Contestaţie la executare. Decizia nr. 1753/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1753/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 2839/87/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 926/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1753/2015
Ședința publică de la 18 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A. C.
Judecător D. G. E.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanta C. J. DE PENSII TELEORMAN împotriva sentinței civile nr.1645 din data de 19.11.2014 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. P., cauza având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, înainte de stabilire a primului termen de judecată, în faza procedurii prealabile, au fost comunicate motivele de apel intimatei la data de 19.02.2015, iar aceasta nu a formulat întâmpinare.
Având în vedere că părțile au lipsit la termenul de astăzi, dar s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin cererea de apel, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1645/19.11.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta C. P. împotriva pârâtei C. J. DE PENSII TELEORMAN; au fost anulate formele de executare silită în dosarul de debit nr._/19.04.2003, actualizat prin decizia de debit nr._/05.10.2010, pentru debitul în sumă de 1320, 52 lei, debit preluat de pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman de la C. de Pensii sector 3 București; s-a constatat prescris dreptul material la acțiune al pârâtului C. Județeană de Pensii Teleorman de a recupera debitul în sumă de 1320, 52 lei de la reclamanta C. P.; a fost obligată pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman să restituie reclamantei C. P. sumele bănești reținute cu titlu de debit, începând cu luna august 2014, prin decizia de debit - titlu de executare - anulată de către instanță.
În considerente, s-a reținut că reclamanta C. P. este pensionată conform deciziei nr._/06.04.2006, emisă de către C. de Pensii Sector 3 București și, ca urmare a stabilirii domiciliului în județul Teleorman, din luna martie 2014, plata drepturilor de pensie se realizează de către pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman.
La data de 06.06.2014, conform adresei nr._/06.06.2014, înregistrată la CJP Teleorman sub nr._, C. de Pensii a Sect.3, București a solicitat pârâtei preluarea debitului în cuantum de 1321 lei, pe care reclamanta îl avea înregistrat în cadrul Serviciului Juridic și Executare Silită din cadrul Casei de Pensii a sectorului 3 București.
Debitul provine din Decretul Lege nr. 118/1990, la data de 04.04.2000, potrivit deciziei 6595/2510, reclamanta beneficiind de prevederile acestui act normativ.
Potrivit deciziei 2166/07.12.2002 emise de către Direcția Generală Muncă și Solidaritatea Socială a Municipiului București, a fost anulată decizia nr. 6595/251, fiind emisă decizia de debit_/19.04.2003, actualizată prin decizia nr._/05.10.2010, prin care se anulează drepturile stabilite prin decizia nr. 6595/2010, constituindu-se astfel un debit în cuantum de 1320,52 lei, preluat de C. Județeană de Pensii Teleorman.
Pârâta C. Județeana de Pensii Teleorman a emis decizia de pensie nr._/20.01.2014, instituind poprire asupra drepturilor de pensie ale reclamantei, reținând suma de 250 lei.
Prin cererea formulată, reclamanta a invocat excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită de către creditor.
Potrivit dispozițiilor art. 187 alin.1 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii titlului executoriu, dispoziții preluate de art. 179 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani."
La art. 705 alin 1 din codul de procedură civilă se arată: Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani.
Termenul de prescripție începe să curgă de la dată când se naște dreptul de a obține executarea silită, iar potrivit dispozițiilor art.705 alin.2 din Codul de procedură civilă: „Prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie."
Pe cale de consecința, Tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiata, motiv pentru care a admis-o.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta C. J. DE PENSII TELEORMAN, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ (Număr în format vechi 926/2015).
În motivare, s-a arătat că reclamanta C. (fostă P.) P., se află în evidența CJP Teleorman fiind beneficiara unei pensii de invaliditate cu dosar de pensie nr._.
Apelanta a precizat că dosarul de pensie mai sus menționat a fost transferat de la C. de Pensii a Sectorului 3 București prin adresa nr._/20.11.2013 ca urmare a schimbării domiciliului titularului. Odată cu dosarul de pensie a fost transferat și debitul în sumă de 1321 lei, debit constituit în sarcina reclamantei în temeiul Deciziei nr._/19.04.2003 și aflat în procedura de executare silită.
Prin sentința apelată, instanța de fond a dispus obligarea apelantei la anularea formelor de executare silită prin poprire aplicate asupra pensiei reclamantei, constatând prescris dreptul CJP Teleorman de a recupera debitul de 1320, 52 lei.
Apelanta a solicitat instanței de control să admită prezentul apel și să dispună schimbarea în tot a sentinței pronunțate în fond pentru considerentele pe care le-a expus în continuare.
În primul rând, pentru formarea unei opinii corecte și concludente în cauză, apelanta a arătat că reclamanta C. P., fostă P., a solicitat Oficiului de Pensii al Sectorului 3 București emiterea unei decizii în vederea obținerii drepturilor stabilite prin Decretul - Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 06 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, în acest sens depunând actul de identitate, certificatul de naștere și adeverința nr. P-135/03.02.2000 eliberată de Ministerul Justiției - Direcția Instanțelor Militare.
Analizând actele depuse de reclamantă s-a constatat că adeverința sus menționată îndeplinea condițiile de validitate stabilite prin art.8 din Decretul - Lege nr. 118/1990 (act oficial eliberat de un organ competent), motiv pentru care a fost emisă Decizia nr. 6595/2510/04.04.2000 prin care se admite cererea reclamantei, aceasta încadrându-se astfel în prevederile art. 1, alin.1, lit. e din Decretul - Lege nr. 118/1990.
În aceste condiții reclamanta a fost pusă în plată cu indemnizația lunară în cuantumul stabilit de lege la acea dată.
Ulterior, în considerarea dispozițiilor art. 13 alin. 2 din Decretul - Lege nr. 118/1990 și a Adresei emisă de P. de pe lângă Curtea Supremă de Justiție - Secția Parchetelor Militare, s-a constatat că adeverința nr. P-135/2000 utilizată de reclamantă în scopul obținerii drepturilor nu a fost eliberată de Ministerul Justiției - Direcția Instanțelor Militare iar aceasta nu figurează în evidențe cu deportări, strămutări sau restricții domiciliare din motive politice.
Având în vedere constatările Parchetului, drepturile acordate reclamantei prin decizia nr. 6595/2510/04.04.2000 emisă de Oficiul de Pensii al Sectorului 3 București au fost sistate începând cu luna 01.09.2000.
Apelanta a menționat că reclamanta a fost înștiințată de situația creată dar și de faptul că, urmare constatărilor Parchetului, are obligația să restituie drepturile încasate necuvenit, în acest sens, fiindu-i comunicată înștiințarea de plată nr._/16.07.2001.
De asemenea, în baza Deciziei Direcției Generale de Muncă și Solidaritate Socială a Municipiului București a fost emisă și Decizia de anulare și recuperare debite nr._/19.04.2003 prin care se dispune anularea Deciziei nr. 6595/2510/04.04.2000 și constituirea în sarcina reclamantei a debitului în sumă de 9.084.628 lei. (908 RON).
Ulterior, în vederea actualizării debitului C. Locală de Pensii a Sectorului 3 București a emis Decizia de recuperare debite nr._/05.10.2010.
De asemenea, apelanta a arătat instanței că Deciziile de anulare și recuperare debite sus menționate nu au fost contestate de reclamantă în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale situație în care acestea au rămas definitive.
Revenind la obiectul prezentului dosar, apelanta a solicitat instanței de judecată să constate că prezența executare silită este demarată de C. Locală de Pensii a Sectorului 3 București în temeiul Deciziei de debit nr._/19.04.2003 actualizată prin Decizia nr._/05.10.2010.
În acest sens, a fost constituit dosarul de executare silită nr. 261/2010 iar prin Somația din data de 09.11.2010 reclamanta a fost somată să achite debitul în sumă de 1321 lei.
După cum a arătat anterior, urmare stabilirii domiciliului în județul Teleorman, dosarul administrativ de pensie de invaliditate înregistrat la C. Locală de Pensii a Sectorului 3 București cu nr._ a fost transferat la CJP Teleorman fiind înregistrat la nr._.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 136 alin. 10 din Codul de Procedură Fiscală, prin adresa nr._/02.12.2014 a fost transmis CJP Teleorman și dosarul de executare silită nr. 261/2010 în vederea continuării procedurilor de executare silită.
Astfel, conform dispozițiilor legale sus menționate, "când se constată că domiciliul fiscal al debitorului se află în raza teritorială a altui organ de executare, titlul executoriu împreuna cu dosarul executării vor fi trimise acestuia, înștiințându-se, dacă este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu."
În aceste condiții, în vederea recuperării debitului, CJP Teleorman a instituit poprire asupra pensiei reclamantei în limitele legale.
Astfel, a menționat apelanta că, conform art. 181 lin Legea nr. 263/2010 privind Sistemul Unitar de Pensii Publice, pentru recuperarea debitelor provenite din prestații de asigurări sociale, așa cum este și cazul de față, se aplică prevederile Codului de Procedură Fiscală în materie.
Relevante în cauză sunt dispozițiile art. 180 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind Sistemul Unitar de Pensii publice care arată că "Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, ca urmare a unei infracțiuni săvârșite de beneficiar, se recuperează de la acesta, de la data primei plăți a sumelor necuvenite, plus dobânzile aferente, până la recuperarea integrală a prejudiciului."
În cauză, așa cum apelanta a arătat anterior, reclamanta a utilizat în vederea obținerii drepturilor prevăzute de Decretul - Lege nr. 118/1990 adeverința nr. P-135/2000, adeverință care ulterior, urmare verificărilor efectuate de P. de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a fost declarat fals, reclamanta nefiind înscrisă în evidențele acestora cu deportări, strămutări sau restricții domiciliare din motive politice.
În consecință, debitul de 1321 lei contestat de reclamantă în cauză reprezintă sume încasate necuvenit de aceasta ca urmare a utilizării unui act neconform cu realitatea, fapt ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals și înșelăciune prevăzute și pedepsite de Codul Penal.
În această situație este evident că în cauză nu se poate invoca excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită, excepție pe care se întemeiază și instanța de fond, în prezenta cauză fiind incidente dispozițiile art. 180 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, dispoziție derogatorie de la dreptul comun care conferă instituției prejudiciate dreptul de a recupera debitul începând cu data primei plăți deci fără a stabilii un termen de prescripție pentru recuperarea acestuia.
Astfel, instanța s-a aflat în eroare invocând dispozițiile art. 187 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, aceste prevederi nefiind aplicabile în cazul de față în condițiile în care prejudiciul a fost constituit ca urmare a utilizării unui act fals.
De asemenea și invocarea de către instanța de fond a art. 705 alin. 1 din Codul de procedură civilă este eronata deoarece dispozițiile acestui articol sunt de aplicabilitate generală cu excepția prevederilor din legi speciale. Conform acestui articol, legiuitorul arată că "Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel."
Este relevant în cauză faptul că aplicabilitatea dispozițiilor art. 180 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 mai sus enunțat nu este condiționată de existența unei hotărâri judecătorești constatatoare ci doar instituie condiția ca debitul să fi provenit dintr-o acțiune sau inacțiune prevăzută de Codul Penal, o infracțiune.
Așa cum apelanta a arătat anterior, urmare verificărilor efectuate, P. de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a constatat că Adeverința nr. P-135/2000 utilizată de reclamantă în scopul obținerii drepturilor nu a fost eliberată de Ministerul Justiției - Direcția Instanțelor Militare.
În concluzie, motivele pe care s-a întemeiat convingerea instanței de fond de a admite acțiunea reclamantei sunt eronate, în cauza de fața fiind aplicabilă o dispoziție derogatorie stabilită prin art. 180 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prin care debitul constituit în sarcina reclamantei poate fi urmărit și executat silit fără intervenția termenului de prescripție.
În considerarea argumentelor invocate anterior, apelanta a solicitat instanței de apel să constate că poprirea asupra pensiei reclamantei este legal instituită de CJP Teleorman fiind o măsură de executare silită aplicată în dosarul de executare nr. 261/2010 deschis pe numele acesteia de C. Locală de Pensii a Sectorului 3 București în temeiul Deciziilor de debit nr._/19.04.2003 actualizată prin Decizia nr._/05.10.2010.
De asemenea, a solicitat apelanta instanței să constate că, în cauză, nu există un termen de prescripție stabilit pentru recuperarea prejudiciului fiind incidente dispozițiile art. 180 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind Sistemul Unitar de Pensii.
În concluzie apelanta a considerat că instanța de fond nu a analizat temeinic situația de fapt, de drept dar și a probelor administrate în cauză, admiterea apelului, anularea sentinței atacate și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamantă.
Apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.480 Cod procedură civilă.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 476 și urm. Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Așa cum a reținut și instanța de fond, în speță, s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de a executa debitul stabilit prin decizia nr._/19.04.2003. Termenul de prescripție este cel de 3 ani prevăzut de art. 187 din Legea nr. 19/2000, aplicabilă în cauză față de data stabilirii debitului, în forma în vigoare în acea perioadă. Acest termen curge de la data nașterii dreptului de a cere executarea silită, astfel cum prevede art. 7 alin. 1 teza a II-a din Decretul nr. 167/1958, care constituia la acel moment dreptul comun în materie de prescripție extinctivă și completa, astfel, Legea nr. 19/2000, ca lege specială. În speță, acest termen a început să curgă de la data emiterii deciziei de debit care constituie titlu executoriu, conform art. 187 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, și anume 19 aprilie 2003. Termenul a curs neîntrerupt, deoarece nu s-a invocat și dovedit nici una din ipotezele reglementate de art. 16 din Decretul nr. 167/1958; totodată, nu poate fi reținut niciunul din cazurile prevăzute de art. 13 din același decret în care ar opera suspendarea prescripției. Or, primul act de executare a fost cel din data de 9 noiembrie 2010 (somația) emisă la mai mult de 3 ani de la emiterea deciziei de debit, în data de 19 aprilie 2003. Așadar, la momentul emiterii somației, dreptul de a cere executarea silită era deja prescris. Faptul că debitul a fost actualizat prin decizia de debit nr._/05.10.2010 este lipsit de pertinență în privința nașterii dreptului de a cere executarea silită, deoarece este vorba de același debit, având aceeași cauză.
Necontestarea deciziilor de debit de către intimata reclamantă nu are relevanță, în condițiile în care nu se pune la îndoială veridicitatea, legalitatea ori temeinicia debitului, ci este în discuție prescripția dreptului de a pretinde executarea silită, chestiune distinctă.
De asemenea, aspectele ce au stat la baza creării debitului nu au relevanță, întrucât termenul de prescripție nu diferă în raport de acestea.
Dispozițiile Legii nr. 263/2010 invocate de apelantă nu sunt aplicabile în cauză deoarece regimul juridic al prescripției este cel de la data la care aceasta a început, în cauză, data de 19 aprilie 2003, așa cum s-a menționat anterior. Mai mult, interpretarea susținută de apelantă nu conformă textelor Legii nr. 263/2010, deoarece art. 180 alin. 1 se referă la data primei plăți a sumelor necuvenite, așadar la data plății către titularul dreptului, către asigurat, iar nu data restituirii acestuia, și, mai mult, această normă trebuie interpretată în mod sistematic, în corelație cu art. 179 alin. alin. 1 din lege, iar nu în sensul că stabilește posibilitatea recuperării debitului fără respectarea vreunui termen de prescripție.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat și-l va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta C. J. DE PENSII TELEORMAN cu sediul în A., ., J. TELEORMAN împotriva sentinței civile nr.1645 din data de 19.11.2014 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. P. cu CNP_ și cu domiciliul în . DRAGANEȘTI, .. 61, J. TELEORMAN, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2015.
Președinte, D. A. C. | Judecător, D. G. E. | |
Grefier, I. R. M. |
Red:E.D.G./25.05.2015.
Dact.: C.C./ 4 ex./21.05.2015
Jud.fond:T. I..
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1280/2015. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 2038/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
