Pretentii. Decizia nr. 1319/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1319/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 36930/3/2013
Dosar nr._ (480/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1319
Ședința publică din data de 23 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. A.
JUDECĂTOR - L. H.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr._ din data de 13 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. N., în cauza având ca obiect – recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelanta-pârâtă C. de P. a Municipiului București a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea conform art. 411 alin. 1 pct. 2 ultima teză Cod procedură civilă, Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.11.2013 și precizată în timpul judecății, reclamantul C. N. a chemat în judecată pe pârâta C. de P. București solicitând instanței anularea Deciziei de pensie pentru limita de vârsta nr._/13.09.2013 și recalcularea pensiei și emiterea unei noi decizii prin care să se valorifice perioada lucrată în grupa I de muncă, conform adeverinței 742/25.04.2013 emisă de ICEM SA, veniturile suplimentare reprezentând spor festive, ore noapte, suplimentare, noxe, dormitor, . adeverința nr. M._.02/4809/20.06.2013 emisă de Metrorex SA detaliată prin adeverința nr. M 05.502.02/1077/24.10.2014, veniturile suplimentare reprezentând spor toxic, spor noapte, prime, adaos acord și compensație evidențiate în adeverința nr.1611/09.10.2009 emisă de ICEM SA, precum și veniturile brute din adeverința nr.M.06.604/1698/10.04.2013 eliberată de Metrorex.
Prin sentința civilă nr._ din data de 13 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea dată în Camera de Consiliu din data de 04.12.2014, a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată precizată de reclamantul C. N., în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București, a fost anulată decizia de pensie nr._/13.09.2013 și a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie prin care stabilească pensia pentru limita de vârsta a reclamantului începând cu data de 01.07.2013, cu valorificarea:
- perioadei lucrate în grupa I de muncă, respectiv perioada 20.02._81 și perioada 01.04._86, conform adeverinței 742/25.04.2013 emisă de ICEM;
- veniturilor suplimentare reprezentând spor festive, ore noapte, suplimentare, noxe, dormitor, . adeverința nr. M._.02/4809/20.06.2013 emisă de Metrorex SA detaliată prin adeverința nr. M 05.502.02/1077/24.10.2014;
- veniturilor suplimentare reprezentând spor toxic, spor noapte, prime, adaos acord și compensație evidențiate în adeverința nr.1611/09.10.2009 emisă de ICEM SA.
Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferența dintre pensia cuvenită și pensia încasată începând cu data de 01.07.2013 la zi, precum și să plătească suma de 300 de lei, cheltuieli de judecată parțiale, în favoarea reclamantului și a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect valorificarea veniturilor brute din adeverința nr.M.06.604/1698/10.04.2013, eliberată de Metrorex.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin decizia nr._/13.09.2013 au fost calculate drepturile de pensie pentru limita de vârsta cuvenite contestatorului începând cu data de 1.07.2013.
La data de 1.07.2013, odată cu cererea de înscriere la pensie, reclamatul a solicitat paratei prin cererea înregistrată sub nr._ valorificarea veniturilor din adeverințele nr.M._.02/4809/20.06.2013, adeverința nr.1611/09.10.2009, emisă de ICEM SA și veniturile brute din adeverința nr.M.06.604/1698/10.04.2013, eliberată de Metrorex.
De asemenea, reclamantul a solicitat și valorificarea perioadei lucrate în grupa I de munca conform adeverinței 742/25.04.2013, emisă de ICEM SA.
Din decizia de pensie pentru limita de vârsta precum și din buletinul de calcul cu datele privind activitatea în munca aferent acestei decizii rezulta că intimata refuza să ia în calcul aceste venituri la calculul pensiei reclamantului.
Potrivit art.96 din Legea nr.263/2010 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice.
Raportând situația de fapt reținută la dispozițiile legale sus-menționate, tribunalul reține că veniturile realizate cu titlu de spor festive, ore noapte, suplimentare, noxe, dormitor, ., spor noapte, prime, adaos acord și compensație omise a fi luate în calcul de intimata, trebuiau luate în considerare la determinarea punctajului mediu anual și a pensiei ca prestație de asigurări sociale, deoarece aceste sume, așa cum se arată în adeverințe, au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Soluția contrară ar reprezenta atât o încălcare a dispozițiilor legale susmenționate cât și o încălcare a principiului contributivității consacrat de art.2 lit.c din Legea nr.263/2010 potrivit căruia, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în baza contribuțiilor plătite.
Instanța a avut în vedere și soluția obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, data de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.19 pronunțată în dosarul nr.18/2011 având ca obiect soluționarea unui recurs în interesul legii declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art.2 lit.e, art.78 și art.164 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art.1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilește că: Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit.a din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii”.
De asemenea, instanța a avut în vedere și soluția obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, data de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.19/2012. Pronunțată în dosarul nr.18/2012. Având ca obiect soluționarea unui recurs în interesul legii declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a stabilit ca:, În interpretarea și aplicarea prevederilor art.2 lit.e și art.164 alin.2 și 3 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexă la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale”.
Instanța supremă a apreciat ca, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Instanța a respins, însă, cererea privind valorificarea veniturilor brute din adeverința nr.M.06.604/1698/10.04.2013, eliberată de Metrorex, deoarece această adeverință evidențiază venitul brut lunar realizat de către contestator în intervalul 1986-1988, fără a se putea verifica din ce se compune în concret venitul lunar realizat de reclamant, respectiv cât din salariul realizat reprezintă salariul tarifar de încadrare și cât sporuri și alte adaosuri, în condițiile în care, potrivit prevederilor art.96 din Legea nr.263/2010, „punctajul mediu anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru S., astfel încât atât intimata cât și instanța sunt puse în imposibilitatea de a verifica în funcție de datele din adeverință dacă punctajul lunar a fost corect determinat și calculat, întrucât acest calcul nu se efectuează pentru toate perioadele în funcție de salariile brute ci potrivit prevederilor art.165 din Legea nr.263/2010, la determinarea punctajului mediu anual până la . legii nr.19/2000, utilizându-se salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel, salariile brute până la data de 1 iulie 1977, salariile nete de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991 și salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991, sau în funcție de veniturile concrete obținute din evidențele ținute de angajator.
C. de pensii nu poate fi obligată la utilizarea pentru perioada 1 decembrie 1982 până la data de 1 ianuarie 1991 a salariilor brute, la determinarea punctajului mediu anual, față de prevederile art.164 din Legea nr.19/2000, întrucât aceasta ar conduce la alterarea rezultatului obținut și la obținerea unui punctaj anual majorat în mod artificial.
În cauză, supusă recalculării nu conține toate mențiunile obligatorii menționate în de art.127 din Normele de aplicare a Legii nr.263/2010 și anume: denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată și perioada în care a primit sporul.
Adeverința depusă de contestator conține situația veniturilor brute realizate în perioada 1986-1988 incluzând venituri suplimentare celor înscrise în carnetul de muncă, care, potrivit legii, face dovada veniturilor ce se iau în considerare la calcularea drepturilor de pensie, astfel că nu poate fi utilizată pentru valorificarea sumelor primite cu titlu de sporuri. În condițiile în care adeverința nu evidențiază separat fiecare spor, nu se poate proceda la verificarea veniturilor care pot fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie.
Cererea privind valorificarea perioadei lucrată în grupa a I a de muncă este întemeiată, având în vedere că în motivarea deciziei de pensie nr._/13.09.2013, pârâta arată nu a fost valorificata grupa din adeverința 742/25.04.2013, emisă de ICEM întrucât nominalizarea este incorectă.
În adeverința susmenționată se arata ca reclamantul, având funcția de pregătitor produse cărbunoase la laboratorul Cocs a fost încadrat în grupa I de muncă în perioada 20.02._81 și în perioada 01.04._86 în procent de 100% conform nominalizării efectuate în procesul-verbal din 2.09.2008, temeiul juridic al încadrării fiind Ordinul 50/1990 anexa 1 pct.16, 17 și 63.
Instanța a reținut ca încadrarea în grupele de muncă până la . legii 19/2000, se făcea în baza Ordinului 50/1990 și a Decretului 125/1990.
Astfel, potrivit art.6 din Ordinul 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective iar potrivit art.15, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și ÎI de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
Prin urmare, încadrarea în grupa a I sau II a de muncă se făcea pe baza unei metodologii bine stabilită
Conform dispozițiilor art.158 din Legea nr.263/2010 adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001. Acest text se coroborează cu prevederile Ordinului 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001care dispun în sensul că adeverința trebuie să facă referire la actul de nominalizare a încadrării în grupa superioară de muncă.
Instanța a reținut că s-a depus la dosar procesul verbal de nominalizare a reclamantului în grupa I de muncă în perioada 20.02._81 și în perioada 01.04._86, precum și referatul întocmit la data de 1.09.2008, ce justifică nominalizarea reclamantului în grupa I de muncă, respectiv nivelul noxelor existente în laboratorul Cărbuni, condițiile nefavorabile de microclimat (temperaturi de 800-1000 grade), risc deosebit de îmbolnăvire profesională evidențiat prin apariția de cazuri incurabile, și timpul efectiv lucrat de reclamant în stațiile pilot cocs și produse carbonice, la instalațiile de laborator pentru lucrări noi cu grad de risc neprevăzut, în deplasările la uzinele cocsochimice și la cele de fabricare a produselor carbografitice precum și la locurile de utilizare a acestora (oțelarii, furnale, industria neferoasă.
Instanța a reținut că textele de lege indicate drept temei juridic al încadrării reclamantului în grupa I de muncă, respectiv pct.16, 17 și 63 din anexa 1 a Ordinului se referă la activitatea desfășurată la Cocserie, mașina de șarjare, așezarea și etanșarea ușilor, încălzirea bateriilor și a colectoarelor de gaze (platformele de pe bateriile de cocs și semicocs), scoaterea ușilor, transportul cocsului la stins, stingerea și sortarea cocsului în sectorul chimic al cocseriei (chimizarea gazului de cocs, distilarea gudroanelor, ambalarea și încărcarea în vrac a produselor chimice rezultate și fabricate), arderea pe vatră în cuptoare deschise a gudroanelor rezultate de la rafinarea produselor petroliere, operația de gudronare a lingotierelor, activități în care se circumscrie și munca prestată de reclamant, angajat pe postul de pregătitor produse cărbunoase la Laboratorul Cocs.
Analizând și prevederile Ordinului 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, instanța constată că sunt îndeplinite toate condițiile de fond și de formă cerute prin anexă la procedură, pe care trebuie să le îndeplinească o adeverință de acest fel.
Astfel, sunt trecute datele de identificare a angajatorului, datele de identificare a salariatului, perioada în care acesta a lucrat la societate, faptul că a lucrat cu contract individual de muncă, perioada care a fost încadrat în grupa I de muncă, funcția, procentul de 100% a lucrat în gupa I de muncă și temeiul juridic al încadrării în grupa de muncă.
D. fiind faptul că atât carnetul de muncă cât și adeverințele sunt înscrisuri care emană de la societate și care nu au fost rectificate, modificate sau anulate și nu s-a făcut dovada că s-ar fi înscris în fals împotriva lor – ele produc juridice iar instanța apreciază că pârâta, casa de pensii, este ținută să le ia în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal și motivat, pârâta C. de P. a Municipiului București .
În motivarea apelului, apelanta a susținut că soluția pronunțată de către instanța de fond în este lipsită de temei legal, deoarece potrivit art.107 alin 1 din Legea nr.263/2010 în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plații drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritoriala de pensii, respectiv casa de pensii sectoriala operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
Pensia poate fi recalculată prin adăugarea prin adăugarea veniturilor, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.
Sumele rezultate în urma aplicării acestor prevederi legale se acorda începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea (art.107 alin.5 din Legea nr.263/2010).
Având în vedere că atât instanța de fond cât și parata au luat la cunoștința de adeverința precizatoare nr.M05.502.02/1077/24.10.2014 la termenul din 13.11.2014, apreciază că momentul de la care reclamantul este îndreptățit la recalcularea drepturilor cât și la acordarea diferențelor este cel de la care adeverința a îndeplinit condițiile de validitate impuse de lege.
În mod greșit a fost obligată la recalcularea la valorificarea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.M06602.02/4809/20.06.2013 detaliată prin adeverința nr.M05.502.02/1077/24.10.2014 și la plata diferenței dintre pensia cuvenită și cea încasata începând cu data de 01.07.2013 la zi, instanța încălcând dispozițiile art.107 alin.1, 3 și 5 din Legea nr.263/2010.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Critica din apel priveste data de la care urmeaza a se acorda drepturile de pensie conform recalcularii.
Apelanta sustine ca sumele rezultate în urma aplicării acestor prevederi legale se acorda începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea (art.107 alin.5 din Legea nr.263/2010).
Având în vedere că atât instanța de fond cât și parata au luat la cunoștința de adeverința precizatoare nr.M05.502.02/1077/24.10.2014 la termenul din 13.11.2014, apreciază că momentul de la care reclamantul este îndreptățit la recalcularea drepturilor cât și la acordarea diferențelor este cel de la care adeverința a îndeplinit condițiile de validitate impuse de lege.
Curtea arata ca adeverintele mentionate au fost depuse odata cu dosarul de pensie (fila 30 dosar fond), astfel ca data de 01.07.2013 a fost in mod corect retinuta de catre tribunal.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea V. nr.6, sector 3, împotriva sentinței civile nr._ din data de 13 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. N., domiciliat în București, ., nr. 28, ., . si CNP_.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
P. A. L. H.
GREFIER
F. V.
Red.: L.H./07.05.2015
Dact.: A.C
24.04.2015
Jud. fond: A. V. T.
| ← Despăgubiri. Decizia nr. 1308/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1870/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
