Obligaţie de a face. Decizia nr. 70/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 70/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-01-2015 în dosarul nr. 11264/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7115/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.70
Ședința publică din data de 09.01.2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE C. G. C.
Judecător D. E. O.
Grefier N. C.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelanta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.5865 din data de 19.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /AS/2013, în contradictoriu cu intimatul C. G., având ca obiect „recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, în cadrul căruia învederează instanței că atât apelanta cât și intimatul au solicitat soluționarea cauzei în lipsă, conform art.411 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere că prin cererea de apel și cererea atașată la fila 10 a dosarului de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5865 din data de 19.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /AS/2013, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București și a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensie prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului, retroactiv, începând cu data de 19.03.2010, utilizând un stagiu complet de cotizare de 32 de ani și 2 luni, precum și la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată pentru perioada 19.03.2010 până la data plății efective, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație.
Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă, drepturile de pensie fiind stabilite prin decizia nr._/07.05.2009, în care se utilizează un stagiu complet de cotizare de 34 de ani și 4 luni.
La data de 19.12.2012 a depus la C. Locală de P. Sector 6 o cerere prin care a solicitat revizuirea drepturilor de pensie, în sensul utilizării unui stagiu complet de cotizare de 32 ani 2 luni, conform anexei nr.3 din Legea nr.19/2000, pentru perioada aprilie 2009 – iulie 2009.
Din înscrisurile depuse la dosar de către părți nu rezultă că cererea formulată de reclamant a fost soluționată.
Cu privire la cererea de utilizare a unui stagiu de 32 de ani 2 luni la calcularea drepturilor de pensie, prima instanță a reținut că prin decizia nr.4 din 4 aprilie 2011 cu privire la modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, publicată în Monitorul Oficial nr.349/2011 - M. Of. 349/19 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, a stabilit următoarele: Modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispozițiile anexei nr.3 la Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în sensul că beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare care se determină în funcție de data formulării cererii de pensionare.
Prin urmare, stagiul de cotizare ce trebuia utilizat la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului este cel prevăzut de anexa 3 din Legea nr.19/2000, în funcție de data cererii de pensionare. Având în vedere că drepturile de pensie au fost stabilite începând cu data de 01.04.2009, stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat este de 32 de ani și 2 luni.
În consecință, instanța de fond a dispus revizuirea drepturilor de pensie prin calcularea punctajului mediu anual în funcție de stagiul complet de cotizare de 32 de ani și 2 luni, începând cu data de 19.03.2010 (3 ani anterior datei cererii de chemare în judecată, conform art.107 din Legea nr.263/2010).
Întrucât dreptul beneficiarului prestației de asigurări sociale este de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, corelativ obligației pârâtei de a face plata acestui drept conform art.18 lit.e din H.G. nr.118/2012, rezultă că prin plata unei pensii cu o valoare diferită decât cea cuvenită, ca urmare nevalorificării adeverinței menționate și utilizării unui stagiu eronat, în patrimoniul reclamantului s-a înregistrat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată.
În consecință, prima instanță a obligat pârâta la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite conform hotărârii începând cu data de 19.03.2010, până la data plății efective a drepturilor cuvenite, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație, în vederea reparării integrale a prejudiciului.
În baza art.274 C.pr. civ., a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 600 lei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, pârâta C. de P. a Municipiului București.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că prima instanță a dispus cu încălcarea prevederilor art.87 raportat la art.88 din Legea nr.19/2000, decizia care consemnează un stagiu complet de cotizare de 34 ani și 4 luni, nefiind niciodată contestată. De asemenea, consideră că prima instanță a dispus eronat acordarea de diferențe de pensie pe o perioadă de 3 ani anteriori depunerii cererii de chemare în judecată, apreciind solicitarea ca fiind întemeiată, în condițiile în care reclamantul a rămas în pasivitate în perioada 01.04._13, acesta neexercitând niciunul din drepturile sale procesuale.
Susține că prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul încearcă să creeze instanței impresia că dreptul său de pensie se impune a fi recalculat conform prevederilor art.107 din Legea nr.263/2010 deși dreptul său de pensie a fost stabilit în baza Legii nr.19/2000 care la art.41 alin.4 arată: „4) Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezenței legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de Ia 25 de ani pentru femei și de la 35 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3.
Consideră că astfel se solicită instanței obligarea la aplicarea retroactivă a unor dispoziții legale, fapt ce nu poate fi admis, în raport de principiul neretroactivității legii civile. Prin principiul neretroactivității legii civile se înțelege regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situațiilor care se ivesc în practică după ., iar nu și situațiilor anterioare. Vocația legii noi de a infirma situațiile juridice anterioare ar crea nesiguranță în circuitul civil și ar insufla neîncredere în lege, întrucât ar dispărea orice putință de previzibilitate și de stabilitate. (Așa cum s-a arătat în doctrina mai veche, regula neretroactivității legilor este justă și utilă; justă, căci ar fi contra rațiunii ca o lege care nu a început să existe decât azi să prohibe, să condamne sau să permită ceva pentru trecut; utilă, căci altfel nu ar mai fi siguranță în tranzacții - M.A. D., Manual de drept civil, anul I, ed. A 4-a, București, 1929, p. 32.)
Subliniază că principiul neretroactivității legii civile, care era consacrat de art.1 cod civil din 1864 și care a fost preluat și de art.6 alin.1 teza a ll-a Cod civil din 2009, a devenit un principiu constituțional încă din anul 1991, art.15 alin.2 din Constituție stabilind că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
Apreciază dispozițiile art.107 din Legea nr.263/2010 nu sunt aplicabile în speța de față, reclamantul neformulând nicio cerere de recalculare, ci o cerere de revizuire a modului de stabilire a dreptului de pensie, în fapt o contestație tardivă - acesta neînțelegând să uzeze de dreptul său procedural de contestare a deciziei, fapt ce se impune a fi sancționat și nu susținut.
Constatând faptul că nu a uzat de dreptul de a contesta decizia, reclamantul solicită instanței să califice această contestație tardivă ca fiind o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.116 din Legea nr.263/2010 care însă nu se aplică contestatorului întrucât cererea de pensionare s-a depus în condițiile Legii nr.19/2000.
Mai arată că revizuirea drepturilor de pensie se execută în condițiile descrie în mod expres de art.89 din Legea 19/2000: „1) În situația în care se constată erori în stabilirea și în plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile și modificările legale, atrăgând, după caz, răspunderea celor vinovați.
2) La sfârșitul fiecărui an calendaristic drepturile de pensie se revizuiesc din oficiu, dacă elementele avute în vedere la calculul inițial al pensiei, pentru perioadele de stagiu ulterioare datei de 1 aprilie 2001, au suferit modificări înscrise și confirmate în Declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, depusă de angajator până la data de 31 decembrie a fiecărui an la casa teritorială de pensii.
3) Drepturile rezultate ca urmare a aplicării prevederilor alin.2 se cuvin și se acordă cu data de 1 ianuarie a anului următor”.
Arată că, în cauză, nu se poate vorbi despre o eroare întrucât C. de P. a adus la cunoștința reclamantului prin comunicarea deciziei de pensionare faptul că stagiul complet de cotizare este de 34 ani și 4 luni - altul decât cel apreciat de contestator ca fiind aplicabil în situația sa, până când a depus acțiunea de față - solicitând totuși diferențe de pensie care să acopere și această perioadă de pasivitate procesuală.
Apelanta a solicitat admiterea apelului și respingerea acțiunii ca inadmisibilă raportat la dispozițiile art.77 și 78 din Legea nr.19/2000 aplicabilă contestatorului și neîntemeiată pe fondul cererii raportat la art.41 din Legea nr.19/2000. În situația în care instanța va considera apelul ca fiind doar în parte întemeiat în sensul că cererea de revizuire prin utilizarea stagiului complet de cotizare de 32 de ani și 2 luni este întemeiată, solicită acordarea eventualelor diferențe numai începând cu data depunerii cererii de revizuire din data de 19.12.2012, conform bonului de înregistrare.
De asemenea, a solicitat, în temeiul art.451 alin.2 C.pr.civ., ca în situația în care se va admite acțiunea reclamantului, văzând gradul de complexitate a cererii, să se procedeze la cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de pensie nr._/07.05.2009 emisă de C. de P. Sector 6 București au fost stabilite în favoarea intimatului-contestator, începând cu data de 01.04.2009, drepturile de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, reținându-se o vârstă de pensionare de 60 de ani și 2 luni, prin aplicarea unei reduceri de 4 ani și 6 luni, datorită condițiilor speciale și deosebite de muncă, a vârstei standard de pensionare de 64 ani și 8 luni, respectiv un stagiu complet de cotizare de 34 ani și 4 luni.
În mod corect, prima instanță a reținut că stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, este de 32 ani și 2 luni, prevăzut de Anexa nr.3 a Legii nr.19/2000, în raport de data formulării cererii de pensionare, aprilie 2009, și nu de 34 ani și 4 luni reținut în decizia de pensie nr._/07.05.2009, prin raportare la Anexa nr.9 la Ordinul nr.340/2001, în funcție de data nașterii reclamantului, dând eficiență în acest sens deciziei nr.4/04.04.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe, conform art.517 alin.4 Cod procedură civilă.
Astfel, prin decizia nr.4 din 4 aprilie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii cu privire la modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare utilizate la determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi de s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare conform legii, a statuat că „Modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual in operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispozițiile Anexei nr.3 la Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare care se determină în funcție de data formulării cererii de pensionare”.
Pe de altă parte, față de aspectele la care apelanta face referire, se reține, mai întâi, că stagiul de cotizare, este cel prevăzut de actul normativ în vigoare la data stabilirii drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, în speță Legea nr.19/2000, realizându-se aplicarea dreptului existent la data pensionării reclamantului, întrucât o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei (tempus regit actum).
Apelanta susține că instanța de fond ar fi dispus cu încălcarea prevederilor art.87 raportat la art.88 din Legea nr.19/2000, întrucât decizia care consemnează un stagiu complet de cotizare de 34 ani și 4 luni nu ar fi fost contestată și că ar fi acordat eronat diferențe de pensie pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii acțiunii, în condițiile în care reclamantul nu și-ar fi exercitat niciunul dintre drepturile sale procesuale în perioada 01.04._13.
Însă, în cauză, ceea ce reclamantul a dedus judecății, a fost cererea având ca obiect obligarea pârâtei la revizuirea drepturilor sale de pensie, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 32 ani și 2 luni, conform Anexei nr.3 a Legii nr.19/2000 și plata diferențelor de pensie astfel rezultate, solicitare formulată în baza art.107 alin1, 2 din Legea nr.263/2010, dispoziții legale care, ca de altfel și art.89 din Legea nr.19/2000, anterior, reglementează procedura revizuirii drepturilor de pensie, fără a distinge în privința contestării de către beneficiar a deciziei de stabilire a drepturilor de pensie, dar limitând acordarea (după caz, recuperarea), sumelor rezultate din revizuirea drepturilor de pensie în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor, aceasta fiind consecința pe care o va suporta beneficiarul pensiei care a stat în pasivitate o lungă perioadă de timp.
Astfel, potrivit art.107 alin.1 din Legea nr.263/2010, în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire, în timp ce alin.2 al aceluiași text legal, prevede că sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin.1 se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.
Nici susținerile apelantei în sensul că ar fi încălcat principiul neretroactivității legii civile, nu pot fi primite.
La momentul promovării de către reclamant a acțiunii, dispozițiile art.107 alin1, 2 din Legea nr.263/2010, invocate în susținerea cererii, erau în vigoare și reglementau procedura tehnico-juridică de revizuire a pensiilor.
Faptul că Legea nr.19/2000 a fost abrogată, nu poate conduce în niciun caz la concluzia că beneficiarul pensiei nu ar mai putea solicita ulterior revizuirea drepturilor de pensie în baza reglementărilor în vigoare care, în continuare, prevăd această posibilitate, căci aceasta ar echivala cu limitarea accesului pensionarului la instrumentele juridice pe care legislația în vigoare, respectiv Legea nr.263/2010, le reglementează pentru situația în care, ulterior stabilirii drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/plătite și cele legal cuvenite.
Legea nr.263/2010, care a înlocuit Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, a preluat procedura prin care prin care drepturile de pensie stabilite prin decizie definitivă pot fi recalculate sau revizuite, astfel încât chiar dacă procedura de recalculare și revizuire a pensiilor reglementată de Legea nr.19/2000 a fost abrogată, revizuirea în sine, privită ca procedeu tehnic de modificare a drepturilor de pensie și nu ca un drept de sine stătător a fost păstrată și de actuala reglementare.
Se reține, în consecință, că în condițiile în care drepturile de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă ale intimatului-reclamant au fost stabilite prin valorificarea unui stagiu complet de cotizare eronat, față de prevederile Anexei nr.3 la Legea nr.19/2000, așa cum arătam anterior, și câtă vreme Legea nr.263/2010 reglementează, în continuare, procedura tehnico-juridică de revizuire a pensiilor, criticile din apel sunt nefondate, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică, inclusiv în ceea ce privește acordarea diferențelor de drepturi de pensii, retroactiv, pentru o perioadă de 3 ani anterior introducerii acțiunii, având în vedere în acest sens dispozițiile exprese ale art.107 alin.2 din Legea nr.263/2010, deja citate în cele ce preced, astfel că solicitarea apelantei de a se acorda aceste diferențe numai începând cu data de 19.12.2012, la care reclamantul a depus la casa locală de pensii cererea de revizuire a drepturilor de pensie, este lipsită de fundament legal.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță, nu se poate aprecia, în sensul dispozițiilor art.451 alin.2 Cod procedură civilă, că onorariul de avocat în sumă de 600 lei, ar fi vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama de circumstanțele cauzei, ci acesta este adaptat naturii pricinii, precum și activității desfășurate de avocat în faza procesuală a judecății în primă instanță a cauzei.
Față de considerentele expuse, Curtea, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
În temeiul art.453 alin.1 C.pr.civ., va fi obligată apelanta la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în apel, cuantumul de 600 lei al onorariu de avocat, dovedit cu chitanța aflată la fila 12 dosar apel, neputând fi privit nici pentru această fază procesuală că ar vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei pentru a se dispune reducerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea V. nr.6 sector 3, împotriva sentinței civile nr.5865 din data de 19.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /AS/2013, în contradictoriu cu intimatul C. G., domiciliat în București, .-132, ., ., sector 6.
Obligă apelanta la 600 lei, cheltuieli de judecată, către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. G. C. D. E. O.
GREFIER
N. C.
Red.: D.E.O.
Dact.: A.C./4ex.
Jud. fond: D. E. B.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 2742/2015. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 744/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
