Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2325/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2325/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 1798/116/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1737/2015)
DECIZIE Nr. 2325/2015
Ședința publică de la 16 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. F.
Judecător A. D. Ș.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea apelului declarat de reclamantul S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT CĂLĂRAȘI, în numele și pentru membri de sindicat U. M. M., C. I. A., A. G. F., împotriva sentinței civile nr.209/24.02.2015, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta GRĂDINIȚA CU P. NORMAL NR.1 PERIȘORU, având ca obiect: calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelantul a solicitat prin cererea de apel judecata în lipsă, precum și că în cadrul procedurii prealabile motivele de apel au fost comunicate intimatei la data de 26.03.2015, după care:
Curtea, față de lipsa părților la strigarea pricinii, în raport de prevederile art. 104 pct. 13 din ROIIJ, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în ordinea listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de-a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea de apel înregistrată pe rolul Curții la data de 19.03.2015, apelantul S. liber din învățământ Călărași a criticat sentința civilă nr.209/ 24.02.2015 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. _ , susținând că instanța de fond, prin modul în care a motivat sentința pronunțată a încălcat dispozițiile art.14 alin.5 și ale art.22 alin.2 din Codul de proc.civilă, împunându-se anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în condițiile în care, deșiTribunalul a făcut vorbire despre faptul că salariile personalului nedidactic au fost stabilite potrivit dispozițiilor din Anexa nr.V2b din OG nr.10 /2008, totuși omite faptul că prin acest act normativ, salariile de bază pentru funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat, au fost stabilite, între limitele minime și maxime, între 641(minim) și 675 (maxim), fiind sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară grarantat în plată, care, la data de 1.01.2011, era de 670 ron, despre această împrejurare Tribunalul nefăcând nicio referire în motivarea sa.
Cu privire la salariul de bază, apelanta a redat, în paginile 4 - 13 ale cererii de apel, o . articole dintr-o șir de acte normative, fără a indica, aferent fiecăruia dintre textele citate, relevanța respectivelor acte normative și articolelor citate în raport de pretențiile formulate și de criticile concrete ce trebuie aduse hotărârii judecătorești într-o cale de atac (de altminteri, și cererea de chemare în judecată este aproape identică cu cea prin care a fost declarat apelul).
Căutând o logică a înșiruirii textelor legale neînsoțite de precizări concrete și punctuale referitoare la relevanța lor în cauză, Curtea apreciază că apelanta a dorit să sublinieze faptul că salariul de bază stabilit prin actele normative din domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice și salariul de bază potrivit încadrării la care se face referire în articolul 2 al Hotărârilor de Guvern prin care se stabilește salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată ar fi identice.
În aceeași modalitate, de redarea unor texte legale citate din HG nr.281/1993, OG nr.10/2008, Legea–cadru nr.330/2009, OUG nr.1/2000, Legea–cadru nr.284/2010, Legea nr.285/2010, OUG nr.19/2012, OUG nr.84/2012, OUG nr.103/2013 sunt redate și criticile privind sporul de vechime, abia la finalul paginilor 10-15 fiind expusă susținerea concretă a apelantului referitoare la faptul că din statele de plată a salariilor ar rezulta, fără putință de tăgadă, că nu există nicio diferență între salariul de bază al personalului nedidactic care beneficiază de sporul de vechime în muncă și cel al personalului nedidactic care nu beneficiază de sporul de vechime, cele două fiind identice.
De asemenea, prin cererea de apel a fost criticată și neacordarea, din perspectiva modului de soluționare a capetelor principale de cerere, a contravalorii dobânzii legale cumulată cu reactualizarea sumelor datorate.
Intimata Grădinița cu program normal nr.1 Perișoru nu a formulat întâmpinare.
Asupra apelului, Curtea reține următoarele:
Tribunalul Călărași a respins cererea reclamanților reprezentați legal de către apelant, reținând că salariul de bază al acestora, la care trebuia să fie raportată interdicția instituită prin Hotărârile de guvern ce reglementau valoarea salariului minim pe economie garantat la nivel național în plată, cuprindea nu doar salariul de încadrare, ci și sporul de vechime, context în care veniturile salariale ale reclamanților nu se situau sub salariul minim brut pe economie pentru a fi incidente dispozițiile HG nr.1225/2011, HG.nr.23/22.01.2013 și HG nr.871/2013.
În fiecare dintre cele trei hotărâri de guvern mai sus enunțate, legiuitorul face vorbire despre noțiunea de salariu de bază al personalului din sectorul bugetar.
Problema în speță este aceea de a decela dacă, pentru intervalul 1.01._13, noțiunea de salariu de bază este altceva decât salariul de bază minim brut pe bază prevăzut în HG nr.1225/2011 aferent anului 2012 și în HG nr.23/2013, abrogată prin HG nr.871/2013, aferent anului 2013 sau cele două noțiuni_ cea de salariu de încadrare și cea de salariu de bază minim brut_ ar avea, pentru personalul salarizat din fonduri bugetare, aceeași semnificație și intenționalitate juridică.
Pentru intervalul cuprins între 1.05. 2011 și 31.12. 2012, precum și începând cu data de 1.01.2013, cei trei reclamanți, rescpetiv U. M. M., C. I. A. și A. G. F., au primit salarii corect calculate în raport de dispozițiile legale aplicabile.
Conform articolul 2 din HG nr.1225/2011 și din HG.871/2013, pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salarului de bază minim brut pe țară.
În acest salariu de bază au fost incluse, începând cu data de 1.01.2010, toate sporurile prevăzute în Anexele la Legea nr.330/2009, în anul 2010 apărând doar mențiunea, în OUG nr.1/2010, potrivit căreia aceste sporuri, care se introduc în salariul lunar de încadrare brut (respectiv salariul de bază despre care făceau vorbire dispozițiile Legii nr.330/2009), vor continua să fie acordate doar în măsura în care personalul își mai desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Așadar, prin Legea nr.330/2009, urmată de OUG nr.1/2010, legiuitorul a introdus sporurile care se adăugau, până la data de 31.12.2009, distinct de salariul de bază inițial, într-o nouă formă a salariului de bază care includea nu doar sporul de vechime, ci și alte sporuri, cum a fost, spre exemplu, cazul sporului pentru condiții vătămătoare, cât timp acest din urmă spor a fost acordat.
Scopul acestor includeri a fost acela ca cei aflați în activitate la data de 1.01.2010, în raport de noua concepție a legiuitorului față de salarizarea unitară a personalului bugetar, să nu piardă nicio parte din drepturile salariale aflate în plată.
Între noțiunea de salariul de bază de până la data de 31.12.2009 și noțiunea de salariu de bază de după această dată nu mai subzistă o suprapunere juridică.
De aceea, după data de 31.12.2009, când se realizează referirea la salariul de bază, se are în vedere salariul de încadrare, dar și sporurile aflate în plată la data de 31.12.2009 sau la care salariatul ar fi avut dreptul, în raport de condițiile în care presta activitatea salarizată după data de 1.01.2010 (dacă angajarea a avut loc după această dată).
Contrar celor susținute de către apelantă, în partea considerentelor sentinței rezervată expunerii motivelor pentru care tribunalul a apreciat pretențiile reclamanților ca fiind neîntemeiate, nu se regăsesc referiri la prevederile OG.10 din 2008, acestea fiind expuse doar în partea introductivă a considerentelor în care a fost redat cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanții înșiși realizând referiri la OG nr.10 din 2008, act normativ pe care Tribunalul nu l-a apreciat relevant, din perspectiva dispozițiilor legale incidente speței și a pretențiilor formulate, acest fiind motivul pentru care nu figurează explicații cu privire la acest act normativ în partea considerentelor sentinței destinată motivării concrete a soluției.
Față de împrejurarea că pârâta nu datorează reclamanților diferențe salariale, acestea fiind corect calculate Curtea nu poate avea în vedere o altă concluzie nici cu privire la debitele accesorii, respectiv la dobândă și la actualizarea cu indicele de inflație.
În raport de aspectele mai sus expuse, Curtea reține că, în cauză, Tribunalul a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei, neimpunându-se reformarea sentinței, împrejurare față de care, în baza art.480 alin.1 Cod proc.civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, ., Jud. C., având C._, în numele și pentru membri de sindicat U. M. M., C. I. A., A. G. F., împotriva sentinței civile nr.209/24.02.2015, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta GRĂDINIȚA CU P. NORMAL NR.1, cu sediul în Comuna Perișoru, . Jud. Călărași, având cod fiscal_, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2015.
Președinte, A. F. | Judecător, A. D. Ș. | |
Grefier, Ș. T. |
Ș.T. 23 Iunie 2015/4ex.
Red. AF./03.07.2015
Jud. fond: S.S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1379/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
