Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 837/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 837/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 42868/3/2012*
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8466/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.837
Ședința publică din data de 06.03.2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE C. G. C.
Judecător D. E. O.
Judecător N. R. I.
Grefier N. C.
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurentul P. N. M., împotriva sentinței civile nr.8831 din data de 25.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ AS/2012*, în contradictoriu cu intimata C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, având ca obiect „contestație decizie de pensionare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul prin avocat M.-C. O. E., ce depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/24.10.2014, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, după care:
Curtea invocă din oficiu excepția tardivității declarării recursului, având în vedere că este vorba despre un litigiu ce privește drepturi de asigurări sociale ce intră sub incidența prevederilor vechiului Cod de procedură civilă.
Avocatul recurentului, având cuvântul, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că a formulat recursul în termenul de 30 de zile prevăzut în dispozitivul sentinței civile recurate.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității declarării recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8831 din data de 25.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ AS/2012*, a fost admisă excepția lipsei de interes a cererii și, în consecință, a fost respinsă, ca lipsită de interes, cererea formulată de contestatorul P. N. M., în contradictoriu cu intimata C. de Contestații din C. Casei Naționale de Pensii Publice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul P. N. M..
La termenul de judecată, din data de 06.03.2015, Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivității declarării recursului.
Analizând cu prioritate, conform art.137 C.pr.civ., excepția tardivității declarării recursului invocată de instanță, din oficiu, Curtea reține următoarele:
În speță, acțiunea dedusă judecății a fost promovată de contestator la data 07.11.2012, anterior intrării în vigoare a Legii nr.134/2010 privind codul de procedură civilă (fiind înregistrată pe rolul secției a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, iar ulterior, ca urmare a admiterii excepției necompetenței funcționale, prin încheierea din data de 01.11.2013, trimisă spre competentă soluționare secției a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale din cadrul aceleiași instanțe, fiind astfel pronunțată, în dosarul nr._, sentința recurată). Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010, dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . iar art.27 Cod procedură civilă-Legea nr.134/2010 prevede că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Conform art.301 Cod procedură civilă (în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată), termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel (iar în speță nu se regăsește o situație de excepție în care legea să dispună altfel, față de dispozițiile conținute în art.156 din Legea nr.263/2010).
În cauză, hotărârea instanței de fond a fost comunicată contestatorului P. N. M., la domiciliul ales (indicat atât în cererea de chemare în judecată, cât și prin alte cereri formulate pe parcursul judecății), la data de 30.10.2014, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare aflate la fila 28 dosar fond, astfel încât termenul de recurs de 15 zile, calculat potrivit art.101 și următoarele Cod procedură civilă, s-a împlinit la data de 17.11.2014, în vreme ce recursul dedus judecății a fost declarat de către recurentul-contestator P. N. M., la data de 28.11.2014, potrivit ștampilei oficiului poștal aplicată pe plicul de expediție (fila 7 dosar recurs), așadar, după împlinirea termenului de recurs de 15 zile, prevăzut de lege.
În sistemul de drept românesc căile procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele lor sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor.
Hotărârea judecătorească este supusă, prin urmare, căilor de atac stabilite de lege, nici părțile și nici instanța neputând deroga, pe cale de interpretare de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.
Posibilitatea de a folosi o cale de atac, precum și condițiile de exercitare a acesteia sunt date, așadar, de lege și nu de judecători.
Prin urmare, în speță, menționarea eronată a termenului de recurs în sentința atacată, ca fiind de 30 zile, nu conferă părților dreptul de a formula recurs împotriva acesteia într-un alt termen decât cel legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii primei instanțe, instituit de dispozițiile legale anterior menționate, deoarece legea stabilește condițiile de exercitare a căii de atac, inclusiv sub aspectul termenului prevăzut în acest sens, iar nu instanța judecătorească.
Astfel, în aplicarea principiului legalității căii de atac, în speță, recursul împotriva sentinței civile nr.8831/25.09.2014 pronunțată de Tribunalul București-secția a VIII-a în dosarul nr._, putea fi exercitat în termenul expres prevăzut de dispozițiile legale la care ne-am referit în cele ce preced, de 15 zile de la comunicarea hotărârii primei instanțe.
În consecință, câtă vreme condițiile de exercitare a căii de atac sunt stabilite de lege, guvernând principiul legalității, iar nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii (nemo ignorare legem censetur), și cât timp legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac (art.103 alin.1 Cod procedură civilă), Curtea va respinge recursul, ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv declarat, recursul formulat de recurentul P. N. M., împotriva sentinței civile nr.8831 din data de 25.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ AS/2012*, în contradictoriu cu intimata C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. D. E. N. R.
C. O. I.
GREFIER
N. C.
Red.: D.E.O.
Dact.: A.C./2ex.
08.05.2015
Jud. fond: A. V. T.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1462/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 2568/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
