Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 405/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 405/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 30576/3/2013/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6584/2014)
DECIZIE Nr. 405/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G.
Judecător L. U.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-petent B. Ș. M. împotriva sentinței civile nr. 6953/13.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. A. NAȚIONALE-CASA DE PENSII SECTORIALĂ, având ca obiect: completare dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata a solicitat prin întâmpinare judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, precum și că la data de 16.10.2014 apelantul a depus un set de înscrisuri. Totodată, se învederează că, în cadrul procedurii scrise prealabile, s-a pus în vedere apelantului să depună un exemplar al motivelor de apel în vederea comunicării, obligație căreia nu s-a conformat, dispunându-se la data de 28.10.2014 continuarea procedurii prealabile, față de împrejurarea că intimata a formulat întâmpinare, înregistrată de serviciul registratură al instanței la data de 23.09.2014, comunicată apelantului la data de 05.11.2014, după care:
Curtea, față de lipsa părților la strigarea cauzei, în raport de prevederile art. 104 pct. 13 din ROIIJ, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în ordinea listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de-a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului dedus judecății, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 12.05.2014 reclamantul a solicitat completarea și lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1807/18.02.2014, pronunțată în dosarul nr._ 13, în privința soluției date primului capăt de cerere, cu referire la perioada 31.12._11, perioadă pentru care se solicită ca intimatul să fie obligat să emită o decizie de pensionare prin care să recalculeze pensia cuvenită în conformitate cu sentința civilă nr. 8278/11.11.2010 a Tribunalului București.
Deși a fost formulat un asemenea capăt de cerere, instanța a omis să-l menționeze încă din practica, după cum nu s-a pronunțat nici cu privire la cererea de obligare a intimatului la plata dobânzii legale pentru perioada 31.12._11 și nici asupra cheltuielilor de judecată solicitate.
Prin sentința civilă nr.6953 din data de 13.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de completare a hotărârii formulată de reclamantul B. Ș. M., în contradictoriu cu pârâtul M. A. NAȚIONALE-CASA DE PENSII SECTORIALĂ.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Procesul a fost început după . noului Cod de procedură civilă, respectiv la 16.09.2013, iar cererea reclamantului, astfel cum a fost argumentată, nu urmărește o lămurire a înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului sentinței, ci completarea acestuia sub trei aspecte.
Din această perspectivă, Tribunalul a calificat cererea ca fiind de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 1807/18.02.2014, reținând că nu este întemeiată, în raport cu dispozițiile art. 444 din Codul de procedură civilă, text legal potrivit căruia părțile pot cere completarea, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței analizate, instanța a admis „în parte acțiunea formulată de reclamant”, arătând expres cererile admise. Totodată, a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Prin urmare, respingând, global, acțiunea în rest (și nu anumite cereri), instanța s-a pronunțat asupra tuturor cererilor cu care a fost învestită. Faptul că nu s-ar regăsi în cuprinsul hotărârii toate considerentele care au dus la pronunțarea acestei soluții nu poate fi analizat în procedura completării, care are ca premisă omisiunea de a se pronunța o soluție, nu de a o motiva.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termenul legal și motivat, petentul B. Ș. M., arătând, în esență, următoarele:
Deși din eroare a indicat ca temei de drept art. 281 din vechiul Cod de procedură civilă, cererea a fost intitulată „completare și lămurire a dispozitivului sentinței”. Din acest motiv, apreciază că instanța de fond în mod greșit a făcut aplicarea dispozițiilor art. 444 din noul Cod de procedură civilă și nu a dispozițiilor art. 443 din același Cod.
Apelantul apreciază că prima instanță trebuia să lămurească perioada pentru care s-a admis cererea sa, având în vedere că, prin sentința nr. 1807/2014, a admis pretenția, dar a trecut în dispozitiv doar prima perioadă de timp, nu și perioada 31.12._11. În cuprinsul sentinței nu există vreo motivare pentru neprimirea cererii reclamantului și pentru această din urmă perioadă, ceea ce conduce la concluzia nemotivării sentinței sub un aspect important al acestui capăt de cerere.
În ceea ce privește completarea dispozitivului cu privire la cheltuielile de judecată, se arată că această solicitare este îndreptățită, câtă vreme a fost admisă în parte cererea, iar instanța nu a motivat în niciun fel respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea depusă, apelanta a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Verificând sentința apelată, în limitele cererii de apel formulate, conform art. 476-479 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1807/18.02.2014, a cărei completare s-a solicitat, Tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. Ș. M., în contradictoriu cu pârâtul M. A. NAȚIONALE-CASA DE PENSII SECTORIALĂ; a obligat pârâta la emiterea unei decizii de pensionare prin care să recalculeze începând cu data de 22.02.2008 până la data de 01.10.2008 pensia cuvenită în conformitate cu Sentința civilă nr.8278/11.11.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a în dosarul nr._/3/2010; a obligat pârâta la plata către reclamant a diferenței dintre pensia cuvenită și cea încasată pe perioada 22.02.2008 până la data de 01.10.2008, stabilite în sarcina pârâtei prin sentința civilă nr.8278/11.11.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a în dosarul nr._/3/2010 și a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Prin respingerea în rest a acțiunii se înțelege, fără dubiu, respingerea tuturor celorlalte capete de cerere, cu excepția celor admise conform mențiunilor explicite din dispozitivul sentinței, mai sus redat. Cu alte cuvinte, singura perioadă pentru care pretențiile reclamantului au fost considerate întemeiate a fost perioada 22.02._08.
Criticile aduse de apelant sentinței civile nr. 6953/13.06.2014 a Tribunalului București – Secția a VIII-a, prin care a fost respinsă cererea de completare a dispozitivului, nu pot fi primite.
Astfel, se reține că instanța de fond a procedat în mod corect, calificând mai întâi cererea cu care a fost învestită și apoi verificând condițiile de admisibilitate a acesteia și pronunțându-se asupra ei. Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 4 din Codul de procedură civilă, judecătorul este cel care determină temeiul juridic al cererii și dă calificarea juridică actelor deduse judecății, chiar dacă părțile le dau o altă denumire.
Este adevărat că apelantul și-a intitulat cererea cu care a învestit instanța de fond „cerere de completare și lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1807/18.02.2014” și a indicat ca temei de drept al cererii formulate dispozițiile art. 281 și următoarele din codul de procedură civilă anterior.
Față de obiectul cererii, suficient precizat în cuprinsul acesteia și de motivele de fapt invocate, în mod just Tribunalul a stabilit că a fost învestit cu o cerere de completare a dispozitivului, ce a fost analizată prin prisma dispozițiilor art. 444 din Codul de procedură civilă – Legea nr. 134/2010.
Conform art. 444 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.”
Critica adusă sentinței nr. 1807/18.02.2014 vizează nepronunțarea instanței (minus petita) asupra pretențiilor aferente unei alte perioade decât cea menționată în dispozitiv și omisiunea Tribunalului de a soluționa cererile accesorii privind dobânda legală pentru perioada 31.12._11 și cheltuielile de judecată.
Așa cum a reținut prima instanță și cum s-a arătat în cele ce preced, dispozitivul sentinței nr. 1807/18.02.2014 nu se impune a fi completat, întrucât cuprinde soluția dată tuturor cerilor deduse judecății, în sensul că unele, explicit indicate, au fost admise, acțiune fiind respinsă în rest.
Chiar dacă s-ar aprecia, așa cum susține apelantul, că temeiul de drept al cererii este reprezentat de art. 443 din Codul de procedură civilă, dispoziție legală care reglementează lămurirea hotărârii și înlăturarea dispozițiilor contradictorii, tot nu s-ar putea ajunge la o altă soluție decât aceea dată de Tribunal, întrucât nici ipoteza acestui text legal nu este realizată în cauză, câtă vreme nu sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii și nici măsuri privind înlăturarea unor dispoziții contradictorii. Într-o asemenea procedură, dispozitivul hotărârii poate fi doar clarificat, iar nu modificat, nefiind posibilă reexaminarea fondului cauzei și repunerea în discuție a aspectelor tranșate prin sentința a cărei lămurire s-ar solicita.
Dispozitivul sentinței nr. 1807/18.02.2014 este suficient de precizat și de clar, iar orice alte critici privind această hotărâre judecătorească pot fi formulate pe calea apelului, iar nu în procedura lămuririi ori completării dispozitivului, partea neavând un drept de opțiune între a declara apel și a recurge la procedurile reglementate de art. 443 și 444 din Codul de procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-petent B. Ș. M., cu domiciliul procesual ales la av. Salvețiu L.-C. – București, sector 2, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 6953/13.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. A. NAȚIONALE - CASA DE PENSII SECTORIALĂ, cu sediul în București, sector 6, .. 7-9, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2015.
Președinte, R. G. | Judecător, L. U. | |
Grefier, Ș. T. |
Ș.T. 13.02.2015/4ex.
Red.L.U./20.02.2015
Tehnored.L.U./N.V.
4 ex./16.02.2015
Jud.fond: G. A. V.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 744/2015. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 1812/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
