Pretentii. Decizia nr. 1870/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1870/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 35480/3/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 740/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.1870
Ședința publică din data de 22.05.2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE D. E. O.
Judecător C. G. C.
Grefier N. C.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelantul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE, în numele și pentru membrul de sindicat P. I., împotriva sentinței civile nr._ din data de 03.12.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /AS/2014, în contradictoriu cu intimații M. A. INTERNE și C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. INTERNE, având ca obiect „obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul prin consilier juridic S. N., ce depune la dosar delegație de reprezentare nr.506/3/11.05.2015, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, în cadrul căruia învederează instanței că intimații au depus la dosar întâmpinări, respectiv intimata C. de P. Sectorială a Ministerului A. Interne la data de 27.02.2015, iar intimatul M. A. Interne la data de 02.03.2015, precum și faptul că apelantul a depus răspuns la întâmpinări, la data de 13.03.2015, prin serviciul registratură al acestei secții.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel.
Apelantul, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și schimbarea în tot a sentinței civile apelate în sensul admiterii acțiunii, recunoașterii dreptului pretins și obligării intimaților la repararea pagubei cauzate precum și la indexarea cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimelor decizii emise în baza Legii nr.241/2013, anual, începând cu anul 2013.
Depune la dosar și concluzii scrise în susținerea apelului.
Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din data de 03.12.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /AS/2014, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului M. A. Interne, precum și acțiunea formulată de contestatorul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele membrului său de sindicat P. I., în contradictoriu cu intimații M. A. Interne și C. de P. Sectorială a Ministerului A. Interne.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Ministerului A. Interne, că este neîntemeiată, având în vedere motivarea excepției invocate, raportat la obiectul contestației de față, intimatul făcând referire la lipsa sa de calitate procesuală pasivă prin raportare la obiectul acțiunii, așa cum a fost formulat inițial, în sensul că se solicită doar anularea deciziei emise de intimata C. de P. Sectorială a M.A.I.
Deoarece în cauză au fost formulate mai multe capete de cerere, unele prin completări, printre care și de anulare a Hotărârii pronunțate de Comisia de Contestații din cadrul M.A.I în legătură cu contestația administrativă a pensionarului/respingerea implicită a contestației sale rămase fără răspuns, tribunalul apreciază că această parte a fost introdusă în cauză prin raportare la acest capăt de cerere, chiar dacă contestatorul nu a justificat expres calitatea procesuală a fiecărei părți.
D. fiind faptul că legea reglementează ca și acțiune judiciară doar formularea unor contestații împotriva hotărârilor emise cu privire la deciziile contestate sau respingerea implicită a contestațiilor sale rămase fără răspuns, tribunalul a apreciat că cererile de anulare directă a deciziilor au caracter accesoriu și se impun a fi formulate, acesta fiind efectul firesc al constatării nelegalității hotărârilor contestate.
S-a respins astfel excepția invocată, ca neîntemeiată, pentru faptul că intimatul a fost chemat doar cu privire la anularea actelor emise de către această.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a fost beneficiarul unei pensii militare de serviciu, ce a intrat în procesul de recalculare prevăzut de Legea 119/2010 și ulterior, de revizuire, în temeiul OUG 1/2011 (a se vedea decizia nr._/11.06.2013, prin care i s-a stabilit o pensie în cuantum de 3200 lei).
Subsecvent,în baza Legii 241/2013, intimata C. de P. Sectorială a M.A.I. a emis decizia nr._/09.10.2013 prin care s-a revenit la cuantumul aflat în plată la nivelul lunii decembrie 2010, începând cu 01.10.2013.
Nemulțumit de această decizie, pensionarul a formulat o contestație administrativă la Comisia de Contestații din cadrul M.A.I.
Prin Hotărârea nr._/12.02.2014, pronunțată de Comisia de Contestații din cadrul M.A.I. a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația administrativă sus menționată.
Raportând situația de fapt de mai sus la prevederile legale în materie, tribunalul a apreciat că acțiunea de față este neîntemeiată.
Prin promovarea prezentei acțiuni, organizație sindicală, pentru membrul de sindicat P. I., urmărește obținerea diferențelor de drepturi de pensie între cele cuvenite pentru luna decembrie 2010 (repuse în plată în temeiul Legii 241/2013) și cele încasate în temeiul deciziei de revizuire emisă în baza OUG 1/2011, precum și indexarea cuantumului pensiei stabilite în baza Legii 241/2013.
Instanța a constatat că pretențiile deduse judecății sunt neîntemeiate, întrucât potrivit prevederilor art.1 din acest act normativ, pensia care a intrat în procesul de recalculare și revizuire conform Legii 119/2010 și OUG 1/2011, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată la nivelul lunii decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, începând cu luna octombrie 2013.
Prin urmare, revenirea la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 reprezintă o măsură care produce efecte exclusiv pentru viitor, neexistând nicio dispoziție în cuprinsul Legii 241/2013 care să confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010-octombrie 2013.
În acest sens, rezultă din interpretarea dispozițiilor art.1 alin.4 din Legea 241/2013, faptul că pensia cuvenită pentru luna decembrie 2010, acordată de legiuitor începând cu 01.10.2013, se menține în plată până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, în temeiul Legii 119/2010 și OUG 1/2011, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
Totodată, dispozițiile art.2 din Legea 241/2013 nu pot constitui fundamentul juridic al unor despăgubiri constând în diferențele de drepturi de pensie între cele încasate și cele cuvenite prin raportare la pensia aflată în plată la nivelul lunii decembrie 2010, întrucât textul de lege mai sus enunțat are în vedere ipoteza constatării diferențelor provenind din greșita valorificare a veniturilor realizate ori a stagiilor de cotizare, cu ocazia emiterii deciziei de revizuire în temeiul OUG 1/2011.
În cauză, nu s-a pus însă în discuție legalitatea deciziei emise în baza OUG nr.1/2011, care nefiind astfel contestată din acest punct de vedere își produce în continuare efectele juridice.
Criticile de nelegalitate invocate de contestator, care au în vedere neconformitatea legislației în materia pensiilor anterioară apariției legii nr.241/2013, deci inclusiv a OUG nr.1/2011, cu prevederile și practica C.E.D.O nu sunt specifice deciziei atacate.
Aceasta, deoarece, prin decizia emisă în baza Legii nr.241/2013, intimata C. de P. Sectorială a M.A.I. nu a făcut decât să prezinte situația pensiei din decembrie 2010, respectiv 30.09.2013, pentru a stabili cuantumul cel mai avantajos, respectiv cel din decembrie 2010, care urmează a se plăti începând cu data de 01.10.2013.
Intimata C. de P. Sectorială a M.A.I. nu a făcut nicio recalculare a pensiei cuvenite pensionarului reprezentat în cauză care să poată fi astfel contestată.
Aceasta nu a schimbat algoritmul de calcul și nici nu a adăugat noi date care să conducă la un alt cuantum al pensiei, ci doar a ales valoarea cea mai mare a acesteia de la cele două date arătate mai sus.
Legea 241/2013 nu a restabilit principii încălcate anterior prin operațiunea de revizuire a pensiei în temeiul OUG 1/2011, de natură să justifice acoperirea unui prejudiciu constând în diferențele de pensie clamate în cauză.
Urmare celor de mai sus, tribunalul a reținut că nu există astfel nici un temei juridic pentru pretențiile constând în plata diferențelor solicitate pentru perioada ianuarie 2012 – 30.09.2013.
Aceasta, deoarece, aceste diferențe sunt determinate de nelegalitatea deciziei de revizuire emisă în baza OUG nr.1/2011 care nu face obiectul prezentei cauze.
Și solicitarea de indexare a pensiei stabilite prin decizia emisă în baza Legii 241/2013, este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art.102 alin.2 din Legea 263/2010, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata medie anuală a inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat.
Aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în cauză, în sensul invocat de contestator, deoarece acesta beneficiază de repunerea în plată a pensiei în cuantumul existent la nivelul lunii decembrie 2010, începând cu 01.10.2013 și până la momentul la care cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii 119/2010 și ale OUG 1/2011, va fi mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, așa cum prevede art.1 alin.4 din Legea 241/2013.
Prin urmare, pentru ipoteza pensiei revizuite în temeiul OUG 1/2011, legiuitorul a instituit principiul conservării acestuia în cuantumul existent în luna decembrie 2010, independent de majorarea anuală a valorii punctului de pensie, aceasta devenind relevantă doar la momentul la care înmulțită cu punctajul mediu anual atestat în decizia de revizuire emisă în baza OUG 1/2011 ar conduce la o valoare superioară a pensiei față de cea din decembrie 2010, repusă în plată începând cu 01.10.2013.
Situația nu este discriminatorie, neputându-se reține existența unui tratament diferențiat pentru aceeași categorie socială. În acest sens, optând pentru repunerea în plată a pensiei în cuantumul existent în luna decembrie 2010 (în situația în care în urma revizuirii operate în temeiul OUG 1/2011, cuantumul pensiei a fost redus), legiuitorul a oferit un beneficiu categoriei pensionarilor care a intrat sub incidența OUG 1/2011.
Or, pensia în plată în luna decembrie 2010 avea natura juridică a unei pensii de serviciu, calculate în baza unor dispoziții legale speciale, în speță, Legea 164/2001, nefiind, deci, stabilită în baza unui punctaj mediu anual, determinat conform dispozițiilor Legii 119/2010 și OUG 1/2011. Prin urmare, pensia repusă în plată începând cu octombrie 2010 nici nu poate fi indexată în sensul art.102 din Legea 263/2010, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie, ci este rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea specială.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, contestatorul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele membrului său de sindicat P. I..
În motivarea apelului, apelantul a susținut că, prin acțiunea formulată, a solicitat recunoașterea dreptului pretins, urmare a deciziilor emise, în baza Legii nr.241/2013, respectiv acordarea sumelor reținute în baza deciziilor de revizuire, obligarea intimatelor la repararea pagubei cauzate și indexarea cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimelor decizii emise în baza Legii nr.241/2013, pentru contestator, ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare.
Instanța a respins acțiunea formulată, ca neîntemeiata, motiv pentru care a formulat apelul prin care solicită admiterea acestuia, așa cum a fost formulat și motivat și schimbarea în tot a hotărârii apelate, conform art.480 alin.2 NCPC, pentru următoarele considerente: în mod greșit, instanța a reținut că revenirea la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 reprezintă o măsura reparatorie exclusiv pentru viitor, neexistând nici o dispoziție în cuprinsul Legii nr.241/2013 care să confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010 - septembrie 2013.
În mod greșit, instanța a considerat un beneficiu acordat de legiuitor categoriilor pensionarilor care au intrat sub incidența OUG nr.1/2011, motiv pentru care pensia repusă în plata începând cu luna octombrie 2013 nici nu ar putea fi indexata, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie, ci este rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea specială.
Față de cele menționate mai sus, arată că pensia contestatorului din prezentul apel, a fost stabilită în baza Legii nr.164/2001 și a avut în vedere următoarele:
Activitatea cadrelor militare din sistemul național de apărare, ordine publica și securitate naționala nu s-a limitat în timp la durata programului normal de lucru și nu a existat posibilitatea compensării muncii prestate cu timp liber sau plați suplimentare;
Exercitarea prerogativelor constituționale de apărare, ordine publica și securitate naționala se caracterizează prin continuitate; Instituțiile publice au obligația legală de a asigura realizarea drepturilor prin dispozițiile în vigoare referitoare la specificul muncii prestate, importanță socială și restricțiile aferente;
Expunerea cadrelor militare la un grad ridicat de stres și risc.
Având în vedere necesitatea corectării unor neconcordante la nivelul reglementărilor, în privința modului de calcul al drepturilor de pensie, corelate cu încălcarea principiilor neretroactivității legii, dreptului de proprietate, drepturilor câștigate, precum și discriminarea în raport de alte categorii de pensionari, legiuitorul prin Legea nr.241/2013, a revenit la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 ca o măsura reparatorie.
În această situație, consideră că măsura reparatorie trebuie să privească un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanelor, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoanele trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată.
O.U.G. nr.1/2011, actul normativ în baza căruia au fost emise deciziile de revizuire care au condus la diminuarea pensiei contestatorilor, a avut ca scop reformarea sistemului de pensii și înlăturarea situațiilor inechitabile pe fondul crizei economicio-financiare cu care statul român s-a confruntat în momentul apariției acestor dispoziții legale.
Este evident și de netăgăduit dreptul statului de a legifera și de a înlătura eventualele inechități, dar această operațiune se impune a fi efectuată astfel încât să nu aducă atingere dreptului de pensie dobândit legal ca urmare a desfășurării unor activități în calitate de militari activi, în care s-au supus tuturor rigorilor specifice vieții militare, cu promisiunea certă din partea statului că vor beneficia de un cuantum al pensiei care să compenseze restricțiile pe care le-au suferit.
Față de cele mai sus menționate, apreciază că intervenția statului de a elimina pensia de serviciu prin revizuire numai în raport de principiul contributivității, reprezintă în mod incontestabil o ingerința în exercițiul unui drept legal dobândit.
Prin urmare, statul avea obligația de a ține cont de asigurarea unei proporționalități între acest interes și speranța legitimă a contestatorilor de a se bucura de dreptul câștigat pe viitor.
Consideră că dreptul de pensie le-a fost stabilit contestatorilor sub imperiul Legii nr.164/2001, având dreptul la o continuitate în ceea ce privește evoluția acelei legi în viitor. Or, reducerea pensiei s-a produs în mod total și evident imprevizibil.
Mai mult, imposibilitatea de a-și recupera vreodată sumele de bani pierdute și neindexarea pensiilor au dus Ia ruperea justului echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general.
Dacă ar interpreta imposibilitatea indexării pensiilor în sensul art.102 din Legea nr.263/2010, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie, fiind rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea specială, pe cale de consecință aceasta indexare nu s-ar aplica nici celor care în urma revizuirii au obținut un cuantum mai mare al pensiei - fapt care nu corespunde realității.
Menționează că pe toată durata exercitării activității lor de cadre militare active, contestatorul nu a avut șansa de a-și suplimenta veniturile, având de suportat incompatibilități și interdicții totale în vreme ce categorii profesionale au beneficiat de șansa suplimentarii veniturilor lor în lipsa oricăror incompatibilități și restricții.
Totodată, invocă obligația interpretării și aplicării dispozițiilor constituționale în materia drepturilor omului în conformitate cu tratatele internaționale ratificate de România, deci și în conformitate cu dispozițiile Convenției, care se impune tuturor autorităților publice romane.
Constatarea că nu există nici o dispoziție în cuprinsul Legii nr.241/2013 care să confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010-septembrie 2013, nu împiedica instanțele de judecata să facă aplicarea art.20 din Legea fundamentală și să dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și să analizeze nemijlocit convenționalitatea acestor norme și a efectelor ei concrete asupra părților cauzei din litigiul cu care sunt sesizate, în raport cu circumstanțele fiecărei spețe.
În prezenta cauză, consideră că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Prin întâmpinările formulate, intimații M. A. Interne și C. de P. Sectorială a Ministerului A. Interne, au solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Sunt neîntemeiate criticile apelantului referitoare la aplicarea dispozițiilor Legii nr.241/2013 în condițiile în care, potrivit dispozițiilor acestui act normativ, revenirea la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010, reprezintă o măsură care produce efecte exclusiv pentru viitor, neexistând nici o dispoziție în cuprinsul acestei legi care să confere dreptul la despăgubiri pentru intervalul ianuarie 2012-septembrie 2013 inclusiv.
În acest sens, art.1 alin.1 din Legea nr.241/2013 prevede că pensiile recalculate sau revizuite conform prevederilor Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiei și ale OUG nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr.165/2011 cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, în timp ce alin.2 al aceluiași text delimitează sfera de aplicare a dispozițiilor conținute în primul aliniat, prevăzând că plata drepturilor bănești prevăzută la alin.1 se efectuează începând cu data de 1 octombrie 2013.
Legea nr.241/2013 nu cuprinde nicio reglementare privind acordarea drepturilor bănești prevăzute la art.1 alin.1, pentru intervalul ianuarie 2012-septembrie 2013 inclusiv, iar legea se aplică, de la data intrării sale în vigoare, în sensul dispozițiilor pe care aceasta le conține.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu există temei pentru plata unor diferențe începând cu ianuarie 2012, așa cum pretinde apelantul,textul legal în discuție reprezentând o dispoziție de favoare, pe termen limitat,până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010 pentru pensionarii militari ale căror pensii recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, au un cuantum mai mic decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, aceștia urmând să beneficieze de cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
Vor fi înlăturate și criticile referitoare la reducerea pensiei stabilite conform Legii nr. 164/2011, cu încălcarea principiului drepturilor câștigate, cât timp obiectul acțiunii introductive este reprezentat de solicitarea apelantului privind cererea de plată a unor diferențe de pensie, și nu o cerere de anulare a unor decizii emise în baza Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011, prin care pensia militară a fost transformată în pensie în sistem public, decizii care sunt definitive.
Legea nr.241/2013 nu lipsește de efecte deciziile privind recalcularea și revizuirea pensiei cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii lor, ci reglementează în sensul că, începând cu luna octombrie 2013, se menține în plată cuantumul pensiei din luna decembrie 2010, până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
Totodată,apelantul susține obligația interpretării și aplicării dispozițiilor constituționale în materia drepturilor omului în conformitate cu tratatele internaționale ratificate de România,în conformitate cu dispozițiile Convenției,care se impune tuturor autorităților publice române,însă urmează a se observa faptul că tratatele invocate nu consacră dreptul la un anumit tip de pensie pentru asigurații din sistemul militar și nu se opun posibilității statelor de a opera modificări în sistemul de pensii, recunoscând acestora o marjă largă de apreciere cu condiția de a nu acționa fără un temei rezonabil.
Or, în speță, însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că statul a urmărit un obiectiv legitim atunci când a procedat la transformarea pensiilor speciale în pensii în sistemul public.
Așa cum în mod constant a statuat Curtea Constituțională, dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de pensii publice, neexistând un drept garantat la suplimentul financiar acordat de stat. Trebuie avută în vedere totodată și marja mare de apreciere pe care Curtea Europeana o lasă statelor în stabilirea propriilor politici în această materie, aceasta marja fiind și mai mare atunci când necesitatea intervenției statului rezulta din consecințele pe care criza economică internațională le produce asupra deficitului bugetar.
Prin decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate A. M. F., Judita V. T., E. T., M. M. și L. G. impotriva Romaniei (nr._/11,_/11,_/11,_/11,_/11), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul roman a dispozițiilor articolului 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr.119/2010. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a respins, ca inadmisibile, în temeiul art.35 par. 3 și 4 din Convenție, plângerile referitoare la încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție, coroborat cu art.14 din Convenție, statuând că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr.19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională a României, Curtea de la Strasbourg a constatat ca aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.
Așadar, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în același sens, organele de aplicare a Convenției reținând că art.1 din Protocolul nr.1 nu garantează dreptul de a primi pe viitor un anumit cuantum al prestației sociale și acceptând dreptul statelor de a modifica acest cuantum, în considerarea marjei largi de apreciere pe care o au la dispoziție.
Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza C. A. și alții împotriva României, a constatat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe rațiuni obiective, și anume contextul economic și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii, iar pretinsa diminuare a pensiilor reclamanților (foste cadre militare, beneficiare ale unei pensii calculate potrivit Legii nr. 164/2001) a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul unitar prevăzut de Legea nr. 263/2010, apreciind că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
Nu pot fi reținute nici susținerile referitoare la indexarea pensiilor conform art. 102 din Legea nr. 263/2010, cât timp,textul în discuție se referă la pensiile stabilite în baza unor contribuții, situație ce nu se regăsește în speță,unde,în discuție este o decizie emisă în conformitate cu art.1 din Legea nr. 241/2013,în acest sens fiind și Decizia nr. 651/2014 a Curții Constituționale prin care s-a decis că dispozițiile art.1 din Legea nr. 241/2013 instituie o măsură cu caracter reparator ce face excepție de la principiul contributivității,tocmai pentru că, din motive obiective, acest principiu nu a putut fi aplicat în cazul unor pensionari provenind din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Prin urmare,arată Curtea Constituțională, situația acestor pensionari este diferită de cea a pensionarilor din sistemul public de pensii ale căror pensii au fost stabilite potrivit principiului contributivității, astfel încât instituirea unui tratament juridic diferențiat nu reprezintă o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE, cu sediul în București, ., sector 1, în numele și pentru membrul de sindicat P. I., împotriva sentinței civile nr._ din data de 03.12.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /AS/2014, în contradictoriu cu intimații M. A. INTERNE, cu sediul în București, .. 1A, sector 1, și C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. INTERNE, cu sediul în București, .. 3, sector 4.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. E. O. C. G. C.
GREFIER
N. C.
Red.: C.G.C.
Dact.: A.C./5ex.
10.06.2015/Jud. fond: F. I. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1319/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1470/2015.... → |
|---|
