Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2656/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2656/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 27438/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1776/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2656/2015
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A. C.
Judecător D. G. E.
Grefier I. R. M.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelantul T. C. împotriva sentinței nr._ din data de 19.11.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ., cauza având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8 iunie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în temeiul art.396 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 1 iulie 2015.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din data de 19.11.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de chemare in judecata precizata, formulată de reclamantul T. C. în contradictoriu cu pârâta . cu domiciliul ales la SCA R. și Asociații, ca neîntemeiată.
În considerentele hotărârii judecătorești, instanța de fond a reținut că între parti au existat raporturi juridice de munca, reclamantul fiind angaiat pe durata determinată al S.C. H. D. S.R.L. în funcția de Șef proiect cercetare - proiectare, astfel cum rezultă din Contractul Individual de Muncă înregistrat în Registrul General de Evidență a Salariaților sub nr. 2/28.09.2012, cu o fracțiune de normă de 2 ore pe zi, 10 ore /săptămână.
Prin Decizia nr. 6/25.07.2013, f. 10 s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului, pentru desființarea postului ocupat de aceasta, Sef Proiect Cercetare-Proiectare, în temeiul art. 65 alin. (1) din Codul Muncii.
În motivarea în fapt a deciziei s-a mentionat ca desfiintarea locului de munca al reclamantului a avut loc ca urmare a reorganizarii activitatii societatii, că la baza masurii a stat Hotararea Administratorului S.C. H. D. S.R.L nr. 1 din data de 25.06.2013 (f. 76 ) si a Deciziei interne nr. 6/25.06.2013 (f. 72) privind reorganizarea activitatii si desfiintarea locului de munca ocupat de reclamant .
Notificarea de preaviz a fost emisa si comunicata reclamantului anterior, sub nr. 131/26.06.2013 (f.11). Ratiunea legala pentru acordarea termenului de preaviz la concedierea salariatului este protectia salariatului care, odata „preavizat” asupra desfacerii contractului sau de munca, are posibilitatea sa isi caute un nou loc de munca. Reclamantul a fost preavizat, astfel ca, nu va fi retinuta critica reclamantului cu privire la imprejurarea ca acest preaviz nu face corp comun cu decizia de concediere, acesta nefiind un motiv suficient pentru a da ineficacitate deciziei de concediere.
Din punct de vedere formal decizia conține mențiuile obligatorii prevăzute de art. 74 Cm., neputînd fi reținute susținerile contestatoarului cu privire la lipsa motivelor care au determinat concedierea. Astfel, in cuprinsul deciziei sunt retinute actele si temeiul in baza carora s-a dispus desfiintarea postului.
Reorganizarea a avut la bază Hotararea nr. 1 din data de 25.06.2013 (f. 76 ) a Administratorului S.C. H. D. S.R.L prin care s-a aprobat implementarea proiectului de reorganizare si redimensionare a companiei in conditiile si termenii stabilit prin raportul intocmit. Raportul, din data de 10.06.2013 reprezinta studiul si analiza efectuate referitoare la redimensionarea societatii, cu consecinta propunerii desființarii postului de Sef proiect cercetare-proiectare, ocupat de către reclamant. Prin Decizia nr. 6/25.06.2013 administratorul societatii a decis restructurarea postului de Sef proiect cercetare-proiectare.(f.72.)
Practic, prin reorganizare a fost vizat pentru desființare postul ocupat de reclamant (post cu fractiune de norma).
Desființarea locului de muncă este efectivă (cerință a art. 65 C.M.) cînd locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, cînd nu se mai regăsește în organigrama și statul de funcții ale acestuia, condiție îndeplinită în cauză. Se reține din Organigrama valabilă la data de 01.06.2013 (anterior desființării postului f. 78) în cadrul Departamentului Arhitectură sunt prevăzute 2 posturi. La data de 01.08.2013 {ulterior desființării postului), același departament are în structura sa un singur post.
Textul articolului 65 C.m. prevede de asemenea ca desființarea locului de muncă să aibă o cauză reală și serioasă. Cauza este reală cînd prezintă caracter obiectiv fiind impusă, așa cum s-a stabilit în doctrină și practică, de dificultăți economice, transformări tehnologice, externalizarea activităților, rentabilizarea societății prin reducerea cheltuielilor.
Cauza este serioasă cînd se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
În speță caracterul efectiv, real și serios al desființării locului de muncă ocupat de contestator rezultă din programul de reorganizare la nivelul societății, reorganizare ce a impus restructurarea și desființarea locului sau de munca.
Chiar dacă anumite atribuții de serviciu ale contestatorului se regăsesc printre atribuțiile unor salariați actuali, ceea ce trebuie reținut este că s-a urmărit renunțarea la postul de sef proiect cercetare proiectare, considerat ca nemaifiind necesar.
Persoana juridică are dreptul de a-și organiza activitatea în funcție de necesități, în scopul rentabilizării, iar normele legale privind concedierea urmăresc protejarea salariatului de acțiunile abuzive ale angajatorului, fără însă a se înțelege că interesul salariatului primează celui al angajatorului. Instanța nu este chemată să analizeze legalitatea unei concedieri doar prin prisma motivelor invocate de salariat, ci și din punctul de vedere al angajatorului care are dreptul de a-și organiza activitatea în scopul obținerii de profit. Un post poate fi desființat dacă nu este indispensabil unei societăți comerciale, neputîndu-se considera că o funcție necesară la un moment dat este de folos angajatorului pentru totdeauna. Nu se poate nega dreptul societății comerciale de a face schimbări la nivel organizatoric, schimbări care implică inclusiv concedieri.
Nu se poate considera că desființarea postului contestatorului disimulează realitatea atîta vreme cât există un proiect/raport cu propuneri de redimensionare a societatii, angajatorul avînd posibilitatea să restructureze posturi dacă metoda este eficientă în realizarea scopului propus prin reorganizare.
Nu este suficienta prin ea insasi sustinerea reclamantului ca doar postul sau a fost desfiintat pentru a fi considerate neserioasa concedierea, avand in vedere ca intreg personalul paratei este compus din 5 angajati.
Apărarea contestatorului legată de faptul că proiectul de reorganizare a activității nu este obiectiv si ca nu putea proceda la concediere, in sensul ca parata are proiecte in derulare nu va fi reținută întrucît instanța nu poate verifica contributia pe care reclamantul ar avea-o in derularea acestor proiecte, iar intimata este in masura sa-si asume consecintele derularii unui proiect fara persoana desemnata sef proiect complex.
Față de considerentele arătate urmează a fi respinsă contestația ca neîntemeiată si, având în vedere concluzia la care s-a ajuns cu privire la acest capăt de cerere, față de caracterul accesoriu al acestora și capetele de cerere având ca obiect, obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului, la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat si obligarea paratei la daune morale, apar ca nefondate, urmând a fi respins ca atare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul T. C., cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ (Număr în format vechi 1776/2015), solicitând să se dispună schimbarea sentinței și admiterea cererii.
În motivare, s-a arătat că în contextul în care reclamantul nu a fost de acord cu propunerea angajatorului în legătură cu modelul standard al contractului de prestări servicii pe care foștii salariați ar fi urmat să-l încheie, propunere considerată de apelant drept abuzivă, la data de 26 iunie 2013 i s-a adus la cunoștință preavizul nr. 131, iar la data de 25 iulie 2013 i-a fost înmânată decizia de concediere.
În cauză lipsește cauza reală și serioasă a desființării postului ocupat de apelant. Astfel, s-a arătat că s-a urmărit înlăturarea apelantului din societate, cauza desființării postului fiind determinată de factori subiectivi.
Sunt relevante discuțiile avute de apelant cu administratorul societății în luna iunie 2013 precum și informarea primită în aceeași perioadă legată de contractul de prestări de servicii. Acestea demonstrează că motivul real al concedierii a fost refuzul apelantului de a accepta transformarea raporturilor de muncă. Conduita angajatorului este una abuzivă.
Postul de șef proiect cercetare-proiectare ocupat de apelant apare în continuare ca imperios necesar în activitatea intimatei, deoarece proiectul ELI-NP era în curs de desfășurare.
Măsura concedierii nu corespunde unei nevoi reale și serioase, obiective a intimatei ci ascunde o concediere abuzivă.
Atribuțiile postului ocupat de apelant au fost preluate de colega acestuia, G. L. P., astfel că nu a avut loc o desființare a postului respectiv.
Simpla enumerare a unor date economice din perioada ianuarie-iunie 2013 fără a efectua o analiză comparativă cu exercițiul financiar al anului 2012 nu reprezintă o dovadă a faptului că intimata pârâtă se confruntă dificultăți economice. Acestea nu au fost dovedite, dimpotrivă, anul 2012 a fost încheiat cu profit.
Apare, prin urmare, ca neverosimilă teza că intimata a necesitat o reorganizare a activității tocmai prin restructurarea postului apelantului.
Decizia de concediere este nulă pentru că nu indică motivele care au determinat măsura, intimata motivând concedierea prin însăși cauza măsurii.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 470 Cod procedură civilă.
S-a depus întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 476 și urm.Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În privința nulității deciziei de concediere contestate în cauză, din cauza lipsei motivelor care au determinat concedierea, se observă că decizia (fila 10 dosar fond) menționează că măsura a fost determinată de desființarea locului de muncă ocupat de apelant urmare a reorganizării activității în temeiul Hotărârii nr. 1/25.06.2013 și a Deciziei nr. 6/25.06.2013. Art. 76 lit.a) din Codul muncii nu impune angajatorului obligația de a prezenta motivele ce determină concedierea într-o modalitate foarte detaliată, fiind suficientă precizarea chiar succintă a împrejurărilor care au dus la luarea măsurii desființării postului de o manieră care să permită realizarea controlului judecătoresc asupra acestei măsuri. Or, în speță, decizia conține astfel de precizări, inclusiv privind deciziile interne ce au fundamentat măsura, așa încât finalitatea textului de lege a fost atinsă, iar motivul de apel este nefondat.
În privința cauzei reale și serioase și a efectivității desființării postului, Curtea constată că intimata a efectuat o analiză referitoare la redimensionarea societății (fila 73 dosar fond) iar alegerea salariatului apelant în vedere concedierii din cadrul departamentului de arhitectură (care cuprinde 2 salariați) s-a efectuat pe baza evaluării rezultatelor profesionale (fila 75 dosar fond). Prin urmare, alegerea apelantului în vedere concedierii nu a fost una aleatorie, ci a avut la bază o justificare obiectivă pe care apelantul nu a contestat-o, deși a avut cunoștință de înscrisul menționat de la dosarul cauzei.
Dificultățile economice au fost probate prin documentele contabile depuse la dosarul cauzei (filele 79 și urm. dosar fond).
Faptul că activitatea desfășurată de apelant este acum îndeplinită de celălalt salariat din același departament nu este un motiv de nelegalitate a deciziei de concediere, deoarece activitatea apelantului era de 10 ore pe săptămână, ceea ce nu însemna o împovărare a altui salariat, ci puteau fi îndeplinite aceste atribuții în cadrul unei activități normale a acelui salariat.
Față de acestea, discuțiile referitoare la transformarea raportului de muncă într-unul de natură civilă nu pot fi considerate cauză a desființării postului apelantului, din moment ce redimensionarea personalului a fost decisă anterior comunicării refuzului apelantului de a accepta propunerea angajatorului.
Pentru aceste considerente și pentru cele expuse de instanța de fond, pe care și le însușește, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat și-l va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul T. C. - CNP_ și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA F.&Asociații . nr.8, ., București, sector 3împotriva sentinței nr._ din data de 19.11.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . cu sediul ales la SCA R. și Asociații - ..35, ., .-18, sector 3, București, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2015.
Președinte, D. A. C. | Judecător, D. G. E. | |
Grefier, I. R. M. |
Red.jud.EDG./07.07.2015/4ex.
Jud.fond: A.P..
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 132/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
