Despăgubire. Decizia nr. 1011/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 1011/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 41296/3/2012*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr. _ (Număr în format vechi 706/2015)

Decizia Civilă Nr.1011

Ședința publică din data de 19 Martie 2015

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE S. G. I.

JUDECĂTOR M. C.

JUDECĂTOR D. A. T.

GREFIER M. Colindeață

Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant D. R. Ș., împotriva sentinței civile nr.9526/14.10.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă .” SA, cauza pe fond având ca obiect „contestație împotriva deciziei de sancționare”.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant D. R. Ș., prin avocat dl. Clip I., cu delegație de substituire atașată la fila 21 dosar recurs și intimata-pârâtă .” SA, prin consilierul său juridic, dl. Morarru G., cu delegație atașată la fila 22 dosar.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia se învederează că pricina se află la primul termen de judecată, precum și faptul că pentru această dată s-a procedat la comunicarea motivelor de recurs formulate de către recurentul-reclamant, către partea intimată adversă, astfel cum rezultă din citativul întocmit în cauză, atașat la fila 11 dosar recurs.

La data de 13.03.2015 s-a transmis prin fax la dosarul cauzei de către intimata-pârâtă, întâmpinare la motivele de recurs deduse judecății, într-un singur exemplar, act procedural depus și prin intermediul serviciului „registratură” al acestei secții, la data de 12.03.2015, în dublu exemplar, cu precizarea că pe această cale s-a invocat excepția nulității recursului rap. la disp. art.3021 alin.(1) pct. „c” din Codul de procedură civilă.

Curtea, în ședință publică, procedează la înmânarea întâmpinării, către recurentul-reclamant, prin avocat.

Curtea acordă părților cuvântul asupra excepției nulității recursului, pentru motive de nelegalitate, invocate pe cale de întâmpinare de către intimata-pârâtă.

Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției, pentru motivele pe larg arătate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar.

Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea excepției invocate și în acest sens a se avea în vedere că disp. art.304 alin.(1) din codul de procedură civilă spun că atunci când partea nu beneficiază de apel, motivele de recurs nu trebuie invocate în mod expres, recursul având un caracter devolutiv, însă, exceptând această situație, solicită a se constata faptul că el este motivat atât în fapt, cât și în drept.

Curtea, după deliberare, respinge excepția nulității recursului invocată pe cale de întâmpinare de către intimata-pârâtă, având în vedere că din dezvoltarea motivelor invocate criticile pot fi încadrate într-unul din motivele prev. de art.304 din Codul de procedură civilă, văzând totodată și disp. art. 3041 din Cod de procedură civilă, cauza nefiind susceptibilă de apel. Astfel, excepția invocată nefiind întemeiată, este respinsă ca atare.

Recurentul-reclamant, prin avocat, arată că în cauză înțelege să se folosească de probatoriul administrat în ciclul procesual anterior.

Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, arată că nu are probe noi de solicitat.

Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au alte cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs deduse judecății.

Recurentul-reclamant, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, schimbarea, în tot, a hotărârii judecătorești recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, arată că înțelege să susțină în integralitate motivele de recurs formulate, însă, cu precădere, solicită a se reține, în ceea ce privește netemeinica hotărârii judecătorești recurate, faptul că judecătorul fondului a fost pus într-o situație delicată în a pronunța o astfel de soluție, în condițiile în care nu a avut de analizat aspecte formale, ci, pur și simplu, ceea ce a declarat o parte și cealaltă, conform cercetării disciplinare efectuate. În acest sens, în opinia sa, acesta dă o aparență de temeinicie și autenticitate spuselor angajatorului, în contradictoriu cu apărările reclamantului. Practic, ce se reproșează reclamantului este întocmirea cu deficiență sau într-un timp nerezonabil a unor referate pe care trebuia să le întocmească angajaților pe care îi avea în subordine. Astfel, pentru decizia luată în 20.06.2012 reclamantul de azi a făcut apărări în cadrul comisiei în care a arătat, foarte clar, faptul că în acea zonă era un depozit controlat de gunoi și că prin operațiunea care se efectua în zonă, aceasta era una cu caracter continuu și chiar dacă s-ar fi ridicat gunoiul la momentul respectiv, încă se lucra în continuare, peste programul de lucru. De asemenea, solicită a se reține că există neconcordanțe între ora care a fost transmis ordinul de a ridica gunoiul, angajatorul spune ora 730, iar angajatul spune ora 1130, însă nu există nicio dovadă în sensul că a fost notificat la ora 730, iar decizia din 30.06.2014 este motivată doar pe aspectul că nu ar fi fost făcută într-un timp rezonabil. Prin urmare, solicită a se observa că data de 30 iunie a picat într-o zi de sâmbătă, iar recurentul, începând cu ziua de luni intra în concediu de odihnă și, cu toate acestea, pe data de 3 iulie s-a prezentat la serviciu și a întocmit referatul prin care era sancționat angajatul pe care-l avea în subordine și care ar fi trebuit să facă niște acte materiale în zona respectivă. Așa fiind, solicită a se avea în vedere că sancțiunea a fost dată subalternului său, că a avut loc în trei zile, recurentul venind din concediul de odihnă, iar motivarea acestei decizii, cum că nu a răspuns într-un termen operativ și că nu s-a supus cerințelor șefului ierarhic, nu se poate reține, în opinia sa, întrucât probele existente la dosar dovedesc tocmai contrariul. Prin esență dacă judecătorul s-a raportat și a concluzionat în sensul că este un termen rezonabil, problema se pune cum ne raportăm la ancheta administrativă efectuată de către șeful ierarhic al reclamantului, care o face abia în 23 iulie 2012, la 24 de zile, deci, reclamantul efectuează ceva în 3 zile, iar șeful ierarhic în 24 de zile și, cu toate acestea, tot recurentul este cel sancționat. Nu în ultimul rând trebuie să avem în vedere și faptul disp. art.250 din Codul muncii, pentru o astfel de faptă de importanță minoră, reclamantul a primit sancțiunea cea mai aspră, abordat la câtimea de salariu, ceea ce, în opinia sa, nu se impune.

Pentru cele arătate, recurentul-reclamant, prin avocat, concluzionează în sensul admiterii recursului, așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată conform dovezilor existente la dosarul cauzei.

Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant, pentru motivele pe larg arătate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei.

În esență, arată că pârâta are în obligație de a ridica depozitele menajere și cele stradale și, față de orice alt depozit, acestea sunt plătite și trecute în contractul încheiat cu primăria. Orice alt depozit care apare pe stradă, pârâta are obligația de a-l ridica, chiar dacă este sau nu stipulat în contract. Pentru aceste depozite se fac niște fotografii, se încheie niște procese-verbale, se transmit la primărie și se plătesc separat față de contractul încheiat cu aceasta.

Deși recurentul își recunoaște activitatea de organizare pe care o are față de toate sectoarele pe care le are în subordine, cantoane, etc., are și o activitate de control. Faptul că a anunțat un șofer că trebuie să ridice un depozit, fără a verifica dacă acel depozit fusese sau nu ridicat, este o vină care i se atribuie în mod corect. Așa cum compania pârâtă are angajați tehnicieni, cum este și recurentul-reclamant din cauza de față, rolul lor este, în primul rând, să verifice toate sectoarele pe care le au în subordine, având la dispoziție autoturism și carburant pentru acest lucru și, în același mod, și primăria are niște inspectori care fac același lucru, ca și dl. D.. În condițiile în care ei găsesc un depozit, fotografiază acel depozit, încheie un proces-verbal, pe care-l atașează la contractul încheiat cu compania intimată și de acolo se fac niște reduceri substanțiale a sumelor ce trebuie plătite către companie. Chiar dacă reclamantul consideră că sancțiunea este mare, pierderile care se înregistrează la societate sunt mult mai mari, pentru neîndeplinirea unei activități pe care o are de efectuat acesta, după profil. Faptul că a fost anunțat la ora 730 sau la ora 1130 nu este atât de important, față de faptul că la ora 1400 inspectorii de la primărie depistaseră acel depozit de gunoi, compania fiind sancționată pentru acest aspect.

Pentru cele arătate oral, față de cele menționate pe larg în cuprinsul întâmpinării, intimata-pârâtă, prin consilier juridic, concluzionează în sensul respingerii recursului, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate, ca fiind temeinică și legală.

Curtea, în baza dispozițiilor prev. de art.150 din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării.

CURTEA,

Asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.9526 din data de 14 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul București a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul D. R. Ș., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. R. Service S.A., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între reclamant, în calitate de salariat, și pârâtă, în calitate de angajator, s-a încheiat contractul individual de muncă, pe durata nedeterminată începând de la data de 01.08.2008, felul muncii fiind tehnician CCP conform Clasificării ocupațiilor în România, după cum rezultă din copia contractului depusă la filele nr. 37-38 din dosarul înregistrat sub nr._ pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.

Prin decizia nr. 1869/17.09.2012 emisă de pârâtă, depusă, în copie, la filele nr.6-8 din dosarul înregistrat sub nr._ pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a decis aplicarea sancțiunii disciplinare cu „reducerea salariului de bază cu un procent de 10% pe 2(două luni)” angajatului D. R. Ș., tehnician CCP, în lunile septembrie și octombrie, pentru nerespectarea prevederilor legislației muncii, a Regulamentului Intern, a sarcinilor din fișa postului, a instrucțiunilor și dispozițiilor de lucru transmise ierarhic – fapte descrise detaliat în actul constatator, constând în principal în neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, precum și îndeplinirea necorespunzătoare a acestora, atitudine refractară în rezolvarea solicitărilor venite din partea șefului ierarhic. În decizia anterior indicată se menționează că acțiunile reprobabile ale salariatului s-au resimțit în compromiterea imaginii societății și periclitarea relațiilor contractuale cu beneficiarii, pagube materiale, deteriorarea climatului de muncă și perturbarea programului de lucru, acestea având un caracter nociv în plan disciplinar.

În decizia a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză, s-a reținut că prin referatul înregistrat la Societate sub nr. 3717 din 20.08.2012, dl. A. M. D., șef secție CCP în cadrul Departamentului Curățenie Căi Publice, Obiectiv Sector 5, Divizia Salubritate, a informat conducerea cu privire la faptul că s-au constatat următoarele nereguli referitoare la activitatea angajatului D. R. Ș., tehnician CCP: în data de 22.06.2012, la ora 07:30, i s-a solicitat ca depozitul de pe Rahova V. să fie ridicat urgent de către orice utilaj din zonă, însă în jurul orei 14:00, la controlul efectuat de inspectorii de la primărie, încă nu îndeplinise sarcina de serviciu; a întocmit cu mare întârziere referatul de constatare disciplinară pentru șoferul care nu ridicase depozitul menționat mai sus, după ce i se solicitase de mai multe ori, iar referatul întocmit este inutilizabil deoarece denaturează adevărul, nu implică tehnicianul care pare forțat să execute o sarcină de serviciu, este întocmit incorect pentru șoferul Birloiu D. de pe autoutilajul_, care de fapt se numește B. D., deși, conform fișei cu evidența zilnică a utilajelor, autovehiculul ce deservea zona respectivă era_, condus de M. I. C.; nu a diminuat numărul de ore încărcătorului din echipajul care nu ridicase depozitul menționat mai sus, deși i s-a solicitat acest lucru.

De asemenea, în decizia a cărei anulare s-a solicitat în cauză a fost menționat că prin referatul înregistrat la Societate sub nr.3718 din 20.08.2012, dl. A. M. D., șef secție CCP în cadrul Departamentului Curățenie Căi Publice, Obiectiv Sector 5, Divizia Salubritate, a informat conducerea cu privire la faptul că s-au constatat următoarele nereguli referitoare la activitatea angajatului D. R. Ș., tehnician CCP: în data de 30.06.2012, la controlul efectuat între orele 18:30-19:30 pe cantoanele centrale 2 și 3, s-a constatat că nu erau ridicați sacii de la Spitalul Municipal, Splai Independenței, ., M. G., 13 Septembrie(Monitorul Oficial) și intersecția cu Progresului, molozul de pe Gh. M. și crengile de la Panduri, iar sus-numitul a refuzat inițial să întocmească referatele de constatare disciplinară solicitate pe motiv că este în concediu, deși concediul de odihnă începea în data de 02.07.2012; a întocmit incorect referatul de constatare disciplinară pentru șoferul M. I. C., deși conform fișei cu evidența zilnică a utilajelor, autovehiculul ce deservea zona respectivă era_ condus de B. D., referatul denaturează adevărul făcând referire la o „lipsă de utilaje”, deși erau suficiente mașini pentru o prestație de calitate, și nu implică tehnicianul care pare forțat să execute o sarcină de serviciu; nu a diminuat numărul de ore încărcătorilor din echipajele care nu ridicaseră deșeurile menționate mai sus, deși i s-a solicitat acest lucru.

În cuprinsul deciziei a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză sunt menționate descrierea faptelor - elementele materiale ale abaterii, rezultate din Referatul nr. 3717 din 20.08.2012, respectiv: 1)în data de în data de 22.06.2012, la ora 07:30, i s-a solicitat ca depozitul de pe Rahova V. să fie ridicat urgent de către orice utilaj din zonă, însă în jurul orei 14:00, la controlul efectuat de inspectorii de la primărie, încă nu îndeplinise sarcina de serviciu; 2)a întocmit cu mare întârziere referatul de constatare disciplinară pentru șoferul care nu ridicase depozitul menționat mai sus, după ce i se solicitase de mai multe ori, iar referatul întocmit este inutilizabil deoarece denaturează adevărul, nu implică tehnicianul care pare forțat să execute o sarcină de serviciu, este întocmit incorect pentru șoferul Birloiu D. de pe autoutilajul_, care de fapt se numește B. D., deși, conform fișei cu evidența zilnică a utilajelor, autovehiculul ce deservea zona respectivă era_, condus de M. I. C.; 3)nu a diminuat numărul de ore încărcătorului din echipajul care nu ridicase depozitul menționat mai sus, deși i s-a solicitat acest lucru.

În cuprinsul deciziei a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză sunt menționate descrierea faptelor - elementele materiale ale abaterii, rezultate din Referatul nr. 3717 din 20.08.2012, respectiv:1) în data de 30.06.2012, la controlul efectuat între orele 18:30-19:30 pe cantoanele centrale 2 și 3, s-a constatat că nu erau ridicați sacii de la Spitalul Municipal, Splai Independenței, ., M. G., 13 Septembrie(Monitorul Oficial) și intersecția cu Progresului, molozul de pe Gh. M. și crengile de la Panduri, iar sus-numitul a refuzat inițial să întocmească referatele de constatare disciplinară solicitate pe motiv că este în concediu, deși concediul de odihnă începea în data de 02.07.2012; 2)a întocmit incorect referatul de constatare disciplinară pentru șoferul M. I. C., deși conform fișei cu evidența zilnică a utilajelor, autovehiculul ce deservea zona respectivă era_ condus de B. D., referatul denaturează adevărul făcând referire la o „lipsă de utilaje”, deși erau suficiente mașini pentru o prestație de calitate, și nu implică tehnicianul care pare forțat să execute o sarcină de serviciu; 3)nu a diminuat numărul de ore încărcătorilor din echipajele care nu ridicaseră deșeurile menționate mai sus, deși i s-a solicitat acest lucru.

În decizia a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză, s-a menționat că, în drept, decizia se întemeiază pe dispozițiile art. 248 alin. (1), lit. c), coroborat cu art. 251-252 din Codul muncii, precum și pe cele ale art. 39-48 din Regulamentul Intern. În decizia contestată în prezenta cauză se menționează că la stabilirea sancțiunii s-au avut în vedere criteriile cumulative stabilite în art. 250 din Codul muncii.

În ceea ce privește criticile formulate de reclamant împotriva deciziei a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză, în sensul că motivele invocate de către intimată în cuprinsul deciziei nu sunt întemeiate și că apărările sale au fost respinse fără a fi analizate în mod temeinic, Tribunalul a reținut următoarele:

S-a făcut trimitere la dispozițiile art. 252 alin.2 lit. c din Codul muncii.

În speță, Tribunalul a reținut că dispozițiile legale anterior menționate au fost respectate, în condițiile în care în decizia a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză, pârâta a inserat atât apărările salariatului cât și motivele pentru care au fost îndepărtate apărările salariatului, acestea fiind expuse în mod detaliat în cuprinsul deciziei a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză.

Astfel, spre exemplu, în decizia a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză s-a menționat, referitor la apărarea salariatului în sensul că, în apărarea sa, în nota explicativă scrisă, salariatul a declarat că solicitarea a primit-o în jurul orei 11:30-trebuia să ridice niște tuburi de carton depozitate de cei care asfaltau . sarcina conducătorului auto Birloi D. care a ridicat depozitul în jurul orei 14:30, așadar în privința acestei apărări, pârâta a menționat, în decizia contestată în prezenta cauză, motivele pentru care a fost îndepărtată apărarea salariatului arătând că: 1.Dlui. D. R. Ș. nu i s-a părut nici urgentă, nici foarte importantă sarcina alocată de șeful ierarhic deoarece, așa cum el însuși a explicat verbal, spera că acele cartoane vor fi ridicate de cei de la drumuri cum s-a mai întâmplat și altădată, fapt de care nu era sigur că se va întâmpla, dar spera; 2.solicitarea de la șeful ierarhic, dl. A. M. D., șef secție CCP, a venit la ora 07:30 și nu la ora 11:30 cum susține salariatul. Însă, chiar dacă ar fi primit sarcina la 11:30, aceasta putea fi rezolvată până la ora 14:00-ora controlului de la primărie, lucru care nu s-a întâmplat, deoarece dl. D. R. Ș. nu a acordat importanța necesară îndeplinirii sarcinii de serviciu.

De altfel, în cuprinsul deciziei a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză, pentru fiecare din faptele considerate abateri, pârâta a detaliat apărările salariatului și motivele pentru care au fost îndepărtate apărările acestuia.

De asemenea, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că pârâta a analizat în mod temeinic apărările formulate de reclamant.

În acest sens, Tribunalul a avut în vedere faptul că din Fișa postului, depusă, în copie, la filele nr. 31-34 din dosarul înregistrat sub nr._ pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a rezultat că printre sarcinile și responsabilitățile cheie ale postului ocupat de reclamant(tehnician CCP-COD C._) figurează și următoarele: organizează, coordonează și răspunde de realizarea activității de salubrizare stradală de către personalul din subordine în funcție de condițiile meteorologice, conform programelor de lucru, procedurilor de lucru; de programele de deszăpezire și combatere a poleiului în sectorul repartizat de către șeful ierarhic superior; organizează, răspunde și coordonează direct din teren activitatea de salubrizare, fiind responsabil de respectarea tehnologiilor și a normelor; repartizează sarcini zilnice șefilor de echipă, conform documentelor de lucru și în funcție de programele de activitate întocmite conform contractelor încheiate; face propuneri și ia măsuri conform procedurilor privind premierea/sancționarea salariaților conform atribuțiilor din R.I./Fișa Postului; verifică pontajul personalului din subordine, răspunde de corectitudinea întocmirii lui și îl preda până la datele stabilite, în vederea întocmirii documentelor de plată, conform procedurilor de lucru.

Prin urmare, în speță, au fost îndeplinite condițiile de angajare a răspunderii disciplinare a reclamantului câtă vreme, în ceea ce privește abaterea săvârșită la data de 22.06.2012, între ora 07:30(și chiar 11:30 indicată de reclamant în motivarea cererii de chemare în judecată), când i s–a solicitat ridicarea depozitului de pe Rahova V., și ora 14:00, când, conform mențiunilor din decizia contestată în prezenta cauză, la controlul efectuat de inspectorii de la primărie, încă nu îndeplinise sarcina de serviciu, așadar între aceste intervale orare a trecut un interval de timp considerabil, în care aducerea la îndeplinire sarcinii de serviciu(pe care reclamantul o avea deoarece printre sarcinile și responsabilitățile cheie ale postului reclamantului este menționată și cea referitoare la faptul că organizează, coordonează și răspunde de realizarea activității de salubrizare stradală de către personalul din subordine în funcție de condițiile meteorologice, conform programelor de lucru, procedurilor de lucru) trebuia respectată.

Susținerea reclamantului, din motivarea cererii de chemare în judecată, referitoare la faptul că i-a trasat sarcina conducătorului auto B. D. care deservea la acea dată zona respectivă, care, însă a ridicat acel depozit în jurul orei 14.30, nu este suficientă pentru a considera că reclamantul și-a îndeplinit integral obligația care îi revenea, câtă vreme printre sarcinile și responsabilitățile cheie ale postului reclamantului este menționată și cea referitoare la faptul că organizează, coordonează și răspunde de realizarea activității de salubrizare stradală de către personalul din subordine în funcție de condițiile meteorologice, conform programelor de lucru, procedurilor de lucru, ceea ce impunea, din partea reclamantului, și asigurarea asupra aducerii la îndeplinire în timp util a sarcinii de serviciu pe care a trasat-o conducătorului auto.

Deși reclamantul a arătat, în motivarea cererii de chemare în judecată, că la scurt timp a întocmit un referat de constatare disciplinară pe numele conducătorului auto B. D., Tribunalul a considerat că nici aceasta nu este de natură să îl exonereze de răspundere pe reclamant, deoarece între data de 22.06.2012 și data întocmirii referatului, astfel cum este indicată în decizia a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză, a trecut un interval de timp considerabil, ceea ce înseamnă că reclamantul nu și-a îndeplinit cu promptitudine atribuția ce îi revenea.

În ceea ce privește abaterea referitoare la faptul că în data de 30.06.2012, la controlul efectuat între orele 18:30-19:30 pe cantoanele centrale 2 și 3, s-a constatat că nu erau ridicați sacii de la Spital Municipal, Splai Independenței, ., M. G., 13 septembrie(Monitorul Oficial) și intersecția cu Progresului, molozul de pe Ghe. M. și crengile de la Panduri, iar acesta a refuzat inițial să întocmească referatele de constatare disciplinară solicitate pe motiv că este în concediu, deși concediul de odihnă începea în data de 02.07.2012, Tribunalul a reținut următoarele:

Deși reclamantul a menționat, în motivarea cererii de chemare în judecată, că aspectele semnalate în referatul întocmit în data de 20.08.2012 de șeful de secție cu privire la neridicarea sacilor cu gunoi din zonele menționate nu îi sunt imputabile, arătând că la . făcut instructajul zilnic, trasând sarcinile ce le aveau de îndeplinit toți lucrătorii din subordine, așa cum face în fiecare zi de muncă la . în care cunoștea exact care era poziția în teren a utilajelor, Tribunalul reține că în condițiile în care din Fișa postului reclamantului, depusă, în copie, la filele nr. 31-34 din dosarul înregistrat sub nr._ pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, rezultă că printre sarcinile și responsabilitățile cheie ale postului reclamantului este menționată și cea referitoare la faptul că organizează, coordonează și răspunde de realizarea activității de salubrizare stradală de către personalul din subordine în funcție de condițiile meteorologice, conform programelor de lucru, procedurilor de lucru, este evident faptul că răspunderea disciplinară a reclamantului se activa prin raportare la conținutul atribuțiilor prevăzute în fișa postului.

În acest sens, Tribunalul a apreciat că sarcina reclamantului privind faptul că organizează, coordonează și răspunde de realizarea activității de salubrizare stradală de către personalul din subordine în funcție de condițiile meteorologice, conform programelor de lucru, procedurilor de lucru, așadar această sarcină impunea, din partea reclamantului, nu doar trasarea sarcinilor ce le aveau de îndeplinit toți lucrătorii din subordine, ci și asigurarea asupra aducerii la îndeplinire, în timp util, a sarcinilor de serviciu trasate lucrătorilor din subordine.

De asemenea, în ceea ce privește susținerea reclamantului, din motivarea cererii de chemare în judecată, referitoare la faptul că în ceea ce privește întocmirea referatelor de constatare disciplinară, dat fiind constatarea făcută de șeful de secție în data de 30.06.2012, în jurul orei 19.30, dat fiind ca 30 a picat într-o zi de sâmbătă, a întocmit aceste referate, pentru conducătorii auto M. I. C. și B. D. în data de 03.07.2012, răspunzând cu promptitudine solicitării șefului ierarhic, solicitarea făcută în data de 02.07.2012, chiar dacă la aceea dată se afla în concediu, concediul său de odihnă începând cu data de 02.07.2012, și în ceea ce privește susținerea reclamantului, din motivarea cererii de chemare în judecată, referitoare la faptul că, din concediu, a venit la muncă pentru a depune referatele, astfel că motivarea intimatei cum că ar fi întâmpinat ordinul șefului cu un refuz nu este una conformă cu realitatea, Tribunalul a reținut că aceste susțineri nu sunt de natură să conducă la admiterea acțiunii.

În acest sens, Tribunalul a avut în vedere că în decizia a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză, s-a reținut că a refuzat inițial să întocmească referatele de constatare disciplinară solicitate pe motiv că este în concediu, deși concediul de odihnă începea în data de 02.07.2012.

Or, între data de 30.06.2012 și data întocmirii referatului, astfel cum este indicată în decizia a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză, a trecut un interval de timp, ceea ce face dovada împrejurării indicate în decizia a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză.

Au fost reținute dispozițiile art. 247 alin.1 din Codul muncii.

Potrivit dispozițiilor art. 247 alin.2 din Codul muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Tribunalul a considerat că, în speță, pârâta a avut temei pentru angajarea răspunderii disciplinare a reclamantului.

Conform dispozițiilor art. 39 alin.2 lit. a,b,c din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii, salariatului îi revin, în principal, următoarele obligații: a) obligația de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului; b) obligația de a respecta disciplina muncii; c) obligația de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum și în contractul individual de muncă.

De asemenea, a trebuit menționat și faptul că nu poate fi ignorată împrejurarea că prezintă relevanță ansamblul de reguli stabilite de pârâtă pentru desfășurarea raporturilor de muncă dintre părți, reguli care sunt consecința modului în care aceasta înțelege să își exercite dreptul de organizare și funcționare a unității, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 40 alin.1 lit. a din Codul muncii, și a căror nerespectare echivalează cu o nesocotire a acestora.

În consecință, în speță, Tribunalul a considerat că decizia de sancționare disciplinară nr. 1869/17.09.2012 emisă de pârâtă este temeinică, situație în care cererea privind anularea acesteia nu este întemeiată.

Prin urmare, cererea reclamantului referitoare la plata unor despăgubiri bănești, reprezentând sumele de bani reținute din salariu de bază pe lunile septembrie și octombrie 2012 ca urmare a aplicării sancțiunii de reducere a salariului de bază cu un procent de 10% pe 2 luni și reprezentând dobânda legală calculată de la momentul reținerii sumelor de bani menționate până la restituirea efectivă, nu este întemeiată.

Astfel, conform dispozițiilor art. 248 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii, sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară sunt: c) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%.

În condițiile în care, prin decizia a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză, sancțiunea disciplinară aplicată reclamantului a fost aceea a reducerii salariului de bază cu un procent de 10% pe 2(două) luni, iar această decizie este temeinică este evident faptul că cererea de plată a despăgubirilor bănești solicitate prin cererea de chemare în judecată nu este întemeiată.

În ceea ce privește cererea privind plata unei sume de bani ce reprezintă prejudiciul moral suferit ca urmare a aplicării unei sancțiuni neîntemeiate, Tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 253 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

În speță, nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii pârâtei, în condițiile în care sancțiunea aplicată reclamantului prin decizia a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză este temeinică, câtă vreme decizia a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză este temeinică, situație în care nu se poate considera că pârâta ar fi săvârșit vreo faptă ilicită.

În baza dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă, a fost dispusă respingerea cererii privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, deoarece pârâta nu a căzut în pretențiile reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal și motivat, reclamantul D. R. Ș., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 din Codul de procedură civilă, recurentul solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea atacată este nelegala și netemeinica.

Instanța de fond reține în mod greșit în motivare hotărârii recurate că faptele descrise detaliat în actul constatator, constând în principal în neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, precum și neîndeplinirea necorespunzătoare a acestora, atitudine refractara în rezolvarea solicitărilor venite din partea șefului ierarhic. În Decizia anterior indicată se menționează că acțiunile reprobabile ale salariatului s-au resimțit în compromiterea imaginii societății și periclitarea relațiilor contractuale cu beneficiarii, pagube materiale, deteriorarea climatului de muncă și perturbarea programului de lucru, acesta vând un caracter nociv în plan disciplinar.

Sistemul de salubrizare din Sectorul 5 este în subordinea sa ceea ce însemna practic coordonarea a 150-200 de angajați în ajutor cu 9-10 șefi de echipă. Iar, utilajele sunt coordonate și gestionate tot de recurent și mai mult decât atât - utilajele pe lângă perimetrul stabilit (cantonul stabilit) mai efectuează colectări și de la agenți economici privați care pot fi și în extra - zona, în afara Sectorului 5 aspecte care îngreunează colectarea.

Potrivit primului paragraf din Fișa postului reclamantul organizează, coordonează și răspunde de activitatea de salubritate, de deszăpezire și combaterea poleiului, urmărind permanent reducerea costurilor și creșterea eficienței muncii.

În sarcina reclamantului instanța de fond a reținut în mod greșit și nedovedit doua abateri, respectiv una săvârșita în data de 22.06.2012 și una în data de 30.06.2012.

În ceea ce privește abaterea din data de 22.06.2012 cu privire la ridicare a depozitului de pe Rahova arată faptul că această solicitare a primit-o la ora 11.30 și nu la ora 7.30 cum în mod greșit a precizat parata și a reținut și instanța de fond.

Precizează faptul că în cinci minute de la primirea acestei solicitări a acționat în consecința și i-a atribuit sarcină în mod direct celui mai apropiat lucrător de acesta zona, tocmai pentru a crește eficiența muncii și reducerea costurilor cum prevăd și sarcinile fisei postului sus menționate, respectiv D-lui B. D. care se afla la aproximativ 100 m de acest depozit și, l-a asigurat că va ridica imediat depozitul și apoi va merge la agenți economici privați.

Menționează faptul că depozitul care trebuia ridicat în data de 20.06.2012 era un depozit controlat și aparținea celor de la drumuri care făceau lucrări în zonă, depozit constând în tuburi de carton care proveneau de la plasa care se pune intre asfalt și bitum pentru o priză mai bună care în mod normal ar trebui ridicat de aceștia.

Când s-a întors șoferul cărui i-a atribuit sarcina l-a întrebat dacă a ridicat acest depozit în discuție/ moment în care i-a răspuns că a uitat și l-a trimis de urgență să ridice acest depozit care la orele 14.30 a fost și ridicat.

Mai mult decât atât învederează faptul că în momentul în care a fost ridicat acest depozit cei de la drumuri mai erau la fața locului și executau lucrările care le-au terminat în jurul orei 16.30, iar programul de colectare în acea zi s-a încheiat la ora 18.00 cum rezultă din fisa de evidenta zilnică din acea dată.

Prin urmare acest depozit a fost ridicat înainte ca cei de la drumuri să finalizeze lucrarea, cum în mod normal era, ca aceștia să termine lucrarea și apoi la sfârșit să fie colectate toate depozitele.

Cu toate acestea, în condițiile în care a primit această sarcină a fost adusă la îndeplinire.

Prin urmare nu poate fi reținuta această abatere față de reclamant în condițiile în care a executat de îndată sarcina primită, a făcut acest lucru în mod eficient încredințând sarcina celui mai apropiat șofer din teren și mai mult decât atât în momentul în care a constat că acesta nu și-a îndeplinit sarcina trasată i-a întocmit D-lui B. D. referat de constatare disciplinară care a fost înaintat conducerii.

Astfel, în mod greșit toate apărările formulate de reclamant nu au fost luate în seamă în primul rând de conducere care știa foarte clar situația din teren și apoi de instanța de fond pronunțând astfel o soluție netemeinică și nelegala.

Mai mult decât atât nu s-a făcut dovada sub nicio formă a prejudiciului pe care l-a suferit intimata din prezența cauza acestea fiind doar niște simple afirmații.

În ceea ce privește abaterea din data de 30.06.2014 prin care se arata ca între orele 18.30 și 19.30 s-a constatat că nu erau ridicați saci pe cantoanele centrale 2 și 3 de la Spitalul Municipal învederează faptul că în acest interval nu exista utilaje pe teren pentru salubrizare ora retragerii utilajelor de pe teren fiind 18.30 cum rezultă din fisa de evidenta zilnică din acea dată, iar schimbul de tură fiind la ora 19.00. Menționează faptul că a fost contactat telefonic în data de 30.06.2014, (care a picat într-o sâmbăta) după terminarea programului de lucru și în condițiile în care își încheiase ultima tură înainte de concediu de odihnă care era planificat cu an de zile înainte, de către șeful său care i-a semnalat acesta situație.

Cu toate că era în concediu a răspuns cu promtitudine solicitării șefului său făcută în data de 02.07.2012 în sensul de a întocmi referate șoferilor din acea tură - a venit special din concediu și a întocmit referate pentru conducătorii auto M. I. C. și B. D. în ziua următoare solicitării respectiv în 03.07.2012 - astfel că nu poate fi reținut un refuz din partea subsemnatului în acest sens.

Prin urmare instanța de fond reține în mod greșit faptul că între data de 30.06.2012 și data întocmirii referatului, astfel cum este indicat în decizia a corei anulare s-a solicitat în prezența cauza, a trecut un interval de timp, ceea ce face dovada împrejurării indicate în decizia a cărei anulare s-a solicitat în prezența cauza.

Acesta motivare nu are nici un temei în condițiile în care instanța de fond reține a trecut un interval de timp între 30.06.2012 și momentul întocmirii referatelor 03.07.2012 – solicită să se observe că este vorba de trei zile în condițiile în care în acea perioadă se afla în concediu legal de odihnă, dar cu toate acestea și-a îndeplinit sarcinile de serviciu chiar și în concediu.

Șeful său A. M. D. a întocmit referat față de recurent pentru această abatere din 30.06.2012 abia în data de 23.07.2012 deci la aproape 24 de zile.

Prin urmare nu poate fi reținuta motivarea instanței că a trecut un timp și a fost întocmit cu întârziere cu 3 zile față de șeful său care a întocmit referatul după 24 de zile, apreciind că indiferent de poziția ierarhică care o au în companie trebuie să avem parte de un tratament echitabil.

Apreciază că instanța de fond trebuia să aibă în vedere și dispozițiile art. 250 din Codul Muncii potrivit cărora Angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele:a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită;b) gradul de vinovăție a salariatului;c) consecințele abaterii disciplinare;d) comportarea generală în serviciu a salariatului;e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Solicită să se observe că prin Decizia contestată angajatorul a aplicat aproape cea mai grea sancțiune prevăzuta la art. 248 Codul Muncii în condițiile în care aceste fapte nu reclamă un caracter atât de grav, au fost aduse la îndeplinire și nu exista nici o culpă care să ducă la concluzia că nu și-a respectat sarcinile de serviciu.

Intimata – pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Codul de procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, aspect care rezultă din materialul probator administrat în cauză și din dispozițiile legale incidente, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Astfel, obiectul contestației este decizia nr. 1869/17.09.2012 emisă de intimată, prin care s-a decis aplicarea sancțiunii disciplinare cu „reducerea salariului de bază cu un procent de 10% pe 2(două luni)” angajatului D. R. Ș., tehnician CCP, în lunile septembrie și octombrie, pentru nerespectarea prevederilor legislației muncii, a Regulamentului Intern, a sarcinilor din fișa postului, a instrucțiunilor și dispozițiilor de lucru transmise ierarhic– fapte descrise detaliat în actul constatator, constând în principal în neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, precum și îndeplinirea necorespunzătoare a acestora, atitudine refractară în rezolvarea solicitărilor venite din partea șefului ierarhic.

În fapt, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei contestate și din actele care au stat la baza acesteia, atașate la dosarul de fond, Curtea constată că acestuia i s-au imputat abateri disciplinare săvârșite în două zile diferite, respectiv în data de 22.06.2012 și în data de 30.06.2012.

Recurentul a invocat netemeinicia deciziei și greșita individualizare a sancțiunii aplicate.

Sub aspectul temeiniciei, Curtea constată că, referitor la fapta din 22.06.2012, salariatului i s-au imputat mai multe abateri, respectiv neluarea măsurilor pentru ridicarea de urgență a depozitului de pe Rahova V., deși fusese notificat în acest sens la ora 07:30, însă în jurul orei 14:00, la controlul efectuat de inspectorii de la primărie, încă nu îndeplinise sarcina de serviciu; întocmirea cu mare întârziere referatul de constatare disciplinară pentru șoferul care nu ridicase depozitul menționat mai sus, după ce i se solicitase de mai multe ori, iar referatul întocmit a fost inutilizabil deoarece denaturează adevărul, nu implică tehnicianul care pare forțat să execute o sarcină de serviciu, este întocmit incorect pentru șoferul Birloiu D. de pe autoutilajul_, care de fapt se numește B. D., deși, conform fișei cu evidența zilnică a utilajelor, autovehiculul ce deservea zona respectivă era_, condus de M. I. C.; faptul că nu a diminuat numărul de ore încărcătorului din echipajul care nu ridicase depozitul menționat mai sus, deși i s-a solicitat acest lucru.

Recurentul a invocat că solicitarea cu privire la ridicarea depozitului de pe Rahova a primit-o la ora 11.30 și nu la ora 7.30, deși acest aspect este contrazis de referatul șefului de secție CCP Sector 5, în care se face vorbire de ora 7:30. Curtea constată că recurentul avea obligația de a coordona și supraveghea activitatea angajaților din subordine și, indiferent de cele două momente ale zile la care a fost notificat, acesta nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în termen util, deoarece la ora 14:00, la controlul efectuat de inspectorii de la primărie, s-a constat că depozitul respectiv nu fusese ridicat. Chiar dacă a trasat sarcina de serviciu salariatului din subordine, acesta nu s-a asigurat de îndeplinirea ei, nu a exercitat atribuțiile de control, din moment ce la controlul beneficiarului serviciului de salubritate, depozitul nu era ridicat. Nu pot fi reținute apărările referitoare la faptul că depozitul controlat aparținea celor de la drumuri care făceau lucrări în zonă și ar trebui ridicat de aceștia, deoarece afirmațiile respective nu sunt dovedite de nicio probă. Aceleași considerente se impun și pentru susținerile referitoare la faptul cei de la drumuri mai erau la fața locului și executau lucrările pe care le-au terminat în jurul orei 16.30, iar programul de colectare în acea zi s-a încheiat la ora 18.00. Angajatorul avea contract pentru ridicarea depozitelor stradale, indiferent de natura lor, iar recurentul avea obligația de a se asigura, pe durata turei lui, că această sarcină este îndeplinită în mod eficient. Faptul că nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în fișa postului rezultă și din susținerile lui în recurs, deoarece a recunoscut că salariatul din subordine, B. D., căruia i-a atribuit sarcina, l-a informat că uitase să ridice depozitul, la controlul exercitat de reprezentanții Primăriei constatându-se neîndeplinirea acestei obligații, iar ridicarea ulterioară nefiind de natură a-l exonera de vină.

În plus, pentru data de 22.06.2012, recurentului nu i s-au imputat doar aceste abateri, ci și faptul că a întocmit cu mare întârziere referatul de constatare disciplinară pentru șoferul care nu ridicase depozitul menționat mai sus, după ce i se solicitase de mai multe ori, iar referatul întocmit a fost inutilizabil deoarece denaturează adevărul, nu implică tehnicianul care pare forțat să execute o sarcină de serviciu, este întocmit incorect pentru șoferul Birloiu D. de pe autoutilajul_, care de fapt se numește B. D., deși, conform fișei cu evidența zilnică a utilajelor, autovehiculul ce deservea zona respectivă era_, condus de M. I. C.; faptul că nu a diminuat numărul de ore încărcătorului din echipajul care nu ridicase depozitul menționat mai sus, deși i s-a solicitat acest lucru. Or, aceste aspecte rezultă din fișele de lucru și rapoartele depuse la dosar, angajatorul dovedind repartizarea utilajelor pe zone și faptul că salariatului responsabil nu i s-au diminuat corespunzător sarcinii neîndeplinite ore de lucru.

Cu privire la referatul de constatare disciplinară pentru șoferul care nu ridicase depozitul menționat mai sus, recurentul nu a formulat apărări pentru fapta din 22.06.2012, ci doar pentru cea din 30.06.2012.

A mai invocat recurentul că nu s-a făcut dovada prejudiciului pe care l-a suferit intimata. Curtea reține că răspunderea disciplinară a salariatului poate fi atrasă indiferent de prejudiciu, spre deosebire de răspunderea patrimonială. În plus, prin natura activității angajatorului, faptele imputate sunt generatoare nu doar de prejudicii patrimoniale, putând determina răspunderea contractuală și contravențională a intimatei, ce risca să fie amendată de Primărie, dar și un prejudiciu de imagine, fiind vorba de neîndeplinirea unor obligații contractuale care puteau pune în pericol relațiile comerciale ale angajatorului.

În ceea ce privește faptele din data de 30.06.2012, Curtea constată că recurentului nu i-a fost imputată doar întocmirea cu întârziere a referatelor șoferilor responsabili din acea tură, dar și faptul că la controlul efectuat între orele 18:30-19:30 pe cantoanele centrale 2 și 3, s-a constatat că nu erau ridicați sacii de la Spitalul Municipal, Splai Independenței, ., M. G., 13 Septembrie(Monitorul Oficial) și intersecția cu Progresului, molozul de pe Gh. M. și crengile de la Panduri, că a refuzat inițial să întocmească referatele de constatare disciplinară solicitate pe motiv că este în concediu, deși concediul de odihnă începea în data de 02.07.2012; că a întocmit incorect referatul de constatare disciplinară pentru șoferul M. I. C., deși conform fișei cu evidența zilnică a utilajelor, autovehiculul ce deservea zona respectivă era_ condus de B. D., referatul denaturează adevărul făcând referire la o „lipsă de utilaje”, deși erau suficiente mașini pentru o prestație de calitate, și nu implică tehnicianul care pare forțat să execute o sarcină de serviciu, că nu a diminuat numărul de ore încărcătorilor din echipajele care nu ridicaseră deșeurile menționate mai sus, deși i s-a solicitat acest lucru.

Chiar dacă în lunea următoare, pe 2.07.2012 recurentul a intrat în concediu de odihnă, în ziua de 30.06.2012, în care a fost de serviciu, aspect care rezultă și din apărările acestuia, nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în fișa postului. Astfel, potrivit fișei de post, recurentul avea obligația de a organiza, coordona și răspundea de activitatea de salubritate stradală de către personalul din subordine, conform programelor și procedurilor de lucru. În mod expres se prevede că intra în responsabilitatea recurentului organizarea și coordonarea în mod direct din teren a activității de salubrizare, răspunzând de îndeplinirea acesteia. Recurentul era cel ce repartiza sarcinile zilnice șefilor de echipă, răspunzând de colectarea și transportul deșeurilor stradale, de modul de îndeplinire, conform programelor, a activităților desfășurate de către utilajele repartizate.

Or, neîndeplinirea acestor obligații s-a constatat în data de 30.06.2012, deoarece imediat după terminarea programului de lucru al recurentului, respectiv la 18:30, în cantoanele centrale 2 și 3, a fost sesizată neridicarea sacilor de gunoi de la Spitalul Municipal, Splai Independenței, ., M. G., 13 Septembrie(Monitorul Oficial) și intersecția cu Progresului, molozul de pe Gh. M. și crengile de la Panduri. Chiar dacă în intervalul 18:30-19:00 nu ar fi fost utilaje pe teren, ora retragerii lor din tură fiind 18:30 și schimbul următor intrând la ora 19:00, Curtea reține că existența sacilor neridicați, a molozului și crengilor la sfârșitul turei recurentului demonstrează că pe parcursul acesteia nu s-au îndeplinit sarcinile de către personalul din subordine, aspect ce este direct imputabil recurentului, care avea obligația de organizare și control direct, în teren a utilajelor și salariaților subordonați. Chiar dacă era ultima zi de lucru și chiar dacă era sâmbătă, recurentul trebuia să se asigure până la terminarea programului că în sectorul său de activitate s-au îndeplinit toate atribuțiile. Depozitele stradale neridicate provin din tura recurentului, deoarece chiar acesta recunoaște că programul următorului schimb începea la ora 19:00.

În privința întocmirii cu mare întârziere a referatului de constatare disciplinară pentru șoferul care nu ridicase depozitul, Curtea reține că această faptă a fost imputată pentru neregularitățile constate în ziua de 22.06.2012 și nu la data de 30.06.2012. Sub acest aspect și considerentele primei instanțe sunt greșite, deoarece se raportează la data de 30.06.2012, iar întocmirea referatelor la 3.07.2012 nu poate fi apreciată ca fiind o executare cu întârziere a obligațiilor recurentului, criticile sale fiind fondate în această privință. Dar, având în vedere ansamblul abaterilor disciplinare imputate, această apărare, chiar pertinentă, nu este de natură a înlătura temeinicia sancțiunii aplicate, deoarece, așa cum am arătat, recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile principale de organizarea și coordonarea în mod direct din teren a activității de salubrizare stradală, atât reprezentantul beneficiarului, cât și șeful său ierarhic constatând în zile diferite neridicarea depozitelor din zonele controlate de salariat, dar și întocmirea defectuoasă a referatelor pentru personalul din subordine și nesancționarea acestuia cu reducerea orelor de program în evidențele interne.

Toate acestea demonstrează temeinicia sancțiunii aplicate, recurentul făcându-se vinovat de neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor de serviciu, în condițiile art.247 Codul muncii.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, Curtea reține incidența dispozițiilor art.250 Codul muncii, potrivit cărora angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele:

a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită;

b) gradul de vinovăție a salariatului;

c) consecințele abaterii disciplinare;

d) comportarea generală în serviciu a salariatului;

e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Este adevărat că nu s-a dovedit aplicarea altor sancțiuni anterioare și nici aspecte negative legate de comportarea generală în serviciu a salariatului, dar nu pot fi reținute criticile recurentului referitoare la individualizare. Angajatorul nu a aplicat cea mai gravă sancțiune, ci una proporțională cu abaterile constate, ținând seama de împrejurările în care fapta au fost săvârșite, de gradul de vinovăție a salariatului și de consecințele abaterilor disciplinare.

Astfel, Curtea constată că este vorba de abateri disciplinare repetate, referitoare la atribuții principale ale postului. Trebuie reținut că una dintre ele a fost sesizată chiar de reprezentantul Primăriei, care era beneficiarul serviciilor oferite de societatea intimată, existând riscul unor consecințe grave asupra relațiilor contractuale, dar și asupra patrimoniului intimatei. Faptul că în mod repetat s-a dovedit că recurentul nu își controlează salariații din subordine și nu sancționează neîndeplinirea sau întârzierile în îndeplinirea sarcinilor de către aceștia demonstrează o atitudine culpabilă perseverentă, ce ar putea avea consecințe și pe planul organizării interne a angajatorului, punând în pericol autoritatea ierarhică și eficiența activității.

În concluzie, Curtea constată că aplicarea sancțiunii cu reducerea salariului de bază cu un procent de 10% pe două luni respectă criteriile de individualizare prevăzute de art.250 Codul muncii, criticile recurentului fiind nefondate.

Pentru considerentele arătate, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea constată că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat.

Având în vedere dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, culpa procesuală aparținând recurentului față de soluția pronunțată, Curtea va respinge și pretențiile acestuia cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant D. R. Ș., împotriva sentinței civile nr.9526/14.10.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă .” SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 martie 2015.

Președinte,Judecător, Judecător,

S. G. I. M. C. D. A. T.

Grefier,

M. Colindeață

Red: M.C.

Tehnored.M.C./S.Ș.

2 ex./ 7.04.2015

Jud.fond: C. A.

← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2480/2015....  Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Despăgubire. Decizia nr. 1011/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI