Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1256/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 1256/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 13793/3/2013

ROMÂNIA

DOSAR NR._ (7116/2014)

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A

CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.1256

Ședința publică de la 17.04.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE- M. V. D.

JUDECĂTOR - N. R. I.

GREFIER - E. D. C.

Pe rol soluționarea apelurilor declarate de apelanta S. R. DE TELEVIZIUNE și apelantul N. A.împotriva sentinței civile nr.2018/21.02.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul personal și asistat de avocat B. I. A., potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2015, lipsă fiind apelanta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că apelanta a răspuns adresei de solicitare relații, prin înscrisurile înregistrate la dosar la data de 11.03.2015, de asemenea, că apelantul a depus la dosar înscrisuri privind diligențele depuse pentru ca societatea să răspundă, înregistrate la dosar la data de 24.03.2015, după care,

Președintele completului comunică apelantului înscrisurile intitulate „precizări” de către SR Tv.

Reprezentantul avocat al apelantului formulează, verbal, cerere de amânare pentru a lua la cunoștință de precizările formulate de apelantă. Totodată, solicită administrarea probei cu înscrisuri. Sub acest aspect, solicită ca instanța să dispună efectuarea unei adrese către SR Tv. pentru a comunica anumite informații și depune la dosar cererea de probe, formulată în scris.

Susține că la adresa dispusă de către instanță, solicită în plus, comunicarea unei situații a angajaților care la momentul derulării procesului de selecție, s-au aflat în concediu medical, întrucât în cadrul unor note de ședință, depuse la dosar de către SR Tv. se afirmă de către societate că, deși aflat în concediu medical, contestatorul ar fi avut obligația, fie de a se prezenta la procedura de selecție, fie ca la momentul revenirii din concediul medical să fie reprogramat la programele de selecție. Solicită să se indice situația unor salariați aflați în situații identice cu apelantul și a nominalizat trei dintre aceștia pentru a vedea dacă aceștia au fost păstrați în funcție. Susține că această solicitare a fost făcută în cadrul adresei efectuate ca demers personal la SR Tv. însă nu a primit răspuns ci a răspuns exclusiv la solicitările formulate de către instanță la termenul anterior.

Având în vedere cererea de amânare a cauzei, cumulată cu cererea de noi probatorii formulată de către apelant, Curtea o respinge ca neîntemeiată, constatând că solicitările pentru lămurirea situației de fapt de la termenul trecut au primit răspuns prin relațiile înainte de către societatea apelantă și nu au apărut noi elemente care să impună suplimentarea probatoriului sub aspectul celor învederate de către intimat, respectiv, pentru a se dovedi dacă aceeași procedură s-a aplicat de către societate și în cazul altor persoane aflate în concediu medical.

Curtea apreciază ca fiind lămurită asupra situației de fapt și acordă cuvântul în combaterea apelului formulat de către apelantă.

Apelantul, prin avocat, solicită respingerea apelului. Solicită să se aibă în vedere situația de fapt, care se conturează ca fiind un caz atipic.

Susține că nu se contestă nici oportunitatea desființării posturilor, ci se reclamă o nerespectare a procedurii, ceea ce înseamnă o nulitate absolută în privința rezultatului care a fost considerat a se aplica în urma procesului de selecție care nu a fost parcurs și implicit asupra deciziei de concediere.

Mai arată că apelantul nu a fost niciodată notificat, nici prin poștă, nici personal, sub semnătură de primire, email ori o altă modalitate, în maniera prevăzută de art.2 și art.3 din Regulamentul procedurii de selecție. Neprimind această notificare, reclamantul nu s-a putut prezenta. În perioada în care a avut loc procesul de selecție, reclamantul s-a aflat în concediu medical, cu o lună înainte și a revenit cu trei săptămâni ulterior.

În ceea ce privește aluziile din concluziile scrise, potrivit cărora caracterul ar fi unul simulat, sunt complet neserioase și insultătoare, având în vedere că din înscrisurile depuse la dosar, contestatorul s-a aflat în spital pentru o criză de preinfarct și că problemele cardiologice de care suferea au un istoric îndelungat prin urmare nu se poate vorbi de o simulare, cum probabil au fost situații.

Solicită să se aibă în vedere că teza potrivit căreia, deși suspendat contractul individual de muncă, în perioada în care reclamantul s-a aflat în concediu medical, era apt să participe la procesul de evaluare, nu poate fi luată în considerare.

Apreciază că raportul de muncă fiind suspendat, sunt suspendate toate drepturile și obligațiile ce derivă din acesta iar nu fragmentar, cum arată reprezentantul SR Tv. în notele scrise în etapa apelului. Susține că au fost categorii de persoane exceptate de la selecție și nu îi incumba salariatului o obligație de a întreprinde demersuri pentru a vedea care este motivul pentru care nu a fost notificat odată cu toți ceilalți salariați ai TVR.

Parcurgând Regulamentul procedurii de selecție(art.23), rezultă foarte clar că această obligație de a reprograma etape ale procesului de selecție revine Secretariatului comisiei și în nici un caz salariatului ce revine din concediu medical.

La întrebarea adresată de președintele completului referitoare la precizările făcute de apelantă în sensul că nu era necesar un proces de selecție pe structura Serviciul Care de Reportaj, deoarece a fost menținut un singur post de Subinginer Electronist doar pentru că ocupantul acestui post era membru în consiliul Director al organizației sindicale reprezentative SPUS TV, reprezentantul avocat al apelatului arată că din răspunsul SR Tv. rezultă foarte clar că la nivelul întregii societăți au existat și au rămas ulterior restructurării 6 posturi de sub-inginer electronist. În măsura în care acel post în acea structură ar fi fost desființat și având în vedere că apelantul nu a fost notificat și nu a fost supus evaluării dintr-o cauză ce excede culpei reclamantului, apreciază că ar fi trebuit să-i fi fost atribuit unul din aceste 6 locuri.

Apelantul arată că selecția s-a făcut la nivelul instituției și nu a serviciului.

În concluzie, solicită respingerea apelului, menținea soluției date de instanța de fond cu solicitarea de a se interveni asupra motivelor pentru care se menține hotărârea.

De asemenea, declară că apelantul N. A. a formulat apel la considerente pe cale principală. Nu solicită cheltuieli de judecată. Solicită amânarea pronunțării pentru a formula concluzii scrise.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, contestatorul N. A. a formulat, în contradictoriu cu intimata S. R. de Televiziune, contestație împotriva deciziei de concediere nr. 562/04.03.2013, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea deciziei de concediere; reîncadrarea contestatorului pe funcția deținută anterior; obligarea intimatei la plata unor despăgubiri egale cu toate drepturile bănești de care acesta ar fi beneficiat de la data concedierii până la data reintegrării efective, majorate, reactualizate și indexate la zi; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.2018 din data de 21 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul București a fost admisă contestația privind pe contestatorul N. A., în contradictoriu cu intimata S. R. DE TELEVIZIUNE.

Prin aceeași sentință a fost anulată decizia nr. DRU/562/04.03.2013 emisă de intimată și s-a dispus reintegrarea contestatorului în postul și funcția deținute anterior concedierii, cu consecința obligării intimatei la plata către contestator a unei despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii și până la data reintegrării efective.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, contestatorul a fost angajat a intimatei S. R. de Televiziune potrivit contractului individual de muncănr.3962, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale succesive.

Contestatorului i s-a comunicat preavizul prin care i se aducea la cunoștință faptul că postul său a fost desființat în cadrul unei proceduri de concediere colectivă, în urma finalizării procesului de selecție privind stabilirea ordinii de prioritate la concediere, astfel încât începând cu data de 01.02.2013 se află în termenul legal de preaviz de 20 zile lucrătoare, cu dreptul de a nu se prezenta la locul de muncă, cu excepția ultimelor 7 zile lucrătoare în care va fi necesară prezența sa pentru efectuarea formalităților de lichidare.

Prin decizia nr. DRU/562/ 04.03.2013 s-a dispus ca, începând cu data de 04.03.2013, să înceteze contractul individual de muncă al contestatorului, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective și a desființării postului ocupat.

În motivarea deciziei s-a invocat hotărârea nr. 110/28.08.2012 a Consiliului de Administrație al SRTv, prin care a fost aprobat Programul de Redresare Economică a societății, ratificată prin hotărârea nr. 121/29.10.2012 a Consiliului de Administrație al SRTv prin care a fost aprobată modificarea organigramei societății, în sensul desființării unui număr de 635 locuri de muncă, din care 7 locuri de muncă aferente funcțiilor de conducere și 628 locuri de muncă aferente funcțiilor de execuție, din care 267 de specialitate și 368 de suport, locuri de muncă ce nu se mai regăsesc în organigramă. Se mai menționează că motivația reorganizării interne a societății este reprezentată de necesitatea obiectivă de reducere a costurilor operaționale și de funcționare a instituției, cu scopul stingerii datoriilor acumulate și de acoperire a cheltuielilor de modernizare și retehnologizare a fluxurilor interne de producție, în acord cu Memorandumul aprobat de Guvernul României în ședința din data de 01.09.2012 privind aprobarea eșalonării plății datoriei fiscale a SRTv.

De asemenea, în decizie au fost consemnate criteriile de stabilire a ordinii de prioritate avute în vedere (respectiv selecția profesională individuală), precum și faptul că salariatul a obținut în cadrul procesului de selecție un punctaj general 74,684 puncte și nu a fost cuprins în categoria persoanelor cu probleme sociale avute în vedere în cadrul procesului de diminuare a consecințelor concedierii.

Împotriva deciziei de concediere, în termen legal B. D. T., a formulat prezenta contestație.

În ceea ce privește legalitatea și temeinicia deciziei de concediere, a fost subliniat faptul că aceste aspecte se analizează în raport de motivele invocate de către contestator prin acțiunea introductivă și de situația de drept și de fapt existentă la momentul emiterii deciziei.

Sub aspectul legalității, Tribunalul a apreciat că decizia de concediere nr. nr. DRU/562 / 04.03.2013 întrunește toate condițiile necesare a fi îndeplinite, în mod obligatoriu, potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1 din Codul muncii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 76 alin.1 din Codul Muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu:

a). motivele care determină concedierea (acestea sunt indicate în mod detaliat în decizia contestată, respectiv faptul că prin hotărârea nr. 110/28.08.2012 a Consiliului de Administrație al SRTv, prin care a fost aprobat Programul de Redresare Economică a societății, ratificată prin hotărârea nr. 121/29.10.2012 a Consiliului de Administrație al SRTv, a fost aprobată modificarea organigramei societății, în sensul desființării unui număr de 635 locuri de muncă, din care 7 locuri de muncă aferente funcțiilor de conducere și 628 locuri de muncă aferente funcțiilor de execuție, din care 267 de specialitate și 368 de suport, locuri de muncă ce nu se mai regăsesc în organigramă, datorită necesității obiective de reducere a costurilor operaționale și de funcționare a instituției, cu scopul stingerii datoriilor acumulate și de acoperire a cheltuielilor de modernizare și retehnologizare a fluxurilor interne de producție, în acord cu Memorandumul aprobat de Guvernul României în ședința din data de 01.09.2012 privind aprobarea eșalonării plății datoriei fiscale a SRTv, fiind indicate și dispozițiile de drept în acest sens, respectiv art. 65 alin. 1 coroborat cu art. 55 lit. c din Codul Muncii);

b). durata preavizului (este indicată durata preavizului de 20 de zile lucrătoare efectuat începând cu data de 04.02.2013);

c). criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d) (selecția profesională individuală);

d). lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64 (este menționat că nu există posturi vacante conform pregătirii profesionale ori calificării contestatorului).

Neindicarea în decizia de concediere a datei expirării preavizului nu reprezintă în sine o concediere dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege și nu antrenează nulitatea absolută a deciziei în cauză (conform art. 80 C. muncii), întrucât procedura prevăzută de lege se referă la forma scrisă (art. 76 alin.1), termenul în care se poate emite decizia de concediere (art. 62 alin. 1 sau, după caz, art. 251 alin. 1), obligativitatea comunicării ei salariatului (art. 76 alin.1), iar nu la conținutul propriu-zis al deciziei de concediere.

Atunci când legiuitorul a vrut să sancționeze neindicarea în decizia de concediere a unui element de conținut, a făcut-o în mod expres, de exemplu în art. 79 C. muncii (când angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept), respectiv art.62 alin.2 C. muncii (decizia de concediere pentru motive ce țin de persoana salariatului trebuie să cuprindă motivarea în fapt și în drept, termenul de contestare, instanța competentă).

Angajatorul acordă preaviz salariatului său, cu scopul de a-i permite acestuia găsirea unui alt loc de muncă, în cazul în care dispune concedierea: pentru inaptitudine fizică și/sau psihică (art. 61 lit. c C. muncii), pentru necorespundere profesională (art. 61 lit. d C. muncii) sau pentru motive care nu țin de persoana salariatului (art. 65 și art. 66 C. muncii).

Or, în speță, tribunalul a reținut că în decizia contestată s-a menționat durata preavizului (20 de zile).

Tribunalul a apreciat că, contestatorul nu a suferit un prejudiciu prin omisiunea menționării datei exacte a preavizului, de vreme ce aceasta a fost înștiințat efectiv cu privire la decizia angajatorului de a restructura postul, beneficiind efectiv de o anumită perioadă de timp pentru găsirea unui loc de muncă.

Prin urmare, tribunalul a reținut că intimată a respectat prevederile art.76 lit. b C. muncii, menționând în cuprinsul deciziei de concediere durata preavizului (20 de zile), de care contestatorul a beneficiat efectiv.

Nici susținerile contestatorului în sensul că se impune anularea deciziei de concediere pentru nerespectarea termenului de preaviz, întrucât acesta expira la data de 05.03.2013, astfel că decizia de concediere trebuia emisă începând cu data de 06.03.2013, nu pot fi reținute de tribunal în condițiile în care, nerespectarea termenului de preaviz nu atrage nulitatea deciziei de concediere, ci poate determina doar obligarea angajatorului la plata de despăgubiri pentru zilele de preaviz neacordate.

De asemenea, fiind vorba despre o concediere colectivă, instanța a constatat că intimata a respectat procedura specială prevăzută de art. 69 și urm. din codul muncii, respectiv a purtat discuții cu sindicatele, a comunicat o copie a notificării prevăzute la art. 69 alin. (2) inspectoratului teritorial de muncă și agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă la aceeași dată la care a comunicat-o sindicatului și a comunicat notificările prevăzute la art. 72 codul muncii.

Din probele administrate a rezultat că intimata a notificat intenția concedierii colective și invitația la negocieri tuturor sindicatelor, iar faptul că doar sindicatul reprezentativ (Sindicatul pentru Unitatea salariaților TV) a înțeles să participe la negocieri nu-i poate fi imputat intimatei.

În ceea ce privește temeinicia deciziei de încetare a contractului individual de muncă, Tribunalul a reținut următoarele:

În ceea ce privește apărarea contestatorului în sensul că nu i-au fost comunicate procedura de evaluare și modalitatea concretă de desfășurare a selecției, Tribunalul nu a putut să o rețină ca întemeiată, atâta vreme cât toate informațiile necesare au fost publicate de către angajator pe pagina internă de comunicare, tocmai pentru a fi accesibilă tuturor salariaților. În plus, nu există nicio dispoziție legală care să impună obligativitatea comunicării acestor informații, sub semnătură de primire, în mod distinct către fiecare salariat în parte.

Însă, tribunalul a apreciat că procedura de selecție a personalului în vedere concedierii, aplicată în mod concret de către intimată, nu a fost conformă cu dispozițiile legale, fiind încălcate dispozițiile art. 69 alin. 3 din codul muncii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 69 alin. 3 din codul muncii, astfel cum au fost modificate prin legea nr. 40/2011, criteriile prevăzute la alin. 2 lit. d (respectiv criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere) se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.

Analizând aceste dispoziții legale a rezultat că acestea impun departajarea salariaților pe baza criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate la concediere numai după evaluarea realizării obiectivelor de performanță individuală, noua reglementare având la bază criteriul performanței profesionale, cu aplicarea în subsidiar a criteriilor de ordin social.

Or, în speța de față, în cadrul negocierilor purtate anterior concedierii colective, intimata și sindicatul reprezentativ al salariaților au stabilit o anumită categorie de salariați care să fie exclusă din start de la concediere, respectiv așa-numitele „cazuri sociale”, încălcându-se astfel dispozițiile art.69 alin.3 din codul muncii care impuneau ca și aceste „cazuri sociale” să fie mai întâi evaluate din punct de vedere profesional și ulterior, în caz de punctaj aflat la paritate cu punctajul unui alt salariat, să se aplice criteriul cazului social.

În concret, s-a reținut faptul că în tabelul privind salariații considerați „cazuri sociale” care au fost excluși de la concediere, fără a mai intra în procedura de evaluare profesională, se regăsesc anumite persoane care ocupau posturi identice, posturi ce au fost supuse reorganizării și au fost transformate.

Pe de altă parte s-a constatat că alți salariați care, deși au intrat în procedura de evaluare profesionala și au obținut note mai mici, au fost excluși de la concediere pe criterii sociale ,fiind cuprinși în lista tabelul privind salariații considerați „cazuri sociale” care au fost excluși de la concediere.

Prin urmare, reținând că prin încălcarea dispozițiilor art. 69 alin. 3 din codul muncii contestatorului i s-a produs în mod concret un prejudiciu (anumiți salariați care ocupau un post de aceeași natură cu postul ocupat de el nefiind supuși evaluării și fiind excluși de la concediere,iar alți salariați deși au intrat în procedura de evaluare profesionala și au obținut note mai mici decât contestatorul,au fost excluși de la concediere pe criterii sociale), Tribunalul a apreciat că în mod nelegal s-a dispus concedierea contestatorului, fapt ce atrage nelegalitatea deciziei de concediere.

Mai mult decât atât din actele depuse, a rezultat că au fost excluși de la concediere salariați care se aflau în concediu fără plată, creându-se o stare de discriminare față de ceilalți salariați care erau în desfășurarea raporturilor de muncă.

Pentru considerentele anterior expuse tribunalul a apreciat că întreaga procedură de selecționare a salariaților ce ocupau posturi ce au fost supuse reorganizării,este viciată.

În ceea ce privește caracterul real și serios al concedierii, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 65 alin.1 din Codul Muncii republicat, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Conform alin. 2 din același text de lege desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.

În speță, instanța a reținut că prin Hotărârea nr.110/2012 a Consiliului de Administrație al Societății Romane de Televiziune a fost aprobat Programul de Redresare Economica a Societății Romane de Televiziune, care conținea și organigrama funcționala care a fost implementata prin restructurarea de personal .

Planul de redresare al Societății Romane de Televiziune a avut in vedere necesitatea obiectivă de reducere a costurilor operaționale și de funcționare a instituției, cu scopul stingerii datoriilor acumulate și de acoperire a cheltuielilor de modernizare și retehnologizare a fluxurilor interne de producție, încadrarea in exigentele memorandumului aprobat de Guvernul României in ședința de guvern din data de 01.09.2012 prin care a fost aprobata eșalonarea plații datoriei fiscale a societății pe o perioada de șapte ani.

Pe de altă parte, tribunalul a apreciat că stabilirea oportunității deciziilor asupra reorganizării activității aparține în exclusivitate angajatorului, care are prerogativa de a decide asupra condițiilor în care își desfășoară activitatea, de a decide asupra structurii sale interne, asupra modului de distribuire a resurselor umane pentru îndeplinirea obiectivelor ce le are în competență.

Prin urmare, din toate probele administrate în cauză a rezultat că desființarea postului de natura celui ocupat de către contestator a avut o cauză reală și serioasă, însă nu s-a putut determina dacă a fost și efectivă, având în vedere că, astfel cum s-a argumentat anterior, nu a fost efectuată evaluarea tuturor salariaților ce ocupau posturi ce au fost supuse reorganizării, pentru a se stabili care anume posturi vor fi desființate efectiv.

În consecință, reținând că desființarea postului ocupat de contestator a fost efectuată fără respectarea tuturor dispozițiilor legale incidente, tribunalul a apreciat că decizia de concediere contestată este nelegală și netemeinică, astfel încât a admis contestația și a anulat decizia de concediere, dispunând în baza art. 80 alin. 2 codul muncii reîncadrarea contestatorului pe postul și funcția deținute anterior concedierii.

În baza art. 80 alin. 1 codul muncii, instanța a obligat intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat, intimata S. R. de Televiziune, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466 și urm. din Codul de procedură civilă, apelanta solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.

Se arată în fapt că, prin acțiunea dedusa judecații contestatorul a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 562 din 04.03.2013, cu toate consecințele prevăzute de art. 80 din Codul Muncii, alături de plata cheltuielilor de judecata, considerând ca in lipsa aplicării unor criterii de selecție pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere măsura concedierii este lovita de nulitate.

Acesta a susținut ca procedura concedierii colective pentru motive care nu țin de persoana salariatului ar fi avut in vedere considerente imputabile salariatului, apreciindu-se ca in fapt ar fi avut loc concedieri pentru necorespundere profesionala.

In motivarea acțiunii intimatul contestator a susținut si ca măsura concedierii sale este nelegala pentru aceasta a fost luata fără ca in prealabil sa se fi avut in vedere evaluarea performantelor individuale realizate periodic la nivelul angajatorului.

In motivarea acțiunii contestatorul a arătat in esență ca măsura concedierii sale este nelegala pentru aceasta a fost luata fără ca in prealabil sa se fi avut in vedere evaluarea performantelor individuale realizate periodic la nivelul angajatorului. De asemenea contestatorul critica măsura concedierii si printr-o . alegații care practic nu au legătura cu natura si motivele unei concedieri pentru motive care nu țin de persoana salariatului, in contextul in care la nivel de angajator a fost aprobata o structura de personal redusa cu 635 locuri de munca situație in care a fost desființat si locul de munca ocupat de aceasta în cadrul Direcției Artistice si Producție, Departamentul Producție, Serviciul Care Producție, unde acesta era încadrat.

O alta susținere nefondata a contestatorului vizează existenta unor locuri de munca vacante in societate la data concedierilor colective si in special la data concedierii sale, susținere pe care solicită apelanta sa fie îndepărtată din doua motive si anume:

- la momentul inițierii concedierilor colective toate locurile de munca vacante la nivelul Societății Romane de Televiziune fuseseră desființate prin decizie a Consiliului de Administrație;

- la momentul deciziei de concediere organigrama veche a societății nu mai exista întrucât de 01.02.2013 a fost inițiat procesul de implementare operațională a noii organigrame cu 2450 de locuri de munca, de unde rezulta ca nu era posibil sa mai existe locuri de munca vacante.

Prin întâmpinare apelanta a arătat ca domnul N. A. a fost concediat in mod temeinic si legal, ca prealabil concedierii a fost urmat întocmai procesul prealabil concedierilor colective atât in ceea ce privește demersurile procedurale cat si in privința termenelor instituite de prevederile art. 69 - art. 72 din Codul Muncii republicat, arătând in egala măsura si ca acesta a participat in procesul de selecție.

Relativ la restructurarea propriu zisa a societății am arătat ca la nivelul întregii Societăți Romane de Televiziune a fost operata o redimensionare a negativa a numărului locurilor de munca in general, reducere care a avut loc si privitor la locurile de munca care compuneau postul de Subinginer Electronist din cadrul Direcției Artistice si Producție, Departamentul Producție, Serviciul Care Producție, ocupat de contestatorul intimat care anterior concedierii colective erau in număr de 13 locuri de munca si ulterior acestea au ajuns la un număr de 8 de locuri de munca, sens in care era firesc ca măsura concedierii sa afecteze in funcție de ierarhizarea din selecție un număr de 5 angajați pe tot atâtea locuri de munca.

Am arătat de asemenea ca in conținutul deciziei se regăsesc prevăzute in mod expres elementele avute in vedere de art. 69, alin. 2, lit. d din Codul Muncii republicat, relativ la selecția pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere si ca din aceasta perspectiva criticile din motivarea acțiunii sunt lipsite de substanța si au un evident caracter arbitrar atâta timp cat legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului ca in acord cu partenerul social sa stabilească cum se poate face departajarea salariaților in cazul concedierilor colective.

Poziția procesuala astfel exprimata a fost motivata de art. 69, alin. 2, lit. d din Codul Muncii, care prevede ca măsura concedierii colective trebuie sa aibă in vedere criterii pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, având totodată in vedere si ca art. 52 bis din Contractul Colectiv de Munca aplicabil la momentul inițierii procesului de concedieri colective, potrivit cu care selecția trebuia sa se facă pe baza performantelor profesionale individuale la nivelul angajatorului si nu pe baza evaluării îndeplinirii obiectivelor de performanta.

Opinia apelantei a avut la baza prevederea de la art. 69, alin. 2, lit. d din Codul Muncii prin care se instituie obligativitatea angajatorului ca departajarea salariaților la concediere sa se facă in urma consultărilor cu partenerul social si a fost întărită de art. 69, alin. 3, teza finala din Codul Muncii in raport de care selecția trebuie sa se facă după ce s-a procedat la evaluarea performantelor individuale si nu pe baza acestora.

In egala măsura a arătat ca prin procesul de consultări dintre angajator si sindicatul reprezentativ (singurul care a înțeles sa se prezinte) s-a discutat ca selecția se va face conform unui Regulament de Organizare si Desfășurare a Selecției, regulament care a fost adus la cunoștința tuturor salariaților societății atât prin postare pe rețeaua interna de internet si televiziune, cat si prin comunicare către structurile sindicale.

Prin hotărârea atacata pe calea apelului instanța de fond a reținut in mod temeinic faptul ca procesul prealabil concedierilor colective a fost respectat întrutotul de S. R. de Televiziune, ca decizia de concediere corespunde exigentelor instituite de art. 76 din Codul Muncii si ca suntem in prezenta unei concedieri colective legale si temeinice, ca măsura concedierii a avut o cauza reala si serioasa, insa verificând efectivitatea măsurii a reținut ca procesul de selecție privind stabilirea ordinii de prioritate la concediere nu a inclus o . salariați care au fost considerați cazuri sociale si ca astfel decizia in sine este nelegală si netemeinica.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri instanța inferioara a reținut ca procedura de selecție a salariaților Societății Romane de Televiziune, aplicata in mod concret de către intimata, nu a fost conforma cu dispozițiile legale, fiind încălcate dispozițiile art. 69 alin. 3 din Codul muncii (respectiv criteriile avute in vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, se aplica pentru departajarea salariaților după evaluarea obiectivelor de performanta individuala, cu aplicarea in subsidiar a criteriilor de ordin social).

Pentru aceste considerente instanța fondului a concluzionat ca apelanta a emis decizia contestata cu nesocotirea obligațiilor ce ii reveneau in procedura concedierii colective, in condițiile in care existenta cazului social prezenta relevanta, sub aspectul priorității, in cazul in care ar fi avut loc o departajare, in cazul unor punctaje egale.

Așadar observa apelanta ca instanța a reținut in mod nelegal ca procedura de selecție a personalului in vederea concedierii, aplicata in mod concret nu a fost conforma cu dispozițiile legale, fiind încălcate dispozițiile art. 69, alin. 3 din Codul Muncii, potrivit cu care criteriile prevăzute la alin. 2 lit. d se aplica pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanta.

Pe de alta parte, instanța de fond, referindu-se la procesul de consultările suplimentare celor prevăzute de art. 69, alin. 1 din Codul Muncii, arata ca in cadrul negocierilor purtate ulterior intre apelantă si sindicat, a fost stabilit ca o anumita categorie de salariații sa fie excluși de la concediere, fiind vorba de cazurile sociale, conchizând contrar realității si evident netemeinic faptul ca au fost încălcate dispozițiile art. 69 alin. 3 din Codul Muncii care impuneau ca si aceste cazuri sociale sa fie mai întâi evaluate din punct de vedere profesional si ulterior, in caz de punctaj aflat la paritate cu punctajul unui alt salariat, sa se aplice criteriul cazului social.

Sub acest aspect tribunalul apreciază ca in mod nelegal s-a dispus concedierea contestatorului, fapt ce atrage nelegalitatea deciziei de concediere, reținând ca departajarea pe criterii social se aplica doar la punctaje egale obținute in urma selecției, ceea ce nu este cazul in speța, deși in fapt in selecție nu s-au aplicat deloc criterii sociale si cat timp cele 55 de locuri de munca au fost înființate după selecție si fără legătura cu aceasta.

Totodată, instanța fondului retine ca din toate probele administrate in cauza rezulta ca desființarea postului de natura celui ocupat de către contestator a avut o cauza reala si serioasa, insa nu se poate determina daca a fost si efectiva, având in vedere ca nu a fost efectuata evaluarea tuturor salariaților ce ocupau postul de Subinginer Electronist, pentru a se stabili care anume posturi vor fi desființate efectiv, deși am arătat si motivat in raport de texte legale ca au fost persoane aflate in situație de protecție legala (art. 60 din Codul Muncii) fata de care oricum nu se putea dispune măsura concedierii ceea ce zădărnicea selecția.

Sub aspectul cazurilor sociale, instanța a reținut, contrar realității de fapt ca, in cadrul consultărilor anterioare concedierilor colective, au fost excluse de la procedura de selecție persoanele încadrate in categoria cazurilor sociale si ca prin aceasta modalitate au fost încălcate

prevederile art. 69, alin. 3 din Codul Muncii si art. 52 bis din Contractul Colectiv de Munca aplicabil, fără a observa ca in fapt toate aceste persoane, alături de toți ceilalți angajați, au intrat in selecție insa după selecție si ca acele 55 de locuri de munca au redus numărul de concedieri in acord cu partenerii sociali.

Revenind asupra unicului argument pentru care a fost pronunțata hotărârea apelata, apreciem ca aceasta opinie a instanței nu este de natura sa susțină soluția pronunțata in cauza, pentru ca în fapt toți salariații au intrat in selecție si singurii salariați care nu au fost incluși in proces au fost cei aflați sub protecția art. 60 din Codul Muncii republicat si fata de care nu s-ar fi putut dispune concedierea si evident salariații ale căror posturi nu erau vizate de reducere sau de desființare.

Practic, instanța de fond retine ca măsura concedierii contestatorului intimat N. A. este netemeinica pentru ca nu s-a putut verifica caracterul efectiv al desființării postului acestuia, legat de împrejurarea ca au fost salariați care nu au intrat in selecție si ca astfel au fost dezavantajați salariați care au intrat in selecție, reținând greșit ca locul de munca al contestatorului ar fi ocupat de o persoana considerata caz social in mod nelegal.

Observând ca prin hotărârea atacata pe calea apelului instanța de fond a reținut in mod temeinic faptul ca procesul prealabil concedierilor colective a fost respectat întrutotul de S. R. de Televiziune, ca decizia de concediere corespunde exigentelor instituite de art. 76 din Codul Muncii si ca suntem in prezenta unei concedieri colective legale si temeinice, ca măsura concedierii a avut o cauza reala si serioasa, insa verificând efectivitatea măsurii a reținut ca procesul de selecție privind stabilirea ordinii de prioritate la concediere nu a inclus o . salariați care au fost considerați cazuri sociale si ca astfel decizia in sine este nelegala si netemeinica, solicită apelanta sa se constate că, in fapt, selecția a fost făcuta pe 2395 de locuri de munca iar cele 55 de locuri alocate cazurilor sociale deosebite au fost înființate ulterior si astfel ca se impune modificarea in tot a soluției de fond.

Urmează astfel sa se observe din motivarea soluției pe care o critică, in fata instanței de control, se retine ca au existat persoane care au fost considerate cazuri sociale si ca astfel au fost excluse de la concediere si ca din acest considerent ar fi fost încălcat dreptul contestatorului intimat de a participa la o selecție bazata pe criterii profesionale.

Arătă o dată in plus si ca au fost excluse de la selecție persoanele care ocupau posturi nevizate de restructurare si persoane care se aflau sub protecție legala ce interzicea concedierea si ca restul angajaților au fost incluși in acest proces.

Pentru ca in procesul de selecție nu a existat nici un caz de egalitate pe post care sa fi impus departajarea pe criterii sociale, in cadrul procesului de selecție nu s-au aplicat asemenea criterii.

Ulterior realizării selecției pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere pe criterii de performanta si realizări profesionale, ulterior si in acord cu toate sindicatele constituite la nivelul Societății Romane de Televiziune s-au aplicat si criterii de selecție de natura sociala doar pentru cazurile sociale deosebite și au fost menținuți in activitate numai salariații care aveau probleme sociale majore, fără însă să fie alterate rezultatele selecției pentru ca locurile de muncă oferite persoanelor încadrate în categoria cazurilor sociale deosebite au fost înființate ulterior finalizării procesului de selecție și distinct de cele inițial aprobate, măsura în sine apărând ca și măsură de reducere a numărului de concedieri si de diminuare a impactului social pentru un număr de salariați in raport de care s-au purtat negocieri punctuale cu sindicatele care au prezentat o lista cu peste 400 de oameni din care sa fie aleși cei 55 ramași.

Din analiza organigramei anterioare restructurării, respectiv cea de la 31.01.2013 s-a observat ca postul Subinginer Electronist era compus din 13 locuri de munca, iar in organigrama din 01.02.2013 aceasta structura a fost redimensionata la 8 locuri de munca, sens in care s-a dovedit ca a fost operata o desființare efectiva a locului de munca ocupat de contestator, iar aplicarea criteriului de selecție in raport de cel profesional este evident ca se impunea.

Cum acesta nu a înțeles sa participe la procesul de selecție in vederea stabilirii ordinii de prioritate la concediere pentru care a fost notificat sub semnătura de primire, urmare probelor care au avut loc cu scopul evaluării profesionale comparative pe post, acesta a fost punctat cu 0,00 si astfel ierarhizarea in vederea stabilirii ordinii de prioritate la concediere 1-a pus le lista persoanelor concediabile.

Consideră ca instanța de fond, in mod greșit a reținut ca decizia de concediere este netemeinica si nelegala pentru ca nu au fost incluse in selecție persoanele încadrate in categoria cazurilor sociale, tocmai pentru ca în realitate si aceste persoane au fost incluse in acest proces de selecție (in măsura in care pe perioada restructurării/selecției nu s-au aflat in situațiile prevăzute de art, 60 din Codul Muncii), iar menținerea in activitate a celor 55 de „cazuri sociale" nu a afectat ierarhizarea din selecție pentru ca selecția a avut in vedere un număr de 2395 de locuri de munca aprobate, iar ulterior s-a luat măsura diminuării numărului de concedieri cu 55 de locuri de munca care, potrivit Hotărârii Consiliului de Administrație, trebuiau sa fie oferite strict celor care se aflau in situații

sociale deosebite in acord cu partenerii sociali si nu cazurilor sociale avute in vedere de ari 52 din CCM aplicabil.

Instanța a mai reținut in mod netemeinic si nelegal faptul ca anumiți salariați care ocupau postul de Subinginer Electronist post ocupat de contestator deși au participat in selecție si au obținut punctaje mai mici decât acesta, au fost excluși de la concediere, insa ce nu a reținut instanța este faptul ca intimatul contestator nu a participat la procedura de selecție a personalului Societății Romane de Televiziune fiind punctat cu 0.00, de unde rezulta ca era imposibil sa existe persoane cu punctaj mai mic decât reclamantul N. A..

Totodată reiterează ca cele 55 de cazuri sociale au fost repartizate pe tot atâtea locuri de munca aprobate ulterior selecției si fără ca acestea sa influențeze negativ rezultatele selecției pentru ca in ipoteza in care o persoana cu punctai eligibil a fost si încadrată ca si caz social, persoana cu punctajul imediat inferior devenea la rândul sau eligibila.

In cazul de față privitor la Subinginerii Electroniști din cadrul serviciului Care Producției anterior restructurării au fost un număr 2 angajați pe aceasta funcție, iar ulterior restructurării in acest serviciu redenumit Care de Reportaj a mai rămas un singur angajat pe funcția de Subinginer Electronist, respectiv G. V. care deținând o funcție sindicala eligibilă (art.60, lit.g Codul muncii) ) nu a fost inclus in selecție pentru ca indiferent de rezultat nu putea fi concediat colectiv si prin urmare nu era . cu cea în care se afla intimatul contestator.

Instanța a mai reținut si faptul ca au fost excluși de la concediere o . salariați care se aflau in concediu fără plata, creându-se o stare de discriminare fata de ceilalți salariați care erau in desfășurarea raporturilor de munca, deși aceeași instanța in cauze similare si sub aceleași aspecte a reținut ca situațiile juridice nefiind similare nu se poate pune problema unei discriminări.

In referire la persoanele aflate in situația de suspendare pe perioada selecției este necesar sa aveți in vedere ca intre categoria salariaților aflați in activitate si cea a salariaților ce aveau contractele individuale de munca suspendate in perioada derulării procesului evaluării profesionale in vederea concedierii nu se poate susține ca este o situație comparabila cu a celor activi, deoarece art. 14 din Convenția Drepturilor Omului se interpretează conform opiniei Curții Europene a Drepturilor Omului in sensul ca diferența de tratament devine discriminatorie când se induc distincții intre situații analoge si comparabile fără ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva.

Cum in speța sunt doua categorii distincte de salariați cu statut diferit, respectiv unii aflați in activitate si o alta categorie ce include salariați in inactivitate, in contextul in care pe perioada suspendării contractului de munca se suspenda plata salariului si prestarea muncii situațiile celor doua categorii nu sunt analoge sau comparabile pentru a se putea pretinde ca exista tratament discriminatoriu in ceea ce il privește pe intimatul contestator.

In aceeași ordine de idei trebuie avut in vede împrejurarea ca departajarea sociala a fost stabilita de partenerii de dialog social ca fiind cel de-al doilea criteriu aplicabil in cazul in care nu ar fi fost posibila departajarea salariaților după aplicarea criteriului profesional.

Acest criteriu a fost stabilit in conformitate cu prevederile art. 52 alin. 1 din Contractul Colectiv de Munca, iar in ceea ce îl privește pe intimatul contestator veți observa ca i s-a aplicat criteriul profesional si ca nu s-a impus departajarea in raport de criteriul social.

In sprijinul acestei abordări vine si art. 14 din Convenția Drepturilor Omului, care se interpretează conform opiniei Curții Europene a Drepturilor Omului, in sensul ca diferența de tratament devine discriminatorie când se induc distincții intre situații analoge si comparabile fără ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva.

Cum in speța sunt doua categorii de salariați, respectiv cei cu probleme sociale si cei fără probleme sociale, situațiile celor doua categorii nu sunt analoage sau comparabile pentru a se putea pretinde ca exista un tratament discriminatoriu in ceea ce îl privește pe contestatorul intimat, cu atât mai mult cu cat criteriile in raport de care se poate pretinde discriminarea sunt nominalizate in art. 5 alin. 2, alin. 3 si alin. 4 din Codul muncii inexistente in cauza.

Mai mult decât atât, Curtea Constituționala prin Decizia nr. 818/2008 a statuat ca prevederile art. 1, art. 2 si art. 27 din OUG nr. 137/2000 sunt neconstituționale in măsura in care din acestea se desprinde înțelesul ca instanțele judecătorești au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii si sa le înlocuiască cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.

Cu privire la fondul cauzei reiteram ca prin Hotărârea nr. 110 din 2012 a Consiliului de Administrație al Societății Romane de Televiziune a fost aprobat Programul de Redresare Economica a Societății Romane de Televiziune care conținea si organigrama funcționala cu 2395 de locuri de munca care urma a fi implementata prin restructurarea de personal.

Ulterior, in contextul in care acesta hotărâre nr. 110 din 2012 a fost ratificata si completata prin Hotărârea nr. 121 din 2012 ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale a României, prin care Hotărârea Parlamentului României nr. 28 din 26.06.2012 a fost găsita ca fiind neconstituționala, numărul de locuri de munca a ajuns la 2450, tocmai pentru ca s-au aprobat 55 de locuri de munca care sa fie oferite persoanelor încadrate in categoria cazurilor sociale deosebite (salariați bolnavi de boli incurabile, cu membrii de familie in situații similare, etc.) prin Hotărârea nr. 1 din 2013 a Consiliului de Administrație al Societății Romane de Televiziune (anexata).

Așadar, consideră ca instanța a confundat valorificarea rezultatelor selecției cu măsura de menținere in activitate a celor 55 de „cazuri sociale" pe cele 55 de locuri de munca care au redus numărul concedierilor in urma procesului de consultări, in contextul in care in cadrul programului de consultări purtate in conformitate cu prevederile art. 69 din Codul Muncii s-au identificat posibilități de reducere sensibila a numărului de locuri de munca desființate si implicit de reducere a numărului de concedieri iar încadrarea pe aceste locuri de munca s-a realizat după selecție după cum rezulta din procesele verbale de consultări ordinare din luna septembrie 2012 in relaționare cu procesul verbal de consultări suplimentare din luna ianuarie 2013 având ca obiect strict încadrarea cazurilor sociale deosebite pe cele 55 de locuri de munca aprobate cu scopul de a asigura o măsura de protecție sociala si astfel de a diminua numărul de concedieri.

La finele consultărilor ordinare, prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 120 din 2012 s-a redus numărul de locuri de munca ce trebuiau a fi desființate cu un număr de 55 de poziții si apoi prin Hotărârea nr. 121 din 2012 a Consiliului de Administrație al Societății Romane de Televiziune a fost ratificata si Hotărârea nr. 120 din 2012 adoptata de Consiliul de Administrație numit prin hotărârea găsita ca fiind neconstituționala.

In concret, procesul de redimensionare negativa a plecat de la un numărul total de 3150 de salariați al societății la data de 24.01.2013, din care 94 funcții de conducere si 3056 funcții de execuție, respectiv 1513 personal de specialitate si 1637 personal suport, conform statului de personal si organigramei in vigoare la data emiterii notificării privind concedierea colectiva in conformitate cu art. 72 din Codul Muncii republicat.

Plecându-se de la programul de redresare economica a Societății Romane de Televiziune, la finalizarea consultărilor cu partenerii sociali s-a ajuns la o schema organizaționala redusa cu doar 635 locuri de munca in loc de peste 900 cum se prevedea la momentul inițierii procesului de restructurare, aspect care rezulta din organigrama cadru aprobata de Consiliul de Administrație al Societății Romane de Televiziune prin Hotărârea nr. 110 din 03.08.2012, cu modificările si completările ulterioare in ceea ce privește numărul de locuri de munca.

Necesitatea implementării planului de redresare al televiziunii publice in ansamblul sau a condus la concedierea unui număr de 267 salariați - personal de specialitate si a 368 salariați - personal suport, contestatorul făcând parte din categoria personalului de specialitate având in vedere ca aceasta ocupa funcția de Subinginer Electronist redusa din cadrul structurii reformate aparținând Societății Romane de Televiziune, astfel încât sa poată fi asigurata o funcționare optima si potrivit scopurilor unei televiziuni publice.

In alta ordine de idei, numărul total de salariați ai Societății Romane de Televiziune, la care s-a ajuns ulterior concedierii colective a 635 de salariați, este de 2450 din care 1231 personal de specialitate si 1219 personal suport, conform organigramei aprobate prin Hotărârea nr. 110 din 2012 a Consiliului de Administrație al Societății Romane de Televiziune, cu modificările si completările ulterioare in ceea ce privește numărul de locuri de munca, respectiv Hotărârea nr. 1 din 2013 a Consiliului de Administrație al Societății Romane de Televiziune prin care au fost înființate cele 55 de locuri de munca pentru cazuri sociale deosebite.

Astfel, urmare reducerii numărului de concedieri, numărul de locuri de munca ramase in structura Societății Romane de Televiziune a crescut de la 2395 înainte de consultările ordinare la 2450 tocmai prin acesta măsura care a favorizat, fără afectarea rezultatelor selecției, un număr de persoane aflate in situații sociale deosebite, cazuri analizate punctual de administrație cu toate sindicatele abia ulterior selecției in consultările suplimentare.

De altfel prin întâmpinare a arătat ca cele 55 de cazuri sociale au făcut obiectul unor consultări suplimentare după finalizarea procesului de selecție si ca nu au fost reținute pentru cele 55 de persoane încadrate in aceasta categorie si ca din acest considerent apreciază ca soluția pronunțata pe fond este rodul unei greșeli care trebuie îndreptate in calea de atac a apelului.

Concluzionând, solicită apelanta ca la finalizarea actului de cercetare judecătoreasca sa se dispună admiterea apelului astfel cum a fost declarat si rejudecând cauza sub toate aspectele sa se dispună schimbarea in parte a hotărârii primei instanțe si astfel sa se respingă contestația formulate împotriva deciziei de concediere, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata.

La data de 15.10.2014, a formulat apel incident și contestatorul N. A., exclusiv împotriva considerentelor sentinței civile nr.2018/21.02.2014, solicitând admiterea apelului incident, înlăturarea și înlocuirea considerentelor cu propriile considerente ale Curții, menținând soluția dispusă de instanța de fond.

În fapt, apelantul contestator arătă că în perioada desfășurării procesului de selecție în vederea concedierii selective a avut contractul de muncă suspendat, aflându-se în concediu medical.

Procesul de selecție s-a desfășurat în perioada 05.11.2012 – 07.12.2012, iar apelantul s-a aflat în concediu medical în perioada 07.10.2012 – 31.12.2012, în data de 07.10.2012 fiind internat în spital în regim de urgență.

Apelantului nu i-a parvenit în nicio modalitate prevăzută de art.2 lit.f și art.20 alin.1 din regulament pentru notificarea prezentării la procesul de selecție, apelanta pârâtă nedepunând nicio dovadă care să demonstreze contrariul și recunoscând acest lucru la termenul de judecată când s-a acordat cuvântul asupra fondului.

În consecință, apelantului nu i s-a data posibilitatea de a participa la procesul de selecție pe de o parte întrucât nu a fost notificat, iar pe de altă parte pentru că în toată perioada desfășurării procesului de selecție s-a aflat în concediu medical, contractul de muncă fiindu-i suspendat de drept.

Pentru o asemenea situație a fost instituită în Regulament o procedură de evaluare constând în reprogramarea în vederea participării la procedura de selecție ulterior încetării cauzei care a împiedicat participarea, într-un termen rezonabil.

Or, apelantul a revenit din concediu medical la data de 01.01.2013, ulterior finalizării procedurii de selecție, aflând cu această ocazie de pe internet că se află pe lista persoanelor ce urmează să fie concediate colectiv.

Critica adusă considerentelor sentinței civile apelate constă în faptul că, parcurgând considerentele hotărârii, rezultă că singurul element ce corespunde situației de fapt a apelantului o reprezintă contextul general în care a intervenit măsura concedierii. În schimb, nici rezumatul criticilor pe care le-a formulat, nici situația de fapt, nici situația de drept, iar uneori nici numele menționate în cuprinsul hotărârii nu au legătură cu situația particulară în care a intervenit concedierea sa.

La termenul de judecată din data de 13.02.2015, apelantul contestator a calificat apelul formulat în cauză ca fiind apel la considerente formulat pe cale principală, conform dispozițiilor art.461 alin.2 Cod pr. civilă. Curtea a invocat din oficiu excepția tardivității apelului la considerente formulat pe cale principală, contestatorul formulând concluzii de admitere a excepției tardivității.

Analizând apelurile declarate, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește apelul declarat de apelanta pârâtă S. R. de Televiziune, criticile formulate sunt apreciate de Curte ca fiind întemeiate, prima instanță pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică.

În fapt, Curtea reține că prin decizia nr.562/04.03.2013, S. R. de Televiziune a decis că începând cu data de 04.03.2013 încetează contractul individual de muncă al intimatului contestator N. A., angajat la societății pe funcția de Subinginer Electronist, în cadrul Direcției Artistică și Producție, Departamentul Producție, Serviciul Care Producție, consemnându-se că acesta a obținut în urma selecției realizate un punctaj general de 0,00 și nu a fost cuprins în categoria persoanelor cu probleme sociale avute în vedere în cadrul procesului de diminuare a consecințelor concedierii.

Conform înscrisurilor depuse de intimatul contestator în susținerea cererii introductive, reprezentând certificate de concedii medicale și acte medicale, Curtea reține că acesta, în perioada desfășurării procesului de selecție, a avut contractul de muncă suspendat, aflându-se în concediu medical.

Procesul de selecție s-a desfășurat în perioada 05.11.2012 – 19.11.2012, iar apelantul s-a aflat în concediu medical în perioada 07.10.2012 – 31.12.2012.

De asemenea, Curtea reține că intimatul contestator nu a fost notificat în vederea participării la procesul de selecție, conform dispozițiilor art.20 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea selecției salariaților Societății Române de Televiziune, fiind notat cu punctaj 0,00, potrivit art.22 din același Regulament și nici nu a fost supus procesului de selecție la revenirea din concediu medical.

Conform adresei nr._/24.02.2015 a Departamentului Resurse Umane din cadrul Societății Române de Televiziune, la nivelul instituției a existat un număr total de 13 posturi de subinginer electronist – înainte de selecție (centralizator, anexa 1, fila nr.89 dosar apel), iar după selecția de personal, conform noii organigrame, figurau 8 posturi de subinginer subelectronist la nivel de instituție: T. N. din cadrul Serviciului emisie – concediat, B. G. din cadrul Serviciului energo-tehnologic, V. N. din cadrul Serviciului licențe distribuție, C. C. din cadrul Serviciului studiouri producție TV concediat, C. N. din cadrul Serviciului transmisii, M. B. din cadrul Serviciului transmisii, U. L. din cadrul Serviciului video audio pentru producție TV, P. B. din cadrul Serviciului video audio pentru producție TV, G. F. A. din cadrul Serviciului video audio pentru producție TV concediat, N. A. V. din cadrul Serviciului video audio pentru producție TV concediat, G. V. din cadrul Serviciului Care de Reportaj și N. A. din cadrul Serviciului Care de producție concediat.

Conform organigramei anterioare restructurării la data de 31.01.2013 în cadrul Serviciului Care Producție figurau doi subingineri electronisti: G. V. și N. A., iar ulterior restructurării în Serviciul Care Reportaj (anterior Serviciul Care Producție) figurează ca subinginer electronist G. V..

Din tabelul nominal cu membrii Consiliului Director al SPUS TV rezultă că G. V. era membru în consiliul director al organizației sindicale reprezentative SPUS TV, acesta fiind păstrat în considerarea acestei calități și sub interdicția concedierii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului impusă de dispozițiile art.60 lit.g Codul muncii.

Conform dispozițiilor art.21 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea procesului de selecție, fiecare salariat a avut dreptul să formuleze două opțiuni, prima pentru postul pe care este încadrat, iar a doua opțiune pentru un loc de muncă corespunzător pregătirii sau calificării sale profesionale, a doua opțiune putând fi valorificată prin ocuparea unui loc de muncă temporar vacant, pe durată determinată, condiționată de revenirea titularului.

În aplicarea dispozițiilor Regulamentului, procesul de selecție s-a realizat pe fiecare post, corespunzător reorganizării ce a avut loc în cadrul societății, pe fiecare serviciu.

Aceasta înseamnă că fiecare angajat a avut vocație, în urma locului pe care l-a dobândit în clasamentul final, să ocupe unul dintre posturile rămase după reorganizare în cadrul Serviciului din care făcea parte și nu în cadrul altui serviciu.

Că așa s-a realizat reașezarea posturilor rezultă chiar din tabelul înaintat de apelantă de unde se poate observa că angajatul G. F. A. cu media 82,00 și angajatul N. A. V. cu media 80,00, ambii din cadrul Serviciului video audio pentru producție TV au fost concediați, în timp ce angajatul B. G. cu media 78,00 a fost păstrat, deoarece era în alt Serviciu – Serviciul Energo tehnologic.

Prin urmare, în ccea ce îl privește pe intimatul contestator, selecția s-a făcut pe postul de încadrare, în cadrul Serviciului din care făcea parte.

În aceste condiții, sunt pe deplin întemeiate susținerile apelantei pârâte în sensul că pe această structură, Serviciul Care producție, nici nu se impunea realizarea unei selecții pe post, în considerarea faptului că doar intimatul contestator putea fi concediat, angajatul G. V. aflându-se sub protecția art.60 lit.g Codul muncii.

Curtea mai reține că intimatul contestator nu a invocat nelegalitatea deciziei de concediere prin prisma existenței unui alt post pe durată determinată, corespunzător pregătirii sau calificării sale profesionale, condiționat de revenirea titularului, pentru a analiza vocația sa de a ocupa acest post în urma participării la procesul de selecție.

Prin urmare, faptul că intimatul contestator nu a fost notificat în vederea participării la procesul de selecție trebuie raportat la situația posturilor existente în cadrul Serviciului din care făcea parte.

În condițiile în care indiferent de rezultatul la procesul de selecție rezultatul ar fi fost același, respectiv concedierea intimatului contestator, Curtea apreciază că acest viciu nu mai poate fi invocat cu succes pentru a atrage nulitatea deciziei de concediere.

În ceea ce privește motivarea Tribunalului ce a stat la baza admiterii contestației, respectiv că „prin încălcarea dispozițiilor art. 69 alin. 3 din codul muncii, contestatorului i s-a produs în mod concret un prejudiciu (anumiți salariați care ocupau un post de aceeași natură cu postul ocupat de el nefiind supuși evaluării și fiind excluși de la concediere, iar alți salariați deși au intrat în procedura de evaluare profesionala și au obținut note mai mici decât contestatorul, au fost excluși de la concediere pe criterii sociale), precum și faptul că au fost excluși de la concediere salariați care se aflau în concediu fără plată, creându-se o stare de discriminare față de ceilalți salariați care erau în desfășurarea raporturilor de muncă”, Curtea constată că aceste aspecte nu au fost invocate de contestator, fiind analizate din oficiu de instanță.

Contrar celor reținute de Tribunal, Curtea apreciază că nu au fost încălcate dispozițiile art.69 alin.3 Codul muncii. Din înscrisurile de la dosar nu rezultă niciun caz social sau aflat în concediu fără plată cu vocație la postul contestatorului, iar cele 55 de cazuri sociale nu îl vizează în mod direct pe contestator. Acesta nu se află în una dintre situațiile definite ca fiind caz de protecție socială minimă, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada că măsura concedierii sale a fost influențată de acordarea priorității unui salariat, încadrat pe funcția de Subinginer Electronist, considerat caz social și păstrat pe această funcție, pe un loc la care intimatul contestator ar fi avut vocație.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea apreciază că decizia concedierii în speță, în circumstanțele în care a intervenit, nu este lovită de vreun motiv de nevalabilitate care să legitimeze concluzia nulității, astfel că ea rămâne valabilă, cu corelativul admiterii apelului, în baza art.480(1) Cod pr. civilă și schimbării în tot a sentinței civile apelate, în sensul respingerii contestației, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește apelul la considerente formulat pe cale principală de contestatorul N. A., examinând înscrisurile de la dosar, prin prisma excepției tardivității, invocate din oficiu, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecința respingerii apelului, ca tardiv declarat, pentru următoarele considerente:

Din procesul-verbal de comunicare din dosarul de fond (fila nr.39, vol.IV) rezultă ca sentința apelată a fost comunicata apelantului contestator la data de 09.09.2014, în timp ce calea de atac a fost declarată la data de 15.10.2014, conform vizei de primire (fila nr.23 dosar apel).

Potrivit art. 468 alin. 1 teza a II-a coroborat cu art. 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, termenul de apel este de 10 zile de la data comunicării hotărârii. Textul art.215 din Legea nr.62/2011 nu a fost abrogat și nici modificat sub aspectul termenului instituit, o dată cu . noului Cod de procedură civilă, ci, dimpotrivă, pentru adaptarea exactă la prevederile acestuia cât privește calea de atac de care hotărârea în primă instanță este susceptibilă, Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind codul de procedură civilă a stabilit, prin art.73 pct.21, că art.215 va avea următorul cuprins: „Termenul de apel este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.”

Apelul la considerente pe cale principală reglementat de dispozițiile art.461 Cod pr. Civilă se exercită în termenul prevăzut de lege pentru apelul principal.

Raportând dispozițiile legale menționate la situația de fapt din speță, se constată că apelul a fost declarat de apelantul contestator cu depășirea termenului de 10 zile de la comunicare, calculat pe zile libere. Termenul s-a împlinit la data de 22.09.2014, zi lucrătoare, astfel că apelul declarat la data de 15.10.2014 este tardiv.

Cum în cauză apelul a fost formulat cu depășirea termenului legal, excepția tardivității va fi admisă și, în baza art.480 alin.1 Cod pr. civilă, apelul declarat de apelantul contestator va fi respinse ca tardiv declarat.

În aplicarea art.453 alin.(1) Cod pr. civilă, va fi obligat apelantul contestator să plătească apelantei intimate cheltuieli de judecată în valoare de 1612 lei, onorariu avocat în apel, sumă apreciată ca potrivită cu obiectul și complexitatea cauzei, miza procesului și munca depusă, situată pe media onorariilor practicate de avocați pentru acest gen de cauze și prin aceasta, de pus integral în sarcina părții căzute în pretenții.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta intimată S. R. DE TELEVIZIUNE, cu sediul în București, Calea Dorobanților nr.191, sector 1, având CUI RO8468440, împotriva sentinței civile nr.2018 din data de 21.02.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul N. A., având CNP_, domiciliat în ., ., ., sector 3, București.

Schimbă în tot sentința civilă apelată, în sensul că respinge contestația, ca neîntemeiată.

Respinge apelul declarat de apelantul contestator N. A. în contradictoriu cu intimata S. R. de Televiziune, ca tardiv declarat.

Obligă pe apelantul contestator să plătească apelantei intimate cheltuieli de judecată în valoare de 1612 lei, onorariu avocat în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 17aprilie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M. V. D. N. R. I.

GREFIER,

E. D. C.

Tehnored.: M.V.D.

Dact: S.Ș./4 ex./06.05.2015

Jud. fond: V. C. M. S.

← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1136/2015. Curtea de Apel...  Despăgubire. Decizia nr. 1122/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1256/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI