Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1462/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1462/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 9725/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 57/2014)
Decizia Civilă Nr.1462
Ședința publică din data de 21 Mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE S. G. I.
JUDECĂTOR M. C.
JUDECĂTOR A. I. C.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-contestator Ș. C. prin Sindicatul Cadrelor M. D. în Rezervă și în Retragere, împotriva sentinței civile nr._/29.11.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S. de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, cauza având ca obiect „contestație împotriva deciziei de pensionare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia se învederează instanței faptul că a trecut mai mult de un an de la îndeplinirea ultimului act de procedură, cauza fiind suspendată la data de 21 martie 2014, potrivit dispozițiilor prev. de art. 242 alin.(1) pct.2 din Codul de procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
Curtea, față de cele ce preced, invocă excepția perimării cererii de recurs deduse judecății și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub_, SINDICATUL CADRELOR M. D. IN REZERVA SI IN RETRAGERE, in numele si pentru contestatorul Ș. C., a formulat contestație împotriva deciziei de revizuire nr._ din 07.12.2011 emisa de către C. SECTORIALA DE PENSII, prin MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, solicitând: anularea deciziei de revizuire a pensiei; stabilirea corecta a veniturilor realizate de contestator in conformitate cu metodologia prevăzuta de O.U.G. nr. 1/2011 si de O.G. nr. 33/2002, restituirea sumei cu care a fost prejudiciat si care urmează a fi stabilita in urma verificării tuturor înscrisurilor care atesta vechimea sa in munca; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata aferente soluționării prezentei cauze.
Prin sentința civilă nr._/29.11.2013, Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Civilă Respinge ca nefondata contestatia privind pe contestatorul Ș. C. – prin Sindicatul Cadrelor M. D. în Rezervă și în Retragere, în contradictoriu cu intimata C. S. DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, așa cum a fost precizata.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010, pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: a) pensiile militare de stat; b) pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor.
Conform art.1 din OUG nr.1/2011, pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari. (2) Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea. (3) Instituțiile prevăzute la alin. (2) transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011. (4) În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.
In urma identificării tuturor veniturilor realizate lunar pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare, la data de 07.12.2011, în baza O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a fost emisă decizia de revizuire nr. _ prin care au fost stabilite drepturile de pensie revizuite, începând cu data de 01.01.2011.
Împrejurarea că HG 737/2010 a fost suspendata si ulterior abrogată, a fost găsită ca fiind lipsită de relevanță câtă vreme recalcularea si revizuirea drepturilor de pensie s-a făcut în conformitate cu Legea 119/2010 si OUG 1/2011, acte normative ce prevad suficiente elemente pentru stabilirea drepturilor de pensie, și nu în temeiul actului abrogat, respectiv a cărui nelegalitate s-a constatat, hotărârea de guvern conținând doar normele de aplicare a legii.
În ceea ce privește nerespectarea principiului neretroactivității, instanța a constatat că OUG 1/2011 nu dispune pentru trecut și nu intervine asupra unor drepturi dobândite, pensiile încasate în temeiul legii 164/2001, până la . noii legi nefiind afectate. Procesul de revizuire privește doar cuantumul pensiei de care va beneficia contestatorul pe viitor, așadar prestațiile viitoare, acesteia nefiindu-i recalculate drepturile dobândite anterior în baza unei alte legi.
Așadar, s-a apreciat că legea nouă nu poate reglementa efectele produse de o situație juridică înainte de ., dar se va aplica efectelor produse de aceeași situație juridică după ., în baza principiului aplicării imediate a legii noi.
Cu privire la sustinerile contestatorului privind incalcarea principiului drepturilor castigate, instanța a constatat că în speță nu poate fi vorba despre un „drept câștigat” garantat pentru viitor, în sensul normelor europene, ci mai degrabă despre un drept acordat temporar de stat, în limita posibilităților economice, OUG nr.1/2011 nesuprimând dreptul la pensie al contestatorului, ci doar a dispus revizurea cuantumului acestuia după normele generale aplicabile, renunțând să-i mai acorde lunar o sumă de bani la constituirea căreia nu a contribuit.
De asemenea, instanta a reținut ca textele de lege invocate de contestator si practica CJUE nu se refera la pensii.
Nu s-a putut retine nici faptul ca legislatia de revizuire a pensiilor de serviciu nu este predictibila dar acest principiu presupune doar ca legea sa prevada clar conduita de urmat pentru beneficiarii prevederilor sale.
Referitor la încălcarea dreptului de proprietate si a art. 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, Tribunalul a reținut ca, „bunul” garantat de CEDO este pensia, așa cum rezultă aceasta în urma contribuțiilor de-a lungul unei activități profesionale și nu un anumit cuantum al acesteia și, nicidecum, dreptul la o prestație suplimentară din partea statului, care se apropie mai degrabă de natura unei prestații sociale, care nu sunt garantate de CEDO.
S-a reținut că, contestatorul a beneficiat de un „bun” atâta timp cât dreptul său la pensia specială a fost recunoscut prin legea națională. Ori, de la momentul intrării în vigoare a OUG 1/2011 acest drept a fost revizuit, pensiile fiind raportate la Legea nr.19/2000 care a devenit singura garantă a existenței unui bun în patrimoniul său, constituit însă din pensia de asigurări sociale.
Prin urmare, s-a apreciat că modificările privind cuantumul pensiei nu afectează dreptul de proprietate, „bunul” garantat fiind dreptul la pensie.
În același context, s-a considerat că pensia de serviciu reprezintă un "interes patrimonial" ceea ce determină . protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Schimbarea naturii juridice a pensiei, recalcularea și revizuirea ei în baza Legii nr. 119/2010 și OUG 1/2011 reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al contestatorilor raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie sa fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Ingerința este prevăzută de lege deoarece este reglementată de Legea nr. 119/2010 si urmărește un scop legitim din expunerea de motive rezultând că adoptarea acesteia s-a impus în vederea respectării angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economica a României, ca o măsură cu caracter excepțional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 2010 și datorită existenței unor acte normative care reglementau organizarea și funcționarea diferitelor sisteme de pensii de tip public care îngreunau în mod evident funcționarea sistemului de pensii încadrându-se astfel în noțiunea de scop legitim de interes general și de cauză de utilitate publică.
În ceea ce privește respectarea justului echilibru instanța a trebuit să stabilească în concret dacă reducerea pensiei a respectat raportul de proporționalitate impus de CEDO.
Astfel, instanța a constata că în procesul de revizuire a fost respectat principiul contributivității, cuantumul rezultat fiind calculat în raport de contribuțiile individuale la sistemul de asigurări sociale și nu în mod aleatoriu.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 și 31 mai 2011, pronunțate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietății sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în același sens, și hotărârile din 12 octombrie 2004 și 28 septembrie 2004, pronunțate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plății unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenție în privința bunului ce trebuie justificată (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 58). Curtea a arătat că sistemul de securitate socială este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esențial pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat în seamă atunci când a analizat dacă restrângerea adusă implica o sarcină individuală excesivă. Curtea a mai arătat că statele au o marjă largă de apreciere atunci când reglementează sistemul de pensii (paragraful 63) și că scăderea cuantumului pensiei cu aproape 50% nu este de natură să știrbească esența dreptului la pensie, reclamantul fiind deci obligat să suporte o scădere rezonabilă și proporțională (paragrafele 62 și 63). Nu în ultimul rând, din paragraful 63 al hotărârii reiese că o reducere a cuantumului pensiei în vederea egalizării unor stări de fapt existente este de dorit, respectiv acordarea unui cuantum al pensiei în funcție de contribuțiile vărsate, și nu în funcție de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv); în aceste condiții, pierderea parțială a unei părți din pensie nu este o sarcină individuală excesivă (paragraful 63).
Și în România s-a constatat că eliminarea pensiilor de serviciu nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă, această sarcină fiind suportată de cvasimajoritatea personalului care beneficia de astfel de pensii în egală măsură. Ajustarea dictată de principiul contributivității nu numai că elimină un beneficiu suplimentar acordat unor angajați, dar îi integrează pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodată, conform jurisprudenței Curții, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusă pensia contributivă (a se vedea Decizia nr. 872 și Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, în cauza de față, nu se pune o atare problemă, pensia contributivă nefiind în niciun fel afectată sau restrânsă.
Instanța nu a putut să rețină nici critica cu privire la degradarea militară deoarece revizuirea pensiei de serviciu nu are nic o legătură și nicio influență asupra gradului militar.
În ceea ce privește cuantumul pensiei revizuite, acesta a fost contestat prin prisma faptului că nu s-a putut verifica exactitatea datelor din buletinul de calcul dar acesta a fost întocmit în baza adeverințelor emise de unitățile angajatoare și cuprind venitul lunar individual, pentru întocmirea adeverințelor neputând fi răspunzătoare casa de pensii ci unitățile angajatoare la care contestatorul se poate adresa cu o cerere pentru a-și verifica veniturile .
S-a considerat că nici legea 119/2010 și nici OUG 1/2011 nu impun procedura de certificare a actelor emise de unitățile militare și înaintate către casa de pensii pentru calculul pensiei, faptul că HG 257/2011 menționează că deținătorii de arhive sunt direct răspunzători de corectitudinea datelor cuprinse în adeverințele emise nu se interpretează în sensul că aceștia sunt obligați să insereze pe actele emise mențiunea de conformitate cu originalul și nici OUG 33/2002 nu este aplicabil în speță.
În ceea ce privește diferența dintre pensia inițială și cea revizuită actualizata cu inflația instanța a apreciat, față de cele reținute mai sus, că nu au existat asemenea sume, faptul că s-a emis legea 241/2013 nu înseamnă că se datorează diferențe de pensii anterior intrării în vigoare a legii sau că contestația este întemeiată.
Pentru aceste considerente, instanța a respins contestația ca nefondata, așa cum a fost precizată.
Împotriva acestei sentințe reclamantul Ș. C. prin Sindicatul cadrelor M. D. a formulat recurs la data de 20.12.2013, cauza fiind înregistrată la data de 06.01.2014 pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._ .
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile prev. de art.304 pct. 8 și 9, coroborate cu disp. art. 299-308 din Codul de procedură civilă, recurentul critică hotărârea instanței de fiind pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii judecătorești recurate și, pe cale de consecință, anularea deciziei de revizuire a pensiei și restituirea sumelor de care a fost prejudiciat.
Pentru a se pronunța astfel, solicită a se constata faptul că toate drepturile bănești cuvenite de la . fost încasate prin intermediul executorilor judecătorești de la Moinești, și cu toate acestea procesele de întoarcere a executării au fost depuse la București, deși competent, în opinia sa, era Tribunalul Bacău unde de fapt s-au judecat aceste cauze.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din data de 21.03.2014, Curtea a dispus suspendarea judecății cauzei în baza dispozițiilor prev. de art. 242 alin.(1) pct.2 din Codul de procedură civilă, având în vedere lipsa nejustificată a părților, recurentul-reclamant nesolicitând judecarea pricinii în lipsă.
La data de 23.03.2015, pricina a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru verificarea condițiilor perimării, potrivit dispozițiilor art.252 alin.(1) din Codul de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul incidentului procedural al perimării, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă, „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”.
În cauză se constată că de la data suspendării judecății, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, dispusă prin încheierea de la 21.03.2014, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an, din vina părților.
Prin urmare, avându-se în vedere lipsa de stăruință a părților în judecată, în raport de dispozițiile art. 248 și 252 din Codul procedură civilă, Curtea urmează a constata perimată cererea de recurs formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Constată perimată cererea de recurs formulată de recurentul-contestator Ș. C. prin Sindicatul Cadrelor M. D. în Rezervă și în Retragere, împotriva sentinței civile nr._/29.11.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S. de Pensii a Ministerului Apărării Naționale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. G. I. M. C. A. I. C.
Grefier,
M. Colindeață
Red: I.S.G.
Dact: M.C./2ex./21.05.2015
Jud.fond:M. L. R.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 2729/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 837/2015. Curtea... → |
|---|
