Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2366/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2366/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 29457/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1106/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.2366/2015
Ședința publică de la 16 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător E. D. B.
Grefier R. N. C.
Pe rol, se află judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant I. C., împotriva sentinței civile nr.7266 din data de 20.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. DE A. ACTIVE FEROVIARE SAAF – S.A., cauza având ca obiect: contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea data, iar Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu art.396 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea în aceeași compunere, pentru data de 16.06.2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.7266 din data de 20.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I. C., în contradictoriu cu pârâta S. de A. Active Feroviare SAAF – S.A.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, între părțile litigante din prezenta cauză, au intervenit raporturi juridice de muncă, în temeiul Contractului individual de muncă (C.I.M.) nr.128/2001,raporturi ce au încetat în temeiul Deciziei nr.20/01.08.2013, începând cu data de 13.09.2013, prin desființarea postului reclamantului de Inspector gestiune în cadrul Compartimentului Control Financiar de Gestiune, în contextul reorganizării societății, potrivit dispozițiilor art. 58 alin. 1, art. 65 alin. 1 și art. 75 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamantul a urmărit anularea acestei decizii și reintegrarea sa în funcția deținută anterior, cu plata cuvenitelor despăgubiri.
Instanța a constatat că pretențiile deduse judecății, sunt neîntemeiate, deoarece potrivit art.65 din Codul muncii măsura concedierii trebuie să fie dispusă cu respectarea condițiilor de legalitate, iar desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Din analiză comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a conținutului deciziei contestate, rezultă că din punctul de vedere al legalității, aspectele invocate de către reclamant nu pot duce la anularea deciziei.
Din analiza Organigramei și a Statului nominal de funcții valabile după data de 01.08.2013, comparativ cu organigrama valabilă începând cu 01.11.2009 și cu statul de funcții al personalului . data de 31.07.2013 rezultă desființarea efectivă a Compartimentului Control Financiar de Gestiune și a postului aferent de inspector de gestiune.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că desființarea postului reclamantului a fost cauzată de reorganizarea activității pârâtei, în temeiul art.2 din Hotărârea nr.7 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor bazată pe Nota de fundamentare privind modificările de structură organizațională. Pentru implementarea noii organigrame – ca urmare a modificării structurii organizatorice –angajatorul urma să modifica fișele de post și să încheie acte adiționale la CIM, respectiv să desființeze unele posturi cu redistribuirea personalului sau să înceteze CIM în temeiul art.65 CM.
Chiar dacă în cuprinsul deciziei contestate, motivul concedierii este indicat în mod foarte concis, instanța apreciază că nu a fost încălcată condiția de legalitate privind motivarea deciziei de concediere, prevăzută de art.76 lit.a Codul muncii. S-a apreciat că mențiunile existe în cuprinsul actului sunt suficiente, întrucât legea nu impune indicarea concretă a tuturor cauzelor (acte interne, analize, evoluții de fapt, financiare s.a.) care au stat la baza desființării postului prin reorganizare, ci doar motivul/motivele pentru care s-a dispus concedierea. Chiar dacă decizia nu detaliază situația de fapt ce determină măsura (în sensul de evoluții financiare, analize cost/venituri, etc) măsura este legală dacă le indică cu claritate pentru a se cunoaște motivul exact al concedierii.
Verificând și condițiile referitoare la cauza reală și serioasă s-a reținut următoarele:
Cauza invocată de pârâtă a fost reorganizarea și necesitatea de a se optimiza activitatea unității.
Instanța nu a putut cenzura soluția societăți de reorganizare cât timp soluția este legală și nu denotă un abuz. Reorganizarea activității nu echivalează cu o încălcare a art.65 din Codul muncii. Angajatorul își poate organiza activitatea prin reducerea numărului de angajați ce ocupă un anumit post astfel încât activitatea sa să fie profitabilă și eficientă. Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când postul ocupat anterior este suprimat din structura funcțional organizatorică, iar cauza este reală atunci când se bazează pe studii vizând îmbunătățirea activității, a analizei unor date care să impună caracterul necesar al reorganizării. Eficiența în concret a măsurii reorganizării este un aspect care excede analizei instanței.
Din materialul probator existent în cauză nu rezultă că funcția deținută de contestator a fost ocupată ulterior de o altă persoană și că desființarea postului nu este efectivă.
De asemenea s-a reținut, în conformitate cu prevederile art.64 din Legea nr.53/2003, că angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii doar în cazul în care concedierea se dispune pentru unul din următoarele motive:
- în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;
- în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat;
- ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de reintegrare.
Aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speță, având în vedere că încetarea CIM al contestatorului s-a făcut pentru motive care nu țin de persoana salariatului (prin desființarea locului de muncă ocupat, art.65 alin.1 CM).
În plus, așa cum a arătat intimata prin întâmpinare, nu sunt aplicabile nici prevederile art.68 din Legea nr.53/2003, Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind concedierea colectivă. Dispozițiile art.69 din Legea nr.53/2003, Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile doar în situația concedierii colectivă și nu în cazul celei individuale.
S-a reținut că angajatorul a respectat prevederile art.45 alin.2 din CCM 2013 – 2014 și că prin adresele nr.1328/01.08.2013 către S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfa”, nr.1329/01.08.2013 către CFR Călători SA și nr.1330/01.08.2013 către Compania Națională de Căi Ferate - CFR SA a înștiințat celelalte societăți din sistemul feroviar în vederea preluării personalului disponibilizat. Aceste societăți au transmis înainte de data de 13.08.2013, un răspuns negativ la solicitarea SAAF SA, din cauza situației economico - financiare cu care se confruntă.
Totodată, prin adresa nr.1327/01.08.2013 conducerea societății a adus la cunoștință Sindicatului SAAF SA situația personalului ce a fost supus procedurii de concediere ca urmare a desființării postului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termenul legal și motivat, apelantul-reclamant I. C..
În motivarea apelului, apelantul-reclamant a menționat că, din analiza probatoriul administrat, a rezultat că a fost încadrat în funcția de Inspector Gestiune în cadrul Compartimentului Control Financiar de Gestiune - compartiment care figurează în Statul de funcții întocmit în data de 01.03.2012 cu două posturi, deși era singurul salariat, care îndeplinea atribuțiile.
La data de 01.07.2013, a fost convocat și a încheiat Actul adițional la Contractul individual de muncă cu nr.1S/AS/192/01.07.2013.
La data de 22.07.2013, intimata a emis Dispoziția nr.27 prin care, în baza Hotărârii nr.6/16.07.2013 a Consiliului de Administrație al S.C. SAAF - S.A., s-a dispus punerea în aplicare a Procedurii de lucru privind activitatea financiar contabilă în cadrul unității, comunicată salariaților implicați în aceasta.
Apelantul-reclamant precizează că, la data de 01.08.2013, i s-a înmânat Decizia nr20/01.08.2013, prin care era înștiințat că îi încetează Contractul individual de muncă cu începere de la data de 13.09.2013, prin desființarea postului de Inspector gestiune din CCFG, el având o perioadă de preaviz de 30 de zile lucrătoare, în condițiile art. 58 alin. 1, art. 65 alin. 1 și art. 75 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
Mai precizează că, ulterior luării la cunoștință a Deciziei nr.20/01.08.2013, a aflat că, la aceeași dată, în vederea punerii în executare a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr.7/31.07.2013, s-a emis Decizia nr.15/01.08.2013 de reîncadrare în funcții a personalului, conform Anexei, care conține un număr de 27 de persoane, pe tot atâtea posturi, deși în Statul de funcții de la 01.03.2012 figurau doar 22 de posturi.
Mai mult decât atât, intimata a comunicat către Sindicatul SAAF-SA, prin adresa nr.1327/01.08.2013 măsurile întreprinse la aceeași dată, respectiv: concedierile pentru desființarea posturilor ocupate, reîncadrarea personalului și demersurile „necesare" preluării personalului de către alte structuri ale MV, în conformitate cu prevederile art.45 alin.2 din Contractul Colectiv de munca 2013 - 2014, semnat la nivelul societății.
În condițiile art.76 alin.1 din Contractul Colectiv de Munca informarea Sindicatului trebuia să aibă loc anterior măsurii dispuse, ori așa cum rezultă din înscrisuri, informarea a avut Ioc la aceeași dată cu emiterea deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Ori, instanța de fond apreciază ca toate comunicările măsurilor luate la data de 01.08.2013 la aceeași dată, inclusiv către Sindicatul SAAF, îndeplinesc condițiile legale.
Prin aceeași adresă se motivează și cauza reorganizării „pe baza principiilor de funcționalitate și eficientă economică, în scopul optimizării cheltuielilor cu personalul și a construirii unei structuri suple"... în conformitate cu Planul de A. depus de Consiliul de Administrație al SAAF SA și aprobat de AGEA nr.7/31.07.2013.
Prin decizia nr.35/19.08.2013 s-a dispus de către intimată, preluarea cu începere de la 13.09.2013 a atribuțiilor de Control Financiar de Gestiune de către un economist din cadrul Compartimentului Contabilitate.
De asemenea, în baza art.74 alin.1 Codul muncii, dispoziția de încetare a contractului de muncă trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care să justifice luarea măsurii în ceea ce îl privește pe reclamant.
Chiar dacă instanța recunoaște ca decizia atacată nu este foarte clară, "motivul concedierii este indicat în mod foarte concis", adăugindu-se în acest mod la lege, și încercând a schimba practica judiciara îndelungata, prin care instanța de judecată poate cenzura măsura dispusă.
Motivarea în fapt și în drept este necesară și dispusă de legiuitor pentru ca persoana care primește o asemenea dispoziție să înțeleagă, să aprecieze și să știe ce poate face mai departe în sensul celor dispuse, acceptând sau atacând măsura.
Ca o condiție sine qua non, este obligatorie solicitarea de către intimată a sprijinului Agenției naționale pentru ocuparea forțelor de muncă pentru redistribuirea reclamantului, anterior concedierii, urmând a se acorda un termen de opțiune, conform art.64 alin.3, 4 și 5 Codul muncii.
Instanța de fond analizează un alt text și prevede alte situații legate de sănătate și nu de situația concretă dedusa judecații.
Așa cum rezultă din dispozițiile art.65 alin.2 din Codul muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Din conținutul deciziei nr.20/01.08.2013 nu rezultă motivele de fapt și nici de drept care să justifice măsura concedierii în ceea ce îl privește pe reclamant, intimata s-a mulțumit să consemneze că are loc încetarea contractului de muncă „prin desființarea postului ocupat, ca urmare a reorganizării activității SAAF-SA.", mențiune care nu este suficientă, nu descrie în ce fel se face reorganizarea, care au fost dificultățile economice concrete care să justifice măsura, cum duce concedierea reclamantului la restabilirea situației, reorganizarea intimatei, care este lista cu posturile libere din societate, cu atât mai mult cu cât eram singurul salariat la CCFG deși în statul de funcții figurau 2 posturi.
Așa cum s-a stabilit în practică judiciară, pentru a desființa un post din cauza dificultăților economice, simple motive de ordin economic nu justifica concedierea unui salariat. Nu este justificată redresarea societății prin economii cu personalul, prin efectuarea de concedieri, (sentința nr.83/2007 Tribunalul București; dec.nr.l75/R/2006 C.A. Pitești; sentința nr.2744/2007 Trib. București)
De altfel, chiar în adresa trimisă Sindicatului, conducerea intimatei recunoaște faptul că scopul este de optimizare a cheltuielilor cu personalul și a construirii unei structuri suple, fără a defini ce înțelege prin „structura suplă".
Deși intimata a justificat măsura ca fiind luată în aplicarea rapoartelor de audit și a indicațiilor primite prin acestea, așa cum rezultă din art.13 conținut în „Scrisoarea de recomandări către Management"- „S. nu are organizat audit intern, potrivit Legii nr.31/1990, art.160 alin.2. Deține în momentul de fată un serviciu de control financiar de gestiune care este format dintr-o singură persoană" cu recomanda rea" revizuirea organigramei prin crearea unui serviciu de audit intern care să poată întocmi proceduri analitice și controale tematice trimestriale asupra tuturor serviciilor și departamentelor din cadrul societății." Deci, s-a solicitat extinderea serviciului de control, pe care era singurul angajat și nu desființarea postului.
Pârâta nu a solicitat sprijinul Agenției Naționale pentru Ocuparea forței de Muncă pentru redistribuirea reclamantului, anterior concedierii.
Așa cum rezultă din înscrisuri, la data de 31.07.2013 s-a aprobat nouă structură organizatorică a SAAF-SA prin Hotărâre AGEA nr.7, iar Ia data de 01.08.2013 s-a procedat la emiterea deciziei de încetare a contractului de muncă, a deciziilor de reîncadrare și a adresei către Sindicat, în care se specifică faptul că s-ar fi adresat MIT pentru preluarea personalului.
D. urmare, este evident că au fost încălcate dispozițiile art.64 alin.3, 4 și 5 din Codul muncii, nesolicitându-se sprijinul ANCFM anterior concedierii și nu concomitent, având în vedere că termenul de 3 zile lucrătoare, acordate salariatului pentru manifestarea consimțământului, a fost încălcat.
Chiar dacă textul art.64 din Codul muncii nu are în vedere situația concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului, posibilitatea oferirii unui asemenea loc de munca este prevăzuta de art.69 alin.2 lit.e Codul muncii și, de asemenea, de obligația angajatorului de a notifica proiectul de concediere și agenției, conform art.69 alin.3 Codul muncii și de Legea privind asigurările de șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
În același sens, intimata a încălcat dispozițiile art.74 din Carta Socială Europeană privitoare la măsurile sociale care vizează ajutorul pentru redistribuirea sau recalificarea angajaților și dispozițiile Directivei nr.78/59/CE din 29.07.1998 privind legislația statelor membre.
Condiția de legalitate impusă de lege este ca desființarea locului de munca să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Desființarea este efectivă atunci când locul de munca este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigramă acestuia ori în statul de funcții. Ori așa cum s-a stabilit în practică judiciara în materie, economiile cu personalul, prin efectuarea de concedieri nu justifica redresarea societății. Mai mult decât atât, fata de împrejurarea ca postul de Inspector gestiune la C. de Control Financiar de Gestiune este un post ce presupune verificarea investițiilor și a activității celorlalte compartimente financiar fiscale, aprecierea oportunităților de investiții, ori transmiterea atribuțiilor de Control Financiar de Gestiune unui alt salariat din C. Contabilitate, reangajat tot la 01.08.2013, arată ca postul nu a fost desființat efectiv.
Însărcinarea unui alt salariat din cadrul altui C. financiar fiscal să execute și atribuțiile de serviciu ale celui concediat presupune că în realitate, locul de munca înțeles ca funcție/post nu a dispărut ca necesitate funcțională.
Instanța de fond nu realizează nici preluarea atribuțiilor de către un alt salariat, situație care rezultă în clar din documentele depuse, iar analiza unor date putea fi făcuta de instanța de judecată, cu atât mai mult cu cât în „scrisoarea de recomandări pentru management", care a stat în parte la baza concedierilor multiple și a reangajărilor în aceeași zi, rezulta în art.13 situația prezentată mai sus, respectiv extinderea activității cu un compartiment de audit.
Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, etc., independentă de bună sau reaua credința a angajatorului.
Este serioasă, când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea. Cauza serioasă este aceea care face imposibilă continuarea activității la un loc de muncă, fără pagube pentru angajator.
Ori, în situația concretă, eliminarea controlului financiar preventiv și transmiterea atribuțiilor spre exercitare unui alt salariat de la C. Contabilitate, nu satisface condiția de legalitate impusă de art.65 alin.2 Codul Muncii, decizia urmând a fi anulată.
În același sens, având în vedere faptul că desființarea postului apelantului s-a făcut prin AGEA, în condițiile art.131 alin.4 și 5 din Legea nr.31/1990 modificată, era obligatorie publicarea în Monitorul Oficial partea a IV a și la Registrul Comerțului. Așa cum s-a constatat, nici această obligație legală nu a fost îndeplinita de către intimata.
Obligațiile angajatorului în cadrul procedurii concedierii trebuie respectate în totalitatea lor, nerespectarea uneia sau a mai multora dintre acestea, având drept efect nulitatea de drept a măsurii deciziei de concediere.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S. de A. Active Feroviare SAAF – S.A. a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art. 477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin motivele de apel formulate, apelantul-reclamant invocând, dispozițiile art. 65 alin. 2 din Codul muncii, potrivit cărora desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză realăși serioasă, susține că, din conținutul Deciziei nr.20/01.08.2013, nu rezultă motivele, nici de fapt și nici de drept, care să justifice măsura concedierii sale. Aceasta întucât, susține apelantul-reclamant, intimata s-a mulțumit să consemneze că are loc încetarea Contractului individual de muncă al salariatului „prin desființarea postului ocupat, ca urmare a reorganizării activității SAAF-SA.", mențiune pe care apelantul-reclamant nu o consideră suficientă,deoarece nu angajatorul nu descrie în ce fel se face reorganizarea, care au fost dificultățile economice concrete care să justifice măsura, cum conduce concedierea salariatului reclamant la restabilirea situației, la reorganizarea intimatei, care este lista cu posturile libere din societate, cu atât mai mult cu cât, susține apelantul-reclamant, el era singurul salariat la C.C.F.G., deși în Statul de funcții figurau 2 posturi.
Curtea apreciază că acest motiv de apel este nefondat, astfel că nu îl va primi.
În acest sens, Curtea reține că, din conținutul în date al Deciziei nr.20 din data de 01.08.2013, emisă de intimata S. de A. Active Feroviare SAAF – S.A., rezultă că: având în vedere Referatul nr.1323/01.08.2013, în aplicarea prevederilor Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr.7/31.07.2013, privind aprobarea reorganizării SAAF – SA, în conformitate cu prevederile art.58 alin.(1), art.65 alin.(1) și art.75 alin.(1) ale Legii nr.53/2003, republicată – Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul art.19 alin.(1) lit.b din Statutul Societății de A. Active Feroviare „SAAF” SA aprobat prin H.G. nr.585/1998 privind înființarea Societății de A. Active Feroviare SAAF SA prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române s-a decis ca începând cu data de 01.08.2013 domnul C. I., având funcția de inspector gestiune, în cadrul Compartimentului Control Financiar de Gestiune i se acordă un preaviz de 30 de zile lucrătoare, în perioada 01.08.2013 – 12.09.2013; începând cu data de 13.09.2013 domnului C. I. îi încetează contractul individual de muncă prin desființarea postului ocupat, ca urmare a reorganizării activității SAAF SA.
Curtea apreciază că, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, din analiză comparativă a cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității absolute și din analiza conținutul uiDeciziei de concediere contestate, rezultă că, din punctul de vedere al legalității, aspectele invocate de către apelantul-reclamant nu pot duce la anularea respecvtive decizii.
Din conținutul în date al Organigramei și a Statului nominal de funcții, valabile după data de 01.08.2013, comparativ cu Organigrama valabilă începând cu 01.11.2009 și cu Statul de funcții al personalului S.C. SAAF – S.A. la data de 31.07.2013, rezultă că atât desființarea Compartimentului Control Financiar de Gestiune, cât și a postului aferent, de Inspector de gestiune, au fost efective.
De asemenea, la luarea acestei măsuri, s-a avut în vedere Nota de fundamentare privind modificările de structură organizațională.
Sub acest aspect, se observă că, la art. 2 din Hotărârea nr.7 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, se menționează că: Membrii A.G.A., în baza prevederilor art. 13 alin. (6) lit. a) și lit. c) din Statutul societății - Anexă la H.G. nr. 585/1998, aprobă noua structură organizatorică a societății, cu încadrarea în fondul de salarii și numărul de salariați prevăzute în Bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2013 al SAAF – S.A., aprobat prin H.G. nr. 189/26.04.2013.
Art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 189/26.04.2013 prevede că: Nivelul cheltuielilor totale aferente veniturilor totale prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli reprezintă limite maxime și nu poate fi depășit decât în cazuri justificate, cu aprobarea Guvernului, la propunerea Ministerului Transporturilor, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și al Ministerului Finanțelor Publice.
Transpunerea în practică a acestor dispoziții legale a culminat cu desființarea unor posturi la nivelul societății SAF – S.A., între care și cel ocupat de apelantul-reclamant.
Într-adevăr, dispozițiile art. 64 din Legea nr. 53/2003 statuează, în mod expres, că angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii doar în cazul în care concedierea se dispune pentru unul din următoarele motive:
- în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;
- în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat;
- ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de reintegrare.
Ori, așa cum a reținut prima instanță, aceste dispoziții nu sunt incidente în speța de față, având în vedere că încetarea CIM al contestatorului s-a făcut pentru motive care nu țin de persoana salariatului, în mod corect prin desființarea locului de muncă ocupat, în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Totodată, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 68 din Legea nr.53/2003, Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind concedierea colectivă, deoarece la nivelul societății nu a avut loc o concediere colectivă.
De asemenea, Curtea constată că intimata-pârâtă a respectat prevederile art. 45 alin. 2 din C.C.M. 2013 – 2014, deoarece, prin adresele emise către celelalte societăți din sistemul feroviar, respectiv Adresa nr.1328/01.08.2013 transmisă Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă”, Adresa nr. 1329/01.08.2013 transmisă CFR Călători - - S.A. și Adresa nr. 1330/01.08.2013 transmisă Companiei Naționale de Căi Ferate - CFR – S.A., le-a adus la cunoștință posibilitatea preluării personalului disponibilizat, însă aceste entități, din cauza situației economico - financiare cu care se confruntă, au transmis un răspuns negativ, înainte de data de 13.08.2013.
Totodată, prin Adresa nr. 1327/01.08.2013, conducerea societății a adus la cunoștință Sindicatului SAAF – S.A. situația personalului ce a fost supus procedurii de concediere, ca urmare a desființării postului.
Față de această împrejurare, Curtea constată că desființarea locului de muncă al apelantului-reclamant s-a realizat cu respectarea condițiilor impuse de lege, fiind reală, efectivă și având o cauză reală și serioasă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat, menținând, ca legală și temeinică, sentința atacată, întrucât aceasta a fost pronunțată atât cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății, cât și cu interpretarea și aplicarea corespunzătoare a normelor de drept incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant I. C., domiciliat în București, ..6, .. A, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.7266 din data de 20.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. DE A. ACTIVE FEROVIARE SAAF – S.A., cu sediul în București, ..38, sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. P. E. D. B.
GREFIER,
R. N. C.
Red.: M.P./30.09.2015
Dact.: A.C./4 ex./20.07.2015
Jud. fond: E. G. P.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 406/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
