Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 274/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 274/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 2577/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6650/2014)
Decizia Civilă Nr.274
Ședința Publică din data de la 22 Ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE S. G. I.
JUDECĂTOR M. C.
JUDECĂTOR D. A. T.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, împotriva sentinței civile nr.4642/16.04.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. S. Libere Feroviare Mișcare Comercial în numele și pentru membrul său M. N., cauza având pe fond ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia se învederează faptul că prezenta pricină se află la primul termen de judecată, precum și faptul că pentru termenul de azi s-a procedat la comunicarea motivelor de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă, către intimata-reclamantă, astfel cum rezultă din citativul întocmit la data de 04.09.2014, atașat la fila 7 dosar recurs.
La data de 10.12.2014 s-a depus la dosarul cauzei prin intermediul serviciului „registratură” al acestei secții de către intimata-reclamantă, întâmpinare la motivele de recurs deduse judecății, în dublu exemplar, cu precizarea că pe această cale s-au invocat excepția lipsei capacității de exercițiu a recurentei în exercitarea căii de atac exercitate, precum și dispozițiile prev. de art.242 alin.(2) din Codul de procedură civilă, dispoziții care au fost menționate, de altfel, și prin cererea de recurs dedusă judecății.
Curtea califică excepția lipsei capacității de exercițiu a recurentei invocată prin întâmpinare de către intimata-reclamantă ca fiind excepția lipsei calității procesuale active a recurentei S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București și, față de solicitarea părților de judecare a pricinii în lipsă, reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4646/16.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune formulată de către parata. A fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul U. S. Libere Feroviare Mișcare - Comercial București (USLFMC București), în numele și pentru membrul M. N. în contradictoriu cu pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători C.F.R Călători S.A. A fost obligată pârâta la calcularea și plata către reclamanta a diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art.41 al.3 lit. a din C.C.M. unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 01.10.2009 – 31.12.2010, sume actualizate cu rata inflației, de la data scadenței și până la data introducerii acțiuni și cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective. S-au respins restul pretențiilor, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că în ceea ce privește cererea formulată în contradictoriu cu S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA, potrivit înscrisurilor prezentate de către reclamanți, necontestate de pârâtă, reclamanta – persoana fizică M. N., a avut calitatea de salariat ai pârâtei în perioada 01.10.2009 – 31.12.2010.
În speță, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a susținut că prevederile din CCM la Nivel de Ramura Transporturi nu sunt aplicabile în speța, fiind incidente cele la nivel de unitate și grup de unități feroviare.
În consecință, trebuie determinat dacă în aceste condiții pârâta poate fi obligată la plata diferențelor de drepturi salariale, în sensul în care s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată completată și precizată.
Conform dispozițiilor art. 8 alin.2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în parte din perioada pentru care se solicită plata drepturilor respective, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Conform dispozițiilor art. 24 alin.1 din același act normativ, clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate.
Tribunalul a considerat că apărarea pârâtei nu prezintă relevanță față de natura juridică a dispozițiilor art. 8 alin.2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în parte din perioada pentru care se solicită plata drepturilor respective.
Chiar dacă prin dispozițiile art. 224 lit. d din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 322 din_, s-a prevăzut că la data intrării în vigoare a prezenței legi se abrogă: d) Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, cu modificările și completările ulterioare, Tribunalul a apreciat că acest act normativ are relevanță în condițiile în care se solicită drepturi și din perioada în care acesta a fost în vigoare și mai mult decât atât, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_ publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_ a fost încheiat conform art. 10 și art. 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, după cum rezultă din preambulul acestuia.
În speță, nu s-a făcut dovada acordării drepturilor salariale în sensul solicitat prin cererea de chemare în judecată completată și precizată.
Or, potrivit dispozițiilor art. 241 alin.1 lit. c din Codul muncii, în forma în vigoare la data încheierii Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: c) pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramură de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 40 alin.2 lit. c din Codul muncii, angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_ publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_, prezentul Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi se aplică cu începere de la 1 ianuarie 2008 până la 31 decembrie 2010 inclusiv, cu posibilitatea revizuirii anuale, la nivel de unitate acesta producând efecte pe an calendaristic.
Conform alin.2 din aceeași prevedere contractuală, dacă niciuna din părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni, respectiv cu încă un an calendaristic.
Cum, în speță, nu s-a făcut dovada denunțării înseamnă că acesta s-a prelungit conform prevederii contractuale.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei conform art. 41 alin.3 lit. a din CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite pentru M. N. în perioada 01.10._10, sume actualizate cu rata inflației, de la data scadenței și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data punerii în întârziere (data introducerii cererii de chemare în judecată), până la data plății efective.
Acordarea sumei actualizate în raport de rață inflației se impune față de principiul reparării integrale a prejudiciului, potrivit căruia creditorul este îndreptățit a pretinde repararea pierderii suferite, riscul devalorizării leului fiind pus în sarcina debitorului.
Pentru aceste sume, pârâta a fost obligată la plata către reclamanți și a dobânzii legale de la data punerii în întârziere (data formulării în instanță cererii de chemare în judecată), până la data plății efective, în vederea reparării integrale a prejudiciului suferit de către reclamant și a respins ca neîntemeiata cererea de acordare a dobânzii legale de la data nașterii dreptului și a ratei inflației de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective pentru ca reclamantului să nu-i fie imputata o îmbogățire fără justa cauza.
Având în vedere că la dosar nu s-a făcut dovada efectuării de cheltuieli de judecata instanța a respins ca neîntemeiata și această solicitare a reclamantului.
Față de considerentele de fapt și de drept menționate anterior instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat S. Națională de Transport Feroviar de Călători C.F.R Călători S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București.
Prin recurs a arătat că, potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii (în vigoare în anii 2009, 2010, 2011), art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, contractul valabil încheiat este legea părților contractante -.
În perioada 01.10._10 în care reclamantul-intimat Sindicatul Liber Feroviar Mișcare - Comercial solicită diferența de drepturi salariale, diferența rezultată dintre salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei, prevăzut de dispozițiile art. 41 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Ramura Transporturi valabil pentru 2008 - 2010 și sumele efectiv primite în conformitate cu prevederile art.7 și anexei 1 din C.C.M. la Nivel de SNTFC „C.F.R." S.A., a existat la S. Naționala de Transport Feroviar de Călători" CFR Călători"- S.A. contract colectiv de muncă valabil încheiate la nivel de unitate pe anii 2009/2010 ale cărui prevederi au fost obligatorii pentru părți, conform dispozițiilor art. 7 alin.2 din Legea nr. 130/1996 privind Contractul colectiv de muncă, salariul astfel negociat fiind menționat și în Contractul individual de muncă al reclamantului.
Ca atare, părțile au înțeles de comun acord că pentru anii 2009 și 2010, să stabilească un alt salariu minim la nivelul societății precum și alți coeficienții de ierarhizare, decât cei prevăzuți în C.C.M. la Nivel de R. Transporturi și, prin urmare, instanța de judecată este ținuta să analizeze cererea reclamantului prin prisma principiului forței obligatorii a convențiilor care reprezintă un motiv de ordine publică.
Mai mult, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabil pentru anii 2009 - 2010 a fost încheiat cu respectarea contractului de muncă încheiat la nivel superior, respectiv Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități Feroviare pe 2006/2008, a cărui valabilitate a fost prelungită prin act adițional până în anul 2010, astfel încât prevederile din C.C.M. la Nivel de R. Transporturi nu sunt aplicabile în speță, fiind incidente cele la nivel de unitate și grup de unități feroviare.
Pentru anii 2009 - 2010, prin actul adițional nr. 370/20.06.2008 la Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități Feroviare 2008 -2010 la art. 4 se prevede prelungirea valabilității acestui contract pe o perioadă de 48 de luni, stabilindu-se salariile de bază brute corespunzătoare claselor de salarizare valabile de la 01.07._12.
Mai mult, prin C.C.M. la nivel de S.N.T.F.C. „C.F.R." S.A.. și C.C.M. la Nivel de G. de Unități Feroviare, sunt prevăzute clase și coeficienți de ierarhizare specifici activității feroviare, și mai mult clasa 1 de salarizare nu poate fi asimilata cu salariul minim de 700 lei prevăzut de C.C.M. pe Ramura Transporturi, deoarece în acest contract colectiv nu sunt prevăzute clase de salarizare, ci numai coeficienți de ierarhizare pentru diverse categorii profesionale.
Având în vedere prevederile contractuale invocate mai sus și aplicabile în perioada în care reclamantul solicită diferența de salarii, solicită instanței de judecata să constate că drepturile cuvenite acestora în temeiul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate invocat în cererea introductivă și celui individual de muncă au fost plătite în mod corespunzător, societatea onorându-și obligațiile asumate întocmai și la timp.
Clauzele contractelor colective de muncă încheiate la nivel inferior care conțin drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior sunt lovite de nulitate, însă nulitatea va fi constatata de instanța competenta la cererea pârtii interesate - art. 24 alin. 1, alin. 2, alin. 3 și alin. 4 coroborat cu art. 8 alin. 2 și alin. 3 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, aplicabilă în perioada 2009 - 2010 de valabilitate a C.C.M. la Nivel de Unitate și C.C.M. la Nivel de G. de Unități.
Recurenta solicită instanței să rețină că în perioada de valabilitate a C.C.M. la Nivel de S.N.T.F.C. „C.F.R." S.A. și C.C.M. la Nivel de G. de Unități Feroviare intimatul singur sau prin intermediul organizațiilor sindicale avea posibilitatea legală să solicite instanței competente constatarea nulității acestor clauze, în condițiile în care constatau că, clauzele prevăzute în art. 7 și anexă 1 din C.C.M. la Nivel de S. Naționala de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" - S.A., conțin drepturi la nivel inferior fata de drepturile prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramura Transporturi.
În acest context și în condițiile în care instanța de judecată astfel sesizata, constata nulitatea acestor clauze, clauzele respective puteau fi renegociate, iar până la renegocierea acestora puteau fi înlocuite cu clauzele mai favorabile existente în contractele colective de munca încheiate la nivel superior.
Cererile de constatare a nulității unor clauze ale contractelor colective de muncă se pot formula pe toată durata existenței contractului colectiv de munca - art. 268 alin. 1 pct. d Codul muncii (fost art. 283 alin. 1 lit. d).
A mai învederat recurentul instanței de judecată că reclamanții solicită diferența dintre salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei, prevăzut de dispozițiile art. 41 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Ramura Transporturi valabil pentru 2008 - 2010 și sumele efectiv primite în conformitate cu prevederile art. 7 și Anexei 1 din C.C.M. la Nivel de S.N.T.F.C. „C.F.R." S.A.
Ori, se poate observa cu ușurința faptul că reclamanții solicita practic înlocuirea unor clauze ale C.C.M. la Nivel de S.N.T.F.C. „C.F.R." S.A. și C.C.M. la Nivel de G. de Unități Feroviare, a căror existență s-a încheiat la 31.12.2010 cu clauze mai favorabile existente în Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramura Transporturi, expirat și acesta la data de 31.12.2010.
Însă, așa cum a arătat anterior, conform prevederilor legale în vigoare la data existenței contractelor colective de muncă, înlocuirea unor clauze ale acestora cu clauze mai favorabile existente în contractul de munca încheiat la nivel superior se poate face numai în urma sesizării instanței de judecată cu o cerere în constatarea nulității clauzelor respective.
Față de cele mai sus arătate, recurenta solicită instanței de judecata să țină cont la pronunțarea soluției de următoarele aspecte:
- instanța de judecată nu a fost învestită cu o cerere de constatare a nulității unor clauze ale contractului colectiv de muncă la nivel de S.N.T.F.C. „C.F.R." S.A;
- chiar dacă instanța de judecată ar califica cererea reclamanților ca fiind a cerere de constatare a nulității unor clauze ale C.C.M. la Nivel de S.N.T.F.C. „C.F.R." S.A., o astfel de cerere ar fi tardiv introdusă prin raportare la prevederile art. 268 alin. 1 pct. d din Codul muncii, motivat de faptul că atât C.C.M. la Nivel de S.N.T.F.C. „C.F.R." S.A. cât și C.C.M. la Nivel de G. de Unități Feroviare au expirat la data de 31.12.2010, iar cererea reclamantului a fost introdusă în anul 2012, după expirarea acestor contracte colective de muncă;
- clauzele C.C.M. la Nivel de S.N.T.F.C. „C.F.R." S.A. și C.C.M. la Nivel de G. de Unități Feroviare nu pot fi înlocuite de către instanța de judecată cu clauzele mai favorabile prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramura Transporturi în lipsa unei cereri de constatare a nulității acestora, introdusă în termenul legal prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. d) din Codul muncii.
Ținând cont de cele menționate mai sus, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
In ședința publica din data de 22.01.2015 Curtea a calificat excepția invocata de intimata reclamanta prin întâmpinarea la cererea de recurs, ca fiind excepția lipsei calității procesuale active a recurentei pârâte.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a recurentei SNTFC CFR Călători – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, conform art. 137 Cod procedură civilă, Curtea constata ca aceasta este întemeiata.
Astfel, sentința recurată a fost pronunțată in contradictoriu cu reclamanta U. S. Libere Feroviare Mișcare – Comercial București, in numele si pentru membrul sau si cu parata S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători S.A.
Curtea retine ca au calitate procesuala in calea de atac persoanele care au fost părți în proces în fața instanței de fond, cu alte cuvinte pot ataca hotărârea numai persoanele care s-au judecat in fata tribunalului.
In cauza de fata, recursul a fost declarat de S. Națională de Transport Feroviar de Călători C.F.R. Călători S.A.– Sucursala de Transport Feroviar de Călători București in nume propriu, si nu in calitate de reprezentant al societății mama, S.N.T.F.C. C.F.R. S.A.
Or, S. Națională de Transport Feroviar de Călători C.F.R. Călători – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București este o entitate distincta de societatea mama, având alt CUI si alt număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului. Nu poate fi reținuta susținerea intimatei reclamante, in sensul ca sucursala nu ar putea sta in judecata, întrucât este un dezmembrământ fără personalitate juridica. Art. 41 alin. 2 Cod procedură civilă reglementează acest aspect, dispunând ca si societățile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca pârâte, daca au organe proprii de conducere.
Întrucât nu a figurat ca parte in proces in fata tribunalului, S. Națională de Transport Feroviar de Călători C.F.R. Călători S.A. – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București nu are nici legitimare procesuala pentru a ataca hotărârea acestei instanțe. Numai in măsura in care ar fi precizat si dovedit calitatea sa de reprezentant al societății mamă, am fi fost in prezenta aceluiași cadru procesual, stabilit in fata instanței de fond. In lipsa acestei precizări, nu se poate prezuma voința de reprezentare, motiv pentru care se constata ca fiind întemeiata excepția lipsei calității procesuale active in recurs.
F. de aceste considerente, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei parate S. Națională de Transport Feroviar de Călători C.F.R. Călători S.A. – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București si, in consecința, va respinge recursul, ca fiind promovat de o persoana fără calitate procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București și, în consecință, respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, împotriva sentinței civile nr.4642/16.04.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. S. Libere Feroviare Mișcare Comercial în numele și pentru membrul său M. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. G. I. M. C. D. A. T.
Grefier,
M. Colindeață
Red: M.C.
Tehnored.C.C./28.01.2015/2 ex.
Jud.fond: D. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1054/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 319/2015.... → |
|---|
