Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 137/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 137/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 12756/3/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (5932/2014)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.137
Ședința publică de la 16.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- M. V. D.
JUDECĂTOR - N. R. I.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta B. L. D. împotriva sentinței civile nr.4608/15.04.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata S. R. DE TELEVIZIUNE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta personal și asistată de avocat R. D. G., care depune la dosar împuternicire avocațială nr._/2014, emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/14.07.2014, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că apelantul a formulat cerere de probe, înregistrată la dosar la data de 16.01.2015, de asemenea, că intimata a formulat concluzii scrise, înregistrate la dosar la data de 06.01.2015, după care,
Curtea acordă cuvântul pe cererea de suspendare a cauzei, formulată de apelantă.
Reprezentantul avocat al apelantei solicită admiterea cererii și suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr._/3/2012, aflat pe rolul Tribunalului București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale al cărui obiect este anularea hotărârii consiliului de administrație nr.121/2012 care a stat la baza concedierii colective și implicit a regulamentului de organizare și desfășurare a procesului de selecție. De asemenea, menționează că la data de 23.01.2015 este ultimul termen acordat în dosarul nr._/3/2012.
Mai arată că una din criticile pe care le-a adus cu privire la modalitatea de realizare a acestui proces de selecție precum și a întocmirii Regulamentului de organizare a selecției, apreciază că în cauză se impune suspendarea soluționării cauzei întrucât această cauză are legătură directă cu acest dosar.
Curtea, analizând dispozițiile art.413 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, ce privesc suspendarea facultativă a cauzei, apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de textul de lege indicat, nefiind vorba de un drept ce face obiectul unui alte judecăți, ci de un act, respectiv Regulamentul, ce face parte din procedura de concediere, act ce poate fi analizat ca incidență și criterii de legalitate în prezenta cauză. Pe cale de consecință respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a cauzei.
Reprezentantul avocat al apelantei, reiterează verbal, cererea de suplimentare a probatoriului, arătată în nota de probatorii.
Susține că Extrasul Revisal are o importanță deosebită; susține că la dosar se găsește o listă cu 55 de persoane care au fost scutite de selecție, ca fiind cazuri sociale, fără să fie depus niciun document din care să rezulte realitatea celor ce arată televiziunea; după concediere se creează și se suplimentează cu 55 de posturi locurile de muncă din Tv.
În ceea ce privește cererea de probatorii formulată în apel, respectiv proba cu înscrisuri cu conținutul din nota de probatorii, aflată la dosarul cauzei, fila 189, precum și proba cu interogatoriul părții adverse, Curtea o respinge ca nefiind utilă cauzei, raportat la dispozițiile art.479 alin.2 și art.478 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă, elementele de fapt cuprinse în întrebările din interogatoriu, rezultând din înscrisurile aflate la dosarul cauzei iar suplimentarea probei cu înscrisuri nefiind utilă, raportat și la dispozițiile art.272 din Codul muncii, care inversează sarcina probei în materia litigiilor de muncă, angajatorul având această sarcină.
Reprezentantul avocat al apelantei depune la dosar înscrisuri, respectiv un raport al Curții de Conturi întocmit în mai 2014 din care rezultă două aspecte: Curtea de Conturi ca organ financiar, a constatat faptul că deși au fost dați afară 600 de persoane, deși TV. a invocat ca principal motiv reducerea cheltuielilor, se constată că după ce au fost date 600 de persoane afară, fondul de salarii a avut o creștere ușor ascendentă, în condițiile în care concedierea colectivă avea ca scop reducerea cheltuielilor, iar fondul salariilor au crescut, prin urmare cauza concedierii nu a fost una reală și serioasă.
Un alt aspect se referă la faptul că a depus la dosar lista cu cazurile sociale, din care rezultă în mod indubitabil că patru realizatori de emisiuni au fost scutiți din start de la selecție. Apreciază că s-a creat o discriminare, prin încălcarea art.5 alin.1, art.8 și art.9 alin.1 lit.d din Codul muncii.
În plus, susține că a depus la dosar o minută încheiată de către Sindicat cu conducerea instituției în care se stipula în mod expres faptul că după încetarea suspendării contractului de muncă, care se găseau în concediu medical și concediu în perioada selecției, și aceștia trebuiau supuși selecției, lucru care nu s-a mai întâmplat. De asemenea, susține că a depus la dosar adresa Sindicatului, transmisă pe parcursul selecției prin care se solicita să precizeze criteriile.
Cu privire la înscrisurile enumerate, Curtea apreciază că sunt utile cauzei și le încuviințează.
Reprezentantul avocat al apelantei arată că nu are alte cereri de formulat, care să conducă la amânarea dezbaterilor.
Curtea constată închisă etapa cercetării judecătorești, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta, prin avocat, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, admiterea contestației cu consecința anulării deciziei de concediere.
În combaterea motivelor de apel, reprezentantul avocat al apelantei arată că procedura nu a fost conformă cu legea, întrucât, odată cu modificarea art.69 din Codul muncii, primul criteriu pentru stabilirea ordinii la procesul de selecție îl constituie evaluarea obiectivelor criteriilor de performanță. Susține că nu pune în discuție dacă procesul de selecție a fost sau nu respectat ci că procesul de selecție nu a fost conform cu legea.
În al doilea rând, art.69 alin.1 din Codul muncii prevede că la consultări trebuia să participe Sindicatul și reprezentantul salariaților. Legiuitorul nu a spus că numai Sindicatul reprezentativ al SR Tv., pentru că dacă legiuitorul ar fi dorit acest lucru, această normă ar fi fost reglementată în consecință. Arată că pe parcursul procesului nu au fost produse probe, deși sarcina probei revenea SR Tv.-ului, nu au fost notificate toate cele cinci sindicate, rezultă că și sub acest aspect decizia de concediere este lovită de nulitate absolută. Pe tot parcursul procesului, reprezentantul televiziunii invocă faptul că 461 de persoane au fost scutite de la selecție, enumerându-le generic, fără să aducă probe din care să rezulte realitatea celor precizate și dacă era sau nu o situație care intra sub incidența legii, or, prin această modalitate de abordare, instanța este pusă în situația de a nu putea verifica și cerceta realitatea stabilită de către SRTv., or, a înșira o cifră în mod generic despre aceste chestiuni, nu prezintă valoare probatorie și nu pot fi luate în seamă.
Un alt aspect de remarcat este faptul că contractul de muncă a fost desfăcut în baza art.65 din Codul muncii, pentru o culpă ce nu revine angajatului, or, norma legală la care a făcut referire nu stipulează faptul că în cazul în care există concedieri colective, acestea se fac pe criterii de selecție. Nerespectarea dispozițiilor art.68-72 din Codul muncii duce la nulitatea absolută a deciziei de concediere și a hotărârii atacate pentru că nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin nerespectarea textelor de lege invocate nu poate fi acoperită prin instituirea unilaterală a unei proceduri de selecție.
Mai arată că în septembrie 2012 a avut loc la nivelul S.R.Tv. o evaluare a realizării obiectivelor de performanță, situație în care SR Tv. susține că aceea nu a avut relevanță. Invocă dispozițiile art.65 din Codul muncii.
În plus, opțiunea S.R. Tv. de a nu respecta legea și de a nu ține cont de art.69 alin.3 din Codul muncii nu este de natură să ducă la concluzii că ceea ce au făcut este legal. Mai arată că nicio interpretare gramaticală a acestui text de lege nu poate fi primită, pentru că în drept nu se poate da o soluție fără analiză gramaticală a unui text de lege.
Susține că SR Tv. nu a respectat propriul Regulament, în sensul că a primit foarte multe contestații cu privire la notarea și în acest sens s-a schimbat ierarhizarea. Solicită să se aibă în vedere faptul că nu s-a depus la dosar nicio justificare din care să rezulte de ce nu a mai fost utilă acea evaluare a realizării obiectivelor de performanță din septembrie. Invocă art.40 lit.e și art.17 din Codul muncii. În cauză nu au existat criterii de selecție.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că va formulat o cerere separată. De asemenea solicită amânarea pronunțării pentru a formula, în scris, concluzii.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4608 din data de 15.04.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de contestatoarea B. L. D., în contradictoriu cu intimata S. R. DE TELEVIZIUNE.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între contestatoarea B. L. D. și intimata S. R. DE TELEVIZIUNE, au avut loc raporturi de muncă, contestatoarea fiind încadrată, începând cu data de 15.03.2006, pe perioadă nedeterminată în funcția de realizator de programe, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă nr. 9908 din 15.03.2006.
Potrivit actului adițional la contractul individual de muncă, încheiat la data de 27.06.2012, locul de muncă al contestatoarei a fost Direcția Editorială, Redacția Istorie religie din cadrul intimatei.
Prin preavizul nr._ din 29.01.2013 din data de 29.01.2013, angajatorul a dispus ca, începând cu data de 01.02.2013, să acorde salariatului un preaviz de 20 de zile lucrătoare, urmând, ca la împlinirea termenului să fie emisă decizia de concediere.
La data de 15.03.2013, intimata a emis decizia nr. 702 din 15.03.2013 prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatoarei, ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de aceasta, în temeiul art. 65 alin 1 din Codul Muncii, decizie care face obiectul prezentei contestații, în decizie fiind trecut un nou termen de preaviz care începe să curgă de la data de 18.02.2014.
Potrivit deciziei, desființarea postului contestatorului a avut loc în cadrul concedierii colective de la nivelul intimatei, determinată de reorganizarea internă a cărei motivație este reprezentată de necesitatea obiectivă de reducere a costurilor operaționale și de funcționare a instituției, cu scopul stingerii datoriilor acumulate și de acoperire a cheltuielilor de modernizare și retehnologizare a fluxurilor interne de producție, în acord cu memorandumul aprobat de Guvernul României în ședința din data de 01.09.2012, privind aprobarea eșalonării plății datoriei fiscale.
Asupra legalității deciziei de concediere, Tribunalul a verificat, având în vedere și criticile contestatoarei dacă decizia conține elementele de formă prevăzute de art. 76 C.M, sub sancțiunea nulității absolute și dacă s-a respectat procedura specifică concedierii colective, astfel cum este reglementată în Cap 5 - Secțiunea a-5-a Codul muncii.
Instanța a apreciat că decizia este suficient motivată în fapt și în drept, din cuprinsul acesteia rezultând ca este vorba despre o concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului, caracterul colectiv al concedierii, motivele care au determinat concedierea, termenul de preaviz (20 de zile lucrătoare începând cu data de 18.02.2013), criteriile de stabilirea a ordinii de priorități conform art. 69 alin 2 lit d (selecția profesională individuală realizată potrivit „art. 52 bis și respectiv art. 52 din Contractul Colectiv de Muncă în vigoare și astfel cum s-a discutat cu sindicatul reprezentativ, care a înțeles să participe la procesul de consultări ce a avut loc în perioada 13 – 24 septembrie 2012, în sensul că salariații să fie supuși unui proces de departajare pe baza unui memoriu de activitate, interviu și a unui test grilă”.
Lipsa din decizia de concediere a datei împlinirii termenului de preaviz, în condițiile în care este trecută data de la care termenul începe să curgă, precum și durata termenului de preaviz, nu poate atrage sancțiunea nulității absolute, după cum susține contestatoarea, intimata îndeplinindu-și obligația legală de a menționa în cuprinsul deciziei durata preavizului.
Scopul acordării preavizului de către angajator în situația concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului, potrivit art. 65 Codul Muncii este acela de a permite angajatului găsirea unui alt loc de muncă.
Împrejurarea că de la data comunicării către contestatoare a deciziei de concediere și până la data de 18.03.2013, menționată în decizia de concediere ca fiind data încetării contractului de muncă au trecut mai puțin de 20 de zile lucrătoare nu poate constitui un motiv de nulitate a deciziei de concediere, angajatul având dreptul la despăgubiri pentru zilele de preaviz neacordate.
Nici necomunicarea de către intimată contestatoarei a eventualelor posturi vacante nu poate atrage nulitatea concedierii. Aceasta întrucât dispozițiile art. 64 C Muncii nu sunt incidente în cazul concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului, aspect tranșat definitiv prin Decizia nr. 6 din 09 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recursul în interesul legii.
Nereținându-se motive de nelegalitate a deciziei de concediere contestate, Tribunalul a procedat la verificarea temeiniciei acesteia.
În ceea ce privește respectarea procedurii concedierii colective, prevăzute de art. 69 – 73 Codul Muncii, din înscrisurile de la dosar rezultă că prin Hotărârea nr. 110/2012 a Consiliului de Administrație al SRTV a fost aprobat programul de redresare economică a instituției intimate, elaborat în acord cu OUG nr. 33/2012, cu reconsiderarea schemei de organizare și a volumului de personal, conducând astfel la desființarea unui număr de 962 locuri de muncă din cei 3302 angajați la data de 31.08.2012.
În ceea ce privește postul ocupat de contestatoare, respectiv „realizator de programe”, din organigramele de la dosar și Anexa 10 la Regulamentul de Selecție, s-a constatat că postul de „realizator emisiuni RTV” a fost comasat cu postul de „Publicist comentator”, iar postul nou creat a primit denumirea de „Jurnalist TV”. Astfel, din cele 224 de posturi existente anterior reorganizării (din care 216 de „realizator emisiuni TV” și 8 posturi de „publicist comentator”), în noua structură redusă au rămas 112 posturi de „Jurnalist TV” fiind astfel desființate 112 de posturi.
De asemenea s-a reținut că la data de 12.09.2012 intimata a notificat intenția de concediere colectivă ITM, A.O.F.M. București si Sindicatului pentru Unitatea Salariaților (sindicatul reprezentativ la nivel de unitate)(f 322 și urm.), că au avut loc consultări cu sindicatul (f 381 - 402), că s-au respectat prevederile art. 72 din Codul Muncii privind notificarea ITM și AOFM a deciziei aplicării măsurii concedierii colective în termenul prevăzut de lege și comunicarea unei copii a notificării sindicatului.
Referitor la susținerea contestatorului, în sensul că negocierile s-au purtat doar cu sindicatul reprezentativ și nu cu toate sindicatele, fapt ce ar atrage nulitatea concedierii, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată. În primul rând, este de subliniat faptul că în speță nu s-a făcut dovada existenței unor alte sindicate constituite în mod legal la nivel de SRTV în afara Sindicatului pentru Unitatea salariaților TV, sindicat cu care s-au purtat negocierile. În al doilea rând, s-a reținut că prevederile art. 69 alin. 2 codul muncii nu impun o anumită modalitate de notificare, fiind prevăzută doar forma scrisă. Or, în speța de față, angajatorul a procedat la comunicarea notificării nr. C/592/11.09.2012 către sindicatul reprezentativ, publicând această notificare scrisă pe site-ul de comunicare internă al instituției, spre știința tuturor celor interesați, inclusiv a celorlalte sindicate constituite la nivel de SRTV (a se vedea în acest sens extrasul aflat la fila 380 volum I dosar).
Prin urmare, din probele administrate rezultă că intimata a notificat intenția concedierii colective și invitația la negocieri tuturor sindicatelor, iar faptul că doar sindicatul reprezentativ (Sindicatul pentru Unitatea salariaților TV) a înțeles să participe la negocieri nu-i poate fi imputat intimatei.
În ceea ce privește departajarea salariaților în vederea concedierii colective, din conținutul deciziei rezultă că angajatorul a avut în vedere prevederile art. 52 și art. 52 bis din CCM la nivel de unitate 2012 – 2013 care se referă la aplicarea criteriilor sociale după criteriul performanțelor profesionale ale fiecărui angajat, în deplin acord cu dispozițiile art. 69 alin 3 din Codul Muncii,
Asupra criticii contestatoarei privind efectuarea de către angajator a unei proceduri de selecție în vederea concedierii, în condițiile în care angajatorul efectuase deja evaluările de performanță profesională pentru toți salariații în luna septembrie 2012, instanța a reținut următoarele:
Din coroborarea art. 17 alin. 3 lit. e rap. la art. 17 alin 4 Codul Muncii, care reglementează acordul salariatului pentru stabilirea criteriilor generale de evaluare a activității profesionale cu art. 40 alin 1 lit. f Codul Muncii potrivit căruia este dreptul angajatorului de a stabili obiectivele de performanță individuală precum și criteriile de evaluare a realizării acestora, este lipsit de îndoială că voința legiuitorului, la adoptarea Legii 40/2011, a fost ca cele două noțiuni să fie diferite. Astfel, dacă criteriile generale de evaluare a activității profesionale trebuie să se regăsească în contractul de muncă al angajatului sau în actul adițional, fiind supus negocierii părților raportului de muncă și reprezintă instrumentul pe baza căruia se efectuează evaluările periodice ale angajatului, obiectivele de performanță individuală sunt stabilite în mod unilateral de angajator, reprezentând criteriul definitoriu care stă la baza departajării salariaților ale căror posturi sunt vizate de concedierea colectivă.
În speță, obiectivele de performanță și modalitatea de evaluare a acestora a fost reglementată de angajator prin Regulamentul privind organizarea și desfășurarea selecției salariaților SRTV, aprobat prin Hotărârea nr. 121/29.10.2012 (f 63 vol. II). Deși stabilirea obiectivelor de performanță este un drept al angajatorului neimplicând acordul salariatului, întrucât acestea derivă din nevoile organizației, acest regulament, a fost elaborat urmare a procesului de consultare dintre patronat și sindicatul reprezentativ al societății, având la bază procesul – verbal din data de 24.09.2012. (f 398 vol.I)
Față de aceste considerente, în condițiile în care modalitatea de selecție a fost stabilită prin convenția dintre angajator și angajații reprezentați și s-a concretizat într-un regulament necontestat, susținerile contestatoarei privind lipsa de obiectivitate a probelor de evaluare nu au fost reținute.
Instanța nu poate interveni în privința modului în care angajatorul apreciază competențele profesionale ale angajatului, angajatorul fiind singurul în măsură să aprecieze performanța salariatului în funcție de obiectivele stabilite, procedura de evaluare urmată de angajator fiind singura supusă controlului judecătoresc.
S-a constatat însă că în speță, deși contestatoarea formulează o . critici privind procedura de selecție, notificată fiind de către angajator în vederea evaluării obiectivelor de performanță, a refuzat să participe.
Or, atât timp cât contestatoarea nu s-a prezentat la selecție și nu a ocupat un loc în clasament, orice vicii privind modul de ocupare a posturilor după reorganizarea intimatei, nu pot reprezenta cauze care să conducă la anularea măsurii concedierii sale.
În ceea ce privește caracterul efectiv al desființării postului, împrejurarea că, după concedierea contestatoarei, în condițiile neprezentării acesteia la procesul de selecție, începând cu luna august 2013 și până la sfârșitul anului 2013 au fost angajați trei „jurnaliști TV Senior”, astfel cum rezultă din „lista cu salariații angajați în SRTV în perioada 18.03.2013 – 15.01.2014”, nu poate fi echivalată cu nesuprimarea postului din organigramă. Aceasta întrucât angajările s-au făcut după mai bine de jumătate de an de la concedierea contestatoarei, constatându-se a fi necesare pentru o bună funcționare a intimatei, iar posturile aparțineau altor departamente decât cel la care a funcționat contestatoarea.
Totodată, probele de la dosar, la care s-a făcut referire în considerentele expuse anterior au format convingerea instanței în sensul că desființarea postului contestatoarei a avut o cauză reală, obiectivă, fiind determinată de dificultăți economice, măsura fiind luată în cadrul unui amplu proces de reorganizare a activității intimatei si serioasă, având la bază studii temeinice.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel motivat, în termenul legal, contestatoarea B. L. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 și 470 din Codul de procedură civilă, în raport de situația de fapt, probele din dosar și prevederile legale în vigoare, s-a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond este criticabilă sub aspectul netemeiniciei și nelegalității, și pentru următoarele motive de care instanța nu a ținut seama cu ocazia soluționării fondului:
Susține apelanta că organizarea procesului de selecție menționat nu constituie motiv de înlăturare de la aplicare a dispozițiilor art.68-72 din Codul muncii și prin urmare nu poate acoperi o nulitate absolută a procedurii de concediere.
Procesul de selecție instituit unilateral de angajator nu este reglementat de Codul muncii sau CCM la nivel de unitate.
În cauză s-au acordat reclamantului mai puțin de 20 de zile lucrătoare de preaviz, având în vedere prevederile art.75 alin. (1) din Codul muncii, raportat și la art.2551,2553 și 2554 din Codul civil.
Notificarea de participare la selecție a personalului din SRTV nu era înregistrata, semnată, stampilata și asumata și nici nu a fost adusă la cunoștință în mod oficial.
Textul de lege privind departajarea salariaților după evaluarea realizații obiectivelor de performanță (art.69 alin. 3 din Codul muncii) este un text care acordă nu doar angajatorului dreptul de a-și selecta salariații, în cazul concedierii, pe ce criterii dorește și poate să înceapă selecția, întâi pe criterii profesionale, apoi pe alte criterii ci și dreptul angajaților de a fi astfel selectări întâi pe criterii profesionale și apoi pe alte criterii.
Din actele depuse la dosar rezultă că reclamantul a fost concediat din funcția de realizator emisiuni.
Din lista cu cei 55 salariații care au fost încadrați în categoria cazurilor sociale, rezultă că există persoane încadrate în aceiași funcție și care au fost excluse de la concediere, fiind considerate fără nici o justificare temeinică raportat și la CCM pe unitate și realitatea obiectivă cazuri sociale, fiind astfel încălcat dreptul reclamantului de a participa la o selecție bazată în primul rând pe criterii profesionale. Mai mult un număr însemnat din aceștia nu au participat la procesul de selecție.
Art.78 din Codul muncii arată "concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută".
- Primul criteriu de departajare a salariaților în vederea stabilirii ordinii de prioritate la concediere, îl reprezintă evaluarea realizării obiectivelor de performanță, iar angajatorul nu poate stabili, prin derogare de la prevederile imperative ale Codului muncii, în Contractul de muncă ori în documente încheiate de angajator și sindicatul reprezentativ, alte criterii prioritare, precum protecția socială a angajaților.
În consecință întrucât art.51 alin 2 din Contractul colectiv de muncă contravine art.69 alin 3 din Codul muncii, nu poate fi aplicat în speță de față. Așadar procesul verbal din data de 23.01.2013, încheiat cu prilejul întâlnirii dintre reprezentanții Patronatului și ai sindicatului reprezentativ SPUSTV, prin care s-a stabilit ocuparea a 55 de posturi din organigramă pârâtei de salariați aflați în situații dificile care sunt exceptați de la procedura de selecție, având la baza hotărârea nr.1/23.01.213 a Consiliului de Administrație al SRTV, conform căreia 2935 de posturi prevăzut în schema organizațională cuprinsă în Programul de redresare economică a SRTV, aprobat prin HCA nr.110/2012, se suplimentează cu 55 de posturi și va fi de 2450 posturi este nelegal, întrucât încalcă prevederile art.69 alin. 3 din Codul muncii.
În consecință, întrucât 55 de angajați au fost exceptați de la procedura evaluării obiectivelor de performanță, procedura de concediere colectivă a fost realizată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale secțiunii a 5-a din Capitolul IV din Codul muncii, prin urmare intervine sancțiunea nulității absolute, prevăzute de art. 78 din Codul muncii(Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută).
Față de aceste considerente, solicită a se reține că decizia de concediere contestată este nulă, ca urmare a nerespectării procedurii de concediere colectivă.
Procedura de selecție instituită în mod unilateral de către intimata care nu era reglementată nici de Codul muncii, nici CCM pe unitate, nu a fost conformă cu dispozițiile legale, fiind încălcate dispozițiile art.69 alin.3 din Codul muncii.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.69 alin. 3 din Codul muncii, astfel după cum au fost modificate prin Legea nr.40/2011, criteriile prevăzute la alin.2 lit.d respectiv criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere se aplică pentru departajarea salariaților după realizarea obiectivelor de performanță.
Analizând aceste dispoziții legale rezultă că acestea impun departajarea salariaților pe bază de criterii de stabilire a ordinii de prioritate la concediere numai după evaluarea realizării obiectivelor de performanță individuală, noua reglementare având la baza criteriul performantei profesionale, cu aplicarea în subsidiar a criteriilor de ordin social.
Or, în speța de față, în cadrul negocierilor purtate anterior concedierii colective de intimata și numai cu sindicatul SPUSTV (unul din cele 5 sindicate care funcționează cu personalitate juridică în instituție) au stabilit o anumită categorie de salariați care să fie exclusă din start de la concediere (peste 300 de angajați conform tabelului anexat) la care se adaugă alți salariați care ar intra în așa zisele "cazuri sociale", încălcându-se în acest fel dispozițiile art.69 alin.3 din Codul muncii care impuneau ca și cei la care s-a făcut referire să fie mai întâi evaluate profesional și ulterior în baza stabilirii unor criterii pentru cei peste 300 de angajați excluși de la selecție sau în cazul celor considerați "cazuri sociale” în caz de punctaj aflat la paritate cu punctajul altui salariat, să se aplice criteriul calului social.
Cum în fapt nu toți cei care au fost considerați "în mod selectiv" cazuri sociale, au participat la selecție, rezultă că s-a făcut o discriminare clară între salariați.
Prin urmare, reținând ca prin încălcarea dispozițiilor art.69 alin.3 din Codul muncii contestatorului i s-a produs în mod concret un prejudiciu “anumiți" salariați nefiind supuși selecției, netemeinicia deciziei în cauză este evidentă.
Mai mult decât atât, din actele depuse la dosar și situația de fapt existenta, rezultă fără putință de tăgadă că au fost excluși de la selecție și peste 200 de salariați care se aflau în concediu fără plată sau concediu medical, creându-se și sub acest aspect o stare de discriminare față de ceilalți salariați, care erau în desfășurarea raporturilor de muncă.
Mai mult, în acest fel a fost încălcat și art.23 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea selecției care prevedea că:
Art.23 alin. 1 "În cazul salariaților ale căror contracte individuale de muncă sunt suspendate în condițiile legii, inclusiv pentru cauze care au intervenit în timpul desfășurării selecției, dispozițiile prezentului regulament, se vor aplica în mod corespunzător, după încetarea cauzei de suspendare, cu respectarea dispozițiilor legale incidente".
Art.23 alin.2 “În cazurile în care în timpul desfășurării selecției, pentru unii salariați intervin situații pentru care beneficiază de zile libere conform CCM SRT, aceștia sunt reprogramați, într-un termen rezonabil, de către secretariatul comisiei.
Pentru considerentele anterior expuse se poate aprecia că întreaga procedură de selecționare a salariaților este viciată.
Tot aici, mai trebuie reținut că nu se poate determina din situația de fapt și actele depuse la dosar de pârâtă, dacă desființarea postului a fost una efectivă, având în vedere că în cauză nu a fost efectuată evaluarea tuturor salariaților potrivit art.23 din Regulamentul de organizare și desfășurare a selecției și nici depuse probe din care să rezulte că postul a fost desființat efectiv.
Din cuprinsul deciziei de concediere contestate nu rezultă faptul că la concedierea reclamantei s-a avut în vedere rezultatul evaluării profesionale, comparative cu alți salariați din compartimentul în care lucra sau din instituție.
În situația în care însă angajatorul avea în vedere rezultatul performantelor profesionale ale reclamantei comparative cu alți salariați din cadrul instituției, având în vedere că în cauză concedierea colectivă s-a făcut la nivel persoana juridică SRTV, angajați pe același post cu cel ocupat de reclamanta, în decizia de concediere trebuia menționat expres, că la baza concedierii reclamantei a stat rezultatul evaluării sale profesionale, indicându-se cu cine sau între cine s-a realizat comparația.
Aceasta pentru a da posibilitatea reclamantei să conteste în cunoștință de cauză eventuala comparație, iar instanței să poată verifica legalitatea și temeinicia măsurii luate, urmare a comparării rezultatelor profesionale.
În lipsa precizării de către angajator a faptului că evaluarea profesională a constituit criteriul care a stat la baza concedierii, a modalității în care s-a efectuat evaluarea profesională, a persoanelor între care s-a realizat comparația, concedierea reclamantei apare ca arbitrară, neexistând elemente în baza cărora instanța să procedeze la verificarea corectitudinii procedurii de evaluare, actele depuse până în prezent de pârâtă nefiind în măsură să completeze lipsa mențiunilor din decizia atacată, cu privire la individualizarea criteriului avut în vedere la concedierea reclamantei.
Întrucât concedierea nu s-a realizat exclusiv pe criteriul profesional, trebuia să se analizeze în concret celelalte criterii de concediere, analiza realizându-se prin raportare la toate persoanele angajate ale pârâtei pe același post la nivel persoană juridică SRTV, indiferent dacă acestea se găseau Ia nivel central sau teritorial.
De asemenea, se mai impune mențiunea că, angajatorul nu a indicat în concret nici un criteriu care s-a avut în vedere efectiv la concedierea reclamantei pentru a se putea verifica legalitatea și temeinicia deciziei de concediere prin prisma respectării criteriilor de departajare a salariaților în procesul de concediere colectivă.
În cazul concedierilor colective aceasta mențiune trebuie privită în strânsă legătură cu motivele care au determinat concedierea, respectiv art.76 lit.a din Codul muncii republicat, iar conform art.79 Codul muncii republicat, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Alte aspecte care se impun a fi reținute și din care rezultă indubitabil că hotărârea instanței de fond este netemeinica și nelegala și ca legea și reglementările interne au fost încălcate în mod grav de intimata SRTV. fapt care ducea la concluzia clară că decizia de concediere atacată este lovită de nulitate.
1. De la procedura selecției "au fost scutiți din start" fără nici un temei legal de către angajator 309 salariați, aceștia neîndeplinind condițiile cerute expres de art. 60 din Codul muncii, intimata nedepunând nici un fel de probe/justificări legale în acest sens.
2. Ulterior, alți 200 de salariați care în timpul derulării procesului de selecție (perioada noiembrie-decembrie 2012) erau în concediu fără plată și respectiv concediu medical, nu au mai fost supuși selecției la revenirea la serviciu și implicit a încetării suspendării contractului de muncă.
3. 55 de salariați au fost considerate cazuri sociale lista acestora fiind stabilită aci libitum de către angajator, cu mențiunea ca majoritatea nu au participat la selecție și nici nu îndeplineau condițiile cerute de art.52 din CCM pe unitate. De asemenea, în acest context nu au fost respectate nici prevederile art.52 bis din CCM departajarea salariații lor în acest caz urmând a se face nu aleatoriu, cum s-a procedat de intimata SRTv, ci la balotaj. Tot aici, se precizează că au fost excluși de la procesul de selecție și peste 160 de persoane pe motiv că fac parte din structurile de conducere ale celor 5 sindicate care funcționează cu personalitate juridică în SRTV, în condițiile în care funcțiile de conducere de principiu la un sindicat sunt de maxim 10 persoane chiar și Ia o Confederație sindicală, care are sute de mii de membrii și nu câteva sute cum este cazul celor 5 sindicate din SRTV.
4. În statul de funcțiuni al intimatei depus la dosar de aceasta, se poate observa faptul că Ia data de 31.01.2013, existau peste 100 de locuri de muncă vacante dintre care mai mult de 20 de locuri de muncă vacante, astfel încât, afirmația reprezentantului SRTV ca toate locurile de muncă Ia nivel SRTV au fost desființate, fiind în mod clar una mincinoasă și de natură să ducă în eroare instanță. De altfel, existau chiar și alte posturi sub calificarea sa (îngrijitor clădiri, muncitor necalificat, portar) pe care le-ar fi acceptat decât să rămân șomer.
5. Lipsa de respect față de instanță și apelantă s-a manifestat de către reprezentantul intimatei și atunci când a depus la dosar acte care priveau alt contestator, precum și documente neconforme cu realitatea, cu mențiunea ca acestea nu erau înregistrate, semnate, stampilate și asumate situație în care nu aveau putere probator ie situație în care instanță de fond trebuia să le califice ca atare.
Ex: refuzul de a depune extras Revisal cu angajările făcute de SRTV în perioada 01.01._14, când din datele pe care le deține rezultă că s-au făcut peste 400 de angajări, cu mențiunea ca în perioada 8-10 decembrie s-au transformat 200 de contracte de muncă pe perioada determinate în contracte de muncă pe perioadă nedeterminată, fondul de salarii fiind majorat cu 1 milion de euro, fapt susținut de unii membrii ai consiliului de administrație.
Tot aici, se mai arată că în lista cu angajările pe 2014 depuse de intimata în alte dosare, se regăsesc persoane care au fost reintegrate în funcție, după pronunțarea unor soluții favorabile de către Tribunalul București Secția A VIII A Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în spețe similare(M. D. C., C. I. D., B. M. Ș., Plesoianu D., A. C.-redactor, C. D.-redactor, A. C.-redactor, N. G. Steluța-redactor, D. A.-redactor, N. lonel-electrician și alții aflați în aceiași situație).
De asemenea, instanța de fond nu a ținut seama nici de faptul că de principiu legea se dă în aplicare nu în interpretare și acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu poate să o facă, cu mențiunea că îi este imposibil să creadă că dacă până în prezent 23 judecători de la Tribunalul București Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale au constatat și apreciat că dispozițiile 68-72 din Codul muncii au fost nesocotite și încălcate de SRTV cu ocazia concedierii (și cu precădere art.69 alin (3) așa cum a fost el modificat de legea nr.40/2011, procedura de concediere fiind în mod clar viciata) Judecătorul care a fost investit cu soluționarea pricinii în prima instanță a știut să aplice mai corect legea. poate dacă s-ar respecta așa cum este corect și normal principiul că în cauze similare trebuie să existe și soluții similare, în mod implicit legea ar fi aplicată în mod unitar și corect ar fi respectată și garantată supremația legii.
Tot aici, se mai arată că deși în SRTV funcționează cu personalitate juridică 5 sindicate acesta fiind un fapt de notorietate, la care adaug că peste 160 de persoane, care ar deține funcții de conducere, cu acordul conducerii SRTV, au fost excluse de la procesul dec selecție, situație în care nu s-ar putea reține că nu se știa de existența acestor sindicate două dintre ele fiind constituite încă înainte de anul 2000.
În plus ca să se poată prezenta la consultări toate sindicatele trebuiau notificate în acest sens, ori singurul notificat în acest sens a fost sindicatul pentru unitatea salariaților din SRTV.
Demn de remarcat mai este și faptul că cei 309 salariați excluși din start de la procesul de selecție, nu intrau sub incidența art.60 din Codul muncii și nici cei 200 de salariați care în perioada selecției și a procesului de concediere propriu-zis au intrat în concediu medical sau concediu fără plată, pentru că ulterior terminării suspendării contractului de muncă aceștia din urmă, să-și reia activitatea fără să mai fie supuși procesului de selecție deși acest lucru era obligatoriu potrivit art.23 din Regulamentul de organizare și desfășurare a selecției.
Și cu privire la cele 55 de persoane considerate cazuri sociale în mod ad libitum de angajator, fără nici o justificare solidă și temeinic fundamentata, a fost în fapt tot o modalitate de excludere de Ia selecție și implicit de la concediere a unor salariați avantajați în mod vădit în acest fel, creându-se totodată o discriminare în raport de ceilalți salariați participanți la selecție.
De asemenea, se învederează și că în fapt nu a avut loc o concediere colectivă și numai o redenumire a posturilor prin care practic au fost concediați unii salariați, pentru ca ulterior să fie angajați sau redistribuiți alții în locul acestora, cu mențiunea ca și la compartimentul din care făcea parte s-a procedat de aceasta manieră, așa cum a afirmat și dovedit cu ocazia judecării fondului.
În încheiere, se reamintește Curții, că, în cauză, SRTV nu a respectat dispozițiile legale privind concedierea colectivă, astfel că organizarea selecției respective, nu se putea substitui dispozițiilor legale imperative ale art.68-72 și art.76 din Codul Muncii în vigoare la data concedierii reclamantului.
Alte motive de nelegalitate și netemeinicie a Deciziei de concediere atacată, pe care instanța de fond le-a nesocotit, pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală în cauza dedusa judecații, cu mențiunea ca în motivare s-a trecut cu ușurința peste aceste aspecte esențiale în soluționarea corectă a pricinii ceea ce a avut drept consecința pronunțarea unei hotărâri netemeinice și nelelegale.
Înșiruirea motivelor de concediere în mod general la nivelul SRTV, și nu în mod particular și concret pentru fiecare decizie de concediere și inclusiv în cazul contestatorului rezultând în mod indubitabil pe cale de consecința că și procesul de selecție în vederea concedierii salariaților instituției care nu este reglementat nici de lege nici de CCM la nivel de unitate, a fost făcut în mod subiectiv și fără respectarea nici a procedurii interne în cauză.
De altfel, singura procedura de concediere aplicabilă era cea prevăzută de art.68-72 din Codul muncii, o nulitate absolută neputând fi acoperită de instituirea în mod unilateral de către angajator a unei proceduri de selecție, nereglementată de lege.
În mod clar așa cum s-a mai arătat nu au fost respectate dispozițiile legale privitoare la ordinea de prioritate în funcție de competentele profesionale, (cu mențiunea că intimata SRTV, a nesocotit și dispozițiile art.69 alin.(2) lit.d din Codul muncii, întrucât angajatorul atât cu ocazia consultărilor avute numai cu un sindicat (deși în SRTV erau 5 sindicate care funcționau cu personalitate juridică potrivit legii încălcându-se și art.69 alin. 1 din Codul muncii) nu a informat și respectiv comunicat, criteriile privind stabilirea ordinii de prioritate la concediere, situație în care practic a fost anulat de către intimata SRTV și imposibil de aplicat art.69 alin. (3) din același act normativ. Astfel, din economia art.69 alin. (3) mai rezultă și ca înainte de a fi aplicate criteriile sociale în ca/ul unei concedieri colective, pentru departajarea salariaților, se va aplica cu prioritate criteriul competentei profesionale, urmând ca numai în măsura în care după apucarea acestui criteriu salariații nu vor putea fi departajați să se aplice alte criterii de departajare, totodată considerentele de mai sus trebuie coroborate și cu prevederile art.52 și 52 bis din ccm, această modalitate de aplicare a criteriilor în vederea dispunerii măsurii concedierii colective fiind preluată din lege. Tot aici se impune a mai învedera și că pentru a se realiza o triere corectă a salariaților care urmau să fie afectați de concediere era evaluarea profesională.
Or, în această situație, trebuia avută în vedere fără nici o altă discuție evaluarea profesională din decembrie 2012, lucru care nu s-a făcut în cauză.
Față de această situație, la momentul a care a avut loc efectiv concedierea din februarie 2013, angajatorul în mod indiscutabil avea obligația legală să țină seama de evaluarea din septembrie 2012 și să ierarhizeze performanțele profesionale ale contestatorului raportat la acel calificativ.
Cu toate acestea, angajatorul a refuzat să țină seama de evaluarea din septembrie 2013, cu toate că acea evaluare a avut loc la nivelul întregii instituții ocazie cu care au fost evaluați toți salariații.
Concluzionând, din cele prezentate reiese în mod cert că pentru asigurarea transparenței și corectitudinii în procesul de selecție, angajatorul trebuia să ia în calcul evaluarea făcută în septembrie 2012 ca prim criteriu de departajare și nu să organizeze un concurs pe post așa cu s-a întâmplat în realitate.
În speță de față supusă judecății fiind în cazul unei concedieri colective, intimata era obligată (art.69 alin. (2) din Codul muncii) să informeze toți salariații cu privire la următoarele aspecte:
- numărul total și categoriile de salariați;
- motivele care determină concedierea preconizată în cauză;
- numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere;
- criteriile avute în vedere potrivi legii și/sau contractelor colective de muncă pentru stabilirea ordinii de prioritate;
- măsurile avute în vedere pentru atenuarea consecințelor concedierii și compensațiile ce urmează a fi acordate salariaților concediați conf.disp.1egale și/sau CCM;
- data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile;
- termenul înlăuntru cărora sindicatul( aici trebuie reținut că legiuitorul nu precizează expres că în cauză este vorba de sindicatul reprezentativ, urmând ca în speța de față să se aibă în vedere și prev. art.47 alin.1 și alin.2 din CCM pe unitate) sau după caz reprezentanții salariaților pot face propuneri pentru evitarea sau diminuarea numărul salariaților concediați.
Cu toate că în mod eronat în decizia de concediere pârâta menționează că ar fi adus la cunoștință salariaților aceste informații, în fapt aceste demersuri nu au fost efectuate, intimata nedepunând la dosar nici un fel de probe din care să rezulte contrariul.
Un alt aspect demn de remarcat mai este și ca procesul de evaluare din noiembrie-decembrie 2012, care a stat la baza emiterii deciziei de concediere, nu reprezintă evaluare profesională raportat la dispozițiile art.17 alin. 3 lit. e din Codul muncii. Potrivit acestor prevederi legale, în cuprinsul contractului de muncă trebuie să se regăsească "criteriile de evaluare a activității profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului". În acest sens, legea impune în mod clar angajatorului să aducă Ia cunoștința salariaților criteriile generale care vor fi aplicate în cazul evaluării profesionale totul urmând a fi raportat și la art.5 alin. 1, art.6 alin. 1, art.242 lit. i și 243 alin. 3 din Codul muncii. Din cuprinsul contractului individual de muncă și actelor adiționale la acesta nu există nici o prevedere/clauză la vreun criteriu de evaluare care să fie aplicabil contestatorului la momentul la care angajatorul ar vrea să efectueze o evaluare.
Or, de principiu, criteriile de evaluare a activității profesionale trebuie să se regăsească în mod obligatoriu în cuprinsul contractului individual de muncă.
La o succinta analiza se poate constata că nici contractul individual de muncă și nici vreun act adițional nu conțin astfel de criterii.
Având în vedere că în cauză criteriile de evaluare profesională reprezintă o condiție pentru efectuarea evaluării, lipsa acestora conduce în mod cert și automat la inexistența unei evaluări legale în conformitate cu dispozițiile Codului muncii.
Pe cale de consecința, procesul de selecție la care a fost supus contestatorul reprezintă în fapt un examen pentru ocuparea unui post și nu o evaluare a performanțelor, pentru departajarea salariaților care urmează să fie concediați.
Tot aici, se mai arată că din cuprinsul notificării transmise de intimata către contestator rezultă că acesta a fost invitat nu la evaluarea competentelor profesionale ci la un examen, -proces de selecție- așa cum a fost denumit de către angajator în care urma să optez între 2 posturi. În această situație, verificarea cunoștințelor contestatorului pentru a opta pentru unul din cele 2 posturi, nu putea avea loc decât după momentul Ia care i se aducea la cunoștința, că potrivit rezultatelor obținute la evaluarea profesională, salariatul apelant urma să fie afectat de concediere.
Rezultă fără putința de tăgadă că la data notificării de participare la procesul de selecție, salariatul apelant era deja vizat de concediere. angajatorul știind dinainte că urma să aibă concedierea acestuia ca urmare a desființării postului. Mai trebuie reținut că, în fapt, nu a avut loc o desființare efectivă a posturilor la nivel SRTV și numai o redenumire a lor, atribuțiile din fișa postului fiind identice, precum și că în cauză desființarea locului de muncă și implicit a postului trebuie să aibă loc înainte de concediere și nu concomitent cu concediere colectivă cu s-a făcut în cazul de față. În fapt, aceasta concediere a fost numai o disimulare, în fapt neavând loc o concediere colectivă în înțelesul și cu respectarea legii.
Astfel, consideră apelanta că trebuie să se aibă în vedere și că deși a fost supusă ca salariat unei evaluări profesionale în septembrie 2012, cu toate că în contractul colectiv de muncă nu avea inclusă nici o clauză referitoare la criteriile de evaluare, în mod nejustificat și total abuziv și subiectiv, angajatorul l-a constrâns să participe să parcurgă o procedură de selecție în vederea concedierii. Așa cum s-a mai menționat procedura de selecție a fost nu numai ilegală și total netransparenta dar și arbitrară și subiectivă, nerespectând reguli de bază în vederea asigurării unui climat corect. De altfel și Sindicatul SPUSTV prin adrese sale către conducerea instituției depuse de salariatul apelant Ia dosar, a arătat acest lucru (în scopul stabilirii ordinii de prioritate la concedierea colectivă nu au existat criterii, bine stabilite care să reflecte corect procesul de selecție, nu au fost comunicate și stabilite criterii unitare care au stat la baza acordării punctajului pentru memoriile de activitate cât și pentru proba interviu, nu a existat test grilă specific pentru fiecare post astfel încât la nivel de SRTV existând peste 300 profesii și meserii trebuia într-o minimă logică formală să existe teste grila specifice întrucât nu se poate accepta o grilă comună spre ex: pentru realizator emisiuni Tv, regizor, redactor sau reporter cu cea de tehnician, contabil, electrician s.m.d„ la nu a existat punctaj sau barem pentru testul grilă și nici depusă la dosar o astfel de grila precum și cheia sa respectiv întrebările puse, răspunsurile corecte și punctajele ce trebuiau acordate pentru a se face o corectă evaluare a situației de fapt). De asemenea, mai trebuie reținut și că Notificarea prin care salariatul apelant a fost obligat să particip la selecție nu a fost comunicată oficial prin poștă și nici nu avea nr. de înregistrare și data Ia care se mai adaugă că au fost încălcate de către pârâta SRTV însuși procedura de organizare și desfășurare a selecției în speța art.7, 8, 9, 10 alin.2 lit. g-i și alin. 3, art. 15, art. 17 -19, art.21 și art.23.
Datorită lipsei de transparență a procesului de selecție niciodată nu s-a putut lua la cunoștință de componența și modalitatea de calcul a calificativului / notării salariatului apelant ca urmare a parcurgerii procesului de selecție. Or, aici trebuie avut în vedere că tocmai netransparența și subiectivismul cu care au fost tratate probele de selecție a făcut și va face mereu ca asupra corectitudinii procesului de selecție să existe dubii serioase, care să conducă la concluzia clară că în fapt selecția nu a fost una reală, fiind exclusiv una formală, acesta fiind un bun prilej pentru angajator să își selecționeze numai anumite persoane care să rămână angajați în continuare și de ce nu fiind și un prilej de plata unor polițe cum susține și SPUSTV ("procesul de selecție a fost vădit viciat de interese personale și de grup") și de măturare a persoanelor așa zis incomode, selecția neavând nimic comun cu evaluarea profesională.
Tot în susținerea celor menționate și demonstrarea formalității acestui proces se mai arată și că evaluatorii din comisiile de selecție erau în același timp și evaluatori și persoane care au participat la selecție, unii luând calificative sub media celor obținute de salariați care au fost concediați.
De asemenea, se mai poate avea în vedere de către instanță că au existat nenumărate aspecte contradictorii cu prevederile conținute în regulamentul de organizare și desfășurare a selecției dintre care se reamintesc:
1. Existența mai multor salariați care deși inițial au fost concediați datorită notelor mici obținute la testul din noiembrie-decembrie 2012, s-au reîntors pe aceleași posturi restrânse de către angajator, în detrimentul salariaților care obținuseră punctaj mai mare.
2. Comunicarea inițiala a unui anumit punctaj, primirea preavizului și ulterior retractarea/retragerea acestor documente și informarea în sensul că acei salariați de fapt au obținut un punctaj mai mare, dar că “chipurile” acesta fusese calculate greșit. acest lucru a fost posibil și datorită faptului că intranetul nu este un mijloc oficial de comunicare și numai unul de informare. Astfel, dacă se putea trece ziua tuturor modificărilor ca la documentele scoase de pe net unde se imprima automat și dată, în cazul intranetului așa ceva nu se poate fapt ce favorizează angajatorul acesta putând modifica după bunul plac orice fel de document.
3. Totodată, din prevederile art.21 din Regulament ar rezulta că salariatul ar fi avut 2 opțiuni: pe de o parte pentru a opta tot pe postul de muncă pe care este încadrat și o a doua pentru a opta pentru alt loc de muncă corespunzător pregătirii profesionale. În plus, angajatorul era obligat având în vedere că dreptul la muncă este consacrat și garantat de Constitute și Codul muncii să pună în vedere salariatului și posibilitatea să opteze pentru un post inferior pregătirii sale profesionale având în vedere că la nivel persoana juridică SRTV erau foarte multe posturi vacante de acest fel.
În încheierea acestui punct, se mai menționează că pentru a dovedi formalitatea acestui proces de selecție, trebuie reamintit și faptul că în urma contestațiilor formulate punctajul obținut în peste 50% dintre candidați a cunoscut modificări substanțiale diferența între nota obținută inițial și nota obținută după contestație fiind de peste 25 puncte, ceea ce este inadmisibil și demonstrează că în fapt și prin soluționarea contestațiilor angajatorul a continuat subiectivismul acestei selecții (Aici se mai arată ca la comisia de contestație președinte era însăși președintele director general al SRTV- numit prin ordin al președintelui director general al SRTV - adică persoana care a semnat, și decizia de concediere, fapt care întrece orice limite).
Diferența mare între punctaje la care s-a făcut referire nu poate duce decât la concluzia că: ori comisia de evaluare a greșit în mod flagrant acordarea unor punctaje unor candidate mai mici decât cele meritate; ori contestația în mod cert a fost un motiv de salvare a unor persoane care nu trebuiau să fie disponibilizate.
Raportat la aceste considerente este imposibil de susținut sau de reținut că, în ipoteza în care criteriile de selecție ar fi fost clare, iar membrii comisiilor ar fi avut expertiza necesară și nu ar fi fost recrutați/selectați pe criterii subiective și pe criterii de competență și experiența în domeniu s-ar fi ajuns la această situație, în sensul majorării notei în mai mult de jumătate din lucrările contestate.
Pentru ca instanța să facă o corectă evaluare a situației de fapt, apelanta arată câteva exemple din listele cu rezultatele depuse de intimată la dosar în care s-au făcut modificări majore la notele de după contestații, astfel: D. D. -de la punctajul de 46,26 la 78,40; L. M. -de la punctajul de 61,38 la 88,50; Lorintiu C. D. -de la punctajul de 65,88 Ia 89,60.
În cauză, emiterea deciziilor de concediere și comunicarea lor a avut loc mai înainte de finalizarea întregului proces de selecție. Astfel, aici trebuie avut în vedere art.23 din Regulamentul de organizare și desfășurare a selecției, dar în cauză salariații (peste 300), care se aflau în concedii fără plată sau concedii medicale nu au mai fost supuși procesului de selecție, făcându-se astfel în mod nepermis și o discriminare între salariați.
În consecința, procesul de selecție nu a fost încă finalizat, întrucât finalizarea să se putea face numai după examinarea tuturor salariaților din SRTV. În raport cu aceste considerente, în mod obligatoriu persoanele care se aflau în situația suspendării contractului de muncă, trebuia să fie supusă procesului de secție ca ceilalți salariați.
Decizia de concediere se întemeiază pe dispozițiile art.65 din Codul Muncii și art.52 și 52 bis din CCm pe unitate texte care nu reglementează o procedură de selecție ca cea făcută unilateral de angajator în cazul de fată. Mai mult, invocarea desființării postului din cauza dificultăților economice nu a fost dovedit. De asemenea, în raport cu ceea ce conține art.65 alin.1 din Codul muncii se poate constata cu ușurința că nici una din condițiile desființării locului de muncă nu sunt îndeplinite. Astfel desființarea postului trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă. Se apreciază că prima condiție nu este îndeplinita întrucât angajatorul nu a prezentat nici o dovadă că din cele 624 de posturi care urmau să fie desființate la nivel persoana juridică SRTV, rezultă că fiind necesară chiar postul ocupat de contestator.
Mai solicită apelanta să se aibă în vedere că în cauză măsura concedierii contestatorului nu a fost dispusă ca urmare a desființării locului de muncă ci ca urmare a unei proceduri de concediere colectivă având în vedere art.66 din Codul muncii de unde rezultă că o concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă.
Referitor la cauza reală și serioasă, se poate observa la fel de ușor că nici această condiție nu a fost îndeplinită, întrucât deși angajatorul a arătat în susținere aspecte legate de dificultăți economice nu a probat și demonstrat că ar fi fost o reorganizare a activității reală și necesară în departamentul în care era angajat contestatorul. Așa cum rezultă din art.17 și art.40 alin.2 din Codul muncii, din care reiese indubitabil obligația angajatorului de a comunica, periodic salariaților situația economică și financiară a instituției cu excepția informațiilor sensibile sau secrete, prin divulgare, care simt de natură să prejudicieze activitatea angajatorului. Nu au fost produse documente/dovezi din care să rezulte criteriile și modul de notare la probele memoriu de activitate, grilă și interviu și nu se cunoaște nici cum au fost considerate bune și notate în consecința răspunsurile la proba grilă și interviu.
De asemenea, nu se cunoaște care au fost criteriile și implicit modul de notare în baza acestora, a memoriului de activitate în condițiile în care ele nu au existat și în măsura în care această probă avea pondere de 50%.
În această situație se poate afirma că s-a mers pe criterii oculte și subiective, totul făcându-se dupa bunul plac –„ad libitum”- al șefilor instituției și comisiilor de selecție, dar acesta nu poate constitui un criteriu de selecție cu mențiunea că în acest fel situația scapă de sub control și nu se poate verifica modul în care s-a făcut notarea în linsa criteriilor de acordare la cele 3 probe.
Intimata a depus la dosar o probă care nu este pertinentă deoarece înscrisul denumit "Ghid pentru evaluarea memoriilor de activitate - definiție conform dispozițiilor art. 2 ai R. (corect ROD), selecție", este un înscris care nu a fost elaborat și atașat anterior desfășurării procedurilor de selecție a salariaților, astfel cum prevedea Hotărârea C.A. nr. 121/29.10.2012, ci fabricat pe parcursul procesului.
Acest aspect se poate observa pe de o parte din analiza tuturor înscrisurilor depuse de intimată printre care se afla Hotărârea 121/2012 cu anexele aferente, neregăsindu-se și acest Ghid (exemplarul depus la dosar este fără număr de înregistrare, semnătura și stampila consilului TVRV, iar pe de altă parte, Hotărârea nr. 121/2012, anexa 1 R.O.D. ca și toate anexele existente la data inițierii procedurilor de selecție, au fost publicate pe INTRANET (pagina internă A SITE TVR), la secțiunea proces de selecție, însă nici în această formă de publicitate electronică nu a se regăsește acest ghid.
Așadar, acest înscris denumit ghid depus la dosarul instanței a fost produs abia cu ocazia derulării procesului așa cum am mai arătat, fiind întocmit ulterior procedurilor din luna noiembrie 2012, „pro causa".
Cu toate acestea, dacă s-ar admite prin absurd că a existat la momentul inițierii procedurilor de selecție, acesta nu a fost făcut public, cu consecința că nu este opozabil salariaților, încălcându-se prevederile art. 243 alin. 3 coroborate cu art. 242 din Codul Muncii.
Totodată, se apreciază că intimata a depus în mod excesiv o multitudine de înscrisuri care nu sunt relevante judecării cauzei din perspectiva criticilor apelantei, înscrisuri cu care nu se intenționează decât o îngreunare a activității instanței, cu scopul vădit de a produce confuzii.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse de intimata, a fost notificat și invitat la consultări doar un singur sindicat S.P.U.S.Tv, deși existau Ia nivel SRTV 5 (cinci) sindicate cu mențiunea că, 2(două) dintre ele, erau constituite cu mult timp înaintea singurului sindicat notificat să se prezinte la consultări, acesta fiind un fapt de notorietate, conducerea instituției având cunoștință de acest lucru.
Prin această abordare, intimata a ignorat regulile privind desfășurarea dialogului social, prevederile legii nr. 62/2011 în dauna celorlalte sindicate, deși aveau calitate de calitatea de partener social cu consecința că se impune aplicarea sancțiunii nulității concedierii salariatei apelante și a nesocotit și prevederile art. 148 alin.(1) din acest act normativ.
Demn de remarcat și de reținut mai este și faptul că:
Ulterior concedierii s-au făcut achiziții cu sume de sute de mii de euro (cel mai frumos exemplu, fiind acela că s-au achiziționat printre altele 140 de autoturisme în condițiile în care la nivel SRTV mai erau numai 70 de șoferi);
Tot ulterior concedierii, în același an, pârâta a făcut reangajări fără concurs, în număr consistent, aproximativ 200 de persoane, care inițial (după concediere) au fost angajate pe perioadă limitată, iar în data de 8, 9, și 10 decembrie 2013 acestor persoane li s-a transformat contractele de muncă încheiate pe perioadă determinată în contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată, fondul de salarii crescând cu circa 1 milion de euro, fapt reclamat într-un interviu de unul din membrii consiliului de administrate, prin încheiere de acte adiționale la vechile contracte de muncă.
Potrivit adresei SPUSTv, depusă la dosar, pârâta a suplimentat fondul de salarii cu peste 500.000 Euro, prin încheierea unor contracte de prestări servicii, aceasta fiind în fapt o modalitate de angajare mascată.
Concluzionând cele învederate mai sus, se apreciază că este inadmisibil ca în condițiile în care se face o concediere colectivă pentru reducerea fondului de salarii și în condițiile în care peste 600 de persoane sunt concediate fondul de salarii și implicit plățile cu salariile să fie majorate consistent.
În condițiile în care resursele financiare erau gospodărite în mod corect și eficient, practic concedierea nu se mai justifică, sens în care se mai menționează că din cauza lipsei de personal numărul orelor suplimentare făcute de angajații ramași pentru asigurarea funcționarii SRTV au crescut foarte mult și implicit plățile suplimentare făcute în acest sens s-au majorat corespunzător într-un mod consistent.
Pe cale de consecință: singura concluzie care se poate trage, este că în cauză concedierea nu s-a făcut efectiv și nici nu s-a bazat pe o cauză reală și serioasă și nici nu s-a avut în vedere diminuarea fondului de salarii care după concediere s-a majorat.
În fapt, fiind vorba numai de o schimbare a personalului prin angajarea altor persoane totul având la baza bunul plac al angajatorului „ad libitum” care s-a bazat exclusiv pe criterii subiective/arbitrare și interese de grup așa cum afirma SPUSTv(Sindicatul pentru Unitatea Salariaților din Tv) fondate pe altceva decât pe profesionalismul angajaților și interesul legitim al instituției.
Se mai arată și faptul că deși în toată perioada scursă de la concediere, a făcut nenumărate cereri/demersuri de reangajare, acestea au fost ignorate, în disprețul obligațiilor legale pe care intimata trebuia să le respecte, angajând fie persoane care au nu aveau pregătirea și experiența salariatei apelante, fie persoane din exterior, fie suplimentând numărul locurilor de muncă din compartimentul în care lucra și aceasta, fie menținând în continuare persoane care la selecție obținute punctaje slabe și care inițial se aflau pe lista de persoane concediate.
Lipsa unor criterii clare de evaluare a salariaților, dar și a unor criterii de distribuire pe posturile rămase, încălcând prevederile art. 17 alin. 3 lit.e, art. 76, art. 242 lit. i), art. 243 alin. 1, din Codul muncii, pe de o parte, iar pe de altă parte, încălcând prevederile art. 52 bis din Contractul colectiv de muncă la nivelul anilor 2012-2013.
Deși existau criterii de evaluare a realizării obiectivelor de performanță prin Contractul Colectiv de muncă, art. 52 bis din CCM, și respectiv prin contractul individual de muncă, contestatorul fiind evaluat în septembrie 2012 (dar și în anii anteriori) acestea au fost încălcate de către intimata înlocuindu-le cu așa-zisele criterii de selecție, dovedite a fi nerelevante și profund viciate.
Aspectele privind vicierea procedurii de selecție au fost sesizate patronatului intimatei în nenumărate rânduri de către sindicate, care potrivit legii, statutului și contractului colectiv aveau astfel de competențe.
Prin procedurile de selecție astfel efectuate, intimata a încălcat principiul nediscriminării, al egalității de tratament față de toți salariații prevăzut de art. 5 alin. 1, și principiul consensualității și al bunei credințe prevăzut de art. 8 alin. 1 din Codul Muncii.
Totodată, prin nerespectarea prevederilor ce impuneau intimatei redistribuirea contestatorului pe posturile rămase (dacă s-ar admite prin absurd că postul salariatei apelante s-ar fi desființat), sau pe posturi inferioare pregătirii acesteia care existau și erau vacante.
La nivel persoană juridică SRTV în speță la nivelurile teritoriale, această decizie de concediere este lovită de nulitate așa cum s-a mai menționat, potrivit prevederilor art. 76 lit. c) și d) cât și art. 69 alin. 2 lit. d), art. 69 alin. 3 din Codul Muncii.
S-au încălcat dispozițiile art. 69-72 din Codul Muncii și sub aspectul că intimata nu a notificat toate sindicatele, în vederea derulării consultărilor aspect care a mai fost invocat și dovedit prin faptul că intimata nu a produs/depus documente la dosar.
În încheiere și pentru ca instanța să facă o corectă evaluare a situație de fapt, solicită a se avea în vedere că pe lângă faptul că în cauză concedierea salariatei apelante a fost ilegală și abuzivă angajatorul fără acceptul acesteia, ca și în cazul colegilor săi, a publicat în mass media date personale și informații legate de nota obținută la această selecție aducându-se nu numai un prejudiciu de imagine, dar anulându-i practic angajarea la instituții private de profil.
Dispoziții legale și reglementarii interne încălcate de pârâta SRTv și pe care nu a ținut seama instanța de fond la pronunțarea hotărârii atacate cu apel în cauză, acesta fiind un alt motiv care duce la concluzia că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală.
-278 alin.1 Codul Muncii și 2551,2553 ,2554 Nou Cod Civil;
-Art.75 alin.1, 76 lit.a, b, c, d;
-Art.68-72, 69,alin. 1, 69.alin. (2) lit.d, 69,alin. (3) raportat la art.78 Codul muncii;
-Art.5 alin.(1), art.8, art.17 alin.3 lit.e, art. 40 alin.(1) lit.f, 242( și cu precădere art.242 lit.i), 243 alin.1 și alin.3 din Codul muncii;
-Prin procedurile de selecție astfel efectuate, intimata a încălcat principiul nediscriminării, al egalității de tratament față de toți salariații prevăzut de art. 5 alin. 1, și principiul consensualității și al bunei credințe prevăzut de art. 8 alin. 1 din Codul Muncii;
-art.22, art.27(4), Art.45 (1), art.47(l) și (2), art.49 alin(l) și alin.(2) art. 52 și 52 bis din CCM;
- Potrivit procedurilor prevăzute în CCM (contract colectiv de muncă) și CIM (contract individual de muncă) trebuia să se țină seama la concediere de evaluarea din septembrie 2013. Tot aici se mai menționează că Procedura de selecție instituită de angajator unilateral în noiembrie-decembrie 2012 nu este reglementată nici de codul muncii nici de CCM .
-art.272 Cod muncii – pârâta nedepunând la dosar probele solicitate deși sarcina probei revenea acesteia, precum și obligația de a depune la dosar toate actele care au stat la baza deciziei de concediere atacată;
-Art.7 alin.9, art.8, art. 10 alin.2 lit.g-i, art. 10 alin.3, art. 15 și art. 17-19, art.21 și art.23 din Regulamentul de organizare și desfășurare a selecției;
- Nu au fost produse dovezi din care să rezulte că a fost respectată procedura concedierii instituită de art.69-72 din Codul muncii, cu mențiunea că o nulitate absolută nu poate fi acoperită de instituirea unilaterală de către angajator a unei alte proceduri decât cea prevăzută de lege;
- Actele depuse la dosar nu au valoare probatorie neîndeplinind condițiile cerute de lege (neînregistrate, nesemnate, neștampilate);
- Înainte de selecție, fără nici un temei legal a fost întocmită de angajator o listă "ad libitum" cu 300 de persoane scutite de examen și după selecție alta cu 55 de persoane care se consideră a fi cazuri sociale care nu au participat decât într-o mică parte la selecție pentru cazuri sociale. Demn de remarcat este faptul că cei 55 de salariați de pe acesta lista trebuiau stabilit potrivit art. 52 bis din CCM, la balotaj numai după participarea la selecție. -
- Potrivit art.23 alin.1 din Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea selecției cei peste 300 de salariați aflați în concedii medicale ale căror contracte de muncă erau suspendate, trebuiau supuși selecției după încetarea suspendării contractului de muncă, lucru care nu s-a mai întâmplat creându-se o discriminare față de ceilalți colegi în sensul că toți cei aflați în această situație au rămas în continuare angajați ai SRTV;
- Selecția trebuia făcută la nivel Persoana Juridică SRTV. Nu s-a procedat așa întrucât la nivel persoana juridică SRTV existau mai multe locuri vacante atât la nivelul pregătirii salariatei apelante cât și sub pregătirea contestatorului, situație în care ar fi acceptat un astfel de post în măsura în care i s-ar fi dat această posibilitate decât să fie șomeră.
- Ulterior concedierii, s-au făcut nenumărate angajări, acesta fiind și motivul pentru care pârâta SRTV nu a depus la dosar situația angajărilor așa cum rezultă indubitabil din REVISAL. În plus, trebuie arătat că în perioada 8-10 decembrie 2003, 200 de contracte de muncă pe perioada determinate au fost transformate în contracte pe perioadă nedeterminată persoanele în cauză fiind angajate fără concurs iar fondul de salarii din datele noastre s-a mărit cu peste 1 milion de euro.
- Nu au fost comunicate și nu au existat criterii stabilire ordine prioritate la concediere deși art.69 alin.2 lit.d Cod muncii era imperative.
- Nu au existat criterii de selecție și nici lipsa criterii unitare de notare la cele 3 probe, în baza cărora să se facă departajarea candidaților la selecție.
În fapt, nu a avut loc nicio concediere ci numai o redenumire a posturilor, atribuțiile de serviciu fiind identice, mai mult, desființarea posturilor și locurilor de muncă în cauză nu s-a făcut înaintea concedierii ci concomitent cu aceasta și niciodată nu a fost probata de pârâta SRTv desființarea efectivă a locului său de muncă și, implicit, a postului ocupat de contestator înaintea concedierii.
Alte considerente care trebuiau avute în vedere de instanța de fond la pronunțarea hotărârii atacate se referă la faptul că:
Pârâta SRTV nu a ținut seama de nimic, (Lege, Constituție, Regulament de organizare și desfășurare a selecției, Metodologie de evaluare a performantelor profesionale individuale a personalului executive din SRTV în vigoare la data selecției evaluarea profesională din septembrie 2012 și CCM) cu ocazia selecției din noiembrie-decembrie 2013, profesionalismul, comportamentul la locul de muncă, calificativele obținute pe perioada angajării, evaluarea profesională din septembrie 2012, fiind nesocotite.
Analizând sentința civilă nr.1937/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, solicită ca în pricina de față să se mai aibă în vedere și motivele pe care le învederează în continuare, de unde rezultă de asemenea că această hotărâre este netemeinică și nelegală.
1.În cuprinsul hotărârii atacate se poate constata cu ușurința că, instanța de fond a preluat efectiv apărări făcute de intimată, precum și pasaje din decizia de concediere, trecând peste faptul că legea se dă în aplicare nu în interpretare și că acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu poate să o facă.
Demn de remarcat mai este și faptul că la fila 24 din hotărâre instanță de fond recunoaște că: "la nivel procedura de selecție a personalului în vederea concedierii, aplicată corect de intimata, nu a fost conforma cu dispozițiile legale, fiind încălcate dispozițiile art.69 alin.3 din codul muncii”. Mai mult, la fila 25 din aceiași sentința civilă, instanță de fond mai reține tot în mod greșit și că " prin încălcarea dispozițiilor art.69 alin 3 din Codul muncii de către SRTV, contestatorului nu i s-a produs nici un prejudiciu - ca și când legea ar fi dată în interpretare și nu în aplicare așa cum este corect și normal.
În plus această abordare a instanței de fond este inacceptabilă din cel puțin următoarele considerente:
Primul criteriu de departajare a salariaților în vederea stabilirii ordinii de prioritate la concediere îl reprezintă evaluarea realizării obiectivelor de performanță, iar angajatorul nu poate stabili, prin derogare de la prevederile imperative ale Codului muncii, în Contractul de muncă ori în documente încheiate de angajator și sindicatul reprezentativ, alte criterii prioritare, precum protecția socială a angajaților.
În consecință, întrucât art.51 alin 2 din Contractul colectiv de muncă contravine art.69 alin 3 din Codul muncii, nu poate fi aplicat în speța de fată. Așadar procesul verbal din data de 23.01.2013, încheiat cu prilejul întâlnirii dintre reprezentanții Patronatului și ai sindicatului reprezentativ SPUSTV, prin care s-a stabilit ocuparea a 55 de posturi din organigramă pârâtei de salariați aflați în situații dificile care sunt exceptați de la procedura de selecție, având la baza hotărârea nr. 1/23.01.213 a Consiliului de Administrație al SRTV, conform căreia 2935 de posturi prevăzut în schema organizațională cuprinsă în Programul de redresare economică a SRTV, aprobat prin HCA nr.110/2012, se suplimentează cu 55 de posturi și va fi de 2450 posturi este nelegal, întrucât încalcă prevederile art.69 alin. 3 din Codul muncii.
În consecința, întrucât 55 de angajați au fost exceptați de la procedura evaluării obiectivelor de performanță, procedura de concediere colectivă a fost realizată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale secțiunii a 5-a din Capitolul IV din Codul muncii, prin urmare intervine sancțiunea nulității absolute, prevăzute de art.78 din Codul muncii(Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută).
Față de aceste considerente, solicită a se reține că decizia de concediere contestată este nulă, ca urmare a nerespectării procedurii de concediere colectivă.
2. Deși nu au fost depuse la dosar înscrisuri fără valoare probatorie, acestea nefiind înregistrate, semnate, stampilate și asumate, în mod greșit (refuzându-se totodată și verificarea de scripte), instanța de fond a considerat că documentele depuse de intimata sunt acoperitoare în ce privește respectarea legii în procesul de concediere trecând cu ușurința peste faptul că o nulitate absolută nu poate fi acoperită prin instituirea unilaterală a unei selecții, nereglementate de Codul muncii și CCM pe unitate, acesta nefiind motiv de neaplicare a prev. art.68-72 din Codul muncii și cu precădere a art.69 alin( 3) așa cum a fost el modificat de Legea nr.40/2011.
3. De principiu, un Contract Colectiv de Muncă nu poate modifica sau completa un text de lege astfel ca prevederile art.52 bis din CCM nu pot avea forță juridică superioară art.68-72 din Codul muncii și cu precădere art.69 alin.(3) din acest act normativ.
În raport și cu aceste considerente instanța de fond a interpretat în mod defectuos prevederile art.69(3) din Codul muncii și în general art.69 din același act normativ, precum și prevederile CCM pe unitate.
4. Instanța de fond în loc să facă o analiză temeinică a situației de fapt a preferat ca în conținutul deciziei atacate mai mult să justifice hotărârea netemeinică și nelegală atacată prin fraze fără acoperire juridică la care se adaugă și faptul că între sentința civilă 1937/19.02,2014 și sentința civilă nr.1938/19.02.2013 există mute fraze similare, uneori confundându-se reclamantul în cauză. Tot aici se mai adaugă că până în momentul de față mai mult de 25 de complete de judecată pendinte de Tribunalul București, în cauze similare și având ca unul din motive nerespectarea de către intimata SRTV a prevederilor art.68-72 din Codul muncii și cu precădere a dispozițiilor art.69 alin.(3)au dat hotărâri favorabile, ori practica și literatura juridică de specialitate au statuat faptul că la similitudine de spețe trebuie să existe similitudine de hotărâri.
5. Art.76 lit.c din codul muncii precizează în mod expres că decizia de concediere trebuie, să conțină sub sancțiunea anularii "criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin.(2) lit. d din Codul munci” legea nefăcând distincție sau referire că dacă în conținutul deciziei de concediere se precizează cum s-a întâmplat în cazul de față în conținutul deciziei de concediere atacate că "în cadrul procesului de consultări dintre partenerii sociali au fost analizate și convenite criteriile în baza cărora să fie stabilită ordinea de prioritate la concediere …." fără însă a se trece distinct care sunt acestea atât pentru transparență cât și pentru posibilitatea verificării modului în care se va face selecția înseamnă că obligația legală este îndeplinită.
6. art.76 lit.d prevede ca obligație a angajatorului ca în conținutul deciziei de concediere să se regăsească lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care aceștia urmează să opteze pentru un loc de muncă vacant, ori în situația de față aceste elemente obligatorii nu se regăsesc în conținutul deciziei de concediere deși la nivelul persoana juridică SRTV existau peste 100 de locuri de muncă vacante multe fiind corespunzător pregătirii profesionale a salariatei apelante sau sub pregătirea profesională a acesteia. Or în raport de prevederile legale în ce privește obligarea angajatorului de a respecta și aplică necondiționat prevederilor art.76 lit.c și d din Codul muncii, orice altă discuție este străină de lege.
7. Și în ce privește aplicarea art.75 alin.1 din Codul muncii raportat la art.2551, 2553 și 2554 cod civil apare cel puțin de neînțeles de ce instanța de fond a nesocotit și aceste texte de lege privind acordarea termenului de preaviz, în condițiile în care reglementările legale sunt clare și obligatorii situație în care acordarea a mai puțin de 20 de zile de preaviz că și în cazul de față duce la nulitatea deciziei de concediere.
Consideră apelanta că legea ar trebui să fie aplicată unitar cel puțin în această materie cu mențiunea că în țară alte instanțe de control judiciar (Tribunalul M., Curtea de Apel M., Curtea de Apel Cluj) au aplicat strict prevederile legale invocate, iar Curtea de Apel București s-a pronunțat clar în ce privește obligarea respectării dispozițiilor art.68-72 din Codul muncii, la concediere, organizarea selecției respective, nu se putea substitui dispozițiilor legale imperative ale art.68-72 și art.76 din Codul Muncii în vigoare la data concedierii reclamantului.
8. Demn de remarcat mai este că apelantul a învederat instanței peste 20 de încălcări ale legii, contractului de muncă pe unitate și regulamentului de organizare a selecției, instanța s-a rezumat la o analiză sumară fără consistență totul reducându-se la copierea unor texte de lege în special din Codul muncii sau simple afirmații fără acoperire juridică.
9. Analiza deciziei de concediere s-a făcut în mod superficial și probabil instanța a fost mai mult impresionată de volumul actelor depuse de SRTV care în proporție de peste 95 % nu avea legătură cu obiectul cauzei. În plus deși SRTv a folosit ca justificare numai termini generali fără nimic la concret sau probat, ca de exemplu modernizare și retehnologizarea instituției sau efectuarea de noi investiții care nu au nici o legătură serioasă și reală cu concedierea, totuși instanța a apreciat (greșit în opinia apelantei) că motivația este suficientă.
Totodată, intimata a arătat că atât în cazul celor 309 salariați excluși din start de la concediere cât și în cazul celor 55 de persoane considerate cazuri sociale sunt îndeplinite condițiile legii fără însă a prezenta dovezi/justificări de unde să rezulte indubitabil ca aceștia îndeplinesc condițiile cerute de lege sau CCM. Or, simplele afirmații lipsite de probe nu pot fi luate în seama la pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
10. Instanța de fond a nesocotit și faptul că în cauză, procedura de selecție a fost viciată, iar Regulamentul de organizare și desfășurare a selecției a fost încălcat în mod grav.
11. În mod greșit și surprinzător, instanța de fond arată că dacă o decizie este emisă după încheierea perioadei de preaviz este aceasta este valabilă, art.75 alin 1 din Codul muncii și art.2551 și 2552 Cod civilă fiind nesocotite.
Astfel, la încheierea termenului de preaviz raportul de muncă/relațiile de muncă încetează acest lucru rezultând în mod clar din conținutul preavizului emis de intimata SRTV situație în care nu se emite imediat decizia de concediere rezulta indubitabil ca acesta subzista.
Într-o atare situație dacă se dorea încetarea raportului juridic de muncă de către angajator ca emiterea deciziei de concediere să se facă nu imediat după încetarea preavizului ci la alt termen atunci acesta era obligat să acorde un nou preaviz. Or, într-o minimă logică juridică rezultă că dacă contractul este în derulare după expirarea preavizului, pentru încetarea contractului de muncă este necesar un nou preaviz. Mai mult de principiu o decizie de concediere se emite după încetarea preavizului și implicit a contractului de muncă/relațiilor de muncă. Demn de remarcat este ca . Tribunalul M., în dosarul nr._ - ramasa irevocabilă, aplicând corect legea, a dat câștig de cauza unui alt contestator.
12. În cauză nu s-a făcut niciodată vorbire de anularea HCA nr.110/28.08.2012 în baza unei hotărâri judecătorești și numai că:
-a ceastă hotărâre a fost emisă de un CA care nu era constituit în baza unei hotărâri constituționale a parlamentului;
- că 8 membrii ai CA au fost numiți în mod incorect prin HCA nr.10/28.08.2012, în condițiile în care potrivit legii CA are 13 membri și pentru ca o hotărâre să fie validă trebuie luată de jumătate plus unu din membrii, situație în care era imposibil acest lucru - de principiu se execută numai dispozitivul deciziei curții constituționale, nu și practicaua, în toate cazurile motivarea neprezentând relevanta la punerea în executare;
- în atare condiții era clar că și actele subsecvente luate de un consiliu de administrație care a fost constituit cu încălcarea constituției nu pot fi valide;
- Curtea Constituționala se poate pronunța numai asupra constituționalității nu și a legalității.
Apelanta arată că este convinsă că în orice altă țară din UE într-un caz similar toate hotărârile luate de un astfel de CA nu erau valabile din punct de vedere constituțional și juridic.
13. Procedura de selecție a personalului a fost viciata, fapt recunoscut chiar de către instanța de judecată (pagina 24) - fiind încălcate prevederile art. 69 alin (3) Codul Muncii. Instanța reține în mod eronat faptul că prin încălcarea dispozițiilor respective contestatorului nu i s-a produs în mod concret nici un prejudiciu. În realitate, a fost prejudiciată prin faptul că i s-a impus să aleagă doar două opțiuni (posturi) în vederea evaluării - fiind limitat în alegerea, în condițiile în care la acel moment încă nu se comunicase lista posturilor vacante.
14. În privința efectivității deciziei de desființare a postului apelantei - acesta nu a fost desființat în mod efectiv, intimata SRTV nefăcând nici o dovadă în acest sens.
16. Instanța de fond a trecut cu superficialitate peste faptul că în cauză intimata SRTV nu a depus la dosar, deși avea potrivit legii sarcina probei, actele/documentele care trebuiau întocmite de membrii comisiei de selecție în raport de prevederile exprese ale art.10 lit g-I din Regulamentul de organizare și desfășurare a selecției, respectiv:
- consemnările din documentele redactate la finele fiecărei etape privind punctajul acordat - calculul punctajuluui obținut și procesul verbal al selecției
- dovada predării pe bază de proces verbal, reprezentanților desemnați de Departamentul Resurse Umane a documentelor care au stat la baza stabilirii rezultatului final al selecției în raport cu cele învederate procedura de selecție a fost viciata și sub acest aspect.
Un alt aspect demn de remarcat este faptul că postul reclamantei era prevăzut la o subunitate a angajatorului, pentru că acest post nu era unic la nivel de angajator. În plus, la data de 31.01.2013 existau la nivel de angajator 101 posturi vacante, din care peste treizeci de posturi similare celui ocupat de apelantă, precum și posturi sub pregătirea sa profesională, ce nu i-au fost oferite, deși ar fi fost dispusă să accepte orice post.
Față de considerentele expuse, apelanta solicită admiterea apelului.
La data de 01.10.2014, intimata SRTV a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat, cu obligarea apelantei contestatoare la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată și probele administrate în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art.477 și următoarele din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază apelul nefondat pentru următoarele considerente:
În fapt, Curtea reține că apelanta contestatoare a fost notificată de intimată să participe la procesul de selecție al personalului din SRTv, notificare pe care aceasta a semnat-o cu obiecțiuni, arătând că a luat la cunoștință, cu mențiunea că se încalcă legea, Constituția și contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. Acest refuz a fost concretizat și în notificarea comunicată de apelantă intimatei la data de 13.11.2012, prin care aceasta a învederat motivele refuzului de a participa la procesul de selecție. (filele nr.61-63, vol.I dosar fond).
Prin decizia nr.702/15.03.2013, intimata S. R. de Televiziune a dispus că începând cu data de 18.03.2013 încetează contractul individual de muncă al apelantei B. L. D., înregistrat sub nr.9908/15.03.2006, angajată a societății pe funcția de realizator emisiuni TV, în cadrul Direcției Editoriale, Redacția Istorie, Religie, ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de aceasta. S-a mai consemnat că începând cu data de 18.02.2013, apelanta a beneficiat de un termen de preaviz de 20 de zile lucrătoare.
Un prim motiv de apel formulat în cauză privește termenul de preaviz acordat, de mai puțin de 20 de zile lucrătoare, aspect asupra căruia Tribunalul s-a pronunțat în sensul că nu reprezintă un motiv de nulitate al deciziei de concediere, cel mult, apelanta având dreptul la despăgubiri. În acord cu prima instanță de judecată, Curtea apreciază că nerespectarea termenului de preaviz poate determina doar obligarea angajatorului la plata de despăgubiri pentru zilele de preaviz neacordate, nefiind o cauză de nelegalitate a deciziei de concediere.
Un alt aspect ce prezintă relevanță în analiza criticilor formulate în continuare de apelanta contestatoare îl reprezintă faptul că apelanta a obținut în urma selecției realizate un punctaj de 0,00 și nu a fost cuprinsă în categoria persoanelor cu probleme sociale, motivat de refuzul declarat de a participa la procesul de selecție. Așa cum a reținut și prima instanță de judecată, măsura concedierii apelantei a fost luată pe fondul reducerii numărului de locuri de muncă care formau postul de realizator emisiuni RTV din cadrul Direcției Editoriale, Redacția Istorie, Religie. În noua structură rezultată în urma procesului de reorganizare, postul de realizator Emisiuni RTV a fost comasat cu postul de Publicist Comentator, noul post creat fiind de Jurnalist TV Senior. Postul de realizator Emisiuni RTV era compus din 216 locuri de muncă, postul de Publicist Comentator avea în componență un număr de 8 locuri de muncă, însumate rezultând 224 locuri de muncă. Ulterior comasării acestor două posturi, numărul de locuri de Jurnalist TV Senior au fost de 112, rezultând o reducere cu 112 locuri, ce au fost desființate.
Criticile formulate de apelanta contestatoare privind instituirea de către angajator a unui proces unilateral de selecție, cu încălcarea art.69 alin.3 din Codul muncii, sunt apreciate de Curte ca fiind neîntemeiate. Prevederile art.69 alin.3 interpretate prin raportare la alin.2 lit. d din Codul muncii, indică generic ca și criteriu primordial de departajare a salariaților criteriul competențelor profesionale ale salariatului. Această prevedere este reținută, de asemenea, în art. 52 și 52 bis din Contractul Colectiv de muncă, care face vorbire despre departajarea salariaților după evaluarea performanțelor profesionale individuale. Așadar, nu este indicat în mod expres și nu este definită noțiunea de competență profesională a salariatului, context în care angajatorul din prezenta cauză a aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea selecției salariaților Societății Române de Televiziune, în cuprinsul căruia a stabilit procedura și etapele de selecție, înființarea comisiilor de selecție, atribuțiile și obligațiile membrilor acestora. În cuprinsul Capitolului III, intitulat Analiză, notare și evaluare. Rezultatul selecției, au fost stabilite prevederi exprese referitoare la conținutul fiecărei probe (proba grilă, memoriu de activitate și interviu), la procedura de notare și la modalitatea de calcul al notei finale.
Potrivit art.69 alin.2 lit. d din Codul muncii, în cazul concedierilor colective pentru motive care nu țin de persoana salariatului, aceasta trebuie realizată potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, în baza unor criterii de selecție pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere. În acest sens în aplicarea prevederilor art.52 Bis din contractul colectiv de muncă aplicabil, care prevedeau ca această ordine de prioritate să se realizeze pe baza performanțelor individuale, intimata a procedat la elaborarea unui Regulament de organizare și desfășurare a selecției care trebuia realizată comparativ. În baza acestuia, plecând de la criteriul evaluării performanțelor individuale, intimata a declanșat o procedură de selecție care urmărea în mod concret realizările profesionale ale salariaților, evaluarea realizându-se în cadrul a trei probe unitare (memoriu de activitate, interviu și test grilă), prin intermediul mai multor comisii de selecție.
Așadar, apreciind conținutul noțiunii de competență profesională a salariatului, intimata din prezenta cauză a declanșat procedura de selecție și evaluare potrivit Regulamentului privind organizarea și desfășurarea selecției salariaților Societății Române de Televiziune, în baza hotărârii Consiliului de Administrație al acesteia. Împrejurarea că apelanta a fost evaluată în luna septembrie 2012, nu constituie un element în sine care prin el însuși să fie apt să invalideze procedura de evaluare și concediere realizată în luna februarie 2013, intimata hotărând și organizând în conformitate cu art.69 alin.3 C. muncii.
Angajatorul nu era obligat să facă departajarea în funcție de evaluarea din septembrie 2012, atâta vreme cât departajarea s-a realizat în funcție de performanțe profesionale, selecția fiind realizată în funcție de performanțele profesionale în cadrul unui proces de selecție, proces stabilit prin consultări între angajatorul pârât, care în acord cu sindicatul reprezentativ, a conchis că ordinea de prioritate la concediere să se realizeze în baza unui proces de selecție la nivelul întregii societăți care să constea în trei probe. Selecția s-a realizat prin intermediul unor comisii de selecție în care sindicatul a avut observatori.
Nu se poate reține susținerea apelantei contestatoare că nu s-a avut în vedere activitatea fiecărui angajat și nu s-a evaluat performanța sa profesională până la momentul concedierii, deoarece departajarea s-a făcut pe baza a trei probe, memoriu de activitate, interviu și test grila, ori doar testul grilă a urmărit verificarea cunoștințelor profesionale teoretice, memoriu de activitate urmărind traseul profesional și realizările profesionale, iar interviul urmărea susținerea, în fața comisiei, a activității profesionale și a informațiilor cuprinse în memoriul de activitate.
În ceea ce privește criticile formulate în apel privind modalitatea efectivă în care s-a desfășurat procesul de selecție, respectiv privind transparența și previzibilitatea procedurii de selecție, aducând argumente și pentru modalitatea de desemnare a membrilor comisiei și de testare, Curtea reamintește că din înscrisurile depuse chiar de apelanta contestatoare la dosarul cauzei rezultă că aceasta a fost notificată expres asupra circumstanțelor de loc, timp și mod de depunere a documentelor solicitate în vederea participării la procesul de selecție organizat pentru departajarea profesională a salariaților, aceasta refuzând să participe.
Or, Curtea nu poate reține pertinente aceste critici, în condițiile în care apelanta contestatoare nu a fost participantă la procesul de selecție și nu a fost vătămată direct de o pretinsă modalitate de desfășurare a acestuia. Pentru a se putea prevala în cadrul contestației deciziei de concediere întemeiată pe art. 65 prin raportare la art. 69 din Codul muncii de o eventuală nelegalitate a procedurii de selecție, apelanta contestatoare trebuia să justifice un interes direct în ceea ce o privește. D. fiind faptul că și-a manifestat opțiunea neparticipării la procedura desfășurată de angajator, nu poate susține cu temei că pretinsele nelegalități o vizează. În consecință, toate criticile invocate în cuprinsul contestației introductive și reiterate în calea de atac a apelului referitoare la nelegalitatea procesului de organizare și desfășurare a selecției salariaților din cadrul Societății Române de Televiziune vor fi înlăturate.
În ceea ce privește cauza reală și serioasă justificată prin criticile referitoare la noile angajări operate de societate și cazurile sociale neanalizate, Curtea reține următoarele:
Este cert că desființarea postului în cadrul măsurii de concediere colectivă a avut loc în contextul restructurării motivate de dificultăți financiare și nevoi de redresare economică, în condițiile sancționate prin memorandumul aprobat de Guvernul României, pentru eșalonarea datoriilor fiscale, ceea ce a impus, între altele, și modificarea organigramei prin reducerea masivă a schemei de personal.
În analiza dispozițiilor legale aplicate de angajator, respectiv art. 65 din Codul muncii, instanța este limitată la a verifica dacă măsurile preconizate în cadrul reorganizării nu sunt fictive, respectiv dacă există o manifestare de voință a organelor decizionale, prin care să se statueze asupra continuării activității într-o organizare diferită, lăsată exclusiv la latitudinea societății. În cauza de față există Hotărârea nr.110/28.08.2012 a Consiliului de Administrație a TVR, aprobată în baza Hotărârii nr.106/10.08.2012 a aceluiași organ decizional, pentru aducerea la îndeplinire a Programului de redresare economică, ratificat prin Hotărârea nr.121/29.10.2012, în sensul modificării organigramei prin desființarea a 635 posturi).
Nici susținerile legate de cauza neserioasă a concedierii prin „redenumirea” departamentelor nu pot fi reținute pertinente. Din probatoriul administrat în cauză nu se poate considera că întreaga structura organizatorică a societății, divizată în departamente și servicii a fost doar „redenumită” și nu „restructurată”, în acord cu noua viziune de organizare a societății, cu personal redimensionat, pentru care, angajatorul are competență exclusivă, neputând fi cenzurat de instanță managementul societății ori producerea de consecințe financiare prin concedierile efectuate. Astfel, se constată că postul reclamat a fost propriu-zis înlăturat din structura funcțională a intimatei, fără a mai fi reînființat, măsura concedierii fiind reală.
În privința criticilor ce vizează cele 55 de cazuri sociale, Curtea urmează a le înlătura ca neîntemeiate, față de împrejurarea că nu reprezintă aspecte care să o vizeze în mod direct pe apelanta contestatoare. Acesta nu se află în una din situațiile definite ca fiind caz de protecție socială minimă, iar pe de altă parte nu a făcut dovada că măsura disponibilizării sale a fost influențată, în mod negativ, de acordarea priorității unui salariat, încadrat pe funcția de realizator emisiuni TV, considerat caz social, în condițiile în care apelanta contestatoare a obținut punctajul 0,00 în procesul de selectie.
De asemenea, Curtea va înlătura și susținerile apelantei contestatoare asupra relevanței în cauza a practicii Tribunalului București în spețe similare. Jurisprudența instanței din alte cauze nu poate atrage o anumită soluție într-o cauză care, chiar purtată împotriva aceluiași angajator, diferă sub aspectul situației de fapt și de drept rezultată în urma cererilor părților, a actelor contestate și a probelor administrate.
Neîntemeiate sunt și criticile apelantei contestatoare în sensul că negocierile s-au purtat doar cu sindicatul reprezentativ și nu cu toate sindicatele, fapt ce ar atrage nulitatea concedierii, Curtea apreciind, în acord cu prima instanță, că intimata a notificat intenția concedierii colective și invitația la negocieri tuturor sindicatelor, iar faptul că doar sindicatul reprezentativ (Sindicatul pentru Unitatea salariaților TV) a înțeles să participe la negocieri nu-i poate fi imputat acesteia.
Nu vor fi reținute de Curte nici susținerile apelantei contestatoare în sensul că Hotărârea Consiliului de Administrație nr.110/28.08.2012, în baza căreia s-a aprobat și realizat procesul de restructurare al societății, este lovită de nulitate absolută, ca urmare a faptului că prin Decizia nr.783/26.09.2012, pronunțata de Curtea Constituționala publicată în Monitorul Oficial nr.684/03.10.2012 a fost admisa sesizarea de neconstituționalitate formulată de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Camera Deputaților și s-a constatat că Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012 privind desemnarea membrilor Consiliului de administrație al Societății Române de Televiziune este neconstituțională în ceea ce privește desemnarea candidaților de către grupurile parlamentare reunite ale celor două Camere ale Parlamentului, Concluzia Curții se întemeiază pe chiar conținutul deciziei, în care se arată în mod expres, că potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012 își păstrează prezumția de constituționalitate până la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, astfel încât actele juridice adoptate de Consiliul de administrație al Societății Române de Televiziune până la această dată rămân valabile, sub acest aspect.
Totodată, în decizie se arată că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012 își încetează efectele juridice în privința celor 8 candidați desemnați de către grupurile parlamentare la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv la 03.10.2012, iar Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale constante, puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta.
Având în vedere faptul că atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, împrejurarea că prin decizia curții se prevede expres că actele juridice adoptate de Consiliul de administrație al Societății Române de Televiziune până la data de 03.10.2012 rămân valabile, Curtea apreciază că Hotărârea Consiliului de Administrație nr.110/28.08.2012, în baza căreia s-a aprobat și realizat procesul de restructurare al societății, își păstrează valabilitatea.
În ceea ce privește critica formulată de apelanta contestatoare referitoare la faptul că decizia nu conține - așa cum prevede art. 76 lit. c) coroborat cu art. 69 alin.(2) lit. d) din Codul muncii – criteriile de stabilire a ordinii de priorități, cerute de lege în cazul concedierilor colective, Curtea amintește că potrivit dispozițiilor art. 76 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul Muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu: c) criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art.69 alin.(2) lit.d), numai în cazul concedierilor colective.
În speță, în decizia contestată se menționează că în cadrul procesului de consultări dintre partenerii sociali au fost analizate și convenite și criteriile în baza cărora să fie stabilită ordinea de prioritate la concediere, în concordanță cu art. 52 bis din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, urmărind cu precădere performanțele profesionale individuale ale angajaților încadrați pe locurile de muncă ce urmau a fi reduse numeric și ulterior, în cazurile în care departajarea nu ar fi fost posibilă, urmând a fi aplicate criteriile de departajare socială, astfel cum este prevăzut la art. 52, alin.1 din CCM în vigoare.
De asemenea, în decizia contestată se menționează că pentru a se asigura o deplină transparență și obiectivitate procesului de selecție, reținând că potrivit CCM în vigoare acesta se realizează, cu prioritate, pe baza competențelor profesionale necesare, în funcție de specificul și nevoile fiecărui loc de muncă dintre cele vizate de redimensionare, departajarea personalului se va efectua prin selecția profesională individuală a fiecărei persoane încadrate pe respectivele locuri de muncă. Tot în decizia contestată se menționează că la finele procesului de selecție, în vederea stabilirii ordinii de prioritate la concediere, proces care s-a derulat în perioada 5.11._12 s-a procedat la alocarea personalului pe noua organigramă, în ordinea punctajului obținut, pe baza criteriilor de selecție socială și ținându-se cont de categoriile de persoane protejate, conform legislației aplicabile ori care, după caz, nu au participat la procesul de selecție.
Prin urmare, Curtea apreciază că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 76 lit. c) coroborat cu dispozițiile art. 69 alin.2 lit. d din Legea nr. 53/2003 republicată - Codul muncii.
Sunt neîntemeiate și criticile apelantei contestatoare în sensul că decizia de concediere nu cuprinde lista tuturor locurilor de munca disponibile în unitate și termenul pe care salariatul îl are la dispoziție pentru ocuparea unui loc de munca vacant.
Dispozițiile art. 64 din Codul muncii, la care fac trimitere dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, prevăd la alin. 1 că, în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) și d), precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. e), angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină muncii.
Dispozițiile art. 64 din Codul muncii au în vedere numai situațiile în care concedierea se întemeiază pe motivele prevăzute la art. 61 lit. c) și d) și la art. 56 lit. e) din Codul muncii.
Din interpretarea acestor texte de lege rezultă că decizia de concediere trebuie să conțină lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant numai în situația în care concedierea se dispune pentru motive care țin de persoana salariatului, pentru inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat, pentru necorespundere profesională, precum și în cazul încetării de drept a contractului individual de muncă, ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în muncă a persoanei care a ocupat anterior acel post.
Art. 64 alin. 1 din Codul muncii are caracter de excepție, de strictă interpretare, astfel că orice extindere a sferei situațiilor avute în vedere de art. 64 din Codul muncii în care dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. d) trebuie aplicate este nelegală.
Ca atare, dispozițiile legale înscrise în art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul muncii nu pot fi extinse și la situațiile în care concedierea s-a dispus în temeiul art. 65 din Codul muncii, pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Așa cum judicios a reținut și Tribunalul, prin Decizia nr.6/2011 publicată în Monitorul Oficial nr.444/24.06.2011 - Instanța Supremă, Secțiile Unite a stabilit că „dispozițiile art.74 alin.1 lit. d din C. muncii (anterior republicării după republicare fiind art. 76 alin. 1 lit. d) nu se aplică în situația în care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, în temeiul art.65 din C. muncii”.
În privința efectelor rezultatelor asumate ca atare ale evaluării, Curtea reiterează că ea nu este organ de control al concedierii efectuate de televiziunea publică în ansamblul său, ci doar judecătorul cazului în speță, așa încât, dacă acesta nu este afectat de vreun motiv de nelegalitate/netemeinicie invocat și dovedit în concret, el nu va fi sancționat pentru cauze generale ori pentru temeiuri aplicabile altor posturi și care-ar putea fi revendicate de alți salariați, în interes propriu.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea apreciază că decizia concedierii în speță, în circumstanțele în care a intervenit, nu este lovită de vreun motiv de nevalabilitate (de formă, fond ori procedurală) care să legitimeze concluzia nulității, astfel că ea rămâne valabilă, asemenea și sentința atacată, corelativ respingerii apelului declarat, ca nefondat, în baza art.480(1) din Noul Cod de procedură civilă. În aplicarea art.453 alin.(1) din același act normativ, va fi obligat apelantul să plătească intimatei cheltuieli de judecată în valoare de 1612 lei, onorariu avocat în apel, sumă apreciată ca potrivită cu obiectul și complexitatea cauzei, miza procesului și munca depusă, situată pe media onorariilor practicate de avocați pentru acest gen de cauze și prin aceasta, de pus integral în sarcina părții căzute în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta B. L. D., având CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat “R. D.” cu sediul în București, sector 6, ..6, ., .>împotriva sentinței civile nr.4608 din data de 15.04.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. R. DE TELEVIZIUNE, având CUI RO_, cu sediul în sector 1, București, Calea Dorobanților nr. 191 și cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. N. C., situat în sector 4 București, .. 9.
Obligă pe apelantă să plătească intimatei cheltuieli de judecată în valoare de 1612 lei, onorariu avocat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. V. D. N. R. I.
GREFIER,
E. D. C.
Red.D.M.V.
Dact.Ș.S./4 ex./30.01.2015
Jud.fond: F. I. V.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2899/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 185/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
