Obligaţie de a face. Decizia nr. 782/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 782/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 29339/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8457/2014)
DECIZIE Nr. 782/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D. Ș.
Judecător A. F.
Judecător R. G.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant G. I. împotriva sentinței civile nr. 4476/11.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă I. NAȚIONAL DE CERCETARE - DEZVOLTARE ÎN DOMENIUL GEOLOGIEI, GEOFIZICII, GEOCHIMIEI ȘI TELEDETECȚIEI, având ca obiect: obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata, prin consilier juridic B. L., conform delegației care se depune la dosar, lipsind recurentul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau robe de administrat, Curtea constată cauza în sare de judecată și acordă cuvântul intimatei pe cererea de recurs.
Intimata, având cuvântul prin consilier juridic, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Curtea, în raport de prevederile art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4476/11.04.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte De Muncă Și Asigurări Sociale, în dosarul cu nr._, a fost respinsă cererea promovată de reclamantul G. I., în contradictoriu cu pârâtul I. Național de Cercetare – Dezvoltare în Domeniul Geologiei, Geofizicii, Geochimiei și Teledetectiei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Începând cu data de 01.08.1927, reclamantul a fost angajatul pârâtului în funcția de geolog, devenind apoi, din 01.02.1976, inginer geolog până la data de 01.09.1979, când a fost reîncadrat ca cercetător științific (conform înscrierilor din carnetul de muncă).
În baza Ordinului 50/1990 pârâtul a emis mai multe decizii de încadrare a activității personalului în grupele de muncă corespunzătoare. Astfel, prin decizia nr.96/25.11.1996 (fila 48), activitatea prestată în perioada 18.03._89 a fost încadrată în grupa a II-a de muncă în baza pct.146 anexa 2 pentru mai mulți salariați; de asemenea, prin decizia nr.28/29.06.2004 (fila 43) pârâtul a acordat grupa a II-a de muncă, în conformitate cu poziția 154 din anexa 2, pentru 22 de salariați cu referire la activitatea prestată în aceeași perioadă 18.03._89. Niciuna din persoanele vizate de aceste decizii nu au îndeplinit în cadrul pârâtului funcția de geolog.
Încadrarea în grupele de muncă, realizată începând cu anul 1990, anul intrării în vigoare a Ordinului nr.50/1990, trebuia efectuată, pentru perioada solicitată de reclamant, numai în condițiile în care existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe rezulta din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuia confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal (pct. 5 din Ordinul 50/1990). În cauză, existența acestor documente nu a fost dovedită de reclamant, cu referire la funcția de geolog.
În ce privește argumentul invocat de pârât referitor la faptul că dispozițiile Ordinului nr.50/1990 au fost abrogate la data de 01.04.2001 prin . Legii nr.19/2000, cu consecința că nu mai sunt posibile asimilări sau extinderi de reglementări privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau că, în prezent, angajatorii nu au temei legal pentru a nominaliza noi persoane ori pentru a încadra activități desfășurate anterior datei de 01.04.2001 în grupe superioare de muncă, ci doar pentru a atesta un fapt consumat anterior acestei date, instanța constată că este incident principiul de drept tempus regit actum. Pe de-o parte, încadrarea în grupele de muncă a activității desfășurate anterior datei de 01.04.2001 este posibilă și legală chiar după abrogarea Ordinului 50/1990. Această activitate a rămas, din punct de vedere temporal, sub sfera de reglementare a acestui act normativ, regulile aici instituite urmând a fi aplicate de fiecare dată când angajatorul evaluează o muncă prestată anterior datei de 01.04.2001 în condițiile descrise de Ordinul 50/1990 și anexele sale. De altfel, chiar pârâtul a procedat astfel, emițând decizia nr. 28/29.06.2004 ce a vizat încadrarea activității a 22 de salariați prestată în perioada 18.03._89 în grupa a II-a de muncă. Pe de altă parte, încadrarea în grupele de muncă superioare prin asimilare sau extindere este posibilă după abrogarea Ordinului nr.50/1990 în aceeași măsură în care era posibilă și în perioada de activitate a acestui act normativ. În aprecierea instanței, pentru a evita aplicarea unui tratament diferențiat în situații identice sau similare, analogia este posibilă, spre exemplu chiar în situația invocată de pârâtă în întâmpinare, când angajatorul omite să facă demersuri pentru încadrarea în grupele de muncă a activității prestate de o parte a personalului său. Condiția este ca angajatorul să constate existența în concret a condițiilor deosebite de muncă în care își desfășurau activitatea salariații săi încadrați pe funcții identice/similare.
În cauză însă, această constatare nu a fost dovedită.
Față de considerentele expuse, constatând că pârâtul în mod corect nu a procedat la încadrarea activității prestate de reclamant începând cu data de 01.08.1972 în grupa a II-a în lipsa constatării condițiilor deosebite, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal și motivat, reclamantul G. I..
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 Codul de procedură civilă, recurentul critică sentința de fond invocând faptul că hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal si este data cu aplicarea greșita a legii.
Prin cererea de chemare in judecata a solicitat instanței să oblige intimatul la încadrarea activității desfășurate de către recurent în funcția de geolog in cadrul Institutului Național de Cercetare Dezvoltare în Domeniul Geologiei, Geofizicii, Geochimiei Si Teledectiei, în perioada 01.08.1972-01,04.2001 în grupa a II a de muncă, conform Ordinului MMOS nr.50/1990.
De asemenea a învederat că toți colegii săi care au lucrat în aceiași funcție, în aceiași perioada au fost trecuți pe o lista si incluși in grupa a II a de munca, recurentul fiind omis din aceste liste. Depune în acest sens Carnetul de munca al domnului C. C., geolog, în care la poziția 59 are menționat faptul ca a desfășurat activitate in grupa a II a de munca.
Hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal deoarece abrogarea prin Legea 19/2000 a HG nr. 1223/1990 nu poate conduce la pierderea unui drept ce se cuvine recurentului in virtutea activității prestate.
Consideră ca instanța de fond s-a aflat . atunci când a apreciat că lipsa nominalizării recurentului în categoria persoanelor ce au lucrat in condiții deosebite până în anul 1990 s-ar datora faptului ca pe listele întocmite de angajator nu figurează nici un geolog.
Dar instanța a făcut abstracție de faptul că în contractul de munca al recurentului era menționata clauza conform căreia își desfășura activitatea in condiții deosebite.
In plus exista persoane ce au activizat pe posturi similare cu al recurentului, cum ar fi C. C., care au fost nominalizate pe liste si incluse in grupa a II a de munca.
Este de părere că ceea ce interesează in cauza este situația recurentului care a lucrat in condiții deosebite de munca la fel ca toți ceilalți geologi din unitate. Faptul ca nu a fost inclus pe listele întocmite de intimat nu înseamnă ca nu beneficiază de acest drept.
Or, instanța de fond nu a avut in vedere ca raportul de munca al recurentului a fost guvernat de legea in vigoare la data prestării sale.
Așa încât, nu se poate retine argumentul intimatului, că în situația descrisa de recurent era necesara prelevarea de noxe si efectuate determinări de specialitate de vreme ce acesta in cazuri similare, nu a efectuat asemenea demersuri.
Pentru aceste, motive solicită să fie admis recursul așa cum a fost formulat, să fie modificată hotărârea instanței de fond ca nelegala si netemeinica și să fie admisă cererea de chemare in judecata așa cum a fost formulată.
Deși legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În perioada de referință, care face obiectul acțiunii de față, 01.08._01, recurentul a fost angajat în funcția de geolog in cadrul Institutului Național de Cercetare Dezvoltare în Domeniul Geologiei, Geofizicii, Geochimiei Si Teledectiei.
Solicită să se constate faptul că activitatea sa din această perioadă se încadrează in grupa a II-a de muncă.
Actele normative care reglementează modalitatea și condițiile de încadrare in grupe de muncă, pentru perioada profesională anterioară datei de 01 04 2001 sunt Ordinul nr. 50/1990 al M.M.P.S.( pentru activitatea anterioară datei de 01 03 1990) și Ordinul nr. 125/1990( pentru activitatea ulterioară datei de 01 03 1990).
Ordinul nr. 50/1990 publicat in Monitorul Oficial nr.38 din 20.03.1990 prevede in art.6 condițiile pe care trebuie sa Ie îndeplinească o persoana pentru a fi încadrata in grupa a II-a de muncă ; nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare.
De asemenea, se precizează ca "încadrarea in grupa a II-ade muncă se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele din unități ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete in care își desfășoară activitatea persoanele respective".
Ordinul nr. 125/1990 face trimitere la Ordinul nr. 50/1990 in ceea ce privește procedura de nominalizare in grupe de muncă.
Prin urmare încadrarea in grupa a II-a de muncă este condiționată, pe de o parte de nominalizarea făcută de unitatea angajatoare, iar pe de altă parte de desfășurarea efectivă de către angajat a unei activități prevăzută in anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990, respectiv in anexa nr. 2 la Ordinul nr. 125/1990.
În ceea ce îl privește pe recurentul –reclamant G. I., Curtea constată că activitatea de geolog, nu se regăsește in anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990, respectiv in anexa nr. 2 la Ordinul nr. 125/1990.
Prin urmare, chiar dacă s-ar aprecia că instanța de judecată poate suplini lipsa demersurilor angajatorului de nominalizare in grupe de muncă, nu există temei de a se încadra activitatea recurentului-reclamant in grupa a II-a, pentru că nu este cuprinsă in lista profesiilor prevăzute de actele normative mai sus menționate, ca făcând parte din această grupă de muncă.
. nr. 258/20.09.2004 a ICCJ s-a statuat ca dispozițiile Ordinului 50/1990 nu au caracter limitativ, iar anexele I si II constituie o enumerare a unor activități ce cuprind mai multe meserii, cu consecința ca acestei reglementări unice, cu efect global, astfel cum a fost dată prin succesivele modificări și precizări aduse ordinului în discuție, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Curtea subliniază însă că, pentru a se putea extinde efectele anexei nr. 2 la alte activități este necesar a exista probe in sensul desfășurării in concret de către angajat a unei activități de aceeași natură cu cele nominalizate expres in Ordin, in sensul art. 6 din Ordin, respectiv in raport cu condițiile concrete de desfășurare a activițătii:nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare.
Probele administrate in cauză nu ar putea să redea condițiile concrete in care a prestat muncă recurentul-reclamant in perioada 1972-2001.
In anexele 1 si 2 la ordinele nr. 50/1990 si nr. 125/1990 sunt nominalizate distinct ,ca fiind încadrate in grupa I sau II de muncă, activități concrete, diferența dintre acestea făcând-o condițiile in care este munca desfășurată in concret si gradul de pericol la care este supus angajatul. Diferențierea, atâta timp cât a fost făcută prin act normativ, nu poate fi întâmplătoare .
In raport cu aceste argumente Curtea constată că doar angajatorul putea aprecia in concret posibilitatea încadrării activității recurentului in grupa a II-a de muncă ,după momentul.
Curtea constată că susținerile recurentului in sensul că societatea intimată a emis decizii de nominalizare a angajatilor încadrați in grupa a II-a si a avut in vedere persoane care ocupau aceeași funcție – cea de geolog- sunt neîntemeiate .
După cum rezultă din anexele la deciziile nr. 96/25 11 1996 și nr. 28/29 06 2001 emise de intimată( filele 43-62 dosar fond) nici un angajat având funcția de geolog nu a fost încadrat in grupa a II-a de muncă .
Faptul că angajați ai intimatei pe alte funcții ( artificier, muncitor, asistent, sef birou, laborant etc. ) au fost nominalizați ca desfășurând activitate încadrată in grupa aII-a nu are relevanță pentru situația concretă a recurentului, in raport cu funcția pe care acesta a fost angajat si condițiile in care presta efectiv muncă.
Din carnetul de muncă al angajatului intimatei C. C., invocat ca probă in cererea de recurs in susținerea temeiniciei cererii ( filele 69-82 dosar fond, depus din nou odată cu cererea de recurs) rezultă că activitatea acestuia a fost încadrată in grupa a II-a de muncă in perioada 199-2001, când a ocupat funcția de cercetător științific . Prin urmare este neîntemeiată susținerea recurentului in sensul că acest angajat a ocupat aceeași funcție, de geolog, și că încadrarea în grupa a II-a ar fi trebuit să îl privească si pe recurent pentru identitate de rațiune.
Decizia civilă nr. 657/25 01 2012 a Curții de Apel București, depusă de recurent la dosarul de fond in susținerea cererii sale, privește încadrarea in grupa a II-a de muncă a unui angajat al intimatei pe funcția de cartograf principal, deci din nou o altă funcție decât cea ocupată de recurent si, implicit fără relevanță pentru situația acestuia.
Faptul că recurentul a beneficiat de spor pentru condiții deosebite de muncă potrivit contractului său individual de muncă nu reprezintă temei de încadrare a activității acestuia in grupa a II-a de muncă. Sporul a fost acordat ca un beneficiu pentru persoanele care își desfăsoară activitatea in condiții deosebite, indiferent de încadrarea in grupa de muncă, căci in mod evident si activitățile care nu sunt încadrate in grupa a II-a ( cum este si cea prestată de recurent ) presupune un anumit grad de risc. Diferențierea de încadrare in grupe nu se face doar in temeiul gradului deosebit al activității prestate, ci in funcție de mai mulți factori, definiți de art. 6 din Ordinul mr. 50/1990. Îndeplinirea condiției de prestare a unei activități deosebite nu poate constitui in sine temei de acordare a grupei de muncă, in lipsa întrunirii celorlaltor condiții .
D. consecință, soluția instanței de fond de respingere a acțiunii este legală și temeinică si, în baza art.312 C.pr.civ., Curtea, cu majoritate, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant G. I. împotriva sentinței civile nr. 4476/11.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă I. NAȚIONAL DE CERCETARE - DEZVOLTARE ÎN DOMENIUL GEOLOGIEI, GEOFIZICII, GEOCHIMIEI ȘI TELEDETECȚIEI, ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2015.
Președinte, A. D. Ș. | Judecător, R. G. |
Grefier,
Ș. T.
Red. ADȘ/16 martie 2015
Ș.T. /D.A.M./09 Martie 2015/2ex.
Jud. fond: G. A. V.
Cu opinia separată a doamnei judecător A. F. în sensul admiterii recursului, modificării în tot a sentinței recurate și admiterii acțiunii.
Contrar majorității opiniei exprimate de majoritatea completului de recurs din compunerea căruia am făcut parte în judecata dosarului nr._, consider că recursul declarat de G. I. trebuia admis, pornindu-se de la reținerea netemeiniciei argumentului pentru care Tribunalul București a respins acțiunea reclamantului, deoarece restul considerentelor prin care instanța de fond a răspuns apărărilor formulate de către pârâtă este în favoarea reclamantului recurent și nu pot fi privite altfel sau reanalizate, în defavoarea recurentului reclamant, în motivarea respingerii recursului, în calea de atac declarată de însuși reclamantul din prezenta cauză.
Din această perspectivă, se cuvine subliniat că Tribunalul a apreciat că recunoașterea grupei a II-a pentru reclamant era condiționată de împrejurarea conform căreia angajatorul trebuia să constate, în concret, existența condițiilor deosebite de muncă în care își desfășurau activitatea salariații săi încadrați în funcții identice.
Tribunalul a considerat că, dacă această condiție ar fi fost îndeplinită, pentru evitarea aplicării unui tratament diferențiat în situații identice sau similare, analogia era posibilă, chiar și în situația invocată de pârât în întâmpinare, respectiv când angajatorul omite să facă demersurile necesare pentru încadrarea în grupele de muncă a activității prestate de o parte a personalului său.
Aceste aprecieri corecte ale Tribunalului nu au fost, din păcate, dublate de o corespunzătoare analiză a probatoriului a administrat în cauză, context în care s-ar fi observat că, în Anexa nr.1 a Deciziei nr.96/25._ emisă de I. Geologic al României, la pozițiile 1, 15 și 16, figurează nu mai puțin de trei salariați având funcția de geolog resurse minerale (este vorba despre numiții C. P., T. S. și M. M.), pentru toți acești salariați recunoscându-se grupa a II-a de muncă pentru diferite perioade de până la data de 31 .12.1989.
Aplicând raționamentul Tribunalului referitor la analogie, nu putea rezulta decât faptul că și reclamantului, care a ocupat funcția de geolog, i se datora recunoașterea grupei a II-a de muncă până la data de 31.12.1989, de vreme ce altor trei salariați, care ocupau funcția de geoelog în cadrul aceluiași Institut, li s-a recunoscut grupa a II-a de muncă.
Era, prin urmare necesară, dar și posibilă, aplicarea analogiei, considerându-se că este vorba despre o neglijență sau o scăpare a pârâtului, pentru că, altminteri, ar trebui acceptat că pentru alți salariați, care aveau o funcție identică cu cea a reclamantului, pârâtul a comis nu o greșeală, ci o încălcare a dispozițiilor legale, încadrându-i pe aceștia în grupa a II-a de muncă, încadrare în baza căreia pentru cei trei salariați s-au produs și se produc și în continuare (în măsura în care se mai află în viață) consecințe sub aspectul datei de dobândire a pensiei pentru limită de vârstă și sub aspectul cuantumului pensiei pentru limită de vârstă.
Este de subliniat că pentru cei trei salariați care au beneficiat de recunoașterea grupei a II-a de muncă, ca de altfel pentru toți salariații enumerați în cele trei Anexe ale Deciziei nr.96/25._ emisă de I. Geologic al României, sunt precizate cu exactitate, în mod expres, punctele nr.154, 146, 90 și 67 din Anexa nr.2 a Ordinului nr.50/1990, ca bază legală pentru recunoașterea grupei a II-a de muncă.
Or, dacă celor trei salariați cu funcția de geolog, li se aplica unul din punctele nr.154, 146, 90 și 67 din Anexa nr.2 a Ordinului nr.50/1990, devine evident că subzistă și o bază legală pentru ca și reclamantului să i se aplice aceleași dispoziții legale, numai astfel putându-se da relevanță probatorie unui act nepreconstituit emis de pârât, act care, deși nu se referă la reclamant, oferă suficiente argumente pentru clarificarea situației acestuia de a beneficia de recunoașterea grupei a II-a de muncă, chiar și în absența efectuării unor măsurători concrete pentru reclamant, pornindu-se de la presupunerea întocmirii legale a actului nepreconstituit, respectiv a Deciziei nr.96/25._ emisă de I. Geologic al României, în baza unor măsurători anterioare privitoare la nivelul noxelor.
Instanța nu are posibilitatea de a efectua analiza legalității deciziei emise de către angajator, cât timp această decizie nu a făcut obiectul unei solicitări de anulare, solicitare formulată de către persoana interesată.
A admite că decizia emisă de către pârât este legală cu privire la alți trei salariați ce ocupau o funcție identică cu cea a reclamantului, dar a aprecia, în egală măsură, că nu poate fi avută în vedere în cazul reclamantului, pe lângă faptul că neagă orice valoare probatorie acestei decizii, instituie fără niciun temei legal o discriminare față de reclamant care, dintr-o eroare a angajatorului ce a omis să îl înscrie în aceste Anexe, ajunge să nu poată beneficia de un drept recunoscut altor salariați ce au exercitat funcții similare, fără ca pentru acest tratament discriminatoriu să subziste o explicație rezonabilă, inexistența măsurătorilor de noxe nefiind un astfel de argument deoarece, dacă aceste măsurători au fost efectuate pentru cei trei salariați ce au ocupat funcții identice cu cea deținută de către reclamant, ar rezulta că, și dacă ar fi fost efectuate, acest demers nu ar fi putut conduce, în mod logic, la o altă concluzie decât cea la care a ajuns pârâtul în cazul celorlalți trei salariați.
Acestora li se adaugă și situația fostului salariat C. C., coleg al reclamantului, din aceeași funcție de geolog. Pentru acesta din urmă, pârâtul a recunoscut și înscris în carnetul de muncă grupa a II- de muncă până la data de 31. 12.1989.
Identitatea funcției ocupate de către reclamant și de către C. C. nu putea conduce decât la o egalitate de tratament din partea pârâtei cu privire la condițiile de muncă, cât timp pârâta nu a probat că între cei doi ar fi subzistat diferențe în ceea ce privește condițiile de desfășurare a activității specifice de geolog.
Cele două înscrisuri, respectiv Decizia nr.96/25._ emisă de I. Geologic al României cu cele trei Anexe, precum și cuprinsul carnetului de muncă a numitului C. C., probează diferența de tratament aplicată reclamantului, lipsa oricărei rațiuni juridice pentru această diferență, precum și necesitatea ca, în baza punctelor nr.154, 146, 90 și 67 din Anexa nr.2 a Ordinului nr.50/1990, astfel cum au fost aplicate acestea de către pârât altor salariați cu funcții identice cu cea ocupată de către reclamant până la data de 31 12.1989, acțiunea să fi fost admisă, subsemnata, în calitate de judecător al completului de recurs, neputând accepta, în raport de dispozițiile art.5 alin.4 din Codul muncii care interzice discriminarea sub orice formă (refuzul recunoașterii grupei a II-a de muncă fiind o astfel de formă concretă de discriminare), ca reclamantului să i se aplice o altă măsură decât cea rezervată de către pârâtul intimat altor salariați ce ocupau funcții identice până la data de 31. 12.1989.
D. printr-o astfel de soluție Curtea ar fi făcut aplicarea practică a interdicției generale a discriminării între salariații cu funcții identice, în privința unor drepturi legate intrinsec de caracteristicile activității lor salarizate, cu consecințe practice, sub aspect patrimonial, în cuantumul pensiilor obținute de către aceștia.
Judecător, A. F. |
| ← Despăgubire. Decizia nr. 2868/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 2647/2015.... → |
|---|
