru didactic în învățământul preuniversitar în cadrul unităților școlare pârâte, iar prin sentințele civile nr.774/29.10.2010, nr.185/05.03.2010 și nr. 614/06.11.2012 pronunțate de către Tribunalul G., pârâții din prezenta cauză au fost obligați la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008, în perioada 01.10.2008 – 31.12.2009 și respectiv din neaplicarea dispozițiilor în materia salarizării prevăzute de Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010 reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 01.01.2010 – 13.05.2011, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.
Potrivit art.166 alin.4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, iar potrivit art.161 salariile se plătesc înaintea oricăror altor obligații bănești ale angajatorilor.
Același act normativ, la art.278 alin.1 prevede că dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile.
În condițiile în care acest text de lege permite aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului sunt aplicabile dispozițiile art.1530 și următoarele din Noul Cod Civil
Potrivit ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009 modificată și completată: art.1 – (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
- în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu;
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În condițiile în care, de principiu, orice executare a unei hotărâri judecătorești se duce la împlinire de bunăvoie, prin O.U.G. nr. 71/2009 s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza în mod eșalonat.
Prin decizia nr.2 din 17.02.2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009, care, în cuprinsul art.1 alin.3, prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii.
Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în cazul dat, pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art.1 alin.3 din O.U.G. nr.71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlu executoriu cu indicele prețurilor de consum. Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit, respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
A mai reținut Înalta Curte, că, în ipoteza dată, deși nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin O.U.G. nr.71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Pentru toate considerentele expuse, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtele Grădinița cu P. Prelungit Scufița Roșie G. la plata dobânzii legale începând cu data de 25.07.2014 și până la data plății efective, aferente drepturilor bănești neachitate, drepturi recunoscute prin sentințele civile nr. 774/29.10.2010, nr. 185/05.03.2010 și nr. 614/06.11.2012 pronunțate de Tribunalul G., după punerea la dispoziție a fondurilor necesare de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului G..
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel motivat în termen legal apelantul M. G.-CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI G., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, apel întemeiat pe dispozițiile art. 468 N. C. pr. civ.
Prin motivele formulate a arătat că instanța de fond a avut ca orientare jurisprudențială Decizia nr. 2/17.02.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, considerând în principiu, că, în ipoteza dată, deși nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin OUG nr. 71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, acestea nu înlătură aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului sub aspectul acordării daunelor - interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Cu toate acestea, unele instanțe au apreciat că există alte cauze care duc la înlăturarea obligării debitorilor la plata dobânzii.
În acest sens, a fost avut în vedere faptul că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, a fost instituit un termen legal suspensiv, care curge în favoarea debitorilor, termen înăuntrul căruia creditorii nu pot pretinde executarea obligației ce a fost impusă prin hotărâri judecătorești, iar, în acest interval de timp nu curge nici dobânda penalizatoare, adică daunele moratorii pentru neexecutarea obligației.
Pe de altă parte, răspunderea civilă delictuală nu este angajată decât atunci când debitorul nu își execută obligația cu vinovăție sau fără justificare, ceea ce implică ideea de culpă în neexecutarea obligației. Or, în cazul dat, neexecutarea la termen a obligației de plată este justificată de dificultățile de ordin financiar ale statului, care au determinat emiterea unui act normativ, ce prevede atât modalitatea de plată pentru acoperirea prejudiciului, prin actualizarea în funcție de rata inflației a sumelor stabilite prin titlurile executorii, cât și eșalonarea plăților datorate, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009. Mecanismul de eșalonare a plății instituit prin ordonanța de urgență a fost considerat în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și cu dispozițiile Constituției.
Caracterul proporțional al limitării dreptului creditorului de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu neagă dreptul la executare, ci doar stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere rezonabilă.
Prin urmare nu există culpă din partea statului și a instituțiilor sale în executarea cu întârziere a obligațiilor de plată, deoarece intervenția legiuitorului printr-un act normativ validat de Curtea Constituțională și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a avut ca efect suspendarea executării obligației de plată și plata eșalonată constituie un caz fortuit, care îl exonerează pe debitor de plata dobânzilor, în sensul art. 1083 din Codul civil din 1864.
Unele instanțe au reținut și că reglementarea, în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009, a modalității de reparare a prejudiciului cauzat prin plată cu întârziere a sumelor de bani datorate, și anume actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum, exclude posibilitatea acordării și a dobânzii legale.
În raport de aceste considerente apelantul a solicitat admiterea apelului și casarea sentinței civile nr.632/2014/LM/AS din data de 06.11.2014 pronunțata de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
Cercetând apelul declarat, Curtea constată că acesta este nefondat.
Se reține în acest sens, că practica judiciară invocată în sprijinul unei soluții contrare nu constituie izvor de drept, însă dezlegarea dată problemelor de drept prin decizii în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, în conformitate cu prevederile art.517 din Noul Cod de procedură civilă.
Din acest punct de vedere, nu s-ar mai putea pretinde că Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 a instituit termene în favoarea debitorilor, înăuntrul cărora creditorii nu ar putea cere nici executarea obligației, nici dobânda penalizatoare, căci prin decizia nr.2/2014 pronunțată în interesul legii, instanța supremă tocmai asta a statuat: că aplicarea măsurilor promovate prin sus menționatul act normativ, nu exclude, dimpotrivă, impune remedierea și a celui de-al doilea element al prejudiciului creat prin eșalonare și întârziere față de momentul la care hotărârile au devenit executorii, constând în lipsirea de respectiva sumă de bani, prin acordarea daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Cu atât mai puțin s-ar putea susține că răspunderea pentru neexecutarea la termen a obligației de plată a unei sume de bani este atrasă doar în caz de culpă în neexecutare, cu alte cuvinte, doar dacă debitorul are bani, resurse, dar se sustrage cu rea-credință, nu și în cazul unei imposibilități fortuite, unor dificultăți efective și obiective, sancționate ca atare și prin intervenția statului care, cu respectarea principiului proporționalității și a celorlalte consacrate de Constituție și jurisprudența Curții Europene, a adoptat un act normativ ce a eșalonat plata, prevăzând ca modalitate de acoperire a prejudiciului cauzat, numai actualizarea cu rata inflației a sumelor cuprinse în titluri. Ideea de culpă în neexecutare pentru acordarea dobânzilor legale nu poate fi susținută nici potrivit dreptului comun, reprezentat de dispozițiile Codului civil în materie, care nu cere dovada prejudiciului suferit prin neexecutare (întârziere), ci îl prezumă la nivelul dobânzii legale, nici față de statuările obligatorii ale evocatei decizii în interesul legii. Fără a contesta rațiunea care a justificat măsurile promovate prin O.U.G. nr.71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, dar și în condiții care să nu afecteze substanța dreptului creditorilor, Înalta Curte a interpretat și argumentat anume aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, indiferent de împrejurări și tipul de răspundere, prin acordarea și a daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. S-a statuat anume că principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, independent de cauza contractuală sau delictuală a acestuia, impune acoperirea atât a pierderii efectiv suferite-damnum emergens, ce s-ar raporta la măsura actualizării pentru deprecierea monetară în intervalul de referință, precum și a beneficiului de care a fost lipsit-lucrum cessans, reprezentând tocmai daunele-interese moratorii, datorate pentru punerea în imposibilitate de a beneficia de sumele cuvenite, pe perioada întârzierii executării lor, ceea ce prezumă suportarea unei pagube evaluate legal la nivelul dobânzii legale.
Rezultă, urmare a celor expuse, că în limita criticilor formulate, apelul este nefondat și de respins, în conformitate cu prevederile art.480(1) din Noul Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul M. G.-CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI G., cu sediul în M. G., .-51, județ G., împotriva sentinței civile nr.632//06.11.2014, pronunțate de Tribunalul G. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. L. CADRELOR DIDACTICEcu sediul în M. G., .. 5, județ G., GRĂDINȚA CU P. PRELUNGIT „SCUFIȚA ROȘIE” cu sediul în M. G., județ G. și INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI G. cu sediul în M. G., județ G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2015
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
N. R. I. V. M. D.
GREFIER,
E. D. C.
Red.: INR/08.07.2015
Tehnored.:C.C./6 ex/06.07.2015
Jud.fond: I. C. M.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2172/2015. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 2292/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
