Contestaţie act. Decizia nr. 3095/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3095/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 2094/122/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2990/2015)
Decizia Civilă Nr.3095
Ședința publică din data de 17 Septembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanta-pârâtă R. Națională a Pădurilor „ROMSILVA” – Direcția Silvică G., împotriva sentinței civile nr.77/25.02.2015, pronunțate de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. M., cauza pe fond având ca obiect „contestație act”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-pârâtă R. Națională a Pădurilor „ROMSILVA” – Direcția Silvică G. prin consilier juridic dl. S. F. M., cu delegație de reprezentare atașată la fila 114 dosar și intimata-reclamantă P. M. personal și asistată de avocat d-na Mînzicu G., cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 113 dosar, emisă în baza contractului de asistență juridică încheiat sub nr._ din 16.09.2015.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, procedează la înmânarea răspunsului la întâmpinare formulat de apelanta-pârâtă, către intimata-reclamantă, prin avocat.
Apelanta-pârâtă, prin consilier juridic, arată că înțelege să depună la dosarul cauzei ordonanța din 07.05.2015 dispusă în dosarul penal nr. 480/P/2014, întrucât, în opinia sa interesează în cauză, având în vedere pe de o parte, faptul că acțiunile șefului de ocol și ale contabilului au fost conjugate, iar pe de altă parte față de faptul că în cuprinsul acesteia se face referire la faptul că abaterile săvârșite de șeful de ocol intră în sfera cercetării disciplinare, fiind încălcată deontologia profesională. Consideră că ordonanța la care a făcut referire reprezintă un înscris util în soluționarea cauzei, motiv pentru care solicită a fi primit la dosarul cauzei.
Intimata-reclamantă, prin avocat, având cuvântul, arată că ordonanța la care a făcut trimitere partea apelantă adversă nu este un înscris util soluționării cauzei, în opinia sa el neavând relevanță în prezenta cauză.
Curtea primește la dosar înscrisul la care a făcut referire apelanta-pârâtă și anume ordonanța emisă la data de 07.05.2015 în dosarul nr. 480/P/2014, asupra utilității lui urmând a se pronunța la momentul analizării apelului.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au alte cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților prezente cuvântul în susținerea, respectiv combaterea motivelor de apel deduse judecății.
Apelanta-pârâtă prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat în scris, desființarea sentinței civile pronunțate de către instanța de fond și, pe cale de consecință să se dispună respingerea acțiunii reclamantei, cu menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală. În acest sens solicită a se observa faptul că instanța de fond a apreciat că decizia atacată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.252 alin.(2) lit.”a” din Codul muncii, or, în opinia sa, decizia de sancționare respectă toate cerințele prevăzute de Codul muncii și, în acest sens, a se observa la art. 2 din decizie faptul că se precizează abaterile care au făcut obiectul cercetării, apărările reclamantei, precum și motivele care au stat la baza înlăturării acestor apărări. De asemenea, solicită a se observa faptul că încadrarea în drept este făcută pentru fiecare sancțiune a reclamantei, se specifică atribuțiile din fișa postului care au fost încălcate, respectiv cele de la punctul 8 și punctul 9 din fișă. Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere și aspectele reținute ca urmare a efectuării controlului de către Curtea de Conturi la postul B., în acest sens constatându-se faptul că pentru contractele de pază nu s-a încasat contravaloarea serviciilor prestate de către Ocolul Silvic B. și, de asemenea, solicită a se observa faptul că nu au fost emise facturi fiscale și nici facturi fiscale pentru penalități, iar răspunsul dat la interogatoriu de către reclamantă, în sensul că nu cunoaște aceste aspecte, nu poate fi reținut având în vedere funcția pe care o deținea, aceea de contabil. Așa fiind, solicită a se constata faptul că s-a creat un prejudiciu în patrimoniul apelantei și că ulterior s-au emis facturi fiscale, pentru recuperarea acelei creanțe, ca urmare a controlului efectuat de către Curtea de Conturi, prilej cu care s-a dispus luarea măsuri asupra persoanelor vinovate,or tocmai acest lucru s-a și întâmplat, aplicându-se intimatei-reclamante o sancțiune, ca urmare a efectuării cercetării disciplinare efectuate. Așa fiind, solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat și motivat în scris. Depune concluzii scrise.
Intimata-reclamată, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de către apelanta-pârâtă, ca neîntemeiat, menținerea hotărârii judecătorești apelate, ca fiind temeinică și legală, pentru toate motivele pe larg arătate în cuprinsul întâmpinări. În esență, solicită a se reține că în mod legal și temeinic a apreciat și a constatat că decizia ce face obiectul cauzei nu îndeplinește condițiile prev. de art.252 din Codul muncii, condiții care sunt sancționate cu nulitatea absolută. Astfel, se poate observa că decizia emisă de către apelantă nu cuprinde fapta la care se face referire, ci o înșiruire de mai multe fapte care, practic, nici nu au legătură cu intimata din prezenta cauză, deoarece nu se arată care au fost normele legale încălcate și motivele pentru care au fost înlăturate apărările acesteia și, mai mult decât atât, din înscrisurile depuse la dosar, dar și din întreaga apărare, se poate constata că acestea fac trimitere către fostul șef al ocolului silvic și nu către intimata din prezenta cauză. Ca atare, opinează în sensul că în mod corect instanța de fond a considerat că decizia în speță nu întrunește condițiile cerute de dispozițiile legale în materie, respectiv nu întrunește cerințele prev. de art.252 din Codul muncii. În subsidiar, în cazul în care se va trece peste aceste apărări, solicită a se avea în vedere că toată acea înșiruire de fapte, datează din anul 2003, respectiv din anul 2004, când intimata nici măcar nu era angajata Ocolului Silvic, iar faptele, așa cum s-a mai arătat, nu au nicio legătură cu aceasta, astfel că nu poate fi vorba de săvârșirea unor abateri disciplinare. Față de cele învederate, față de cele pe larg arătate în cuprinsul întâmpinării, intimata, prin avocat, concluzionează în sensul respingerii apelului, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești apelate, ca fiind temeinică și legală. Precizează că înțelege să solicite cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul litigiu pe cale separată.
Curtea, în temeiul dispozițiilor prev. de art.394 alin.(1) din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 77/25.02.2015, pronunțate de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, a fost admisă contestația formulată de contestatoarea P. M. în contradictoriu cu pârâta R. Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică G.. A fost anulată decizia nr.89/04.06.2014 emisă de Directorul Direcției Silvice G.. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale de care a fost privată începând cu data producerii efectelor deciziei contestate, drepturi ce vor fi actualizate cu rata inflației de la momentul plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Reclamanta este angajata pârâtei Direcției Silvice G., în funcția de economist la O.S. B. și prin decizia nr.89 din 04.06.2014 s-a dispus, în temeiul art.105 alin.1 lit. c din CCM al RNP Romsilva și art.248 alin.1 lit. c din Codul muncii, aplicarea sancțiunii reducerii salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni.
S-a reținut în sarcina acesteia că a contribuit la gestionarea defectuoasă a contractelor de servicii silvice – pază încheiate de Ocolul Silvic B. cu proprietarii de păduri, a forțat împreună cu șeful de ocol, personalul silvic de a întocmi documente fictive în scopul valorificării materialului lemnos aflat în stoc și reținerea abuzivă a contravalorii acestuia din salariul pădurarilor gestionari, a ascuns Direcției Silvice G. înregistrarea de către Ocolul Silvic B. a unei pagube însemnate, a înregistrat gestiunea pădurarului T. A. cu un volum de 10 mc material lemnos și a manifestat în mod repetat acte de indisciplină și insubordonare față de organele ierarhic superioare.
Au fost reținute dispozițiile art.247, art.248 alin.1 din Codul muncii.
Pe baza constatărilor comisiei de cercetare disciplinară, respectiv Raportul nr.1536 din 12.05.2014 pârâta a reținut că reclamanta a contribuit la gestionarea defectuoasă a contractelor de servicii silvice – pază încheiate de Ocolul Silvic B. cu proprietarii de păduri, a forțat împreună cu șeful de ocol, personalul silvic de a întocmi documente fictive în scopul valorificării materialului lemnos aflat în stoc și reținerea abuzivă a contravalorii acestuia din salariul pădurarilor gestionari, a ascuns Direcției Silvice G. înregistrarea de către Ocolul Silvic B. a unei pagube însemnate, a înregistrat gestiunea pădurarului T. A. cu un volum de 10 mc material lemnos și a manifestat în mod repetat acte de indisciplină și insubordonare față de organele ierarhic superioare și a dispus sancționarea acesteia cu diminuarea salariului cu 10% pe o durată de 3 luni, în temeiul art. 105 alin. 1 lit. c din C.C.M. al RNP Romsilva.
S-a făcut trimitere la art.252 alin.2 din Codul muncii.
Din înscrisul depus de reclamantă cu ocazia efectuării cercetării disciplinare, înregistrat sub nr.1516/12.05.2014 și intitulat de comisia de cercetare disciplinară ca întâmpinare, reclamanta arată cu privire la contractele de pază încheiate cu proprietarii de păduri private că acestea sunt înregistrate la compartimentul pază și urmărite în derulare de către responsabilul cu paza, respectiv sing. G. F., iar facturarea acestora se efectua în momentul când responsabilul cu paza se prezenta la contabilitate cu proprietarul de pădure care achita totodată serviciul de pază.
Cu privire la restanțele la achitarea serviciilor de pază, reclamanta arată că împreună cu conducerea ocolului a transmis proprietarilor de păduri private notificări, facturi proforme și somații de plată, reușindu-se astfel ca din valoarea restantă de 37.548, 42 lei să se recupereze suma de 8.694, 09 lei.
Cu privire la susținerea pârâtei că reclamanta a forțat personalul silvic gestionar să emită documente fictive, reclamanta a arătat că nu avea cum să forțeze personalul să semneze statul de plată fără să ridice și banii, iar gestiunile aparțin pădurarilor care le-au primit în baza inventarelor de masă lemnoasă efectuate de personalul tehnico-ingineresc. Mai arată că statele de plată nu sunt deținute de contabilul șef și nici nu face eliberarea de salarii către pădurari.
Referitor la debitul de 23.363,14 lei reclamanta a arătat că acest debit a fost constatat cu ocazia controlului de fond în cantonul pad. D. I., ocazie cu care s-a preluat și gestiunea de la șeful de formație exploatare, fiind luate și angajamente de plată înregistrate la ocol și depuse la contabilitate unde a fost înregistrat debitul, recuperarea făcându-se prin rețineri din salariu conform legii.
În ce privește muniția înregistrată în evidențele Ocolului Silvic B., reclamanta a arătat că în anul 2004 muniția a fost preluată de la D.S. București, a fost înregistrată în contabilitate, însă la acea dată nu deținea funcția de contabil șef și nu are cunoștință de modul cum s-au derulat înregistrările, iar eliberarea cartușelor din magazia de armament se face de către responsabilul cu armamentul și muniția, numit prin decizie de conducerea D.S. G.. De asemenea, mai arată că pentru cele 170 cartușe cu gaz, operate din magazia de armament și trecute în gestiunea pădurarului C. I., nu a existat nicio neconcordanță cum de altfel se menționează și în procesul verbal nr. 6000/25.02.2012 întocmit de I.J.P. G..
Cu privire la gestiunea pădurarului Tecsan A., reclamanta arată că în perioada 04 – 08.11.2013 s-a efectuat un control de fond, ocazie cu care s-s verificat și gestiunea pădurarului cu privire la masa lemnoasă aflată în stoc, încheindu-se procesul verbal nr.4579/22.11.2013, document ce a fost înregistrat la Ocolul Silvic B. și repartizat de conducere compartimentului contabilitate.
În ceea ce privește acordarea tichetelor de masă, reclamanta arată că în cazul salariatului A. I. s-a recuperat contravaloarea acestor tichete de masă, iar în cazul salariatului M. I. s-a emis somația de plată, urmând ca și acest debit să fie recuperat.
Reclamanta a mai arătat că a participat la ședințele de lucru de la sediul O.S. B., a susținut și analizat problemele economice ale ocolului, însă niciodată nu a insultat colegii sau organele ierarhic superioare.
Aceeași atitudine de negare a săvârșirii unor abateri disciplinare de natura celor reținute de comisia de cercetare disciplinară reclamanta și-a păstrat-o și cu ocazia cercetării disciplinare și a răspunsului la interogatoriul propus de pârâtă.
Cu toate acestea, pârâta a respins apărările reclamantei și a reținut că acesta nu a reușit să justifice nici în scris și nici prin răspunsurile la întrebările suplimentare formulate de comisie acuzele care i s-au adus, că a adus argumente hilare, a menționat aspecte lipsite de relevanță care nu au reușit să justifice sau să expliciteze situația existentă la Ocolul Silvic B. și nu a adus argumente fondate care să o dezvinovățească, întărind convingerea că este vinovată fără echivoc.
Mai mult, comisia de cercetare prealabilă și-a format convingerea având la bază și notele de relații ale pădurarilor gestionari (filele 113 – 120 din dosar), înscrisuri care nu sunt datate, nu se specifică dacă au fost date în fața comisiei de cercetare disciplinară sau în fața altei persoane din conducerea Direcției Silvice G., iar cazul se află în cercetarea organelor abilitate, urmare a formulării de către Direcția Silvică a unei plângeri penale împotriva șefului de ocol, împrejurări de natură să afecteze grav obiectivismul și fidelitatea față de realitate a acestor note de relații.
Pentru aceleași considerente, coroborate cu faptul că după sancționarea reclamantei, martora B. M. a fost numită temporar în funcția deținută de reclamantă anterior (contabil șef), și declarația acesteia ca martor în fața instanței va fi avută în vedere doar în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Astfel, a fost reținut, din depoziția martorei că la nivelul Ocolului Silvic B. facturarea serviciilor de pază în realitate se făceau în momentul în care veneau proprietarii să plătească, în caz contrar se rezilia contractul, modalitate de lucru stabilită de șeful de ocol și că nu se rețineau bani din salariile pădurarilor pentru a se justifica anumite vânzări de material lemnos.
Din acest punct de vedere declarația martorei demonstrează că modalitatea de facturare a serviciilor de pază a fost impusă de șeful de ocol și era cunoscută de toți salariații.
Cum săvârșirea abaterii disciplinare reprezintă condiția necesară și suficientă, temeiul unic al răspunderii disciplinare, sancționarea reclamantei pentru o faptă pe care nu a comis-o este nelegală și netemeinică.
Pe de altă parte, sancțiunea disciplinară a fost aplicată și cu încălcarea art.252 Codul muncii, decizia de sancționare disciplinară necuprinzând, sub sancțiunea nulității absolute următoarele elemente: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Decizia din cauză a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.252 alin.2 lit. a din Codul muncii, deoarece nu cuprinde mențiunile privind descrierea faptei săvârșite, în ce a constat aceasta, (ce trebuia să facă salariatul conform atribuțiilor stabilite prin contractul individual de muncă și fișa postului și ce a făcut sau nu a făcut, ce atribuții a încălcat sau nu a îndeplinit corespunzător), când a fost săvârșită, pentru ca, în raport de aceste mențiuni să se poată verifica dacă constituie sau nu abatere disciplinară, dacă e prevăzută ca atare în lege sau în regulamentul de ordine internă, ori în contractul colectiv de muncă.
Prezentarea generală a faptei nu este suficientă deoarece nu oferă salariatului posibilitatea să cunoască fapta ce i se impută, posibilitatea să se apere și nici instanței nu-i oferă posibilitatea să verifice dacă contestatorul a săvârșit sau nu fapta pentru care este sancționat.
Cu atât mai mult este esențială menționarea faptei în decizie, în contextul în care art.79 din Codul muncii prevede că angajatorul nu mai poate invoca în fața instanței alte motive de sancționare decât cele consemnate în decizie.
De asemenea, în decizia contestată nu s-au menționat prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, prevederi ce trebuie menționate obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute conform de art.252 alin.2 lit. b din codul muncii.
În acest fel nu se poate verifica de către instanță dacă faptele reținute în sarcina reclamantei, descrise în decizie, constituie sau nu abatere disciplinară în sensul prevăzut de art.247 alin.2 din Codul muncii.
În raport de cele reținute, de inexistența abaterii disciplinare a reclamantei, de nelegalitatea și netemeinicia cercetării disciplinare și a sancționării reclamantei, tribunalul a admis cererea acesteia și a anulat decizia nr.89/04.06.2014 emisă de Directorul Direcției Silvice G., de reducere a salariului de bază cu 10% pe 3 luni.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, -pârâta R. Națională a Pădurilor „ROMSILVA” – Direcția Silvică G..
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelanta pârâtă solicită admiterea apelului pentru următoarele considerente:
Decizia a fost emisă în urma cercetării disciplinare și reflecta o sancțiune, astfel că nu reprezintă o modificare a contractului individual de munca așa cum se menționează în cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei decizii a fost formulată contestație iar Tribunalul G. a admis acțiunea. Prin Sentința civilă nr.77/25.02.2015 a fost anulată decizia de sancționare disciplinară.
În opinia apelantei pârâte, hotărârea instanței de fond este nelegala și netemeinică, nefiind analizat cu atenție conținutul deciziei precum și probatoriul administrat în cauză.
Susține instanță de fond faptul că decizia a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 252 alin 2 litera a din Codul muncii.
Dacă analizăm conținutul Deciziei nr. 89/04.06.2016 această respecta cerințele de forma și fond prevăzute de lege.
Au fost invocate dispozițiile art. 252 alin (2) Codul muncii, susținându-se că decizia cuprinde toate aceste elemente.
La pagina 3, cu referire la gestionarea defectuoasă a contractelor de servicii silvice - paza încheiate cu proprietarii de păduri aflați în raza Ocolului Silvic B., se menționează încălcările din fișa postului:
Punct 8, urmărește și răspunde de încasarea integrală și la timp a contravalorii mărfurilor livrate, a contravalorii prestațiilor executate pentru diverși terți" Punct 9 „Urmărește și răspunde de respectarea întocmai a prevederilor contractuale prevăzute în contractele încheiate le nivelul ocolului silvic ".
Intimata reclamantă în calitate de contabil șef al Ocolului Silvic B. răspundea de urmărirea și încasarea integrală și la timp a sumelor rezultând din contractele încheiate la nivel de ocol, inclusiv a celor de prestări servicii paza, atribuții pe care în realitatea nu 1-a îndeplinit. Controlul Curții de Conturi a relevat acest aspect.
De asemenea, la pagina 5 din decizie, cu referire la punctul 6.2 privind acordarea unor tichete de masă salariaților care au debite față de unitate ca urmare a răspunderilor materiale, se face referire la încălcarea dispozițiilor art. 185 alin 1 din CCM care prevăd neacordarea tichetelor de masă salariaților ce înregistrează față de unitate debite neachitate în termen.
Tot la pagina 5 din decizie în final se consemnează: „Față de acuzațiile de mai sus, apărările nu pot fi primite întrucât d-ra ec. P. M. contabil șef la Ocolul Silvic B. a săvârșit faptele menționate cu încălcarea obligațiilor de serviciu așa cum au fost prevăzute la art. 20 litera b din Contractul colectiv de muncă al RNP - Romsilva - „să realizeze sarcinile de serviciu ce decurg din fișa postului și din programele de activitate, normele de muncă, precum și dispozițiile scrise sau verbale ale șefilor ierarhici superiori".
Apelanta pârâtă arată astfel că decizia cuprinde referiri la dispozițiile încălcate deși instanță de fond susține că nu există.
În fapt, conducerea Ocolului Silvic B. a fost asigurată de echipa manageriala formată din șef ocol R. A. și contabil șef ec. P. M..
Dl R. A. deținea funcția de șef ocol din anul 1993 iar d-ra P. M. ocupa funcția de contabil șef din anul 2008, când prin decizia nr. 84/31.03.2008 s-a modificat contractul de muncă al intimatei reclamante prin trecerea din funcția de dactilograf în funcția de contabil șef al Ocolului Silvic B.. (anexează decizia).
Conform Procedurii de evaluare a personalului angajat în cadrul RNP Romsilva nr._/AC/25.11.2013, dl R. A. a fost evaluat pentru activitatea desfășurată în calitate de șef al Ocolului Silvic B. în anul 2013. În urma evaluării a obținut 125 de puncte corespunzător calificativului „nesatisfăcător".
Dl R. A. a fost schimbat din funcție ca urmare a calificativului obținut fiind declanșata și cercetarea disciplinară pentru grave abateri în activitatea sa. Mai mult, salariații ai Ocolului Silvic B. au avut curajul să demaște abuzurile din activitatea d-nului R. A., regimul abuziv, discreționar, preferențial.
În prezent se afla în lucru dosarul penal nr. 427/P/2014 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V., ca urmare a plângerilor înaintate de salariatele I. A. Cătălină, Tecsan S. și I. I. pentru hărțuire sexuală și abuz în serviciu, dosarului penal nr. 480/P/2014 ca urmare a sesizării formulate de către RNP Romsilva Direcția Silvică G..
Conform Hotărârii Consiliului de Disciplină nr. 1/19.09.2014 al Direcției silvice G. cercetarea disciplinară a d-lui R. A. este în prezent suspendată până la finalizarea Dosarului penal nr. 480/P/2014 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V. pentru învinuirea de abuz în serviciu, întrucât faptele ce fac obiectul cercetării disciplinare se circumscriu obiectului plângerii penale.
Fostul șef de ocol a inițiat multiple procese cu RNP Romsilva Direcția Silvică G..
Salariații care au sesizat abaterile șefului de ocol au arătat faptul că la unele din acțiunile acestuia a contribuit și contabilul șef al Ocolului Silvic B. astfel că a fost verificată și activitatea intimatei reclamante fiind constatate mai multe abateri pentru care a fost declanșata cercetarea disciplinară.
Apelanta reclamantă a prezentat această situație de fapt întrucât acțiunile intimatei reclamante și ale fostului șef de ocol sunt conjugate, inclusiv în plan procesual, fiind martori unul în procesul celuilalt.
Prezentarea situației de fapt este legată și de motivarea instanței de fond în sensul că intimata reclamantă este exonerata de răspundere pentru faptul că „modalitatea" de facturare a serviciilor de paza a fost impusă de șeful de ocol. aceasta motivare nu poate fi primită. (pag. ll din sentința).
Ar însemna că orice persoană, deși are sarcini clare în fișa postului să nu-și respecte atribuțiile de serviciu întrucât șeful ierarhic da o dispoziție abuzivă, nelegala.
În speța de față intimata reclamantă ocupa chiar o funcție de conducere fiind subordonata inclusiv Directorului economic al Direcției Silvice G., putând să raporteze orice abateri sau modalitatea de lucru impusă de șeful de ocol.
În baza raportului nr. 1171/04.04.2014, aceasta a fost convocata în data de 30.04.2014 la cercetarea disciplinară, conform notificării nr._/23.04.2014.
La data de 24.04.2014 intimata reclamantă înștiințează Direcția Silvică G. cu privire la faptul că, a intrat în concediu medical din data de 23.04.2014. Cercetarea disciplinară a fost întreruptă.
După revenirea la muncă în data de 05.05.2014 a fost inițiată o nouă convocare pentru data de 12.05.2014 conform înștiințării nr._/07.05.2014.
În urma cercetării disciplinare a fost întocmit Raportul nr. 1515/12.05.2014 ce a stat la baza emiterii Deciziei nr. 89/04.06.2014.
În activitatea d-rei contabil șef P. M. s-au identificat . abateri motiv pentru care a fost aplicată sancțiunea diminuării salariului cu 10 % pe o durată de 3 luni.
În acest sens s-au constatat următoarele:
În derularea contractelor de pază încheiate de Ocolul Silvic B. cu proprietarii de păduri, nu a fost facturata prestația efectuată de personalul silvic, respectiv paza pădurii, nefiind încasata contravaloarea acestui serviciu (până la data de 16.12.2013 debitul Ocolului Silvic B. era de 43.765 lei) Există situații în care serviciul de pază nu era încasat din anul 2006 nefiind nici facturat.
În răspunsul la interogatoriu intimata reclamantă susține că s-au facturat, ceea ce este neadevărat.
Așa cum apelanta pârâtă a menționat, în data de 16 ianuarie 2014 se aduce la cunoștința Direcției Silvice G. de către noul șef de ocol (după schimbarea d-lui R. A.) de situația contractelor de pază și debitele existente.
Ocolul Silvic B. a emis doar facturi proforme și înștiințări către proprietari. Nu au fost emise facturi fiscale atât pentru debitele principale cât și penalități situație ce s-a perpetuat în mod inadmisibil din anul 2006. De menționat că, facturile fiscale trebuiau emise în fiecare an pentru serviciul de pază prestat. Factura proformă nu are nicio valoare din punct de vedere financiar contabil ea fiind doar o simplă înștiințare.
Contractul de pază prevede expres la Capitolul IV emiterea de factură fiscala atât pentru debitul principal cât și pentru penalități.
Cu titlu de exemplificare a anexat contractul de prestări servicii nr. 2409/09.09.2009, notificarea 10 230/14.02.2013, și factura proformă nr.48/13.02.2013. Din anul 2009 până în anul 2013, nu a fost încasata contravaloarea serviciului de pază. Nu au fost depuse toate contractele pentru a nu încărca dosarul cauzei întrucât cele prezentate sunt confirmate de controlul Curții de Conturi.
În urma controlului Curții de Conturi se consemnează în Raportul nr.711/14.03.2014 următoarele:
Extras raport P. 37 - „Au fost constatate deficiențe la nivelul Ocolului Silvic G. și al Ocolului Silvic B., valoarea facturilor neemise și a penalităților aferente fiind de 40 494,8 lei".
Extras raport P. 60 - „În timpul controlului:Ocolul Silvic B. a stabilit valoarea creanțelor nefacturate pentru un număr de 114 contracte, a întocmit și transmis înștiințări de plată pentru un număr de 28 beneficiari servicii prestate, din care au fost anexate un număr de 20 înștiințări. A fost încasata suma de 6 239,9 lei".
Extras raport pag. 61:„Recomandările echipei de control: Identificarea tuturor cazurilor de nefacturare și neîncasare la termen, precum și necalculare a penalităților aferente;Emiterea facturilor la termenele stabilite prin contracte și înregistrarea în evidenta contabilă a tuturor creanțelor provenite din prestare servicii de paza".
Prin adresa nr._/07.05.2014 Ocolul Silvic B. comunica faptul că, în perioada 03.02._14 s-a facturat suma de 35 973,64 lei și s-a încasat suma de 8694,09 lei.
Cele evidențiate mai sus, demontează practic răspunsul intimatei reclamante la interogatoriu.
Aceste demersuri le-au făcut noii șefi de ocol sub efectul controlului Curții de Conturi și nu contabil șef P. M. care avea aceste atribuții în fișă postului.
Punct 8 „Urmărește și răspunde de încasarea integrală și la timp a contravalorii mărfurilor livrate, a contravalorii prestațiilor executate pentru diverși terți".
Punct 9 „Urmărește și răspunde de respectarea întocmai a prevederilor contractuale prevăzute în contractele încheiate le nivelul ocolului silvic".
Punct 22 „Analizează periodic creanțele neîncasate și propune măsuri de urgentare a încasării acestora".
În situația unor pagube în pădurile proprietate particulară unde există încheiat contract de pază, pădurarii răspund patrimonial pentru aceste prejudicii.
Deși Ocolul Silvic a manifestat dezinteres la încasarea contravalorii acestui serviciu, pădurarii erau expuși riscului răspunderii ceea ce s-a și întâmplat în anumite cazuri conform angajamentelor de plată date, (probatoriu administrat) ori această situație este de neacceptat.
Nu poate fi primită afirmația că așa era practică la nivelul RNP Romsilva sau Direcția Silvică G.. Martorul B. M. a declarat că maniera de gestionare a contractelor de pază era instituita la nivelul ocolului de șeful de ocol, însă contabilul șef a încurajat această practică, deși avea atribuții clare în fișa postului.
Atât în apărare, cât și prin depoziția martorului R. A., s-a încercat culpabilizarea sing. G. F. pentru neîncasarea contravalorii contractelor de pază, însă, chiar dacă acesta avea o evidență a contractelor, în mod obligatoriu, contabilul șef trebuia să respecte atribuțiile din fișa postului și să dețină aceasta evidentă. Dacă analizăm contractul de pază, acesta este semnat de către șeful de ocol și de către contabilul șef.
Este de neînțeles cum intimata reclamantă dorește să fie contabil șef, dar susține că nu are responsabilități de conducere și nu știe nimic din ce s-a întâmplat la ocolul silvic în activitatea financiar contabilă a ocolului, așa cum rezultă din răspunsul la interogatoriu. (nu i s-au cerut situații dar directorul economic vine special în control pentru a face verificări și întocmește un raport, susține că s-au facturat debitele dar în realitate au fost emise facturi proforme nu fiscale și nu exista facturi fiscale de penalități, precum și alte aspecte pe care va detalia).
La întrebarea dacă au fost emise facturi pentru penalități răspunsul a fost incredibil: „ „Nu-mi amintesc".
Invocând Ordinul Direcției Silvice G. nr._/15.05.2013 prin care se solicita impulsionarea activității de valorificare a stocurilor de masă lemnoasă, cu predilecție cele mici și vechi, intimata reclamantă a determinat împreună cu șeful de ocol ing. R. A. personalul silvic de a întocmi documente fictive în scopul valorificării materialului lemnos aflat în stoc și reținerea abuzivă a contravalorii acestuia din salariul pădurarilor gestionari, fără acordul acestora și fără ca materialul lemnos să fie în realitate vândut. În scopul lichidării stocurilor de material lemnos greu vandabile constituite ca urmare a modului defectuos în care s-a efectuat punerea în valoare și recepția masei lemnoase exploatate, șeful de ocol ing. R. A. și contabil șef P. M., în mod cu totul abuziv a impus pădurarilor gestionari să semneze ștatul de plată de salarii fără să li se elibereze de la casieria ocolului și banii pentru care au semnat, aceștia fiind opriți pentru acoperirea contravalorii materialului lemnos aflat în stoc. În realitate, materialul lemnos nu a fost valorificat.
Susține intimata reclamantă în răspunsul la interogatoriu faptul că, nu a dispus rețineri din salariu și nu știe despre existența unor documente ce reflecta operațiuni nereale însă din probatoriu administrat în cauză se demonstrează exact contrariul.
La presiunea șefului de ocol, care dorea să scape de stocurile vechi pentru care nu avea justificare de ce au ajuns în această situație și sub iminenta controlului DS G., pădurarul Tecsan A. emite în luna octombrie 2013 avize de însoțire a mărfii pentru cantitatea de 5 mc material lemnos din partida 367 R care avea o gestiune de 10,6 mc, în încercarea de a „lichida" stocul greu vandabil datorită deprecierii calitative fără ca în realitate lemnul să fie vândut. Banii i-au fost reținuți din salariu. Avizele au fost acceptate de contabilitatea ocolului fiind emis și bon fiscal.
Ori, dacă „operațiunea de vânzare" nereală în fapt, a fost acoperită de acte acceptate de contabilitate, se naște întrebarea: de ce nu au fost scăzuți cei 5 mc „livrați " din gestiunea pădurarului la inventarierea din 08.11.2013? Conform procesului verbal de inventariere nr. 5479/22.11.2013 gestiunea a rămas cu 10,6 mc.
Conform punctului 3 din fișa postului, contabilii șef: „Răspunde de verificarea periodică în teren, a gestiunii șefilor de district și a pădurarilor".
Nu în ultimul rând, de existența stocurilor de material lemnos greu vandabile răspunde și contabilul șef având în vedere punctul 11 din Fișa postului: „Urmărește și ia măsuri pentru evitarea formării stocurilor greu vandabile sau inutilizabile".
La întrebarea nr. 6 din interogatoriu privind avizele emise de pădurar, intmata reclamantă răspunde „Nu cunosc".
La întrebarea nr. 7 din interogatoriu aceasta răspunde „dacă avea cantitatea respectivă nu avea cum să-i scadă din gestiune".
Având în vedere cele expuse mai sus răspunsul denotă o indiferentă față de situația până la urmă a unui coleg dar și practici nelegale în contabilitate. Practica de a emite bonuri fiscale fără ca în fapt operațiunea de vânzare material lemnos să se fi efectuat a fost recunoscută și de către martorul B. M..
Cu privire la existența în gestiunea pădurarului C. I. a cantității de 150 de cartușe, la data de 02.12.2013 s-a solicitat intimatei reclamante de către directorul economic al Direcției Silvice G., o situație privind „reconstituirea mișcărilor de muniție" efectuate între magazia de armament a ocolului și pădurar, precum și o notă explicativa ce trebuiau transmise până la data de 03.12.2013.
Ori aceasta nu a transmis situația contabilă fapt ce a determinat deplasarea directorului economic și a inginerului responsabil cu paza la Ocolul Silvic B. unde s-a constatat că nu există nicio intenție din partea d-nei P. M. de a rezolva situația fiind necesară intervenția reprezentanților Direcției Silvice G. pentru a se efectua verificări în arhiva ocolului, (la dosarul cauzei exista raportul echipei de control).
Practic abaterea a fost una de insubordonare dar și tehnică, actuală, legată de neconcordanța dintre datele înscrise în evidențele contabile și cele ale compartimentului paza privind muniția din dotarea personalului silvic de teren. Ori aceste situații contabile trebuie elaborate la zi astfel că nu vorbim de abateri vechi. Faptul că, în urma analizării documentelor directorul economic a constatat că . nu are documente prevăzute de lege nu însemna că intimata reclamantă este exonerata de răspunderea cu privire la întocmirea situației cerută Ia data de 02.12.2013 precum și concordanță dintre evidenta contabilă și cea a compartimentului paza privind mișcările de muniție.
Fișa postului prevede la punctul 32 alin 10: „Urmărește și răspunde de asigurarea condițiilor pentru întocmirea, circulația și păstrarea documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate conform legii".
Cu privire la existența în gestiunea șefului formației de exploatare I. M. de a lipsei materialului lemnos în volum de 158,16 mc cu o valoare de 23.363,14 lei și încercarea conducerii ocolului de mușamaliza cazul.
Data de 09.10.2014 este dată în care a fost cunoscută de ocol lipsa în gestiune a pădurarului I. M. însă la data de 28.10.2013 a fost întocmit un raport de către Ocolul Silvic B. V. și înaintat Direcției Silvice G. prin care se propunea ca „măsură de protejare" trecerea pădurarului în funcția de muncitor silvicultor la cererea sa, ori șeful formației de exploatare a declarat că nu a solicitat această schimbare.
Actele privind paguba au fost întocmit imediat ce Direcția Silvică G. a anunțat efectuarea controlului gestiunilor și a modului de valorificare a masei lemnoase.
Începând cu luna noiembrie 2013, a participat activ la așa zise ședințe de lucru în cadrul Ocolului Silvic B. în care se făceau aprecieri defăimătoare, nefondate și nereale asupra activității desfășurate de delegații Direcției Silvice G.. Procesele verbale sunt semnate și de către intimata reclamantă.
Exista conform înscrisurilor de la dosarul cauzei, declarații ale participanților cum că, în procesele verbale sunt consemnate afirmații pe care nu le-au făcut în aceste ședințe. Mai mult, conform acestor declarații, procesul verbal de ședința din data de 21.11.2014 a fost redactat de către intimata reclamantă.
Având în vedere deficientele prezentate mai sus, apreciază că sancțiunea aplicată este „rezonabilă" față de gravitatea abaterilor.
Anterior, intimata reclamantă a fost sancționata disciplinar cu „avertisment scris" conform deciziei D.S.G. nr.309/12.11.2013, sancțiune ce nu a fost contestată.
În acest context, apreciază că Decizia nr. 89/04.06.2016 este legală și temeinică, motiv pentru care solicită rejudecarea cauzei admiterea apelului, desființarea Sentinței civile nr.77/25.02.2015 și menținerea Deciziei nr. 89/04.06.2016 ca legală și temeinică.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Criticile apelantei sunt nefondate, prin admiterea contestației și anularea deciziei de sancționare, prima instanță pronunțând o hotărâre legală și temeinică, aspect ce rezultă din analiza probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale incidente.
Prin decizia cu nr. 89/04.06.2014 apelanta a dispus sancționarea salariatei intimate cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni, pentru abaterile disciplinare săvârșite prin faptele care au constituit obiectul cercetării disciplinare prealabile, arătate în decizia contestată.
Având în vedere contestația formulată de salariată, corect a reținut prima instanță că decizia a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.252 alin.2 lit. a din Codul muncii, deoarece nu cuprinde mențiunile privind descrierea faptei săvârșite.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 247 și 252 din Codul muncii temeiuri de drept reținute și de Tribunal.
Potrivit art.247 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi, ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În temeiul art. 252 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Din dispozițiile legale menționate si din analiza materialului probator administrat in cauza, Curtea reține ca decizia contestata, concretizând o măsură disciplinară luată de angajator împotriva angajatului, trebuia sa fie deopotrivă legala si temeinica, iar analiza cerințelor de legalitate prevalează celor referitoare la temeinicia deciziei.
În baza probatoriului administrat în cauză, în special a deciziei de sancționare si a actelor care au stat la baza acesteia, în mod corect instanța de fond a constat că cererea contestatoarei este întemeiată, decizia de concediere neîndeplinind condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Reținând dispozițiile prevăzute de art.252 al.2 litera a Codul Muncii, Curtea constata ca descrierea faptei care constituie abatere disciplinară trebuia făcută în mod concret și precis, pentru a permite instanței să verifice temeinicia sancțiunii aplicate prin raportare la o faptă concretă și la obligațiile stabilite prin contractul individual de muncă, fișa postului și Regulamentul intern. Așa cum constant s-a reținut în doctrină și jurisprudență, în cazul deciziilor prin care se aplică sancțiuni disciplinare, descrierea faptelor imputate se impune a fi cât mai exactă și completă pentru a putea aprecia asupra gravității conduitei culpabile a salariatului și care a dus la sancționarea disciplinară a acestuia cu desfacerea contractului individual de muncă.
In ciuda acestui fapt, în decizie angajatorul se limitează la o descriere generică a majorității faptelor imputate ca abateri disciplinare ("a contribuit la gestionarea defectuoasă a contractelor de servicii silvice – pază încheiate de Ocolul Silvic B. cu proprietarii de păduri, nu a facturat prestația efectuată de personalul silvic în baza unor contracte de servicii silvice-pază, neîncasându-se în acest fel de către Ocolul Silvic B. suma de 37.548,42 lei, sumă cu puține șanse de a mai fi recuperată, a forțat împreună cu șeful de ocol, personalul silvic de a întocmi documente fictive în scopul valorificării materialului lemnos aflat în stoc și reținerea abuzivă a contravalorii acestuia din salariul pădurarilor gestionari, a înregistrat gestiunea pădurarului T. A. cu un volum de 10 mc material lemnos, a manifestat în mod repetat acte de indisciplină și insubordonare față de organele ierarhic superioare, acordarea în mod nejustificat de tichete de masă salariaților M. I. și A. I. și nerecuperarea debitelor până în prezent, începând cu luna noiembrie 2013, a participat activ la ședințe de lucru în cadrul Ocolului Silvic B. în care se făceau aprecieri defăimătoare, nefondate și nereale asupra activității desfășurate de delegații Direcției Silvice G.”). Pentru aceste fapte în decizie nu este precizată data la care s-au produs respectivele abateri, despre ce contacte de servicii silvice-pază este vorba, identificate cu număr și dată, în ce au constat actele de indisciplină și insubordonare față de organele ierarhic superioare, când s-au acordat nejustificat tichete de masă și despre ce număr este vorba, despre ce aprecieri defăimătoare, nefondate și nereale asupra activității desfășurate de delegații Direcției Silvice G. este vorba. Chiar și faptele de la punctul 2, respectiv forțarea împreună cu șeful de ocol a personalului silvic de a întocmi documente fictive în scopul valorificării materialului lemnos aflat în stoc și reținerea abuzivă a contravalorii acestuia din salariul pădurarilor gestionari, nu sunt descrise suficient, o mențiune referitoare la dată făcându-se doar cu privire la T. A., pentru celelalte persoane nespecificându-se când au avut loc respectivele evenimente.
Cea mai mare parte a abaterilor imputate nu au fost individualizate în timp. Prin faptul că nu a fost specificată data săvârșirii abaterilor disciplinare, Curtea nu poate verifica respectarea dispozițiilor prevăzute la art.252 al.1 Codul muncii, referitoare la prescripția aplicării sancțiunii disciplinare, neputând aprecia dacă angajatorul a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei. De altfel, prin contestația formulată, intimata a invocat aplicarea sancțiunii cu nerespectarea termenelor prevăzute de textul de lege menționat, dar pentru mare parte din faptele imputate acesta nici nu poate fi calculat, deoarece nu se face nicio precizare temporală. Pentru alte fapte, în decizie se face trimitere la aprilie 2013(forțarea pădurarului T. A. să întocmească documente fictive în scopul valorificării materialului lemnos aflat în stoc și reținerea abuzivă a contravalorii acestuia din salariu), la 1.10.2010(operarea în evidențele contabile a ieșirii din magazie a unei cantități de muniție), 1.11.2013(ignorarea ordinului de a se prezenta la convocare), 9.10 2013(a ascuns Direcției Silvice G. înregistrarea de către Ocolul Silvic B. a unei pagube însemnate), 20.02.2004(. gaze în magazie fără notă de intrare-recepție). Or, în raport de aceste date, Curtea constată că aplicarea sancțiunii disciplinare la data de 4.06.2014 s-a făcut cu depășirea termenului obiectiv de 6 luni, prevăzut de art.252 al.1 Codul muncii.
În condițiile în care salariatei i se impută mai multe abateri disciplinare care toate au condus la aplicarea sancțiunii disciplinare este necesar ca toate aceste fapte să fie descrise suficient, nu doar o parte din ele, întrucât, în caz contrar, este imposibil să contureze care este în realitate fapta săvârșită cu vinovăție și care să constituie în același timp o neîndeplinire sau o îndeplinire defectuoasă atribuțiilor de serviciu și care a atras aplicarea sancțiunii disciplinare. Condiția descrierii faptei in mod concret si detaliat este prevăzută de lege imperativ si trebuie sa rezulte din decizia de sancționare si nu din alte înscrisuri, unele din acestea depuse la dosar după aplicarea sancțiunii disciplinare, pe parcursul soluționării contestației.
În lipsa descrierii faptelor sau în condițiile unei motivări de o maniera defectuoasă, instanța nu poate verifica dacă acestea, în conținutul lor concret și prin modul de săvârșire reprezintă sau nu abateri disciplinare, respectiv încălcări ale atribuțiilor de serviciu ale salariatei sau ale normelor legale, fiind în imposibilitate de a aprecia asupra conduitei culpabile atribuite salariatei, asupra gravității acestor fapte, asupra întrunirii de către aceste fapte a tuturor elementelor prevăzute de lege pentru a fi considerate abateri disciplinare, asupra împrejurării că aceste fapte constituie în mod concret și prin modul de săvârșire încălcări ale prevederilor legale, ale contractului individual de muncă, regulamentului intern sau a altor asemenea prevederi pe care salariata era ținută să le respecte.
Corect a reținut Tribunalul și neîndeplinirea condiției prevăzute sub sancțiunea nulității absolute la lit. c din art. 252 alin.2 Codul muncii, deoarece decizia contestată nu cuprinde în mod complet motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile. Analizând nota înregistrată sub nr.1516/12.05.2014, transmisă de intimată cu ocazia efectuării cercetării disciplinare, susținerile acesteia consemnate în procesul-verbal din 12.11.2014, Curtea constată că salariata a avut contraargumente multiple cu privire la imputarea faptelor menționate și nu se poate reține că angajatorul le-ar îndepărtat în mod justificat. Astfel, referitor la gestionarea defectuoasă a contractelor de servicii silvice de pază, intimata a invocat că acestea sunt înregistrate la compartimentul pază și urmărite în derulare de către responsabilul cu paza, respectiv sing. G. F., iar facturarea acestora se efectua în momentul când responsabilul cu paza se prezenta la contabilitate cu proprietarul de pădure care achita totodată serviciul de pază. Cu privire la restanțele la achitarea serviciilor de pază, reclamanta arată că împreună cu conducerea ocolului a transmis proprietarilor de păduri private notificări, facturi proforme și somații de plată, reușindu-se astfel ca din valoarea restantă de 37.548, 42 lei să se recupereze suma de 8.694, 09 lei. În decizie, angajatorul a consemnat doar că aspectele respective nu justifică responsabilitatea pe care aceasta o avea în calitate de contabil șef, potrivit fișei postului și că răspundea pentru urmărirea și încasarea integrală și la timp a tuturor contractelor încheiate.
Referitor la debitul de 23.363,14 lei reclamanta a arătat că acest debit a fost constatat cu ocazia controlului de fond în cantonul padurarului D. I., ocazie cu care s-a preluat și gestiunea de la șeful de formație exploatare, fiind luate și angajamente de plată înregistrate la ocol și depuse la contabilitate unde a fost înregistrat debitul, recuperarea făcându-se prin rețineri din salariu conform legii. Angajatorul înlătură apărarea formulată printr-o formulare generică în sensul că nu a informat Direcția Silvică G. asupra acestui eveniment, nu a luat și nu a propus măsuri de sancționare pentru șeful formației de exploatare.
În ce privește muniția înregistrată în evidențele Ocolului Silvic B., a arătat că în anul 2004 muniția a fost preluată de la D.S. București, a fost înregistrată în contabilitate, însă la acea dată nu deținea funcția de contabil șef și nu are cunoștință de modul cum s-au derulat înregistrările, iar eliberarea cartușelor din magazia de armament se face de către responsabilul cu armamentul și muniția, numit prin decizie de conducerea D.S. G.. Pentru cele 170 cartușe cu gaz, operate din magazia de armament și trecute în gestiunea pădurarului C. I., nu a existat nicio neconcordanță cum de altfel se menționează și în procesul verbal nr. 6000/25.02.2012 întocmit de I.J.P. G.. Angajatorul răspunde acestei apărări în sensul că salariata se face vinovată de înregistrări contabile fără documente, insubordonare, indisciplină, deficiențe grave între datele din contabilitate și cele ale compartimentului pază, neîntocmirea situației în termen.
Cu privire la gestiunea pădurarului Tecsan A., a aratat că în perioada 04 – 08.11.2013 s-a efectuat un control de fond, ocazie cu care s-s verificat și gestiunea pădurarului cu privire la masa lemnoasă aflată în stoc, încheindu-se procesul verbal nr.4579/22.11.2013, document ce a fost înregistrat la Ocolul Silvic B. și repartizat de conducere compartimentului contabilitate. Angajatorul nu arată argumentele pentru care a înlăturat această apărare, ci doar a reluat situația faptică.
În legătură cu fapta imputată la punctul 6.3 a arătat că a participat la ședințele de lucru de la sediul O.S. B., a susținut și analizat problemele economice ale ocolului, însă niciodată nu a insultat colegii sau organele ierarhic superioare. Angajatorul a arătat doar că salariata a participat la ședințe și a semnat documentele, însușindu-și aprecierile critice, nefondate la adresa Direcției Silvice G..
Apărările salariatei au fost ample, s-au referit și la faptele reținute la punctul 6, 6.1, dar angajatorul nu le-a înlăturat decât cu mențiunea „nu mai este cazul”.
În acest context, neconsemnarea în concret a apărărilor contestatoarei în legătură cu faptele pentru care a fost cercetată și nearătarea motivelor pentru care nu au fost reținute reprezintă o încălcare a dreptului la apărare al salariatei înainte de aplicarea sancțiunii disciplinare, ceea ce conferă caracter nelegal cercetării prealabile astfel efectuate și imprimă același caracter deciziei de sancționare disciplinară, în lumina prevederilor art. 251 alin 1 și alin. 4 și art. 252 lit. c din Codul Muncii.
Deși s-a procedat la convocarea intimatei în vederea realizării cercetării disciplinare prealabile, iar acesta s-a prezentat în fața comisiei disciplinare și a formulat apărări, comisia disciplinară nu le-a analizat, mulțumindu-se doar să afirme că nu a reușit să justifice acuzele aduse, nu a recunoscut faptele, a adus argumente hilare, mincinoase, a ocolit întrebările, a adus argumente neconvingătoare. În aceste condiții, neținându-se cont în nici un fel de apărările și punctele de vedere formulate de intimată, nu se poate reține că salariatei i s-a respectat efectiv dreptul la apărare, în condițiile în care tocmai acesta este scopul cercetării prealabile.
Potrivit art.251 alin.4 Codul muncii, în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Având în vedere toate aceste aspecte cu privire la nelegalitatea deciziei pentru neefectuarea în condițiile legii a cercetării prealabile și pentru lipsa mențiunilor obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității, nefiind respectate dispozițiile prevăzute de art. 251 și art. 252 alin. 2 din Codul muncii, Curtea constată că nu se mai impunea analizarea temeiniciei deciziei, dat fiind ca analiza condițiilor de legalitate prevalează asupra temeiniciei deciziei, față de efectele pe care le atrage asupra acesteia, întrucât nu există posibilitatea legală a menținerii deciziei de concediere nelegale chiar și în condițiile în care s-ar putea dovedi temeinicia măsurii referitor la aceste abateri.
În plus, așa cum am mai arătat, față de maniera defectuoasă în care au fost descrise faptele imputate, Curtea nu ar putea aprecia asupra conduitei culpabile atribuite salariatei, asupra gravității acestor fapte, asupra întrunirii de către aceste fapte a tuturor elementelor prevăzute de lege pentru a fi considerate abateri disciplinare, asupra împrejurării că aceste fapte constituie în mod concret și prin modul de săvârșire încălcări ale prevederilor legale, ale contractului individual de muncă, regulamentului intern sau a altor asemenea prevederi pe care intimatul era ținut să le respecte, din această perspectivă ( a descrierii faptelor) decizia contestată fiind așa cum am mai subliniat nemotivată și împiedică, față de interdicția impusă de textul art. 79 din Codul muncii, cercetarea temeiniciei unor fapte descrise generic și de o manieră mult prea vagă.
În aceste condiții, Curtea nu va mai analiza susținerile apelantei pe aspectul temeiniciei sancțiunii, decizia fiind lovită de nulitate absolută pentru nerespectarea procedurii prevăzute de lege, potrivit art.78 Codul muncii.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, in temeiul dispozițiilor art.480 Cod procedura civila, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă R. Națională a Pădurilor „ROMSILVA” – Direcția Silvică G., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J527112/2004, având cod de înregistrare fiscală nr._, cu sediul în G., 1 Decembrie 1918, nr. 12, J. G., împotriva sentinței civile nr.77/25.02.2015, pronunțate de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. M., identificată cu CNP:_, cu domiciliul situat în Oraș B. V., . G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. S. G. I. M. Colindeață
Red.M.C.
Tehnored. M.C./D.M.
4 ex./ 8.10.2015
Jud.fond: M. Z. U.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 1397/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 333/2015.... → |
|---|
