Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia nr. 445/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 445/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 28121/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7576/2014)
DECIZIE CIVILĂ NR.445/2015
Ședința publică de la 12 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- A. I. C.
JUDECĂTOR - D. A. T.
GREFIER – I. L. B.
.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant B. A., împotriva sentinței civile nr.7024 din data de 16.06.2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect-contestație privind alte drepturi de asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin cererea de apel se solicită ca judecata cauzei să se desfășoare și în lipsă.
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra apelului formulat.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr._ la data de 14.08.2013, reclamantul B. A. a chemat in judecata pe pârâta C. de P. a Municipiului București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratei sa procedeze la calcularea indemnizație reparatorii si indemnizație lunare, prevăzute de art. 5 alin. 1 lit. m din legea nr. 341/2004, ce i se cuvin in baza Legii nr. 341/2004, pentru anul 2011, 2012, respectiv 2013, conform dispozițiilor art. 4 alin. 4 din lege prin raportare la câștigul salarial mediu anual prevăzut in legea nr. 287/2010; obligarea paratei sa ii achite diferența dintre indemnizația reparatorie si cea lunara achitata in anul 2011, 2012, respectiv 2013 si cea recalculata conform capătului 1 de cerere; obligarea paratei sa-i restituie valoarea contribuției de asigurări sociale de sănătate reținute ilegal in perioada august 2010 - pana in prezent.
Prin sentința civilă nr.7024 din data de 16 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul este beneficiar al drepturilor conferite de legea nr. 341/2004, stabilite prin decizia nr._/05.02.2009 (fila 64 dosar), pe numele acestuia fiind emis Certificatul .-B nr._ /15.12.2008 (fila 6 dosar).
În baza calității de "luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989 - luptător remarcat prin fapte deosebite", contestatorul a beneficiat în anul 2011 de prevederile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004, primind lunar o indemnizație lunară reparatorie calculată conform legii prin raportare la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 4 din legea 341/2004" de o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleași drepturi și în aceleași condiții beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor".
În anul 2010, indemnizația lunară reparatorie a fost calculată în raport de salariul mediu brut de 1.836 lei, salariu stabilit prin art. 16 alin. 2 din Legea nr. 12/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, astfel că în perioada ianuarie - iunie 2010 indemnizația a fost de 2020 lei lunar.
La data de 03.07.2010 a intrat în vigoare Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, iar la art. 14 lit. d s-a prevăzut că de la data intrării în vigoare a legii se reduc cu 15% indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 cu modificările și completările ulterioare. Ca efect al aplicării Legii nr. 118/2010, în perioada iulie - decembrie 2010 cuantumul indemnizației reparatorii a fost redus cu 15%, suma plătită fiind de 1717 lei lunar.
La data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 285/2010 care a reglementat salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, iar la art. 10 alin. 1 s-a prevăzut că „începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010 se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010”. În raport de dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu 01.01.2011, indemnizația care trebuia plătită era de 1975 lei.
Nu a putut fi reținută susținerea reclamantului în sensul că modul de calcul al indemnizației pentru anul 2011 este greșit, întrucât trebuia avut în vedere câștigul salarial mediu brut prevăzut de Legea nr. 287/2010, act normativ care reglementează bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2011.
În acest sens s-a reținut că deși la art. 4 alin. 1 din Legea nr. 341/2004 se prevede că indemnizația lunară reparatorie se calculează în raport de un coeficient de multiplicare aplicat asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, prin Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut cuantumul indemnizației reparatorii începând cu luna ianuarie 2011. Nu are relevanță că Legea nr. 285/2010 reglementează salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, cât timp în cuprinsul acestei legi, respectiv la art. 10 alin. 1, se face referire expresă la cuantumul indemnizației reparatorii prevăzută de Legea nr. 341/2004.
Prin urmare, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de stabilire a indemnizației reparatorii aferente anului 2011 la suma de 2224 lei și plata diferențelor de drepturi.
În ceea ce privește anii 2012 – 2013, Tribunalul a reținut că potrivit art. II art. 18 din OUG nr. 80/2010, completată prin Legea nr. 283/2011, în anul 2012 indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.
De asemenea, art. 2 din OUG nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare stabilește că „Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.”
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că în mod corect reclamantului nu i-a mai fost plătită indemnizația lunară în anii 2012-2013.
În ceea ce privește susținerea reclamantului ca in mod nelegal i-au fost reținute contribuțiile de asigurări de sănătate, Tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, fiind respins și acest capăt de cerere.
Astfel, art. 5 din Legea nr. 341/2004, care enumeră drepturile de care beneficiază persoanele ce intră sub incidența Legii nr. 341/2004, nu prevede și scutirea de la plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Este adevărat că art. 5 lit. i) și j) din Legea nr. 341/2004 prevede accesul gratuit al persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) și la art. 4 alin. (1) la tratamente și medicamente în spitalele, policlinicile, bazele de tratament și stațiunile balneoclimaterice ale Ministerului Sănătății, Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Administrației și Internelor, precum și accesul gratuit la medicamente.
Însă, potrivit art. 213 alin. 1 lit. c din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, astfel cum a fost modificată și completată prin OUG nr. 107/2010 (act normativ emis ulterior edictării legii nr. 341/2004, pe care o modifică implicit), „….beneficiază de asigurare, fără plata contribuției:…………. c) ….. persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi”.
Or, reclamantul nu intră în categoria de persoane prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004 – luptător rănit, ci în categoria de persoane prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004 – luptător remarcat prin fapte deosebite.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 213 alin. 1 lit. c din legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, Tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta i-a reținut reclamantului contribuția la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, reclamantul nefiind scutit de plata acestei contribuții.
În consecință, având în vedere toate argumentele expuse anterior, tribunalul a respins acțiunea formulată de B. A. ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat reclamantul B. A., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelantul a susținut că în condițiile în care indemnizațiile ce i se cuvin sunt stabilite printr-un act normativ cu caracter special, interpretarea instanței de fond mi se pare în neconcordanță cu dispozițiile acestui act normativ, respectiv legea nr. 341/2004.
Așa cum a arătat și în fața instanței de fond, conform dispozițiilor. Legii nr 341/2004 indemnizațiile reglementate de dispozițiile acestui act normativ se calculează prin aplicarea coeficientului de multiplicare la salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul în care se face plata.
Contrar acestor dispoziții legale, nemodificate printr-un act normativ, parata a procedat la calcularea acestor indemnizații prin raportare la salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamanetarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2010, în valoare de 1836 lei, atât pentru indemnizațiile aferente anului 2011, cât și pentru următorii, ani în care valoarea salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat a fost de 2022 lei.
În ceea ce privește modul de calcul al indemnizațiilor ce i se cuvin prezentat de parata și îmbrățișat și de instanța de fond, apelantul arată că dispozițiile Legii nr. 118/2010 au avut o aplicabilitate limitată în timp, și anume doar până la 31.12.2010, după cum se arată în dispozițiile art. 16 din acest act normativ și ca atare orice reducere cu 15% ulterior acestei date, 31.12.2010, a veniturilor precizate în cuprinsul său nu mai are temei legal de aplicare, revenindu-se la situația anterioară intrării în vigoare a acestei legi.
În ceea ce privește Legea nr. 285/2010, apreciază că aceasta nu are aplicabilitate în speța atât timp cât prin această lege se reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice, iar în dispozițiile art. 5 al 2 din legea nr. 341/2004 se arata foarte clar faptul că indemnizațiile prevăzute de acest act normativ nu reprezintă venit și nu se impozitează.
Chiar și în situația în care am accepta ca dispozițiile Legii nr. 285/2010 ar fi aplicabile și acestor indemnizații, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 341/2004 nu au fost modificate ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor legii nr. 285/2010, parata avea obligația de a calcula inițial indemnizațiile ce mi se cuvin prin raportare ia dispozițiile legii nr. 341/2004, având în vedere câștigul salariat mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale pe anul 2011, iar la valoarea astfel rezultată urma să aplice reducerea prevăzuta de dispozițiile legii nr. 118/2010 și ulterior dispozițiile legii nr. 285/2010, și tot ar fi rezultat indemnizații mai mari decât cea ce mi-a fost calculată și/sau achitata pentru anul 2011 și următorii.
În ceea ce privește invocarea de către instanța de fond a deciziei nr 22/2013 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție, în motivarea acesteia și dispozitivul sau instanța supremă arata clar că modul de stabilire a indemnizație este aplicabil anului 2011, nu și anilor următori, ceea ce este un argument în plus pentru admiterea apelului.
Greșita este soluția instanței de fond și cu privire la cel de al treilea capăt de cerere, atât timp cât apelantul beneficiază și de alte venituri pentru care îi este reținuta contribuția la asigurările sociale de sănătate și astfel nu datorează astfel de contribuție pentru sumele reprezentând indemnizație reparatorie, respectiv indemnizație lunară în baza Legii nr. 341/2004, cu atât mai mult cu cât aceste indemnizați nu sunt considerate venituri, conform legii speciale ce le reglementează. Mai mult, între apelant și casa de asigurări sociale de sănătate nu există un contract încheiat în baza căruia să datoreze astfel de contribuție.
Pentru cele arătate mai sus, solicită admiterea prezentul apel, modificarea sentința atacată și pe fond admițând acțiunea să obligați pârâta să procedeze la recalcularea indemnizației reparatorii ce i se cuvin pentru anul 2011 și următorii conform dispozițiilor legii nr. 341/2004 și să îi achite diferența dintre indemnizațiile recalculate și cele achitate, precum și să îi restituie sumele reținute cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prima instanța a făcut o corectă aplicare a legii la situația de fapt dedusă judecății, hotărârea fiind legală și temeinică, criticile apelantului fiind nefondate.
În ceea ce privește pretențiile pentru anul 2011, având în vedere criticile invocate de apelantul-reclamant, se reține că prin art. 14 lit. d din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a reglementat diminuarea cu 15% a indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987, cu modificările și completările ulterioare.
Se reține și faptul că dispozițiile Legii nr. 118/2010, în ansamblul său, au făcut obiectul a numeroase decizii ale Curții Constituționale, începând cu deciziile nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în M. Of. al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea Constituțională constatând că dispozițiile art. 1 - 8 și cele ale art. 10 - 17 din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt constituționale.
Ulterior, prin art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a prevăzut, începând cu 01.01.2011, majorarea indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
În ceea ce privește susținerile apelantului-reclamant referitoare la modul în care ar fi trebuit calculată indemnizația reparatorie aferentă anului 2011 respectiv, potrivit art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004, Curtea le constată ca fiind neîntemeiate.
Indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 achitate în cursul anului 2011 s-au calculat conform art. 10 din Legea nr. 285/2010 anterior menționat, adică prin aplicarea unei majorări de 15% la cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010. Or, cuantumul din octombrie 2010 a fost determinat în raport de salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2010, care a fost de 1836 lei, și nu de 2022 lei. Cu alte cuvinte, în anul 2011 aceste indemnizații nu s-au calculat conform algoritmului prevăzut de art. 4 din Legea nr. 341/2004, adică prin înmulțirea unor coeficienți cu salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat din luna anterioară celei în care se face plata, ci conform dispozițiilor speciale ale art. 10 din Legea nr. 285/2010, care au caracter derogator și se aplică cu prioritate.
Față de aceste aspecte, Curtea nu poate reține susținerile apelantului referitoare la caracterul general sau special al normelor de drept respective, deoarece caracterul derogatoriu și prioritar al dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 285/2010 a fost confirmat și prin Decizia nr. 22/ 18.11.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 19/2013, prin care s-au admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Avocatul Poporului, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești.
Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție, „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, stabilește că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.“
A reținut Înalta Curte în considerentele deciziei că legea nouă, derogând de la cea anterioară în materie, Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, instituie un alt criteriu în funcție de care să se cuantifice indemnizațiile lunare reparatorii.
În raport cu această reglementare expresă, a susține că, în continuare, determinarea cuantumului indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie realizat după algoritmul prevăzut de acest act normativ, respectiv prin aplicarea unor coeficienți asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului în care se face plata, înseamnă a ignora caracterul normelor temporare și speciale.
Deși Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă, ea însăși, o reglementare specială în materia drepturilor cuvenite eroilor-martiri, luptătorilor în Revoluția din 1989 și a celor din revolta muncitorească anticomunistă de la B., aceasta nu înseamnă că în același domeniu nu pot fi adoptate norme de excepție, cu caracter temporar, determinate, în speță, de condițiile economice generate de criza economică, care să deroge de la o altă normă specială.
Astfel, normele de excepție sunt cele care completează normele generale sau speciale, fără ca excepția prevăzută să fie considerată a aduce atingere ordinii de drept.
În ipoteza analizată, Legea nr. 118/2010 a intervenit cu caracter de excepție, derogatoriu de la norma anterioară, pentru a regla pe o perioadă de timp - intervalul în care a fost activă fiind iunie 2010-decembrie 2010 - reducerea indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, și, tot astfel, a fost adoptată și și-a produs efectele Legea nr. 285/2010 care, majorând din luna ianuarie 2011, drepturile respective cu 15%, s-a referit, de data aceasta, la cuantumul indemnizațiilor aflate în plată în luna octombrie 2010, iar nu la criteriile consacrate prin Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Faptul că în această materie s-a intervenit cu reglementări speciale, temporare, care își găsesc aplicare atât timp cât se mențin condițiile particulare care le-au impus rezultă, o dată în plus, și din evoluția ulterioară a legislației în acest domeniu.
Astfel, prin OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. II art. 8, așa cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, s-a stabilit că în anul 2012 cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010 se menține la același nivel cu cel acordat în decembrie 2011, iar potrivit art. II art. 18 din aceeași ordonanță de urgență, indemnizația prevăzută la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se mai acordă.
Totodată, conform art. 9 din OUG nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, prevederile art. 18 al art. II din OUG nr. 80/2012 se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Aceasta înseamnă, în termenii Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 59-62), că prin reglementări ulterioare a avut loc o schimbare a conținutului normativ al legii inițiale, cel puțin pentru intervalul de timp pentru care a fost justificată, pe considerente economice, de restabilire a echilibrului bugetar, măsura vizând o altă modalitate de calcul al indemnizațiilor respective.
Nu este vorba, așadar, de o succesiune pur formală a unor legi, care ar avea același conținut juridic în privința aceleiași materii, pentru a nu se pune problema conflictului de legi în timp și a nu se stabili dacă legea care intervine ulterior este sau nu derogatorie, cu caracter special de la cea anterioară, chiar în condițiile în care aceasta din urmă constituie ea însăși o reglementare specială într-un anumit domeniu.
Dimpotrivă, așa cum s-a arătat, introducând elemente noi, diferite de cele existente în Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, actul normativ ulterior derogă de la prima reglementare, neputându-se susține că majorarea de 15%, prevăzută de aceasta din urmă, ar trebui calculată prin luarea în considerare a salariului mediu brut, în condițiile în care, în mod expres, ca element de referință, Legea nr. 285/2010 prevede nivelul indemnizației existente în plată în luna octombrie 2010.
Fără a fi vorba despre o abrogare a dispozițiilor Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nefiind incident principiul după care lex posterior contraria abrogat, în realitate, situația supusă interpretării vizează eficiența unei legi temporare, care, având caracter derogatoriu și excepțional, se aplică pentru intervalul de timp în care îi este justificată activitatea, derogând de la norma anterioară care, deși ea însăși specială, are suspendate efectele pe perioada de timp pentru care se justifică acțiunea legii temporare.
Faptul că legiuitorul nu a apelat la modificarea expresă a textului Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, în privința plății indemnizațiilor nu reprezintă decât o opțiune a acestuia pentru o eventuală revenire la dispozițiile legii atunci când situația economică o va permite.
Aprecierea asupra caracterului special al Legii nr. 285/2010 este în acord cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora "Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie".
Așadar, nu poate fi considerat corect argumentul conform căruia prin adoptarea Legii nr. 285/2010 s-ar fi intenționat, în realitate, revenirea la modalitatea de calcul al indemnizațiilor prevăzută de Legea nr. 341/2010, cu modificările și completările ulterioare, cu motivarea că textul art. 10 din Legea nr. 285/2010 ar fi realizat "doar o întregire a cuantumului indemnizațiilor, în sensul restituirii diminuării cu 15%, care s-ar aplica la algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 341/2004".
În realitate, din succesiunea actelor normative adoptate în materie rezultă că această întregire, operată în temeiul Legii nr. 118/2010, a fost recuperată în baza unor măsuri legislative ulterioare Legii nr. 285/2010 întrucât abia în luna iunie 2012 indemnizațiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 118/2010 au atins nivelul avut în luna iunie 2010, fără a-l putea depăși, conform art. 3 alin. (2) din OUG nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.
Rezultă că, la nivelul anului 2011, modalitatea de calcul al indemnizațiilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie determinată prin luarea în considerare a criteriului introdus de Legea nr. 285/2010, care nu mai operează cu criteriul salariului mediu brut asupra căruia să se aplice coeficienții de multiplicare, ci are în vedere, în mod special și derogatoriu, cuantumul indemnizației aflate în plată la nivelul lunii octombrie 2010, asupra căruia trebuie aplicată majorarea de 15%.
Or, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recursul în interesul legii în Monitorul Oficial al României (nr. 790 din 16 decembrie 2013).
Prin urmare, fiind nefondate, nu pot fi primite susținerile apelantului referitoare la indemnizația reparatorie, instanța de fond respingând în mod corect capătul de cerere având acest obiect.
Corectă a fost și respingerea pretențiilor pentru anul 2012 și 2013, deoarece prin Legea nr. 283/2011 a fost completată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 cu art. II-art. 18, potrivit căruia în anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.
Conform art.9 din O.U.G. nr.84/2012 art. 9: "Prevederile art.15, 18, 19 și 20 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013".
În consecință, în condițiile în care prin act normativ, legiuitorul a stabilit neacordarea indemnizațiilor respective în anii 2012 și 2013, pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate.
Nici criticile privind soluționarea capătului de cerere având ca obiect reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate nu sunt întemeiate.
Din imaginile de plată prezentate de casa de pensii rezultă că pentru anul 2010 nu a fost reținut CASS, acesta fiind reținut numai începând cu 01.01.2011.
Instanța de fond a reținut în mod corect dispozițiile art. 213 alin. 1 lit. c din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, respectiv cele aduse prin OUG nr. 107/06.12.2010 – publicată în M. Of. nr. 830 din 10.12.2010, aplicabile începând cu 01.01.2011 (potrivit art. II din OUG) –, conform cărora: „(1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuției: (…) c) (…) persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi”.
Or, apelantul-reclamant nu are statutul prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea 341/2004, ci titlul conferit potrivit de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea 341/2004, aspect ce rezultă din certificatul depus la dosar. În plus, pentru a beneficia de scutirea respectivă, ar trebui să nu realizeze alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi. Prin urmare, s-a menținut scutirea de la plata CASS, în ceea ce privește persoanele beneficiare ale dispozițiilor Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, numai pentru cele prevăzute la pct. 1 al art. 3 alin. (1) lit. b) din lege și dacă nu realizează alte venituri decât indemnizația reparatorie prevăzută de acest act normativ.
Nu există niciun act normativ care să prevadă exonerarea apelantului de obligația de plată a contribuției la asigurările de sănătate.
Dispozițiile art. 296^3 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, așa cum a fost modificat prin OUG nr.117/2010 se referă doar la pensionari și doar la veniturile acestora din pensii care depășesc 740 lei, motiv pentru care nu pot fi reținute susținerile apelantului în sensul că nu ar datora CASS, deoarece indemnizația acestuia nu poate fi asimilată veniturilor din pensie.
Art.5 alin.2 din Legea nr.341/2004 prevede doar scutirea de la plata impozitului, fără a-l exonera pe apelant de plata contribuției la asigurările sociale de sănătate.
F. de toate argumentele de fapt si de drept mai sus expuse, Curtea, in baza art. 480 C.pr.civ., va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant B. A., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la SCA S. & Nere, cu sediul în București, P-ța Romană nr.1, ., împotriva sentinței civile nr.7024 din data de 16.06.2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea V. nr.6, sector 3, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2015
Președinte, Judecător,
A. I. C. D. A. T.
Grefier,
I. L. B.
Red.D.A.T
Tehnored.S.Ș./ 4 ex./23.02.2015
DACT:I.B/13.02.2015
Jud.fond: B. D. C.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1470/2015.... | Despăgubiri. Decizia nr. 2777/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
