Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1811/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1811/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 28848/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 956/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1811
Ședința publică din data de la 20 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. F.-G.
JUDECĂTOR: B. A.-C.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de apel formulată de apelantul-reclamant E. C. împotriva sentinței civile nr._ din data de 22.12.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cauza având ca obiect revizuire pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții că apelantul-reclamant, prin cererea de apel dedusă judecății, a solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de procedură civilă, declară cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării, dată fiind solicitarea scrisă de judecare a pricinii în lipsa părților.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.08.2014 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, reclamantul E. C. a chemat în judecată pe pârâta C. de P. a Municipiului București, solicitând obligarea pârâtei să acorde punctajele suplimentare prevăzute de O.U.G. nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, precum și obligarea pârâtei să plătească diferențele de pensie rezultate prin aplicarea O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 01.10.2008, iar prin aplicarea art. 169 din Legea nr. 263/2010, începând cu data de 01.01.2011 la zi, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Tribunalul București a pronunțat sentința civilă nr._ din data de 22.12.2014 prin care a respins cererea formulată de reclamantul E. C. împotriva pârâtei C. de P. a Municipiului București ca fiind neîntemeiată.
În considerentele hotărârii s-a arătat faptul că dreptul reclamantului la pensie s-a deschis în data de 01.10.1981, prin decizia de pensionare nr._/03.09.1981 emisă în baza art. 14 din Legea nr. 3/1977. Prin urmare, reclamantul a fost beneficiarul procesului de recalculare reglementat prin O.U.G. nr. 4/2005, începând cu data de 01.07.2005, drepturile lui de pensie fiind recalculate prin stabilirea punctajului mediu anual pe baza stagiului complet de cotizare de 30 de ani. Din probele administrate în cauză rezultă că a lucrat în grupa I de muncă o perioadă de 30 ani, 6 luni și 11 zile.
Tribunalul a reținut însă că, ulterior acordării drepturilor prevăzute de actele normative menționate, prin sentința civilă nr. 745/23.01.2014 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr._/3/2013, C. de P. a Municipiului București a fost obligată să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului, începând cu data de 01.10.2008, prin utilizarea la stabilirea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani. În argumentarea acestei soluții, instanța de judecată a reținut că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 au caracter special în raport cu regulă generală, în ceea ce privește stagiul complet de cotizare. Cu alte cuvinte, pentru acordarea acestui stagiu complet de cotizare s-a apreciat că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 sunt dispoziții speciale față de dreptul comun reprezentat de art. 8 din Legea nr. 3/1997, iar dispozițiile art. 2 alin. (3) din anexa la H.G. nr. 1550/2004 fac trimitere la stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 3/1977 și nu se limitează doar la valorificarea unui anumit stagiu complet de cotizare dintre cele la care actul normativ face referire, ceea ce înseamnă că pentru fiecare situație concretă, în funcție de particularitățile ei, se impune utilizarea stagiului complet de cotizare aplicabil, respectiv trebuia utilizat un stagiu complet de 20 de ani.
Reclamantul solicită obligarea pârâtei la acordarea și a drepturilor stabilite în baza art. II din O.U.G. nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, considerând că stagiul complet de cotizare de 20 de ani utilizat în procesul de recalculare a pensiei nu reprezintă un stagiu de cotizare derogator de la prevederile de drept comun, fiind îndreptățit atât la utilizarea acestuia la determinarea punctajului mediu anual, cât și la beneficiul majorării punctajelor pentru activitatea desfășurată în grupa I de muncă.
Cererea formulată de reclamant este neîntemeiată.
Potrivit art. II din O.U.G. nr. 100/2008, beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Potrivit art. 169 din Legea nr. 263/2010: „(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special. (3) De creșterea punctajelor anuale prevăzută la alin. (1) beneficiază și persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001 - 2 noiembrie 2008 inclusiv, numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual s-au utilizat stagiile complete de cotizare prevăzute de legislația în vigoare în perioada respectivă”.
Rezultă, așadar, că de aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010 beneficiază doar persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005 și pentru care la determinarea punctajului mediu anual nu s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special, respectiv s-au utilizat stagiile complete de cotizare prevăzute de legislația în vigoare în perioada respectivă.
Reclamantul, beneficiind de utilizarea la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare derogator de 20 de ani, iar nu de 30 de ani, este exclus de la aplicarea prevederilor în discuție. În cazul lui, la determinarea punctajului mediu anual nu s-a utilizat stagiul complet de cotizare prevăzut de legislația în vigoare în perioada respectivă.
Tribunalul a înlăturat susținerea reclamantului, în sensul că stagiul derogator de 20 de ani ce s-a aplicat în cazul său nu era prevăzut de acte normative cu caracter special, câtă vreme scopul legiuitorului a fost acordarea beneficiului recalculării pensiilor, conform prevederilor O.U.G. nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, numai persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au calculat prin utilizarea stagiilor complete de cotizare prevăzute de legislația în vigoare în perioada respectivă.
Față de dispozițiile art. 169 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, este de presupus că legiuitorul nu a intenționat să legifereze, prin alineatele diferite ale aceluiași articol de lege, inegalități de tratament între aceleași categorii de pensionari din sistemul public, numai în funcție de data deschiderii drepturilor de pensie, prin dezavantajarea persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 01.04.2001 – 02.11.2008, în sensul că aceștia nu pot beneficia de creșterea punctajelor anuale prevăzută la alin. (1) al art. 169 în toate situațiile în care la determinarea punctajului mediu anual nu s-au utilizat stagiile complete de cotizare prevăzute de legislația în vigoare în perioada respectivă, ceea ce presupune că utilizarea unui stagiu complet de cotizare derogator exclude acordarea punctajelor suplimentare, indiferent de actul normativ care îl prevede, în timp ce pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, ar fi excluși de la acordarea punctajelor suplimentare numai în situația în care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special, cu consecință că aceștia din urmă ar beneficia și de stagiul derogator (câtă vreme stagiu în discuție nu ar fi prevăzut de un act normativ distinct, iar nu de o prevedere specială, în interpretarea reclamantului) și de punctajul suplimentar acordat pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupe superioare de muncă. Or, este evident că nu aceasta a fost intenția legiuitorului.
Este justificată și utilizarea celor două sintagme diferite întrucât legislația anterioară datei de 01.04.2001 nu prevedea noțiunea de stagiu complet de cotizare, ci doar pe aceea de vechime în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, aceasta din urmă fiind asimilată, jurisprudențial, noțiunii de stagiu complet de cotizare sau stagiu necesar, față de dispozițiile art. 2 alin. (3) din anexa la H.G. nr. 1550/2004 care face trimitere la stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 3/1977.
În orice caz, în situația reclamantului, urmare acordării stagiului complet de cotizare de 20 de ani prin hotărâre judecătorească, în aplicarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca dispoziții speciale derogatorii de la dreptul comun, este exclusă aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 100/2008 și ale art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Fără relevanță în cauză a fost considerată și susținerea reclamantului că, în cazul său, stagiul derogator a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească, nefiind acordat de la data deschiderii drepturilor de pensie. Aceasta întrucât, urmare a admiterii cererii sale, i s-a recunoscut utilizarea în procedura recalculării în temeiul O.U.G. nr. 4/2005 a stagiului obligatoriu impus de lege pentru deschiderea dreptului la pensie. În cazul lui, revizuirea a operat chiar începând cu data de 01.07.2005, după cum rezultă din decizia nr._/30.04.2014 emisă de C. de P. a Municipiului București, în temeiul titlului executoriu, iar numai plata diferențelor s-a acordat în cadrul termenului de prescripție extinctivă.
În acest context, reclamantul beneficiază de recalculare în temeiul O.U.G. nr. 4/2005, în baza unui stagiu complet de cotizare derogator, de 20 de ani, indiferent de data recunoașterii acestuia și de aspectul stabilirii acestuia în urma pronunțării unei hotărâri judecătorești, astfel încât, se află în situația prevăzută de ipoteza actului normativ, în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special, sau de norme cu caracter derogator, indiferent de împrejurarea că aplicarea normelor derogatorii este rezultatul intervenției instanței de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul E. C. la data de 03.02.2015, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 16.02.2015, în dosarul nr._ .
Prin cererea de apel s-a arătat că sentința civilă nr._ din data de 22.12.2014 pronunțată de Tribunalul București este nelegală și netemeinică, motiv pentru care se solicită admiterea apelului, modificarea sentinței civile, în sensul admiterii acțiunii, și obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate la judecata de fond și de apel.
Susține apelantul-reclamant că în mod greșit instanța de fond a respins cererea sa, invocând faptul că ar fi beneficiat de un stagiu derogator, special, prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977 care ar echivala cu o lege specială, respectiv „act normativ cu caracter special”. În acest fel, instanța de fond a făcut o greșită interpretare a noțiunii de „acte normative cu caracter special” folosită în O.U.G. nr. 100/2008 și în art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Arată apelantul că nu face parte din categoria persoanelor pentru care s-au aplicat acte normative speciale, cum ar fi H.G. nr. 267/1990, H.G. nr. 610/1990, H.G. nr. 407/1990, etc. A beneficiat de stagiul complet de cotizare de 20 ani prevăzut de legislația în vigoare în perioada respectivă, respectiv art. 14 din Legea nr. 3/1977, însă această lege nu poate fi considerată un act normativ cu caracter special întrucât a constituit dreptul comun în materie de pensii anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Nici împrejurarea că în Legea nr. 3/1997 au existat norme generale și norme derogatorii referitoare la vechimea în muncă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie, vechime care, ulterior, în sistemul Legii nr. 19/2000, a constituit stagiul complet de cotizare în raport cu care se calcula punctajul mediu anual, nu poate fi interpretat în sensul arătat de instanța de fond. Mai mult, un articol dintr-o lege (art. 14) nu poate fi considerat în sine act normativ și nu se poate considera că are caracter special.
În consecință, apelantul susține că are dreptul la recalcularea pensiei atât în temeiul O.U.G. nr. 100/2008, cât și în temeiul art. 169 din Legea nr. 263/2010, cu menținerea stagiului complet de cotizare de 20 ani prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București nu a formulat întâmpinare.
Examinând apelul declarat împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță și rejudecând fondul cauzei în limitele prevăzute de art. 477 din Codul de procedură civilă, republicat, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În esență, apelantul-reclamant a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond pentru greșita aplicare a normelor de drept incidente în pretenția dedusă judecății având ca obiect revizuirea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, recalculate în temeiul O.U.G. nr. 4/2005 prin determinarea punctajului mediu anual pe baza stagiului complet de cotizare de 20 de ani, în sensul de acordare și a punctajului suplimentar pentru stagiul de cotizare realizat în fosta grupă I de muncă, prevăzut de O.U.G. nr. 100/2008 și de art. 169 din Legea nr. 263/2010. Ca principal argument de revizuire a drepturilor de pensie a susținut că nu se încadrează în categoria asiguraților care beneficiază de stagiu complet de cotizare prevăzut de act normativ cu caracter special.
Curtea consideră corectă soluția tribunalului de respingere a cererii, critica apelantului-reclamant fiind nefondată.
Prealabil, este de reținut faptul că revizuirea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă ale apelantului-reclamant este posibilă în temeiul art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 care prevăd: „În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire”. Operațiunea de revizuire nu are prevăzut un termen de aplicare, însă beneficiul practic rezultat se calculează prin raportare la termenul general de prescripție general în materie civilă, de 3 ani de la data cererii. În acest sens sunt dispozițiile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010: „Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor”.
Prin aplicarea acestor dispoziții în cauza pendinte rezultă că apelantul-reclamant poate pretinde beneficiul rezultat din revizuire începând cu data de 22.08.2011, ceea ce înseamnă că tot de la acest moment trebuie avută în vedere legea de drept material care reglementează punctajul suplimentar solicitat.
Or, la nivelul anului 2011 era în vigoare Legea nr. 263/2011 privind sistemul unitar de pensii publice. O.U.G. nr. 100/2008 care modifica Legea nr. 19/2000 era abrogată implicit, prin efectul abrogării actului normativ de bază, începând cu data de 01.01.2011. Cu toate acestea, prevederile O.U.G. nr. 100/2008 trebuie analizate numai din perspectiva faptului că art. 169 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 face trimitere la acestea în reglementarea modului de calcul al punctajului suplimentar.
Astfel, prin O.U.G. nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, s-a introdus în legea menționată art. 782 cu următorul cuprins: „(1) Asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de un număr suplimentar de puncte, după cum urmează: a) 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă; b) 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă. (2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare, prevăzute în anexa nr. 3, în funcție de data nașterii, respectiv stagiile complete de cotizare în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 1671”.
La art. II al O.U.G. nr. 100/2008 se indică categoria de beneficiari ai noilor prevederi, printre care și persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Ulterior abrogării Legii nr. 19/2011, începând cu data de 01.01.2011, prin art. 169 din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat situația creșterii punctajului anual astfel: „(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special. (...) (4) Prevederile alin. (1) se aplică prin acordarea diferenței dintre creșterea punctajului mediu anual rezultată și cea acordată conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009”.
Prin urmare, norma în vigoare la data formulării cererii pendinte menține excepția de la aplicarea creșterii punctajului anual pentru vechimea realizată în grupa I și a II-a de muncă, într-o formulare asemănătoare, ceea ce impune instanței necesitatea interpretării sintagmei „acte normative cu caracter special”.
Contrar interpretării date de apelantul-reclamant acestei sintagme, Curtea consideră că excepția prevăzută în lege vizează toate persoanele ale căror drepturi de pensii sunt calculate pe baza unui alt stagiu complet de cotizare decât cel general de 30 de ani, pentru bărbați, respectiv 25 de ani, pentru femei, adică vechimea necesară deschiderii dreptului la pensie, astfel cum era reglementată în art. 8 din Legea nr. 3/1977. Pe cale de consecință, utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 ani, rezultat din interpretarea art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca fiind vechimea minimă necesară deschiderii dreptului la pensie persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri încadrate în grupa I de muncă, se constituie într-un stagiu derogatoriu de la cel general.
Împrejurarea că acest stagiu complet de cotizare de 20 de ani nu este prevăzut într-un act normativ separat de legea generală (Legea nr. 3/1977) nu poate constitui un argument în favoarea celor susținute de apelantul-reclamant întrucât caracterul special al unei reglementări de drept poate îmbrăca forma unui act normativ distinct sau a unor articole inserate într-o lege care are valoarea unei reglementări generale în materia asigurărilor sociale. Ceea ce contează este ca norma să reglementeze o situație de excepție de la regula generală.
Dincolo de aspectul strict formal al normelor în discuție, este de remarcat și spiritul legii, în sensul că o creștere a punctajelor anuale se acordă pentru stagiile realizate în condițiile fostelor grupe I și a II-a de muncă, pentru a compensa utilizarea stagiului complet de cotizare de 30 de ani. În măsura în care vechimea în fosta grupă de muncă a fost recompensată cu un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, prin hotărâre judecătorească, cum este cazul de față, atunci aplicarea și a punctajului suplimentar ar însemna o dublă reparație pentru aceeași situație juridică premisă, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant E. C., având CNP_ și domiciliul în municipiul București, ., blocul H11, scara 4, parter, ., împotriva sentinței civile nr._ din data de 22.12.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cu sediul în municipiul București, Calea V., nr. 6, sectorul 3.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. F.-G. B. A.-C. B. M.
Red./tehn. B.A.C./09.09.2015
Tehn. D.A.M./4 ex./04.06.2015
Tribunalul București
Judecător fond G. M.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 1812/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2097/2015.... → |
|---|
