Obligaţie de a face. Decizia nr. 1611/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1611/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 4134/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 728/2015)
DECIZIE Nr. 1611/2015
Ședința publică de la 11 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător E. D. B.
Grefier R. N. C.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelantul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE în numele membrilor de sindicat: C. N., C. C. N., I. P., S. C., R. C., C. C., împotriva sentinței civile nr._ din data de 29.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. A. NAȚIONALE și C. DE P. A MINISTERULUI A. NAȚIONALE, cauza având ca obiect: pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE, prin consilier juridic S. N., conform delegației de reprezentare nr. 27/7/13.01.2015, aflată la fila 5 din dosar, intimații M. A. NAȚIONALE și C. DE P. A MINISTERULUI A. NAȚIONALE, prin consilier juridic D. G., ce depune la dosar delegații de reprezentare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul intimaților, prin consilier juridic, asupra excepției de nulitate a apelului formulată prin întâmpinare de C. DE P. A MINISTERULUI A. NAȚIONALE.
Intimații M. A. NAȚIONALE și C. DE P. A MINISTERULUI A. NAȚIONALE, prin consilier juridic, arată că s-a invocat excepția nulității apeluluii pentru motivul că cererea a fost semnată de către președintele sindicatului care nu este împuternicit de către salariat, la dosar nefiind nici un mandat special dat acestuia să reprezinte partea în proces.
Apelantul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE, prin consilier juridic, având cuvântul pe excepția invocată solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, solicitând a se constata că la dosarul de fond al cauzei există împuterniciri depuse de către membri de sindicat cu cotizație la zi plătită, prin care solicită Sindicatului C. Militare să introducă acțiuni pe rolul instanțelor în numele acestora, precizând că la paginile 71, 88, 171,198, sunt împuternicirile date de membrii de sindicat semnate și datate, solicitând respingerea excepției invocate.
Intimații M. A. NAȚIONALE și C. DE P. A MINISTERULUI A. NAȚIONALE, prin consilier juridic, având cuvântul și pe celelalte excepții invocate prin întâmpinare, respectiv excepția lipsei calității de reprezentant și excepția lipsei calității procesual pasive, arată că dispozițiilor art.3 alin.1 din Legea dialogului social nr.62/2011 se referă la sindicatele constituite din persoane încadrate cu contract individual de muncă, funcționari publici și funcționari publici cu statut special în condițiile legii, membrii cooperatori și agricultori încadrați în muncă, angajați din aceeași unitate, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății, arată că ei au în cauză personal militar.
Apelantul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE, prin consilier juridic, având cuvântul, depune la dosar sentința civilă nr.83/18.08._, prin care se acordă personalitate juridică S. C. Militare Disponibilizate să reprezinte membrii de sindicat în cauzele aflate pe rolul instanțelor, comunicând un exemplar al acesteia și părții adverse.
Intimații M. A. NAȚIONALE și C. DE P. A MINISTERULUI A. NAȚIONALE, prin consilier juridic, având cuvântul pe proba administrată arată că nu se opun.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri în combaterea excepției și după deliberare, apreciază că este neîntemeiată excepția nulității apelului pentru lipsa semnăturii apelanților-reclamanți, având în vedere că cererea de apel a fost semnată de S. C. Militare Disponibilizate prin președintele acestuia. Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual active a S. C. Militare Disponibilizate în raport de art.28 din Legea 62/2011, care acordă legitimare procesuală sindicatului. Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant a sindicatului pentru membrii săi apelanți-reclamanți, întrucât necesită studierea dosarului în vederea verificării împuternicirii acordate și în raport de susținerile sindicatului, urmează a soluționa această excepție după reținerea cauzei în pronunțare.
Nemaifiind cererii de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apelantul S. C. MILITARE DISPONIBILIZAE, prin consilier juridic, având cuvântul depune la dosar concluzii scrise solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile apelate în sensul recunoașterii dreptului pretins, urmare a emiterii deciziei de revizuire în baza Legii 241/2013, cuantumul reținut în baza acestor decizii fiind evidențiat în apelul formulat. Solicită obligarea intimatei la recuperarea în totalitate a pagubei cauzate, respectiv acordarea sumelor la care să se adauge dobânda legală și indicele de inflație la data efectuării efective a plății. Totodată, solicită ca în baza dispozițiilor prevăzute de art.102 alin.2 din Legea 263/2010, să se dispună indexarea pensiei în funcție de indicele de inflație și de creșterea salariului real începând cu anul 2013, fără cheltuieli de judecată.
Intimații M. A. NAȚIONALE și C. DE P. A MINISTERULUI A. NAȚIONALE, prin consilier juridic, având cuvântul, depun practică judiciară, solicită respingerea apelului pentru cele învederate în întâmpinarea formulată.
Curtea în raport de prevederile art. 394 din Codul de procedură civilă, reține în pronunțare excepția lipsei calității de reprezentant și fondul cauzei.
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
- SOLUȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin cererea înregistrată la data de 07.02.2014, pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE, în numele și pentru membrii B. I., CANA N., C. I. A., C. C. N., I. P., I. S., M. D., S. C., BANDULEA M., L. D., M. M., R. C., R. G., C. C., S. D. au chemat în judecată pârâții M. A. NAȚIONALE și C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. NAȚIONAL, solicitând să se dispună recunoașterea dreptului pretins, urmare a deciziilor emise în baza Legii nr.241/2013, respectiv acordarea sumelor reținute în baza deciziilor de revizuire, obligarea intimatelor la repararea pagubei cauzate, respectiv achitarea în totalitate a sumelor reținute menționate mai sus, la care să se adauge dobânda legală și indicele de inflație aferente sumelor datorate, dobândă calculată până la data plății efective a acestora și indexarea cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimilor decizii emise în baza Legii nr.241/2013.
Prin sentința civilă nr._ din data de 29.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr._, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE, în numele membrilor săi C. N., C. C. N., I. P., S. C., R. C., C. C., în contradictoriu cu pârâții M. A. NAȚIONALE și C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. NAȚIONALE.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanții au fost beneficiari ai pensiilor de serviciu dar odată cu . Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor (act normativ în vigoare în perioada de referință), C. de P. Sectorială a M.A.I. a procedat la recalcularea și revizuirea pensiilor de serviciu.
Potrivit prevederilor din O.U.G. nr. 1/2011 pensiile recalculate conform Legii nr. 119/2010 au fost revizuite, fiind menținute în plată cuantumurile avute în luna decembrie 2010 „(1) Pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.
(2) Diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011".
Reclamanții au primit până în decembrie 2012 un cuantum al pensiei identic cu cel din luna decembrie 2010.
Deciziile de revizuire ale pensiilor au fost contestate dar reclamanții nu au obținut anularea acestora și menținerea cuantumului pensiei de serviciu .
Legea 241/2013 arată că „Art. 1 (1) Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
(2) Plata drepturilor bănești prevăzute la alin. (1) se efectuează începând cu data de 1 octombrie 2013.
(3) În cazul în care beneficiarii pensiilor prevăzute la alin. (1) au realizat stagii de cotizare după data înscrierii la pensie, cuantumul aferent acestora se adaugă la cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, calculat conform alin. (1).
(4)Cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, prevăzut la alin. (1), se menține în plată până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.”
Reclamanții solicita să li se acorde și pentru perioada ianuarie 2012 – septembrie 2013, perioada în care au primit cuantumul pensiei revizuite, pensia aflata în plată în luna decembrie 2010.
Cererea reclamanților sub acest aspect nu poate fi admisă deoarece prin dispozițiile, OUG nr.1/2011, Legea 241/2013, nu acordă asemenea drepturi, faptul că legea 241/2013 repune în plată cuantumul pensiei de serviciu nu înseamnă că acordă acest drept și pentru perioada solicitată de reclamanți, legea stipulând clar că plata cuantumului pensiei așa cum era în plată în luna decembrie 2010 se va face începând cu 1.10.2013.
Mai mult, rezultă în mod clar din modul de reglementare al Legii nr. 241/2013 ca plata pensiei, în cuantumul avut în luna decembrie 2010 este făcuta cu titlu provizoriu, câtă vreme aceasta se plătește până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
Nu se poate reține că ar exista o discriminare între reclamanți și cei care prin hotărâre judecătoreasca definitiva și irevocabila, au obținut revenirea la cuantumul din decembrie 2010 și restituirea diferenței de pensie deoarece nu există situație identică în acest caz, cei care au obținut menținerea cuantumului pensiei de serviciu au obținut-o prin intermediul instanței, instanță care a apreciat, de la caz la caz, dacă există o încălcare a art.1 Protocolul 1 din CEDO și unde a considerat că ar exista o astfel de încălcare a menținut cuantumul pensiei de serviciu.
Nu există discriminare nici raportat la cei care au beneficiat de majorarea pensiei după 01.2011 în temeiul Legii nr.119/2010 și OUG nr. 1/2011 și au primit și diferențele bănești aferente deoarece aceste persoane au obținut cuantumul majorat al pensiilor în conformitate cu algoritmul de calcul stabilit de noua legislația care a impus recalcularea pensiilor și cum această legislație nu a fost declarată ca fiind neconstituțională instanța nu a putut să rețină incidența vreunei discriminări.
Nu se poate reține nici vreo încălcare a dreptului de proprietate al reclamanților. În privința susținerii că prin neplata cuantumului pensiei de serviciu și pentru perioada ianuarie 2012 – septembrie 2013 se încalcă art.1 din Protocolul nr. 1 CEDO, Tribunalul a reținut că pensia de serviciu a fost reglementată printr-un act normativ special.
Conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte iar dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile
În speță, stabilindu-se conformitatea actului normativ de recalculare a pensiei cu Constituția, implicit s-a recunoscut, de principiu, conformitatea acestuia și cu reglementările internaționale în materia drepturilor omului la care România este parte, numai că, modul în care, pentru contestatorul din prezenta cauză, aplicarea acestor dispoziții legale asigură respectarea drepturilor pe care le invocă în susținerea acțiunii, se poate efectua doar pe calea analizei în concret a motivelor invocate.
Pensia de serviciu reprezintă un "interes patrimonial" ceea ce determină . protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Schimbarea naturii juridice a pensiei, recalcularea și revizuirea ei în baza Legii nr.119/2010 și OUG 1/2011 și implicit primirea unui alt cuantum al pensiei reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. (Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, Cauza Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004.
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Ingerința este prevăzută de lege deoarece este reglementată de Legea nr. 119/2010.
Ingerința urmărește un scop legitim din expunerea de motive rezultând că adoptarea acesteia s-a impus în vederea respectării angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economica a României, ca o măsură cu caracter excepțional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 2010 și datorită existenței unor acte normative care reglementau organizarea și funcționarea diferitelor sisteme de pensii de tip public care îngreunau în mod evident funcționarea sistemului de pensii încadrându-se astfel în noțiunea de scop legitim de interes general și de cauză de utilitate publică.
În ceea ce privește respectarea justului echilibru instanța trebuie să stabilească în concret dacă reducerea pensiei a respectat raportul de proporționalitate impus de CEDO.
Acest raport nu este respectat dacă reclamanții suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă.
Din analiza situației rezultă că suma cu care au fost reduse pensiile în această perioadă nu a generat în patrimoniul reclamanților o sarcină atât de împovărătoare încât să nu poată fi suportată, pensiile revizuite rămânând într-un cuantum mai mult decât rezonabil, contestatorii nefiind lipsiți, în nici un caz, de mijloacele de subzistență pentru perioada ianuarie 2012 – septembrie 2013.
Instanța nu poate analiza ingerința decât din perspectiva regulii generale, a primei norme din art. 1 din Protocolul nr. 1 adică aceea a dreptului la respectarea bunurilor, și nu ca o încălcare de tipul privării de proprietate care ar impune o justă despăgubire, adică cea de-a doua normă din același text deoarece această situație nu este incidentă în cauză.
Reclamanții solicită indexarea cuantumului pensiilor stabilite în baza Legii 241/2013 adică în fapt solicită indexarea cuantumului pensiilor de serviciu dar această cerere nu poate fi admisă deoarece în Legea 241/2013 nu se prevede decât posibilitatea ca pensia recalculată și revizuită să fie majorată în urma indexării punctului de pensie și în momentul în care va depăși cuantumul pensiei în plată (cuantumul pensiei de serviciu) să fie plătit acest cuantum.
Instanța nu poate reține că există o discriminare sau o încălcare a egalității de tratament raportat la persoanele care au beneficiat de creșterea cuantumului pensiei prin faptul că pensia recalculată și revizuită a fost mai mare decât cuantumul pensiei de serviciu deoarece și reclamanților li se aplică această majorare pe cuantumul pensiei revizuite urmând ca în cazul în care acesta va depăși cuantumul pensiei în plată să fie vizibilă efectiv.
Mai mult decât atât, în considerentele Deciziei nr. 149/2014, Curtea Constituțională a statuat în aprecierea criticilor de neconstituționalitate aduse dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 și celor ale art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 că, dreptul ca, în urma recalculării, să fie păstrat în plată cuantumul pensiei cel mai avantajos a fost prevăzut de Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câștigat. Prin urmare, Curtea a reținut că "nu se poate vorbi despre o identitate de situații între prevederile Legii nr. 19/2000 și dispozițiile de lege criticate ale Legii nr. 119/2010, astfel că tratamentul juridic diferit nu poate dobândi semnificația unei încălcări a principiului egalității în drepturi a cetățenilor ori a principiului neretroactivității legii civile".
În consecință, instanța a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar prin Legea nr. 241/2013 s-a revenit la pensia în plată acordată anterior, astfel că nu se pot acorda diferențele de pensie neacordate în perioada ianuarie 2012-sepetembrie 2013, decât în situația anulării deciziei de revizuire emisă la data de 15.12.2011, care însă nu face obiectul prezentei cauze.
Instanța nu poate reține încălcarea principiului nediscriminării, având în vedere că Legea nr. 241/2013 s-a aplicat tuturor pensiilor speciale din sistemul apărării naționale, iar o hotărâre judecătorească produce efecte numai între părți și succesorii acestora potrivit art. 435 NCPC, nefiind de natură a crea situații asemănătoare și implicit discriminatorii.
Față de cele reținute mai sus instanța a apreciat că pârâții nu datorează diferențe de pensie sau alte despăgubiri motiv pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
- APELUL FORMULAT DE S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamantul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE în numele membrilor de sindicat: C. N., C. C. N., I. P., S. C., R. C., C. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466, art.470-471, art.480 pct.2 din Codul de procedură civilă, apelantul critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în petitul acțiunii, a solicitat pronunțarea unei hotărâri privind: recunoașterea dreptului pretins, urmare a deciziilor emise în baza Legii nr.241/2013, respectiv acordarea sumelor reținute în baza deciziilor de revizuire, după cum urmează: col.(r). CANA N. - suma totală de_ lei, reținută în baza Deciziei de revizuire nr._/12.12.2011, începând cu luna ianuarie 2012 până în luna septembrie 2013, inclusiv; col. (r). CONSTANTlNESCU C. N. - suma totală de 6067 lei, reținută în baza Deciziei de revizuire nr._/15.12.2011, începând cu luna ianuarie 2012 până în luna septembrie 2013, inclusiv; col.(r). I. P. - suma totală de_ lei, reținută în baza Deciziei de revizuire nr._/04.04.2012, începând cu luna mai 2012 până în luna septembrie 2013, inclusiv; col. (r). S. C. - suma totală de_ lei, reținută în baza Deciziei de revizuire nr._/23.12.2011, începând cu luna ianuarie 2012 până în luna septembrie 2013, inclusiv; lt.col. (r). R. C. - suma totală de_ lei, reținută în baza Deciziei de revizuire nr._/07.12.2011, începând cu luna ianuarie 2012 până în luna septembrie 2013, inclusiv; mr. (r). C. C. - suma totală de 6259 lei, reținută în baza Deciziei de revizuire nr._/07.12.2011, începând cu luna ianuarie 2012 până în luna septembrie 2013, inclusiv; obligarea intimatelor la repararea pagubei cauzate, respectiv achitarea în totalitate a sumelor reținute menționate mai sus, la care să se adauge dobânda legală și indicele de inflație aferente sumelor datorate, dobândă calculată până la data plății efective a acestora; indexarea cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimilor decizii emise în baza Legii nr.241/2013, după cum urmează: col.(r). CANA N. - Decizia de pensie nr._/01.10.2013; col.(r). C. C. N. - Decizia de pensie nr._/01.10.2013; col.(r). I. P. - Decizia de pensie nr._/01.10.2013; col. (r). S. C. - Decizia de pensie nr._/01.10.2013; lt.col. (r). R. G. - Decizia de pensie nr._/01.10.2013; mr.(r). C. C. - Decizia de pensie nr._/01.10.2013; anual, începând cu anul 2013, în funcție de inflație și de creșterea salariului real.
În mod greșit, instanța a reținut că revenirea la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 reprezintă o măsură reparatorie exclusiv pentru viitor, neexistând nici o dispoziție în cuprinsul Legii nr.241/2013 care să confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010 - septembrie 2013.
În mod greșit, instanță a reținut că art.2 din Legea nr.241/2013 are în vedere ipoteza constatării diferențelor provenind din greșita valorificare a veniturilor realizate ori a stagiilor de cotizare, cu ocazia emiterii deciziilor de revizuire în temeiul OUG nr.1/2011.
În mod greșit, instanța a considerat un beneficiu acordat de legiuitor categoriilor pensionarilor; care au intrat sub incidența OUG nr. 1/2011, motiv pentru care pensia repusă în plata începând cu luna octombrie 2013 nici nu ar putea fi indexata, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie, ci este rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea specială.
Față de cele menționate mai sus, se arată următoarele:
Pensiile contestatorilor din prezentul apel, au fost stabilite în baza Legii nr. 164/2001 și au avut în vedere următoarele:
Activitatea cadrelor militare din sistemul național de apărare, ordine publică și securitate națională nu s-a limitat în timp la durata programului normal de lucru și nu a existat posibilitatea compensării muncii prestate cu timp liber sau plăți suplimentare;
Exercitarea prerogativelor constituționale de apărare, ordine publică și securitate naționala se caracterizează prin continuitate; Instituțiile publice au obligația legală de a asigura realizarea drepturilor prin dispozițiile în vigoare referitoare la specificul muncii prestate, importanță socială și restricțiile aferente;
Expunerea cadrelor militare la un grad ridicat de stres și risc.
Având în vedere necesitatea corectării unor neconcordante la nivelul reglementărilor, în privința modului de calcul al drepturilor de pensie, corelate cu încălcarea principiilor neretroactivității legii, dreptului de proprietate, drepturilor câștigate, precum și discriminarea în raport de alte categorii de pensionari, legiuitorul prin Legea nr.241/2013, a revenit la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 ca o măsură reparatorie.
În această situație, apelantul consideră că măsură reparatorie trebuie să privească un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanelor, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoanele trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționata.
O.U.G. nr. 1/2011, actul normativ în baza căruia au fost emise deciziile de revizuire care au condus la diminuarea pensiei contestatorilor, a avut ca scop reformarea sistemului de pensii și înlăturarea situațiilor inechitabile pe fondul crizei economicio-financiare cu care statul roman s-a confruntat în momentul apariției acestor dispoziții legale.
Este evident și de netăgăduit dreptul statului de a legifera și de a înlătura eventualele inechități, dar această operațiune se impune a fi efectuată astfel încât să nu aducă atingere dreptului de pensie dobândit legal ca urmare a desfășurării unor activități în calitate de militari activi, în care s-au supus tuturor rigorilor specifice vieții militare, cu promisiunea certă din partea statului că vor beneficia de un cuantum al pensiei care să compenseze restricțiile pe care le-au suferit.
Față de cele mai sus menționate, se apreciază că intervenția statului de a elimina pensia de serviciu prin revizuire numai în raport de principiul contributivității, reprezintă în mod incontestabil o ingerința în exercițiul unui drept legal dobândit.
Prin urmare, statul avea obligația de a ține cont de asigurarea unei proporționalități între acest interes și speranța legitimă a contestatorilor de a se bucura de dreptul câștigat pe viitor.
Se mai consideră că dreptul de pensie le-a fost stabilit contestatorilor sub imperiul Legii nr. 164/2001, având dreptul la o continuitate în ceea ce privește evoluția acelei legi în viitor. Or, reducerea pensiei s-a produs în mod total și evident imprevizibil.
Mai mult, imposibilitatea de a-și recupera vreodată sumele de bani pierdute și neindexarea pensiilor au dus la ruperea justului echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general.
Dacă s-ar interpreta imposibilitatea indexării pensiilor în sensul art.102 din Legea nr.263/2010, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie, fiind rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea specială, pe cale de consecință această indexare nu s-ar aplica nici celor care în urma revizuirii au obținut un cuantum mai mare al pensiei - fapt care nu corespunde realității.
Menționează că, pe toată durata exercitării activității lor de cadre militare active, contestatorii nu au avut șansa de a-și suplimenta veniturile, având de suportat incompatibilități și interdicții totale în vreme ce categorii profesionale au beneficiat de șansa suplimentării veniturilor lor în lipsa oricăror incompatibilități și restricții.
Totodată, invocă obligația interpretării și aplicării dispozițiilor constituționale în materia drepturilor omului în conformitate cu tratatele internaționale ratificate de România, deci și în conformitate cu dispozițiile Convenției, care se impune tuturor autorităților publice române.
Constatarea că nu exista nici o dispoziție în cuprinsul Legii nr.241/2013 care să confere dreptul Ia despăgubiri pentru perioada decembrie 2010-septembrie 2013, nu împiedică instanțele de judecată să facă aplicarea art.20 din Legea fundamentală și să dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și să analizeze nemijlocit convenționalitatea acestor norme și a efectelor ei concrete asupra părților cauzei din litigiul cu care sunt sesizate, în raport cu circumstanțele flecarei spețe.
În prezenta cauză, apelantul consideră că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Pentru motivele invocate, solicită în temeiul prevederilor art.480 pct.2 NCPC, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate, în sensul recunoașterii dreptului pretins, urmare a deciziilor emise în baza Legii nr.241/2013, respectiv acordarea sumelor reținute în baza deciziilor de revizuire, obligarea intimatelor la repararea pagubei cauzate și indexarea cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimelor decizii emise în baza Legii nr.241/2013, pentru contestatorii sus-menționați.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea, reține următoarele:
- ANALIZA APELULUI
Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității de reprezentant a Sindicatului C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere.
Conform art. 28 din Legea nr. 62/2011: (1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.
(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.
(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.
Curtea reține că dispozițiile art. 28 au caracter special față de dispozițiile Codului de procedură civilă. Prin urmare, pentru a formula acțiune în justiție în numele membrilor de sindicat și pentru a continua acțiunea în numele membrilor de sindicat, este necesară împuternicirea scrisă prevăzută de alin. 2 al art. 28 din Legea nr. 62/2011, împuternicire ce nu trebuie să îndeplinească anumite condiții de formă.
În dosarul primei instanțe se regăsesc împuternicirile date de membrii de sindicat apelantului din prezenta cauză, cu excepția celor aparținând membrilor de sindicat S. C. și S. D..
Prin urmare, Curtea va admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a apelantului în privința reclamanților S. C. și S. D..
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată, cercetând pricina în limitele prevăzute de art. 476 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În apel, hotărârea a fost criticată invocându-se nelegalitatea operațiunii de modificare a naturii juridice a pensiilor membrilor de sindicat, din pensie de serviciu stabilită în baza Legii nr. 164/2001 în pensie în sistemul public, necesitatea de a menține pensia de serviciu, în raport de restricțiile specifice vieții militare, modul cu totul imprevizibil de transformare a naturii pensiei, precum și depășirea de către stat a limitelor în care dreptul său de a legifera în domeniul analizat trebuie exercitat, impunând persoanelor vizate o sarcină excesivă și disproporționată.
Acestea se constituie în argumente împotriva operațiunii realizate prin Legea nr. 119/2010 și OUG nr. 1/2011, care nu fac obiectul cererii de chemare în judecată, limitat la efectele Legii nr. 241/2013. În plus, apelantul-reclamant avea posibilitatea contestării deciziilor de revizuire, procedură prin intermediul căreia putea invoca toate aspectele menționate.
În consecință, toate aceste susțineri pot fi analizate numai ca argumente în favoarea cererii de a-i fi acordate sumele reținute în baza deciziilor de revizuire pentru perioada ianuarie 2012 - septembrie 2013.
Instanța de fond a făcut o analiză pertinentă a acestor pretenții, concluzionând în mod corect că repunerea în plată a cuantumului pensiei pentru destinatarii Legii nr. 241/2013 nu poate opera decât în condițiile expres stabilite de aceasta, adică începând cu luna octombrie 2013.
Pentru perioadă anterioară, deciziile emise în baza Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011 au produs efecte depline, nefiind anulate, astfel că valoarea pensiei primite de contestatori a respectat prevederile legale. Cât timp au fost respectate dispozițiile legale în conformitate cu care pensia contestatorului a fost recalculată și, ulterior, revizuită, dovadă fiind menținerea acelor decizii, nu mai poate fi repusă în discuție nelegalitatea operațiunilor respective, astfel că nu poate fi impusă autorității competente obligația de a plăti sume suplimentare, în condițiile în care calculul a fost unul corect și nu i se poate reține vreo faptă nelegală și culpabilă.
Repunerea în plată a pensiei din luna decembrie 2010, prin Legea nr. 241/2010, nu poate fi interpretată în sensul că produce efecte și pentru o perioadă anterioară lunii octombrie 2013, deoarece prevederea legală este explicită și nu lasă loc de interpretări: operează numai din luna octombrie 2013.
Totodată, prima instanță a făcut o analiză pertinentă a susținerii reclamanților în sensul că neacordarea acestor diferențe încalcă dreptul de proprietate, pe care Curtea și-o însușește. În acest sens, Curtea reține că drepturile de pensie de care reclamanții au beneficiat în perioada de referință au fost stabilite urmare a recalculării și revizuirii în baza Legii nr. 119/2010 și OUG 1/2011. Recalcularea și revizuirea pensiilor de serviciu au reprezentat o "ingerință" din perspectiva dreptului de proprietate al reclamanților raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar aceasta a fost prevăzută de lege (Legea nr. 119/2010 și OUG 1/2011), a urmărit un scop legitim și a respectat un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
În privința interpretării art. 2 din Legea nr. 241/2013, Curtea constată că art. 1 din lege, aplicabil în speță, trebuie privit în mod independent de dispozițiile art. 2, care are în vedere ipotezele în care au fost constatate, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie revizuite conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite. Art. 1 reprezintă o dispoziție de favoare, pe termen limitat (până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale OUG nr. 1/2011, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010) pentru pensionarii militari ale căror pensii recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, au un cuantum mai mic decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, aceștia urmând să beneficieze de cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. Nu este vorba de o constatare a unor diferențe în urma unor recalculări/revizuiri succesive, ci de o dispoziție aplicabilă pentru viitor, începând cu 1.10.2013.
Art. 102 din Legea nr. 263/2010 nu este aplicabil deoarece pensiile în cauză, astfel cum au fost repuse în plată în baza Legii nr. 241/2013, nu sunt pensii în sistemul public, astfel că nu pot urma algoritmul de calcul al acesteia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite excepția lipsei dovezii de reprezentant a SCMD și va anula apelul formulat de SCMD în numele membrilor de sindicat S. C. și S. D., ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant și va respinge ca nefondat apelul formulat de SCMD în numele celorlalți apelanți-reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei dovezii de reprezentant a SCMD și anulează apelul formulat de SCMD în numele membrilor de sindicat S. C. și S. D., ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-contestator S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE, cu sediul în București ., sector 1, în numele membrilor de sindicat: C. N., C. C. N., I. P., R. C., C. C., împotriva sentinței civile nr._ din data de 29.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. AFACERILOR INTERNE, cu sediul în București, Piața Revoluției nr. 1A, sector 1 și C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, cu sediul în București, .. 3, sector 4.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 Mai 2015.
Președinte, M. P. | Judecător, E. D. B. | |
Grefier, R. N. C. |
Tehnored.: B.E.D./02.06.2015
Dact: N.V./5 ex./19.05.2015
Jud.fond: D. M.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2097/2015.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1733/2015.... → |
|---|
