Obligaţie de a face. Decizia nr. 369/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 369/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 7009/2/2014

Dosar nr._ (Număr în format vechi 8179/2014)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ

ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr.369

Ședința publică din data de 06.02.2015

Completul de judecată compus din:

PREȘEDINTE C. G. C.

Judecător D. E. O.

Grefier N. C.

Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul I. M., împotriva deciziei civile nr.1373 din data de 08.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, având ca obiect „obligație de a face”.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns revizuientul personal, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Grefierul de ședință expune referatul cauzei, după care:

Se procedează la legitimarea revizuientului, datele de identificare fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de revizuire.

Revizuientul, personal, solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și motivată. Depune la dosar, în fotocopie, răspunsul Cancelariei Primului Ministru cu privire la memoriul pe care acesta l-a formulat.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Asupra revizuirii de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr.1373/08.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ (3908/2014), a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant I. M., împotriva sentinței civile nr.275 din data de 05.03.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:

„Prin decizia nr._/10.06.1998 emisă de către Direcția de Muncă și Protecție Socială Tulcea – Oficiul de Pensii s-a stabilit în favoarea apelantului reclamant o pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu începere din 15.08.1998, avându-se în vedere o vechime totală în muncă de 43 de ani, 7 luni și 27 zile întregită la 44 de ani, din care 26 de ani, 4 luni și 18 zile în grupa I.

Ulterior, prin sentința civilă nr.4218/15.12.2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman, pârâta C. Teritorială de Pensii Teleorman a fost obligată să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, în baza OUG nr.4/2005.

Prin acțiunea dedusă judecății, apelantul reclamant, pensionat în baza Legii nr.3/1977, a solicitat obligarea intimatei pârâtei la emiterea deciziei de revizuire a drepturilor de pensie prin luarea în considerare a numărului suplimentar de puncte acordat asiguraților care au desfășurat activități de muncă încadrate în grupa a I-a de muncă, conform prevederilor OUG nr.100/2008, Legii 263/2010; plata diferențelor rezultate în urma majorărilor aplicate și actualizarea sumei cuvenite cu indicele de inflație, precum și menținerea stagiului complet de cotizare de 20 de ani recunoscut prin sentința civilă nr.4218/15.12.2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman.

Curtea reține că dispozițiile art.169 alin.1 din Legea nr.263/2010 invocate drept temei juridic al acțiunii deduse judecății stipulează în favoarea pensionarilor sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa Il-a de muncă, o creștere a punctajelor anuale în aceste perioade, după cum urmează: cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa ÎI de muncă.

Însă, conform alin.2 din același articol, prevederile art.169 alin.1 din Legea nr.263/2010 nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile OUGnr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr.78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.

De asemenea, dispozițiile art.2 alineatul 1 lit.a din OUG nr.100/2008 stabilesc următoarele: „beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă, următoarele categorii de persoane: a) ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr.78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.

Prin urmare, potrivit textelor legale amintite, sunt exceptate de la creșterea numărului suplimentar de puncte, respectiv a punctajelor anuale pentru vechimea efectivă realizată în activitatea desfășurată în grupa I sau a II a de muncă, acele persoane care au beneficiat deja de o reducere a stagiului complet în baza unor norme speciale.

De caracterul reparator al OUG 100/2008, respectiv art.169 alin.1 din Legea nr.163/2010 beneficiază, fără drept la această opțiune, persoanele care nu au lucrat în grupele de muncă vechimea completă de 20, respectiv 25 de ani, pentru a li se aplica stagiul derogator prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977.

Ca atare, în condițiile în care apelantul reclamantul a solicitat aplicarea dispozițiilor OUG nr.4/2005, prin luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 20 de ani, conform sentința civilă nr.4218/15.12.2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman, acesta se încadrează în dispozițiile de excepție ale dispozițiilor OUG nr.100/2008 și ale art.169 din Legea nr.263/2010, respectiv acesta nu mai poate beneficia și de numărului suplimentar de puncte or de creșterea punctajelor anuale pentru vechimea efectivă realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, întrucât ar însemna o dublă valorificare a perioadei lucrate în grupă de muncă.

Împrejurarea că stagiu complet de cotizare de 20 de ani nu este prevăzut într-un act normativ separat de legea generală (Legea nr.3/1977) nu poate constitui un argument în favoarea celor susținute de apelant, întrucât caracterul special al unei reglementări de drept poate îmbrăca forma unui act normativ distinct sau a unor articole inserate într-o lege care are valoarea unei reglementări generale în materia asigurărilor sociale. Ceea ce contează este ca norma să reglementeze o situație de excepție de la regula generală.

Faptul că legiuitorul a prevăzut, prin alte acte normative, stagii speciale de cotizare pentru diverse categorii profesionale nu este de natură a atrage o altă calificare pentru stagiul prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, care la rândul său derogă, din rațiuni similare celor avute în vedere la edictarea actelor normative menționate, respectiv compensarea efortului suplimentar depus pentru o activitate desfășurată în altfel de situații decât cele obișnuite, de la dispozițiile generale, pentru persoanele care îndeplinesc condiția minimă de activitate desfășurată în grupele de muncă.

Așadar, de vreme ce în speță la determinarea punctajului mediu anual a fost utilizat un stagiu de cotizare de 20 ani, mai mic decât cel prevăzut de lege, înscris într-o dispoziție legală cu caracter special, respectiv art.14 din Legea nr.3/1977, derogatorie de la dreptul comun, la care făcea trimitere expresă HG nr.1550/2004, în loc de stagiul complet de cotizare de 30 ani prevăzut de Legea nr.3/1977, în vigoare la data înscrierii la pensia pentru limită de vârstă, Curtea reține că nu sunt incidente prevederile art.II din OUG nr.100/2008 privind un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an realizat în grupa a I de muncă și nici art.169 alin.1 din Legea nr.263/2010 privind creșterea punctajului anual pentru perioada lucrată în grupa a I de muncă”.

La data de 21.11.2014, sub nr._, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București-secția a VII-a Pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, cererea de revizuire formulată de revizuientul I. M. împotriva deciziei civile nr.1373/08.10.2014 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr._ .

În motivarea cererii de revizuire, revizuientul a arătat că a lucrat ca mecanic de locomotivă, numai în grupa I de muncă, timp de 26 de ani numai în grupa I de muncă.

Colegii săi, cu aceiași ani de muncă, au câștigat în instanță recalcularea punctului de pensie, conform Legii nr.263/2010, art.169, OUG nr.100 din 2008, iar el nu a câștigat, solicitând astfel revizuirea dosarului.

În drept, revizuientul a indicat art.509 Cod procedură civilă.

Analizând cererea de revizuire formulată, Curtea reține următoarele:

Revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, poate fi exercitată doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, motivele pentru care poate fi promovată o cerere de revizuire fiind limitativ prevăzute de lege.

În speță, revizuientul a indicat generic art.509 Cod procedură civilă, însă, trecând peste acest aspect, se constată că susținerile acestuia, inserate în cererea de revizuire, nu pot fi subsumate niciunuia dintre motivele de revizuire reglementate limitativ de art.509 pct.1-11 Cod procedură civilă.

Astfel, revizuientul a arătat, în cererea formulată, că a lucrat 26 de ani în grupa I de muncă în funcția de mecanic de locomotivă și că alți colegi ai săi, au obținut, în instanță, recalcularea punctului de pensie, conform art.169 din Legea nr.263/2010 și OUG nr.100/2008, însă relevarea unor elemente ale situației de fapt din cauza dedusă judecății, cu privire la care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se solicită, ori referirea la soluții pronunțate în alte cauze, după cum nici modul în care instanța de apel a apreciat asupra cauzei, nu justifică incidența vreunuia dintre cazurile în care revizuirea poate fi cerută, prevăzute restrictiv în art.509 pct.1-11 Cod procedură civilă.

Ori, revizuirea unei hotărâri pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul, se poate cere doar pentru motivele prevăzute expres în art.509 Cod procedură civilă, nefiind posibil a se efectua, prin intermediul acestei căi de atac de retractare, un control judecătoresc asupra hotărârii pronunțate în apel și a se realiza o reevaluare a cauzei printr-o reapreciere a materialului existent la dosar la momentul pronunțării hotărârii ce se solicită a fi revizuită.

Față de considerentele expuse și având în vedere că, potrivit art.513 alin.3 Cod procedură civilă, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Curtea, va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul I. M., împotriva deciziei civile nr.1373 din data de 08.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 06.02.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

C. G. C. D. E. O.

GREFIER

N. C.

Red.: D.E.O.

Dact.: A.C./4ex.

Jud. recurs: A.C. B.; M. G.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 369/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI