Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2097/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2097/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 7392/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _ /014 (Număr în format vechi 472/2015)
Decizia Civilă nr.2097
Ședința Publică din data de 04 Iunie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de apelanta-pârâtă C. de P. a Municipiului București și de către apelanta-reclamantă D. F., împotriva sentinței civile nr._/31.10.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu și cu intimata-pârâtă C. Națională de P. Publice – Comisia Centrală de Contestații, cauza pe fond având ca obiect „contestație împotriva deciziei de pensionare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-reclamantă D. F., prin avocat D. D., cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 9 dosar, emisă în baza contractului de asistență juridică încheiat sub nr._ din 05.12.2011, lipsind apelanta-pârâtă C. de P. a Municipiului București și intimata-pârâtă C. Națională de P. Publice – Comisia Centrală de Contestații.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apelanta-reclamantă, prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții apelante prezente în susținerea, respectiv combaterea motivelor de apel deduse judecății.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, având cuvântul, solicită a se constata că prin sentința atacată, instanța de fond, deși a dispus anularea ambelor decizii emise în cauză, a obligat intimata C. de P. a Municipiului București sa repună în plată pensia contestatoarei începând cu data de 25 noiembrie, în loc de 25 august, cum era corect, față de data emiterii celor două decizii evocate anterior. Așa fiind, a observat și în cuprinsul încheierii de dezbateri faptul că ar fi solicitat în acel sens, ori, atare împrejurare nu este reală, de altfel, în scris a arătat că nu se poate discuta de o altă dată decât cea din 25.08.2011, data de 25 noiembrie nu are nicio legătură cu speța dedusă și nu figurează în contestația formulată inițial de petentă.
În concluzie, solicită admiterea apelului, modificarea, în parte, a hotărârii judecătorești apelate, în sensul de a dispune obligarea pârâtei să reia în plată pensia contestatoarei începând cu data de 25 august 2011 și nu de la data de 25 noiembrie 2011, cum în mod greșit a susținut instanța de fond.
Cu privire la apelul declarat de către pârâta C. de P. a Municipiului București, apelanta-reclamantă, prin avocat, solicită a se constata că acesta nu este fondat și, în acest sens, a se observa că instanța de fond, în mod corect, a reținut că există o culpă comună, atât a contestatoarei, cât și a intimatei, pentru următoarele considerente:
Astfel, arată că deși pârâta a primit dosarul pentru limită vârstă agricultor pe care exista mențiunea „există pensie de urmaș la Sector 2 cu talon nr._” și, ca atare, avea posibilitatea obiectivă să sisteze pensia cea mai mică, aspect care, de altfel, a fost înțeles de către C. Județeană de P. care nu i-a mai plătit în continuare pensia, deoarece, așa cum a arătat inițial, pensionarea viza pensia de agricultor de la C. Județeană de P. Argeș. Așa fiind, în urma cererii expres formulate de către reclamantă nu i-a mai acordat pensia și a trimis dosarul de agricultor să se conexeze la dosarul pensiei de urmaș, însă, asta nu înseamnă că îndrituia C. de P. să reia plata pensiei de agricultor.
Ca atare, consideră că reclamanta are o culpă în ceea ce privește faptul că ar fi trebuit să fie vigilentă și să refuze, în mod expres, primirea pensiei, însă, nu este suficientă pentru a exonera pârâta C. de P. care, deși avea cunoștință de faptul că reclamanta încasează două pensii, a permis practic acest lucru pe o perioadă de 8 ani.
Față de aceste considerente, apelanta-reclamantă D. F., prin avocat, concluzionează în sensul respingerii apelului declarat de către apelanta-pârâtă, ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul dispozițiilor prev. de art.394 alin.(1) din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/31.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea D. F. în contradictoriu cu intimata C. Națională de P. Publice - Comisia Centrală de Contestații și C. de P. a Municipiului București. S-a anulat Decizia nr._/25.08.2011 prin care a fost anulată Decizia nr._/5.03.2003 și Decizia nr._/25.08.2011privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale emisă de C. Locală de P. Sector 2. De asemenea, a fost anulată Hotărârea nr. 6749/20.01.2014 emisă de Comisia Centrală de Contestații. A fost obligată intimata să reia în plată pensia cuvenită contestatoarei conform Deciziei nr._/5.03.2003, începând cu data 25.11.2011. S-a luata act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prin decizia nr. 3813/15.05.1993 emisă de Oficiul de pensii pentru agricultori Argeș, contestatoarea D. F. a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă (agricultor), începând cu 1.04.1993, în baza Legii nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor.
La data de 5.12.2002, soțul contestatoarei D. G. a decedat, astfel că la data de 23.01.2003 contestatoarea a solicitat înscrierea la pensia de urmaș după soțul său, cerere înregistrată sub nr. 1354. D. cerere ar rezulta că dna D. F. a declarat că nu primește o altă pensie.
Urmare cererii nr. 1354/23.01.2003 emisă de C. de P. Sector 2 a fost emisă Decizia de pensie nr._/5.03.2003 prin care i s-a stabilit pensia de urmaș, începând cu data de 1.01.2003, în temeiul Legii nr. 19/2000. La data de 5.11.2003 C. Județeană de P. a transferat dosarul de pensie pentru limită de vârstă (agricultor) al contestatoarei la C. Locală de P. Sector 2, pe adresa de înaintare existând mențiunea „există pensie de urmaș la Sector 2 cu talon_”.
Având în vedere că începând cu data de 01.01.2003, contestatoarea D. F. a cumulat pensia pentru limită de vârstă cu pensia de urmaș, a fost emisă decizia nr._/25.08.2011 prin care s-a anulat decizia de stabilire a pensie de urmaș nr._/5.03.2011.
Totodată, a fost emisă Decizia nr._/25.08.2011 prin care s-a constituit în sarcina contestatoarei un debit de_ ron, reprezentând sume încasate necuvenit pentru perioada în care a cumulat pensia de urmaș cu pensia pentru limită de vârstă.
Împotriva acestor decizii, contestatoarea formulat contestație la Comisia Centrală de Contestații, soluționată prin Hotărârea nr. 6749/20.01.2014, care constată că prin decizia nr._/25.08.2011 în mod corect a încetat plata pensiei de urmaș stabilită conform deciziei nr._/5.03.2011, întrucât dna D. F. nu putea beneficia de două pensii, la data solicitării pensiei de urmaș, nedeclarând că era beneficiara unei pensii pentru limită de vârstă în sistemul agricol, iar decizia nr._/25.08.2011 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, emisă de C. Locală de P. Sector 2 nu face obiectul de activitate al Comisiei Centrale de Contestații, fiind inadmisibilă.
Potrivit art. 92 din Legea nr. 263/2010 stipulează că, soțul supraviețuitor care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie.
Este adevărat că la momentul cererii pentru înscrierea la pensia de urmaș, contestatoarea, în calitate de soție supraviețuitoare nu a declarat că mai primește pensie pentru limită de vârstă, însă acest fapt a fost adus la cunoștința Casei de P. Sector 2 care a acordat pensia de urmaș, la numai 10 luni de la data acordării pensiei de urmaș.
Astfel, culpa acordării a două tipuri de pensie este cumulată atât de contestatoare care nu a declarat, dar și de către C. de P. Sector 2 care, deși înștiințată de C. Județeană Argeș, a omis să verifice și a continuat să plătească cele două pensii pe o perioadă de circa 8 ani.
Având în vedere că legea dă posibilitatea beneficiarului dreptului de pensie de urmaș să opteze pentru cea mai avantajoasă, Tribunalul nu a declinat niciun motiv care să justifice anularea pensiei mai avantajoase pentru contestatoare, în speță cea de urmaș (155 ron) și nu cea de agricultor, care era net inferioară (cca 60 ron).
Pentru aceste motive, Tribunalul a dispus anularea Deciziei nr._/25.08.2011 emisă de C. de P. Sector 2 prin care a fost anulată Decizia nr._/5.03.2003 de acordare a pensiei de urmaș.
Astfel, dacă s-ar fi anulat pensia de agricultor, implicit debitul pentru perioada 01.09._11 ar fi fost mult mai mic, de cca 1936 ron față de_ ron.
Mai mult decât atât, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 125/2014 prevede că, prin derogare de la prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor aflați în evidența sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a prezenței legi, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizație socială pentru pensionari și indemnizație pentru însoțitor, nu se recuperează.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 125/2014 în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din lege sunt scutite de la plată sumele rămase de recuperat, înscrise în evidența debitorilor la data de 01 octombrie 2014, din debitele constituite anterior acestei date.
În conformitate cu art. 13 lit. k din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 125/2014, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. 1 din Lege, în situația existenței unor cauze care au condus la plata unor sume necuvenite din culpă pensionarului.
Or, având în vedere că în prezența cauză, culpa aparține în egală măsură atât contestatoarei, dar și Casei Locale de P. Sector 2, Tribunalul a apreciat că nu operează cauza de excludere de la scutirea de plată.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a admis în parte contestația, a dispus anularea Deciziei nr._/25.08.2011 prin care a fost anulată Decizia nr._/5.03.2003 și anularea Deciziei nr._/25.08.2011 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale emisă de C. Locală de P. Sector 2.
De asemenea, Tribunalul a dispus anularea Hotărârii nr. 6749/20.01.2014 emisă de Comisia Centrală de Contestații și, pe cale de consecință, a mai dispus și obligarea intimatei să reia în plată pensia cuvenită contestatoarei conform Deciziei nr._/5.03.2003, începând cu data 25.11.2011.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel motivat, apelanta-pârâtă C. de P. a Municipiului București și apelanta-reclamantă D. F., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate apelanta CPMB a arătat că instanța este netemeinica întrucât instanța de fond a încălcat dispozițiile art.92 și 179 din Legea nr.263/2010.
Așa cum reține și instanța, începând cu data de 01.01.2003, reclamanta a cumulat pensia pentru limita de vârsta cu pensia de urmaș.
Apelanta CPMB a solicitat instanței să observe faptul că, reclamanta (prin cererea 1354/23.01.2003) a solicitat pensia de urmaș și a declarat pe propria răspundere că nu beneficiază de o altă pensie. Nu poate fi reținuta culpa paratei pentru nerespectarea unei dispoziții legale de către reclamantă.
A solicitat apelanta CPMB instanței să aibă în vedere că intimata nu a încălcat nicio dispoziție legală. Mai mult, instanța și-a motivat hotărârea pentru neaplicarea dispozițiilor Legii 125/2014, reținând că nu sunt incidente dispozițiile privind amnistia fiscala întrucât cauzele care au condus la plata unor sume necuvenite sunt din culpă pensionarului.
Dispozițiile art.179 din Legea nr.263/2010 actualizata sunt imperative și instituie obligativitatea pentru casele teritoriale de pensii de a recupera sumele încasate necuvenit.
Apelanta CPMB consideră că în această situație s-a efectuat o plată nedatorată care trebuie restituita, obligația de restituire existând atât în sarcina celui care a primit plată cu bună credința, precum și în sarcina accipiensului de rea credința.
Față de cele enunțate, apelanta CPMB a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul de a respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În susținerea motivelor de apel, apelanta D. F. a arătat că prin hotărârea apelată a fost admisă în parte contestația formulată de aceasta deși, au fost anulate atât Decizia nr._/25.08.2011 prin care a fost anulată Decizia_/05 03 2003 și Decizia nr._/25.08.2011 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații asigurări sociale cât și Hotărârea nr. 6749/20.01.2014, cu toate acestea, instanța de fond a dispus obligarea intimatei „ să reia în plata pensia cuvenită contestatoarei conform Deciziei nr._/05.03.2003, începând cu data de 25.11.2011".
Apelanta D. F. a considerat greșita data de la care instanța de fond a dispus reluarea în plata a pensiei, respectiv 25.11.2011, în loc de 25.08.2011, cum era corect, față de data emiterii celor două decizii evocate anterior.
În condițiile în care sistarea pensiei mai mari s-a realizat începând cu data de 25.08.2011, aceasta fiind dată până la care s-au calculat debitele necuvenite, nu găsim niciun argument care să justifice reluarea pensiei din 25.11.2011, adică după un termen de 3 luni. Nici instanța de judecată nu a făcut nicio precizare sub acest aspect, astfel apelanta a apreciat că poate fi rodul unei erori.
Pentru acest motiv apelanta D. F. a solicitat admiterea apelul, modificarea în parte a hotărârii apelate în sensul, să se dispună obligarea intimatei să reia în plata pensia cuvenită acesteia începând cu data de 25.08.2011.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Având în vedere probele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că, în parte, criticile ambelor părți sunt întemeiate.
Astfel, situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în sensul că apelanta-reclamantă era beneficiara unei pensii pentru limită de vârstă(pentru activitatea din sectorul agricol), aspect ce rezultă din prin decizia nr. 3813/15.05.1993 emisă de Oficiul de pensii pentru agricultori Argeș, la data când a solicitat pensia de urmaș ca urmare a decesului soțului său D. G.. Cererea a fost formulată la data de 23.01.2003, fiind înregistrată sub nr. 1354, din conținutul acesteia rezultând că apelanta-reclamantă a declarat că nu primește o altă pensie, deși avea obligația de a aduce la cunoștința Casei de pensii faptul că era beneficiara unei pensii de agricultor. Urmare a cererii nr. 1354/23.01.2003 a fost emisă Decizia de pensie nr._/5.03.2003 prin care i s-a stabilit pensia de urmaș, începând cu data de 1.01.2003, în temeiul Legii nr. 19/2000. La data de 5.11.2003 C. Județeană de P. Argeș a transferat dosarul de pensie pentru limită de vârstă (agricultor) al contestatoarei la C. Locală de P. Sector 2, pe adresa de înaintare existând mențiunea „există pensie de urmaș la Sector 2 cu talon_”, așa cum corect a reținut Tribunalul. Cu toate că apelantei-pârâte i s-a adus la cunoștință acest fapt, preluând dosarul de pensie pentru limită de vârstă a continuat plata acesteia timp din 2003 până în august 2011, deci aproape 8 ani, simultan cu plata pensie de urmaș.
D. toate acestea rezultă că ambele părți au fost în culpă pentru cumulul nelegal al pensiei de urmaș cu pensia pentru limită de vârstă, contestatoarea neaducând la cunoștință prin cererea de acordare a pensiei de urmaș că avea în plată o pensie de agricultor, iar apelanta-pârâtă, deși sesizată de C. de P. Argeș asupra existenței cumulului celor două pensii, a continuat să le plătească simultan timp de aproape 8 ani.
Apelanta-pârâtă s-a sesizat cu această situație abia în august 2011 când a emis decizia nr._/25.08.2011 prin care s-a anulat decizia de stabilire a pensie de urmaș nr._/5.03.2011. Totodată, a fost emisă Decizia nr._/25.08.2011 prin care s-a constituit în sarcina contestatoarei un debit de_ lei, reprezentând sume încasate necuvenit pentru perioada 1.09._11 în care a cumulat pensia de urmaș cu pensia pentru limită de vârstă.
Dată fiind data emiterii deciziei prin care s-a stabilit pensia de urmaș și perioada pentru care s-a constituit debitul, Curtea constată că sunt aplicabile și dispozițiile Legii nr.19/2000. Potrivit art.74 din acest act normativ, soțul supraviețuitor care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie. Aceleași dispoziții au fost reluate și în art.92 din Legea nr.263/2010. Deci, la data stabilirii pensiei de urmaș, intimata-reclamantă trebuia să aducă la cunoștința Casei de P. faptul că are o pensie proprie și să își exercite opțiunea pentru cea mai avantajoasă dintre pensii. Cum aceasta nu și-a îndeplinit această obligație, corect a fost emisă decizia de debit amintită, deoarece contestatoarea a încasat cumulat ambele pensii, atât pe cea de agricultor, cât și pe cea de urmaș.
Cu toate acestea, apelanta-pârâtă a dispus recuperarea, în limita termenului de prescripție, potrivit art.179 alin.1 din Legea nr.263/2010, a sumelor încasate cu titlu de pensie de urmaș în perioada 1.09._11, deși din imaginile de plată depuse la dosar rezultă cu certitudine cuantumul mai avantajos al pensiei de urmaș. De exemplu, în august 2011, pensia de agricultori era de 58 lei, iar pensia de urmaș era de 307 lei. Cum, potrivit art.74 din Legea nr.19/2000, respectiv art.92 din Legea nr.263/2010, intimata-reclamantă putea opta pentru cea mai avantajoasă pensie, acesta fiind și motivul pentru care formulat cererea de acordare a pensiei de urmaș, fiind evidentă opțiunea beneficiarei, apelanta-pârâtă trebuia să dispună recuperarea sumelor încasate cu titlu de pensie pentru limită de vârstă pentru activitatea din sectorul agricol și nu a pensiei de urmaș, care avea cuantum mai avantajos. Așa cum rezultă din buletinul de calcul atașat deciziei de debit, C. de pensii a constitui debitul pentru pensia de urmaș, nesocotind dreptul intimatei la plata pensiei mai avantajoase, motiv pentru care decizia trebuia anulată doar în parte, urmând a fi menținută în limita unui debit compus din totalitatea sumelor încasate de reclamantă cu titlu de pensie de agricultor în perioada 01.09._11.
Prima instanță a anulat în totalitate decizia de debit. Acesta este motivul pentru care va fi admis apelul Casei de pensii și va fi modificată în parte sentința apelată în sensul că se va anula în parte Decizia nr._ din 25.08.2011 emisă de C. Locală de P. Sector 2, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, care va fi menținută în limita unui debit compus din totalitatea sumelor încasate de reclamantă cu titlu de pensie de agricultor în perioada 01.09._11.
În ceea ce privește apelul reclamantei, Curtea constată întemeiate în parte susținerile acesteia, în mod greșit prima instanță dispunând reluarea în plata a pensiei de urmaș cuvenită contestatoarei conform Deciziei nr._/05.03.2003, începând cu data de 25.11.2011. Apelanta-reclamantă avea dreptul la pensia de urmaș, fiind prezumată și opțiunea acesteia pentru pensia mai avantajoasă, așa cum am arătat. Acesta este motivul pentru care instanța de fond a anulat decizia nr._/25.08.2011 prin care a fost anulată decizia nr._/5.03.2003 și a dispus reluarea în plată a pensiei de urmaș.
D. actele depuse în dosarul de primă instanță, se constată că ulterior emiterii deciziilor contestate, apelanta-reclamantă s-a adresat cu o nouă cerere de acordare a pensiei de urmaș, fiind emisă decizia nr._ din 5.01.2012 prin care pensia de urmaș a fost acordată începând cu data de 1.12.2011. Dar, în perioada 1.09.2011-1.12.2011, apelanta reclamantă nu a primit pensia de urmaș, ca urmare a anulării deciziei nr._/5.03.2003 prin decizia_/25.08.2011. Având în vedere considerentele anterior reținute și faptul că prima instanță a anulat decizia nr._/25.08.2011 prin care a fost anulată decizia nr._/5.03.2003, Curtea constată că reluarea în plată a pensiei de urmaș trebuia dispusă începând cu 1.09.2011, aceasta fiind prima lună în care s-a dispus sistarea pensiei ca urmare a deciziei amintite. Astfel, din imaginea de plată depusă la dosar(fila 41) rezultă că în luna august 2011 apelanta-reclamantă a primit cuantumul întreg al pensiei de urmaș, respectiv 307 lei. Deci, chiar dacă decizia în baza căreia a fost sistată pensia de urmaș a fost emisă la data de 25.08.2011, anularea acesteia determină reluarea în plată a pensiei de urmaș începând cu 1.09.2011, deoarece în luna august apelanta a beneficiat de pensia aferentă întregii luni și nu doar până la data emiterii deciziei.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, Curtea va admite ambele apeluri și va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va anula în parte Decizia nr._ din 25.08.2011 emisă de C. Locală de P. Sector 2, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, pe care o va menține în limita unui debit compus din totalitatea sumelor încasate de reclamantă cu titlu de pensie de agricultor în perioada 01.09._11 și o va obliga pe pârâta C. de P. a Municipiului București să reia în plată pensia de urmaș cuvenită reclamantei, începând cu data de 01.09.2011, urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de apelanta-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cu sediul situat în Municipiul București, Calea V., nr.6, sector 3, având CF_ și de către apelanta-reclamantă D. F., având CNP:_,73, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Municipiul București, .. 63, sector 2, împotriva sentinței civile nr._/31.10.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Națională de P. Publice - Comisia Centrală de Contestații, cu sediul în Municipiul București, ., sector 2.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Anulează în parte Decizia nr._ din 25.08.2011 emisă de C. Locală de P. Sector 2, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, pe care o menține în limita unui debit compus din totalitatea sumelor încasate de reclamantă cu titlu de pensie de agricultor în perioada 01.09._11.
Obligă pârâta C. de P. a Municipiului București să reia în plată pensia de urmaș cuvenită reclamantei, începând cu data de 01.09.2011.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. S. G. I. M. Colindeață
Red.M.C.
Tehnored.:C.C
5 ex./ 22.06.2015
Jud.fond: N. D.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1811/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1611/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
