Despăgubire. Decizia nr. 5142/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5142/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 5142/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5142
Ședința publică din data de 17 decembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - C. F. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă C. L. F. împotriva sentinței civile nr.5952/08.06.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a-VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – C. DE SUPRAVEGHERE EPIDEMIOLOGICĂ ȘI CONTROL BOLI TRANSMISIBILE, având ca obiect - contestație decizie modificare unilaterală contract colectiv de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București – C. de Supraveghere Epidemiologică și Control Boli Transmisibile, prin avocat T. T., cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2015 depusă la dosarul de apel la fila 12, lipsă fiind apelanta-reclamantă C. L. F..
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că:
- apelanta-reclamantă C. L. F., a depus la dosar concluzii scrise înregistrate de serviciul registratură al instanței la data de 04.12.2015
Intimata-pârâtă Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București – C. de Supraveghere Epidemiologică și Control Boli Transmisibile, prin avocat depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea în raport de prevederile art. 392 Cod procedură civilă constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Avocatul intimatei-pârâte susține verbal motivele de apel detaliate pe larg prin întâmpinare și solicită respingerea apelului; cu privire la cheltuielile de judecată arată că le va solicita pe cale separată.
Curtea în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 5952 din 08.06.2015 pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul București – secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale s-au dispus următoarele:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada decembrie_11 invocata de către parata.
Respinge cererea reclamantei cu privire la plata acestor drepturi pentru perioadă mai sus arătată, ca fiind prescrisă.
Respinge în rest acțiunea reclamantă CUMPĂTA L. F., în contradictoriu cu parata DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICA A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI –C. DE SUPRAVEGHERE EPIDEMIOLOGICĂ ȘI CONTROL BOLI TRANSMISIBILE, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această excepție, Tribunalul a reținut în esență următoarele:
Cu privire la excepțiile invocate de către parata, instanța s-a pronunțat asupra acestora înainte de a rămâne în pronunțare. Astfel, în ce privesc drepturile salariale solicitate de reclamanta, pentru perioada prin care s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța va respinge cererea reclamantei pentru perioadă mai sus amintită ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, prin Dispoziția nr. 113 din data de 26 noiembrie 2010 emisă de către pârâtă, s-a dispus la art. 2 ca, începând cu data de 01 octombrie 2010 funcționarii publici de execuție din cadrul DSPMB unde este inclusă și reclamanta, vor trece pe posturi de natura contractuală. În această situație a fost încheiat intre reclamanta și pârâta contractul individual de muncă cu nr. 46/1016 din data de 01 octombrie 2010, unde reclamanta ocupa funcția de medic primar, gradația 5 și își desfășoară activitatea la Colectivul Supraveghere Epidemiologică și Boli Transmisibile Prioritare. Acest contract de muncă a fost prelungit prin acte adiționale în anul 2012.
Prin Dispoziția nr. 26 din data de 26 ianuarie 2011 emisă de către parata, s-a dispus ca, începând cu data de 01 ianuarie 2011 întreg personal din cadrul DSPMB se reîncadrează corespunzător transelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare gradului și treptei profesionale, avute în luna decembrie 2010. La art. 2 din dispoziție se arata ca salariile stabilite potrivit Normelor metodologice nr._ sunt prevăzute în Anexa, care face parte integrantă din prezența dispoziție.
Susținerea reclamantei că pârâta trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 31 și 41 din Legea nr. 330/2009 este neîntemeiată, deoarece cele două dispoziții legale se aplica începând cu data de 01 ianuarie 2011, potrivit art.41 din lege cu privire la salarizarea personalului bugetar nou încadrat, încât salarizarea urmează să fie făcută pentru funcțiile similare aflate în plata.
Dar în cazul de față, trecerea reclamantei de la statutul de funcționar public la cel contractual s-a realizat în anul 2010, anterior aplicării celor două prevederii egale mai sus amintite, fiind făcute potrivit art. 30 din CM de la acel moment, cu aplicarea dispozițiilor OMS nr. 1078/2010. Ori în cazul de față, trecerea făcută față de reclamata s-a făcut prin transformarea postului din funcționar public în cel contractual, fără să fie organizat un concurs pentru a putea beneficia de creșterea salarială așa cum este solicitată de reclamanta prin acțiune.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, invocând în acest sens următoarele motive de fapt și de drept:
Așa cum a rezultat din actele depuse la dosarul cauzei, în cadrul probatoriului încuviințat de instanță de fond, prin dispoziția de încadrare mai sus amintita, și a cărei modificare este obligatorie, în opinia apelantei, pe cale judecătorească, odată ce această situație de fapt s-a perpetuat până la data introducerii acțiunii, pe de o parte, și se menține și în prezent, pe de altă parte, reclamanta a fost trecută din categoria funcționarilor publici din cadrul structurii interne a piritei în categoria personalului contractual, modificându-se în acest mod doar funcția de încadrare, dar nu și salarizarea reclamantei, ca urmare a schimbării funcției.
Prin dispoziția emisă, reclamanta a fost încadrata că personal contractual, cu salariul corespunzător funcționarilor publici aferent lunii decembrie 2009, deși, conform scrisorii nr._ din 11.10.2010 a Direcției de Organizare și Politici Salariale din cadrul Ministerului Sănătății,
Transmisă direcțiilor de sănătate publică din țară, depusă în copie la dosarul cauzei, la trecerea pe funcția contractuală, reclamanta trebuia să beneficieze de drepturile salariale de care ar fi beneficiat personalul contractual în luna decembrie 2009.
Deși s-a solicitat pârâtei, nici până în acest moment nu s-au primit explicații vizând temeiul legal și modul de calcul al salariului care i se acorda reclamantei și în prezent, cu toate că, la nivelul întregii țări, salarizarea actuală a personalului contractual care ocupa aceste funcții după trecerea din categoria funcționarilor publici, este cu totul altul, mai mare decât al reclamantei, conform dovezilor pe care le-a prezentat în cadrul probatoriului cu acte.
Față de această situație, apelanta a subliniat odată în plus reaua credință a pârâtei care, în nici un caz, nu poate constitui temei al susținerilor acesteia, în sensul că, aceasta nu ar fi constituit atribuția exclusivă a piritei, dat fiind că aceasta instituție a fost și anterior ivirii acestei situații, angajatorul reclamantei.
Mai mult, dispoziția a cărei modificare se solicita a fost emisă și transmisă reclamantei anterior aprobării statului de funcții de către Ministerul Sănătății, iar dispoziția de încadrare a fost primită la data de 27.11.2010, în această lună reclamantă fiind deja încadrata că personal contractual, dar salarizata ca funcționar public, deci diferit de personalul contractual, și în condițiile în care salariul trebuia să îi fie calculat la nivelul celui primit de personalul contractual în luna decembrie 2009.
Din această perspectivă, nu are relevanta juridică data de la care s-ar putea pretinde că ar avea aplicabilitate statul de funcții, raportat și la data emiterii, dar și la conținutul Ordinului Ministerului Sănătății prin care acest stat de funcții a fost aprobat, pentru că, în atare situație, s-ar recunoaște implicit faptul că pentru o perioadă din cea cuprinsă în acțiunea introductivă de instanță, practic reclamanta nu a fost salarizata în mod corespunzător și în acord cu dispoziția legală reglementatoare.
Salariul actual al reclamantei a fost stabilit în mod cu totul arbitrar, deși fisa acesteia de evaluare a fost la limita maximă, fără abateri sau sancțiuni, astfel încât apelanta a apreciat că și salariul acesteia trebuia stabilit la limita maximă și nu în mod aleatoriu, așa cum a fost calculate, neinteresând pe acest aspect, modul tendențios în care, prin întâmpinare, pirita atrage atenția asupra iregularităților cu privire la aplicarea, în mod eronat în opinia exprimată de reclamanta, a dispozițiilor legii unice de salarizare, nr.330/2009, pe care pirita este cea care, în condițiile mai sus expuse, nu a aplicat-o nici corect, și nici unitar, pentru că, în caz contrar, nu s-ar fi ajuns la promovarea unui atare demers judiciar pe rolul instanței competente.
Din cauza situației create de pârâtă, și învederata în precedentele, s-a ajuns la nivelul instituției ca personalul contractual, care ființase pe aceste funcții și în perioada în care reclamanta era încadrată în categoria funcționarilor publici, să aibă salarii mai mari decât al reclamantei, în condițiile în care aveau același grad profesional și aceleași gradații ca și reclamantă.
Este cert că, în atare situație, și învederata în precedentele, prin eliberarea din funcția publică deținuta, raportul de serviciu al reclamantei (în calitatea sa de funcționar public) a încetat, iar la momentul la care a intrat în categoria personalului contractual, a fost încheiat un nou contract de muncă, și, ceea ce este mai important, un nou raport de muncă.
În aceste condiții, este fără putință de tăgadă că incidente în cauză sunt dispozițiile Legii nr. 330/2009, legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, potrivit cărora, pentru personalul nou încadrat pe funcție în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plata pentru funcțiile similare, întrucât reclamanta a fost nou încadrată în muncă, drept personal contractual, anterior deținând o funcție publică.
Apelanta a precizat că trecerea reclamantei din categoria funcționarilor publici în cea a personalului contractual a avut la baza Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1078/2010, care prevede trecerea de pe funcția publică pe funcția contractuală prin reorganizarea direcțiilor județene de sănătate publică și a municipiului București.
Nu în ultimul rând, instanța să aibă în vedere împrejurarea că la dosar, reclamanta a depus, în cadrul probatoriului cu acte, practica judiciară, respective hotărâri judecătorești, la acest moment irevocabile, prin care alte instanțe din țară s-au pronunțat în sensul recunoașterii legitimității unor atare demersuri judiciare, pe toate capetele de cerere, considerându-se în aceeași manieră ca și cea în care am motivat acțiunea introductivă de instanță, a nașterii unui nou raport juridic intre părțile prezentei cauze, în calitatea lor de angajat și angajator, urmare a încheierii unui nou contract de muncă cu reclamanta, supus dispozițiilor legii în vigoare la data încheierii acestui act juridic, lege care nu face distincție între salariile acordate angajaților în aceleași funcții, cu același nivel de pregătire profesională, etc.
În cauză, nu se discută, așadar, de măriri salariale fără temei, așa cum se susține în motivarea soluției, ci de aplicarea corectă a unei legi care a uniformizat și corectat plata salariilor de bază în plata, la trecerea apelantului din categoria funcționarilor publici în cea a personalului contractual, dispoziții legale pe care pirita nu le-a respectat în ceea ce privește stabilirea salariului cuvenit apelantului și care perpetuează, în acest moment, existența unor salarii diferite în categoria personalului contractual la nivelul piritei, deși exista aceeași treaptă profesională, același grad profesional, aceeași clasă de salarizare, etc.
Nu în ultimul rând, soluția instanței este una eronată și în raport de modalitatea în care s-au administrat în cauza probatoriile, dat fiind că este îndeobște cunoscut că, în materia litigiilor de muncă, sarcina probei este răsturnată, ea revenind angajatorului, în speța pârâtei, care nu a înțeles să depună la dosarul cauzei acte din care să rezulte o situație contrara celei învederate de apelant în acțiunea formulată.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința atacată în temeiul dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I C. pr. civ., potrivit cărora „instanța de apel va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță”, Curtea pentru motivele de fapt și de drept ce se vor arăta, în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ. va respinge apelul ca nefondat.
Prin Dispoziția nr. 26 din data de 26 ianuarie 2011 emisă de către pârâtă, s-a dispus ca, începând cu data de 01 ianuarie 2011 întreg personal din cadrul DSPMB se reâncadrează corespunzător transelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare gradului și treptei profesionale, avute în luna decembrie 2010. La art. 2 din dispoziție se arata ca salariile stabilite potrivit Normelor metodologice nr._ sunt prevăzute în Anexa, care face parte integrantă din prezența dispoziție.
În privința cererii având ca obiect plata unor diferențe de drepturi salariale, se constată că reîncadrarea apelantei s-a făcut în 2010, fiind încheiat contractul individual de muncă nr.46/1016/01.10.2010, ulterior fiind perfectate mai multe acte adiționale inclusiv în privința salariului. Aceste acte au fost rezultatul voinței ambelor părți contractante, iar apelanta nu a solicitat niciodată anularea lor; prin urmare, nu mai are posibilitatea de a pretinde alte drepturi salariale decât cele convenite, atât timp cât nu există vreo dovadă că au fost nesocotite dispozițiile legale aplicabile în acea perioadă în legătură cu salarizarea.
În plus, apelanta-reclamantă avea posibilitatea potrivit art. art. 3 din decizia nr. 26/26.01.2011 să formuleze contestație conform art. 7 din Legea nr. 285/2010, ceea ce din probele administrate în cauză nu rezultă.
O altă critică vizează modul în care instanța a apreciat probatoriile, apelanta susținând că intimata, în calitatea de angajatoare, nu a făcut proba contrară afirmațiilor sale. Într-adevăr, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, însă aceasta înseamnă că angajatorul este dator să probeze legalitatea și temeinicia măsurii luate, iar nu că salariatul, ca reclamant, este scutit de orice obligație de a-și dovedi pretențiile, fiind suficient doar să pretindă un drept, iar angajatorul să dovedească că acest drept i se cuvine.
Revenea apelantei-reclamante să probeze că a existat o încălcare a legii în privința modului de salarizare, însă observăm că aceasta nici nu a indicat în concret în ce a constat incorectitudinea modalității de stabilire a salariului, în condițiile în care nu a folosit dreptul de contestație prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă C. L. F. - CNP_, cu domiciliu ales pentru comunicare acte la Cabinet de Avocat A. I. G. cu sediul în Ploiești ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.5952/08.06.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a-VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – C. DE SUPRAVEGHERE EPIDEMIOLOGICĂ ȘI CONTROL BOLI TRANSMISIBILE, cu sediul în București, Calea Dudești nr. 104-124, sector 3 C._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, la 17 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. P. A.
GREFIER,
C. F. C.
Red./ P.A./Dact./ C.C.
4ex./22.12.2015
Judecător: C. L. A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3434/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
