Obligaţie de a face. Decizia nr. 493/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 493/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 471/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7809/2014)
DECIZIE Nr. 493/2015
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. F.
Judecător A. D. Ș.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea cererilor de apel formulate de apelantele-pârâte C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "C." SA - SUCURSALA REGIONALA DE CĂI FERATE C. și ., împotriva sentinței civile nr. 920/09.07.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de muncă, Asigurări sociale, C. administrativ fiscal – complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. F., având ca obiect: obligație de a face - acordare grupa de muncă, înscriere mențiuni în carnetul de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelantele-pârâte au solicitat prin cererea de apel judecata în lipsă conform prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, precum și că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate intimatului la data de 11.11.2014, care la data de 17.11.2014 a formulat întâmpinare, formulându-se răspuns la întâmpinarea reclamantei la data de 03.12.2014, respectiv 27.11.2014, după care:
Curtea, față de lipsa părților la strigarea pricinii, în raport de prevederile art. 104 pct. 13 din ROIIJ, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în ordinea listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de-a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.920/ 09 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul L. F., în contradictoriu cu pârâtele CN C. SA - Sucursala Regională C. C. și . –filială CN C. SA București.Au fost obligate pârâtele la acordarea către reclamant a grupei de muncă pentru perioada 09 07 1980/01 04 2001, în procent de 100%. Au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 1003 lei cu titlul de cheltuieli de judecată-onorariu expert tehnic judiciar.A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la efectuare mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
În perioada 09.07._01 reclamantul L. F. a fost angajat al societății pârâte - CN C. SA - Regionala C. C.(prin reorganizarea SN C.), in funcția de electrician EA –ELF și, respectiv, electromecanic IFTE I EA, în grupa a II a de muncă.
Prin HG nr.1283/2004 s-a înființat pârâta . ca filială a Companiei Naționale de Căi Ferate „C.F.R.”-SA, societate care a preluat personalul Companiei.
Examinând condițiile de muncă ale reclamantului, expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză, ce reprezintă o probă de specialitate, menționează că, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, personalul care asigură funcționarea instalațiilor IFTE(instalații fixe de tracțiune electrică) este supus unui complex de factori de îmbolnăvire și accidentare, legați de faptul că: activitatea se desfășoară concomitent cu circulația trenurilor, deseori, pe timp de noapte în cazuri de deranjamente sau calamități, instalațiile sunt în permanență sub tensiune electrică, creând pericolul de electrocutare, activitatea este supusă permanent factorilor de mediu (temperaturi ridicate, ploi abundente, frig, viscol etc).
Raportul de expertiză tehnică menționează și aspectul că, instalațiile din dotarea unităților de cale ferată, pentru semnalizare(SCB),asigurarea comunicațiilor telefonice,telegrafice și radio(TTR),de alimentare cu energie electrică(IFTE) se regăsesc împreună în oricare dintre unitățile de cale ferată din teritoriu, precum și de-a lungul căilor ferate, fiind condiționată funcționarea instalațiilor TTR și SCB de asigurarea de energie electrică prin intermediul instalațiilor IFTE; că tot personalul care lucrează în instalațiile SCB, TTR și IFTE, beneficiază de același spor la salariu de 15% pentru condiții periculoase de muncă, fără a se face diferențiere între personalul care deservește instalațiile respective, deși lucrătorii IFTE nu beneficiază de grupa I de muncă.
În concluziile formulate expertul stabilește că, potrivit punctului 123 Anexa 1 la Ordinul nr.50/1990, care prevede că, se încadrează în grupa I de muncă "Meseriile și funcțiile din unitățile de exploatare a căilor ferate, a căror activitate este legată direct de siguranța circulației": mecanic locomotivă, fochist, operator-programator..., electrician LC, electromecanic TTR, electromecanic, electrician și lăcătuș la reparații locomotive”, activitățile desfășurate de către reclamant se pot încadra în condițiile grupei I-a de muncă, acesta a lucrat în condiții identice cu cele ale personalului încadrat în această grupă de muncă, a beneficiat de aceleași sporuri de salariu prevăzute de Ordinul nr. 125/05.05.1990.
Relevantă în cauză este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ICCJ, prin care s-a statuat ca dispozițiile Ordinului 50/1990 nu au caracter limitativ, iar anexele I si II constituie o enumerare a unor activități ce cuprind mai multe meserii, cu consecința ca acestei reglementări unice, cu efect global, astfel cum a fost dată prin succesivele modificări și precizări aduse ordinului în discuție, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Se învederează, totodată că, angajatorul este cel care veghează la protejarea securității și sănătății în muncă a salariaților și este obligat să acorde salariatului beneficiul grupei superioare de muncă, din moment ce legiuitorul a prevăzut acest drept, tocmai pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau nocive.
Astfel, nu există nicio justificare pentru a lipsi reclamantul de beneficiul încadrării activității sale în grupa I de muncă, atâta timp cât, acesta lucrează în condiții identice cu cele ale personalului încadrat în această grupă de muncă.
Capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantului a fost respins ca nefondat având în vedere că, Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă a fost abrogat la 01.01.2011, carnetele de muncă fiind eliberate titularilor, astfel că, obligarea la o astfel de măsură nu poate fi adusă la îndeplinire.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal și motivat, pârâtele . –filială CN C. SA București și CN C. SA - Sucursala Regională C. C..
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelanta pârâtă . –filială CN C. SA București a solicitat să fie schimbată în parte sentința apelata, să fie respins capătul de cerere privind obligarea apelantei pârâte de acordare către intimatul - reclamant a grupei de munca pentru perioada 09.07._01, în procent de 100 % si cel privind obligarea apelantei pârâte la plata cheltuielilor de judecata, ca fiind netemeinică și nelegala.
Pe cale de excepție reiterează lipsa calității procesuale pasive pentru următoarele considerente:
Intimatul - reclamant a solicitat constatarea de către instanța a existentei sau inexistentei unui drept, acela de recunoaștere a vechimii sale în grupa I de munca, pentru perioada 09.07_01.
Consideră că instanța de fond a apreciat în mod greșit că cererea intimatului reclamant este admisibila si a obligat ..R" S.A, să-i acorde acestuia grupa I de că aceasta nu s-a aflat în raporturi de munca cu societatea apelantă în perioada respectiva, ci era salariat al CIS CF "C." SA - Sucursala Regionala C. C..
Pe fondul cauzei, precizează că intimatul nu s-a aflat in raporturi de muncă cu societatea apelantă in perioada pentru care a solicitat, acordarea grupei I de munca, ci era salariat al Companiei Naționale de Cai - Ferate "C." SA - SUCURSALA REGIONALA CF C..
. a fost înființată la data de 13 august 2004, potrivit hotărârii guvernului nr. 1283/ 2004, publicata în monitorul oficial nr. 783 din 26 august 2004.
Potrivit art. 5 din H.G. nr. 1283/2004, personalul inițial necesar desfășurării activității societății a fost preluat de la Companie (CN CF „C." SA), in funcție de competența profesională și de disciplina in activitate, conform legislației in vigoare.
Atunci când s-au preluat carnetele de munca de la CN CF „C." SA societatea apelantă nu a făcut altceva decât să respecte legea si notările pe care CN CF „C." SA le-a efectuat, cu privire la activitățile desfășurate de fiecare salariat.
Așadar, consideră ca ., înființată la data de 13.08,2004, nu poate acorda grupa I de munca in conformitate cu prevederile Ord. nr. 50/1990, pentru ca susnumitul nu a avut raporturi de munca cu apelanta, nefiind angajatul acesteia.
Ordinul nr. 50/1990 publicat in Monitorul Oficial nr.38 din 20.03.1990 prevede in art.6 condițiile pe care trebuie sa Ie îndeplinească o persoana pentru a fi încadrata in grupa I de munca ; nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare.
De asemenea, se precizează ca "încadrarea in grupa I de munca se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele din unități ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete in care își desfășoară activitatea persoanele respective".
De asemenea, instanța de fond a obligat apelanta sa achite intimatului reclamant cheltuieli de judecata, in temeiul art. 453 Cod Procedura Civila. Reglementarea din articolul 453 Cod Procedura Civila privește culpa procesuala a apelantei, astfel, consideră ca nefiind in culpa procesuala deoarece nu avea obligația încadrării in grupa I intimatului - reclamant.
Mai mult, având in vedere faptul că in cauza au fost doua pârâte, instanța de fond nu a dispus modul in care fiecare pârâtă trebuie sa achite aceste cheltuieli, respectiv in mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu poziția fiecăreia dintre pârâte in proces, ori cu natura raportului juridic existent., potrivii: dispozițiilor articolului 455 Cod Procedura Civila.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelanta pârâtă C. Națională de Căi Ferate „C." S.A București - Sucursala Regionala de Căi Ferate C., solicită să fie admis apelul, să fie modificată sentința, în sensul respingerii in totalitate a acțiunii formulate, pentru urmatoarele motive:
In conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990 al M.M.P.S., si C.N.P.M. emis in baza Decretului Lege nr. 68/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii completat cu avizele date ulterior, intimatul reclamant nu poate fi încadrat in grupa a I a de munca.
Încadrarea in grupa alde munca a fost făcuta cu respectarea întocmai a procedurii prevăzute de Ordinul 50/1990 al M.M.P.S., M.S. si C.N.P.M., de către conducerea societății împreuna cu sindicatele ținând seama de nivelul noxelor de la locul de munca si a timpului efectiv lucrat in aceste condiții.
In anexele 1 si 2 ale Ordinului nr. 50/1990 si Ordinului 125/1990 sunt nominalizate expres locurile de munca incluse in cele doua grupe, funcția reclamantului nefiind nominalizata in grupa a I de munca.
Art. 210 Anexa 2 la care face referire se aplica pentru „Meseriile si funcțiile care concura la siguranța circulației din unitățile de exploatare a căilor ferate."
Reglementându-se in mod strict si riguros modalitatea de nominalizare a persoanelor care se încadrează in grupele a I si a II a de munca, respectiv doar de conducerea unității împreuna cu sindicatul, apreciază ca instanțele judecătorești nu au competenta de a efectua asemenea nominalizări.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant L. F. a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.Precizează că expertiza a confirmat faptul ca activitatea desfășurata de intimat in aceasta perioada se încadrează in proporție de 100% in grupa I a de munca.
Analizând apelurile declarate, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele
În perioada 09.07._01 reclamantul L. F. a fost angajat al societății pârâte - CN C. SA - Regionala C. C.(prin reorganizarea SN C.), in funcția de electrician EA –ELF și, respectiv, electromecanic IFTE I EA, fiind încadrat de angajator în grupa a II a de muncă.
Prin HG nr.1283/2004 s-a înființat pârâta . ca filială a Companiei Naționale de Căi Ferate „C.F.R.”-SA, societate care a preluat personalul Companiei. În prezent intimatul-reclamant este angajat al acestei societăți.
Prin urmare, în calitate de angajator din prezent al intimatului-reclamant și de continuator al personalității societății la care acesta a fost angajat in perioada de referință, pârâta . ca filială a Companiei Naționale de Căi Ferate „C.F.R.”-SA are calitate procesuală pasivă in cauza de față . Deci excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de apelanta . in fața tribunalului și reiterată in apel, a fost in mod întemeiat respinsă de către instanța de fond .
In ceea ce privește fondul pricinii, respectiv constatarea faptului că in perioada 09.07._01 activitatea intimatului-reclamant trebuia încadrată in grupa I de muncă, nu in grupa a II-a cum a dispus angajatorul, Curtea reține următoarele elemente esențiale:
Actele normative care reglementează modalitatea și condițiile de încadrare in grupe de muncă, pentru perioada profesională anterioară datei de 01 04 2001 sunt Ordinul nr. 50/1990 al M.M.P.S.( pentru activitatea anterioară datei de 01 03 1990) și Ordinul nr. 125/1990( pentru activitatea ulterioară datei de 01 03 1990).
Ordinul nr. 50/1990 publicat in Monitorul Oficial nr.38 din 20.03.1990 prevede in art.6 condițiile pe care trebuie sa Ie îndeplinească o persoana pentru a fi încadrata in grupa I de munca ; nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare.
De asemenea, se precizează ca "încadrarea in grupa I de munca se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele din unități ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete in care își desfășoară activitatea persoanele respective".
Ordinul nr. 125/1990 face trimitere la Ordinul nr. 50/1990 in ceea ce privește procedura de nominalizare in grupe de muncă.
Prin urmare încadrarea in grupa I de muncă este condiționată, pe de o parte de nominalizarea făcută de unitatea angajatoare, iar pe de altă parte de desfășurarea efectivă de către angajat a unei activități prevăzută in anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990, respectiv in anexa nr. 1 la Ordinul nr. 125/1990.
În ceea ce îl privește pe intimatul-reclamant L. F., Curtea constată că activitatea de electrician EA –ELF și, respectiv, cea de electromecanic IFTE I EA, prestate in perioada de referință, nu se regăsesc in anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990, respectiv in anexa nr. 1 la Ordinul nr. 125/1990.
Prin urmare, chiar dacă s-ar aprecia că instanța de judecată poate suplini lipsa demersurilor angajatorului de nominalizare in grupe de muncă, nu există temei de a se încadra activitatea intimatului-reclamant in grupa I, pentru că nu este cuprinsă in lista profesiilor prevăzute de actele normative mai sus menționate, ca făcând parte din grupa I de muncă.
Soluția tribunalului de admitere a acțiunii se întemeiază pe concluziile raportului de expertiză întocmit in cauză si pe aserțiunea potrivit cu care desfășurarea unor activități in condiții grele similare celor din anexele nr. 1 la Ordinele nr. 50/1990 si nr. 125/1990, determină incadrarea respectivei activități in grupa I de muncă .
. nr. 258/20.09.2004 a ICCJ s-a statuat ca dispozițiile Ordinului 50/1990 nu au caracter limitativ, iar anexele I si II constituie o enumerare a unor activități ce cuprind mai multe meserii, cu consecința ca acestei reglementări unice, cu efect global, astfel cum a fost dată prin succesivele modificări și precizări aduse ordinului în discuție, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Curtea subliniază insă că, pentru a se putea extinde efectele anexei nr. 1 la alte activități este necesar a exista probe in sensul desfășurării in concret de către angajat a unei activități de aceeași natură cu cele nominalizate expres in Ordin, in sensul art. 6 din Ordin, respectiv in raport cu condițiile concrete de desfășurare a activițătii:nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare.
Raportul de expertiză efectuat la cererea instanței de fond a fost intocmit in anul 2014 și cuprinde generalități cu privire la funcțiile ocupate de intimat, respectiv activitățile personalului ce deservește siguranță circulației pe căile ferate, condițiile potențiale de desfășurare a muncii ( în acelasi timp cu circulația trenurilor, posibil in timpul nopții ) . Expertul concluzionează in sensul că activitatea intimatului poate fi încadrată in grupa I, in raport cu dificultățile concrete de desfăsurare a acțivității, prin similitudine cu alte activități din aceeași categorie(personal ce deservește siguranță circulației pe căile ferate) care sunt incadrate in grupa I de muncă.
Curtea subliniază in primul rând că raportul de expertiză nu putea să redea condițiile concrete in care a prestat muncă intimatul-reclamant in perioada 1980-2001, in raport cu data la care a fost intocmit-2014 si cu caracterul general al continutul acestuia.
In anexele 1 si 2 la ordinele nr. 50/1990 si nr. 125/1990 sunt nominalizate distinct ,ca fiind încadrate in grupa I sau II de muncă ,diferite activități care privesc desfășurarea in siguranță a circulației pe căile ferate, diferența dintre acestea făcând-o condițiile in care este munca desfășurată in concret si gradul de pericol la care este supus angajatul. Diferențierea, atâta timp cât a fost făcută prin act normativ, nu poate fi întâmplătoare . Prin urmare nu orice activitate de asigurare a desfăsurării circulației pe căile ferate se incadrează automat in grupa I .
In raport cu aceste argumente Curtea constată că doar angajatorul putea aprecia in concret încadrarea activității intimatului in grupa I sau II de muncă, la momentul 1990 iar un raport de expertiză întocmit post factum, in anul 2014, nu poate constitui temei de modificare a acestei încadrări .
Faptul că intimatul a beneficiat de spor de periculozitate de 15%, ca si personalul incardat in grupa I, nu schimbă soluția. Sporul de 15% a fost acordat ca un beneficiu pentru persoanele care iși desfăsoară activitatea in condiții periculoase, indiferent de incadrarea in grupa I sau II, căci in mod evident si activitățile încadrate in grupa a II-a ( cum este si cea prestată de intimat) presupune un anumit grad de risc. Diferențierea de încadrare in grupe nu se face doar in temeiul gradului de periculozitate al activității prestate, ci in funcție de mai mulți factori, definiți de art. 6 din Ordinul mr. 50/1990. Îndeplinirea condiției de periculozitate a activități nu poate constitui in sine temei de acordare a grupei I de muncă, in lipsa întrunirii celorlaltor condiții .
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va admite apelurile, va schimba în tot sentința apelată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de apelantele-pârâte C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "C." SA - SUCURSALA REGIONALA DE CĂI FERATE C., identificată cu cod fiscal_ înregistrată la ORC sub nr. J_, C._, cu sediul în C., ., Jud. D. și ., cu sediul în București, .. 38, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/2004, C._, cont bancar RO95BPOS_ROL1, împotriva sentinței civile nr. 920/09.07.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de muncă, Asigurări sociale, C. administrativ fiscal – complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. F., identificat cu CNP:_, domiciliat în Roșiorii de Vede, ., ., jud. Teleorman.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2015.
Președinte, A. F. | Judecător, A. D. Ș. | |
Grefier, Ș. T. |
Red. ADȘ/04 martie 2015
Ș.T./D.A.M./ 24 Februarie 2015/5ex.
Jud. fond: V. V.
| ← Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 1684/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
