Obligaţie de a face. Decizia nr. 1260/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1260/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 7284/3/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 225/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1260/2015
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A. C.
Judecător D. G. E.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanta B. S. împotriva sentinței civile nr.1371 din data de 16.10.2014 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, cauza având ca obiect obligație de a face, revizuire pensie, plata diferențelor de pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că în faza procedurii prealabile, înainte de stabilirea termenului de judecată, au fost comunicate motivele de apel intimatei la data de 21.01.2015, iar aceasta nu a formulat întâmpinare.
Având în vedere că părțile au lipsit la termenul de astăzi, dar s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin cererea de apel, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1371 din data de 16.10.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta B. S. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, ca inadmisibilă. S-au respins restul pretențiilor reclamantului ca nefondate.
În considerentele hotărârii judecătorești, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat revizuirea deciziei de acordare a pensiei pentru limita de vârsta nr._/02.04.2010, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 27 ani și 6 luni, conform anexei nr. 3 din Legea nr. 19/2000 modificata, decizie comunicată si reclamantei.
Tribunalul a constatat că pârâta a refuzat revizuirea solicitată la data de 04.02.2014, la 4 ani de la comunicarea deciziei, motiv pentru care dacă reclamanta era nemulțumită de acest aspect, trebuia să conteste decizia de pensionare în termenul și condițiile arătate de Legea nr. 19/2000.
Astfel, în condițiile în care reclamanta nu a contestat decizia de pensionare prin care nu s-a utilizat stagiul complet de cotizare de 27 ani și 6 luni, conform anexei nr. 3 din Legea nr. 19/2000, această decizie a rămas definitivă, iar Tribunalul nu poate trece peste dispozițiile imperative ale legii și nu poate dispune recalcularea pensiei cu luarea în considerare a acestui stagiu. Soluția contrară ar determina eludarea dispozițiilor legale amintite, care instituie o procedură obligatorie și termene imperative în care se pot formula contestațiile împotriva deciziilor de pensionare, scopul acestora fiind tocmai protejarea circuitului civil, fără a lăsa să treneze o situație de incertitudine timp îndelungat.
Mai mult, Tribunalul a reținut că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile legale (art.107 alin. 3 din Legea nr.263/2010) referitoare la recalcularea drepturilor de pensie. Recalcularea presupune valorificarea ulterior stabilirii drepturilor de pensie a unor stagii de cotizare care nu fost avute în vedere, pe baza unor acte noi doveditoare.
Dar, în speță, utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 27 ani și 6 luni, conform anexei nr. 3 din Legea nr. 19/2000, nu reprezintă un nou stagiu nevalorificat deoarece la data emiterii deciziei de pensie pârâta a valorificat conform documentelor depuse la dosarul de pensie toată activitatea și veniturile realizate de reclamantă în perioada activă.
A proceda altfel ar însemna ca instanța să cenzureze decizia de pensionare, constatând că în mod nelegal și netemeinic stagiul în discuție nu a fost valorificat de C. de Pensii, în ciuda faptului că reclamanta nu a contestat, în termenul și condițiile legii, decizia de pensionare, cu consecința rămânerii definitive a acesteia.
Deoarece nu a formulat o contestație împotriva deciziei de pensionare inițiale prin care a fost refuzată luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 27 ani și 6 luni decizia respectivă a rămas definitivă, motiv pentru care reclamanta nu mai poate invoca printr-o acțiune separată critici împotriva deciziei respective, soluția contrară presupunând eludarea termenelor și condițiilor imperative ale legii.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a apreciat ca fiind inadmisibilă cererea privind revizuirea deciziei de acordare a pensiei pentru limita de vârsta prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 27 ani și 6 luni, conform anexei nr. 3 din Legea nr. 19/2000 modificata.
De asemenea, s-a constatat că, în raport de dispozițiile art. 107 din Legea nr. 263/2010, invocate ca temei de drept al cererii cu care instanța a fost învestită, reclamanta avea obligația de a se adresa mai întâi casei de pensii, decizia acesteia sau, după caz, refuzul nejustificat de rezolvare a cererii urmând a face obiectul controlului judecătoresc, în conformitate cu prevederile art. 153 din același act normativ.
Or, reclamanta nu a adresat pârâtei vreo cerere privind revizuirea drepturilor de pensie.
Față de această situație, Tribunalul a reținut că este de prisos analizarea pe fond a acestei cereri, acțiunea reclamantei urmând să fie respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta B. S., cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ (Număr în format vechi 225/2015), solicitând să se dispună schimbarea sentinței și admiterea cererii.
În motivare, s-a arătat că instanța de fond în mod eronat a invocat o lege abrogată, încălcând drepturile pensionarului de a solicita recalcularea pensiei față de dispozițiile art. 107 din Legea nr. 263/2010. Apelanta este pensionată pentru limită de vârstă în conformitate cu legea nr. 19/2000, drepturile inițiale fiindu-i stabilite prin decizia nr._/2.04.2010, începând cu data de 1.04.2010.
Instanța de fond nu a aplicat dispozițiile Deciziei nr. 4/2011 a ICCJ, prin care a s-a statuat că stagiul complet de cotizare și vârsta standard de pensionare se raportează la anexa nr. 3 din Legea nr. 19/2000, în funcție de data formulării cererii de pensionare.
Apelanta a mai precizat că a formulat cerere de recalculare a pensiei la C. de pensii în data de 5 februarie 2014.
În mod greșit intimata a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, în funcție de data nașterii, fără să aibă în vedere că, la data de 23 martie 2010, conform anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000, trebuia să beneficieze de un stagiu de 27 ani și 6 luni.
A invocat apelanta dispozițiile art. 116 din Legea nr. 263/2010.
S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Nu s-a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 476 și urm.Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Drepturile de pensie ale apelantei s-au deschis la data de 1 aprilie 2010, prin decizia nr._/2.04.2010 (fila 8 dosar fond), în care s-a reținut un stagiu complet de cotizare de 30 de ani. Această decizie nu a fost contestată de apelantă în conformitate cu prevederile art. 87 din Legea nr. 19/2000, ea devenind definitivă. Prin cererea cu care tribunalul a fost sesizat se tinde la schimbarea unui element esențial al pensiei, stagiul complet de cotizare, în condițiile în care titularul pensiei nu a formulat contestație împotriva deciziei de pensie. Va fi respinsă susținerea apelantei că prima instanță a aplicat o lege abrogată, și anume Legea nr. 19/2000, deoarece aceasta este legea în conformitate cu care a fost emisă decizia de pensie din 2 aprilie 2010, așa încât dispozițiile sale guvernează regimul contestării deciziei de pensie, așa cum prevede, de altfel, și art. 116 din Legea nr. 263/2010 pe care apelanta l-a invocat în cererea de apel.
Pentru aceste considerente, întrucât instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat și-l va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta B. S. - CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat M. M., cu sediul în București, .. 2A, ., ., sector 6 împotriva sentinței civile nr.1371 din data de 16.10.2014 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN cu sediul în A., ., J. TELEORMAN, J. TELEORMAN, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Aprilie 2015.
Președinte, D. A. C. | Judecător, D. G. E. | |
Grefier, I. R. M. |
Red.jud.EDG./27.04.2015/4ex.
Jud.fond: R. M..
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1733/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 514/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
