Acţiune în constatare. Decizia nr. 2477/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2477/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 1019/98/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1795/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.2477/2015
Ședința publică de la 22 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A. C.
Judecător D. G. E.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanta-pârâtă S.C. E. DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A. împotriva sentinței civile nr.234F din data de 16.02.2015 pronunțate de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. S. E. DOBROGEA S.A. C. și intimatul-reclamant E. I., cauza având ca obiect acțiune în constatare grupă de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, înainte de stabilirea primului termen de judecată, în faza procedurii prealabile, au fost comunicate motivele de apel intimatei, iar aceasta a formulat și depus întâmpinare, la data de 08.04.2015.
Având în vedere că părțile au lipsit la termenul de astăzi, dar au solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.234F din data de 16.02.2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 05.03.2015 dată în Camera de Consiliu, a fost admisă cererea formulată de reclamantul E. I., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. Distribuție Dobrogea S.A. C., s-a constatat că activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100% din timpul efectiv lucrat, pentru perioada 20.05._01 și a fost obligată pârâta să emită în favoarea reclamantului o adeverință care să aibă în vedere perioada de timp lucrată de acesta în grupa I de muncă, respectiv de la 20.05._01, precum și la plata sumei de 1300 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că din carnetul de muncă al reclamantului depus la dosarul cauzei a rezultata faptul că anterior datei de 01.04.2001 a fost salariatul pârâtei lucrând în calitate de electrician, electrician principal, electrician principal specialist, în perioada 20.05._05, la stațiile LEA, LES, servicii PRAM, în cadrul acestei societăți care, de-a lungul acestei perioade a fost supusă mai multor etape de reorganizare, inițial din IRE-SDEE Ialomița, în IEIRIEDEET Slobozia, FRE Slobozia, RENEL-DGTDEE-FRE Slobozia, Conel . Slobozia, . Slobozia, . DOBROGEA-SDFE Slobozia, . SA C..
În analiza materialului probator solicitat de către reclamant, tribunalul a încuviințat proba cu înscrisuri și martori pe care le va corobora cu opiniile exprimate de expertul judiciar care a efectuat expertiza tehnică de specialitate, lucrare depusă la prezenta cauză filele 241-256.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate având drept obiective stabilirea pentru reclamant, dacă acesta se încadrează în grupa I de muncă respectiv a II-a, potrivit condițiilor concrete de muncă și specifice fiecărui punct de lucru, în raport de actele depuse la dosarul cauzei; detalierea condițiilor de muncă ale acestuia, atât prin perceperea la fața locului a activității desfășurate de acesta în punctele de lucru, cât și în funcție de actele de la dosar.
Expertul desemnat de instanță, specialist în domeniul protecției muncii, a apreciat că în activitatea lui, reclamantul a fost supus unui cumul de factori de risc datorați echipamentelor de muncă (risc electric, mecanic, termic, chimic), mediului de muncă (temperaturi ridicate/scăzute, curenți de aer, umiditate, intemperii, iluminat insuficient, pulberi, gaze toxice, risc biologic), dar și factori de risc legați de sarcina de muncă care determină suprasolicitare fizică (poziții de lucru deficitare, în spații înguste, gestualitate profesională solicitând sistemul musculo-scheletic la manipularea echipamentelor de muncă, a diverselor dispozitive și scule) și suprasolicitarea psihică (executarea de lucrări în scurt timp, luarea unor decizii în scurt timp, în condițiile desfășurării activității sub incidența decretelor 400/1981 și 208/1985).
Expertul a evidențiat factorii de risc specifici instalațiilor electrice în general și anume: instalațiile sunt deosebit de complexe iar cunoașterea lor presupune un grad ridicat de pregătire, profesionalism și suprasolicitare psihică în realizarea cu promptitudine a sarcinilor de muncă; instalațiile se află în permanență sub tensiune și ca urmare există pericolul electrocutării; majoritatea instalațiilor sunt montate la înălțime, unde există pericolul căderii în gol și accidentarea gravă; elementele electromagnetice creează un câmp electric intens care prin interacțiune cu influențele și fenomenele atmosferice, în condiții meteo nefavorabile, favorizează apariția de descărcări electrice și ca urmare, se produc numeroase explozii urmate și de incendii, ale echipamentelor, cu un mare grad de pericol pentru personal; instalațiile funcționează în permanență pe baza câmpului electromagnetic deosebit de puternic și ca urmare radiațiile neionizante, care nu se pot sesiza cu organele de simț, acționează în permanență asupra personalului, existând riscul unor afecțiuni deosebit de grave; există riscul apariției accidentale a tensiunii în zona de lucru, din multiple cauze și ca urmare sunt necesare multe măsuri de protecție; există riscul electrocutării prin atingere directă a elementelor aflate sub tensiune; există riscul electrocutării prin atingere indirectă a elementelor metalice care în mod normal nu sunt sub tensiune dar pot fi puse sub tensiune prin defectarea izolației; există riscul electrocutării prin tensiune de pas, în cazul căderii unor conductoare la pământ.
Toate acestea determină expunerea personalului la suprasolicitare psihică și fizică acesta fiind nevoit să fie deosebit de atent: pentru a nu intra în zona de influență electrică a instalațiilor învecinate rămase sub tensiune unde ar putea fi electrocutat mortal; pentru utilizarea corectă a echipamentului electroizolant de protecție (căscă, centura de siguranță, ochelari, mănuși, cizme etc.) și a dispozitivelor de protecție (scurtcircuitoare, patavane, scule etc.) pentru prevenirea accidentării în cazul unor defecțiuni accidentale ale echipamentelor; pentru lucrul la înălțime, ceea ce impune efort fizic mare la urcarea și coborârea de pe stâlp; la efectuarea unor operații dificile cu ritm impus de unele cerințe de urgențe; la efectuarea unei operații fără pauze sau întreruperi sau cu pauze insuficiente; la realizarea sarcinii de muncă cu corpul într-o poziție instabilă; în condițiile realizării sarcinii de muncă cu torsiunea trunchiului sau în alte poziții vicioase.
Folosirea mâinilor sau a corpului pe post de presă pentru susținerea obiectelor în timpul efectuării sarcinii de muncă precum și transportul pe distanțe lungi a maselor, mai ales pe teren accidentat sunt cauze evidente ale unei posibile suprasolicitări fizice.
A reținut expertul că sarcina de muncă a reclamantului a determinat evident o suprasolicitare psihică și prin responsabilitatea sporită privind funcționarea instalațiilor în foc continuu, în baza Decretului nr. 400/1981, care prevedea: La art.1 se face referire la activitatea din "... unitățile cu regim de funcționare continuu sau cu grad ridicat de pericol în exploatare din ramurile energiei electrice..." La art.2 se face referire la "... răspunderea directă a muncitorilor indiferent de funcție,... de supravegherea, verificarea, exploatarea, întreținerea și repararea instalațiilor... pentru prevenirea... oricăror avarii, explozii, incendii sau alte incidente tehnice". La art.18 se stabilea că faptele precum "... nesupravegherea, neverificarea, părăsirea locului de muncă etc.” constituie infracțiuni. Același efect l-a avut și desfășurarea activității sub incidența Decretului nr. 208/1985, în perioada anterioară anului 1990.
Expertul a identificat factori de risc specifici fiecărui domeniu de activitate în care a lucrat reclamantul.
În acest sens, printre factorii de risc specifici mediului de muncă la stații LEA a reținut că activitatea sistemului energetic se desfășoară continuu, ziua și noaptea, indiferent de anotimp, forma de relief sau condiții meteorologice, instalațiile sunt distribuite în teren cu forme de relief din cele mai variate, trebuie să funcționeze neîntrerupt și la parametri prevăzuți și nu se poate concepe întreruperea alimentării cu energie a consumatorilor nici în condiții de calamități naturale.
Realizarea sarcinilor de muncă de către reclamant s-a desfășurat permanent în aceste condiții dificile de microclimat nefavorabil în sensul că: instalațiile primare sunt amplasate în aer liber și ca urmare, personalul ce le întreține sau exploatează este supus în permanență condițiilor meteo nefavorabile; se lucrează pe timp de iarnă, cu temperaturi extrem de coborâte; se lucrează pe timp de vară, cu temperaturi extrem de ridicate; se lucrează iarna în condiții de curenți de aer puternici, sau pe timp de viscol, vânt, intemperii etc.; se lucrează în condiții de umiditate ridicată iama sau pe timp de ploaie; intervenția la instalații se face imediat, chiar și pe timp de zăpadă abundentă, inundații, alunecări de teren etc.; suprasolicitarea fizică prin lucrul permanent la înălțime, efortul fizic mare sau foarte mare la urcarea pe stâlp cu echipamentul, materialele și sculele necesare, deplasări obositoare în teren accidentat și relief variabil; poziții incomode și instabile (într-un picior sau cu corpul torsionat); stresul profesional creat de riscul căderii de la înălțime sau de producere a accidentelor prin electrocutare din cauza unor avarii pe liniile vecine sub tensiune; expunerea la noxa CEM în timpul lucrului la o linie, în timp ce linia vecină (pe același stâlp) se află sub tensiune; expunerea la noxe chimice prin efectuarea vopsitoriilor și la siliconizarea izolatoarelor; accesul deosebit de dificil la liniile care traversează forme de relief accidentat (peste ape, prin păduri, pe dealuri sau chiar peste munți . specifice (praf, pulberi, ciment,) produse în stațiile și pe liniile aeriene din zona zonelor industriale.
În legătură cu factori de risc specifici activității la LES, expertul arată că în această activitate reclamantul a fost expus permanent și riscurilor specifice activității la LES, a căror acțiune se cumulează ca efect asupra organismului, determinate de: suprasolicitare prin efortul fizic mare sau foarte mare pentru efectuarea săpăturilor (deseori la peste 3 m adâncime) în teren greu (betoane, asfalt, drumuri, umpluturi, mlaștină, etc.); deplasări obositoare în teren accidentat și relief variabil cu echipamentul, sculele și materialele necesare; lucrul permanent în aer liber, expus la climat nefavorabil (temperaturi extreme, umiditate ridicată, curenți de aer puternici); poziții incomode și instabile cu corpul ghemuit în săpătură; expunere la noxe chimice și petroliere în timpul utilizării lămpii de benzină și materialelor de lipit; stresul profesional creat de riscul de producere a accidentelor prin electrocutare din cauza identificării greșite a cablurilor sau a unor avarii în celulele vecine sub tensiune; expunerea la noxa CEM în timpul lucrului în postul trafo aflat sub tensiune.
Referitor la factori de risc specifici activității de mentenanță, expertul menționează că pentru toate categoriile de instalații se execută lucrări de control și diagnoză care au scopul de a depista unele deficiențe și pentru a programa volumul și natura lucrărilor planificate, astfel:
- Lucrări de întreținere curentă - IC, care cuprind lucrări și operații executate periodic de remediere a unor deficiențe la stâlpii liniilor, înlocuirea unor izolatoare sau conductoare deteriorate, completarea cu uleiuri, ungerea unor angrenaje, strângerea unor conexiuni etc., pentru menținerea în stare tehnică corespunzătoare și prevenirea avariilor.
- Lucrări de revizie tehnică - RT, care cuprind operații executate periodic pentru verificarea, curățirea, eliminarea unor defecțiuni, măsurători profilactice, înlocuirea unor elemente sau subansambluri defecte. Lucrările de revizie sunt precedate de un control al liniei pentru a se stabili volumul și natura lucrărilor.
- Lucrări de reparații curente - RC, care cuprind lucrări și operații executate periodic prin care se remediază toate defecțiunile apărute în perioada exploatării, în scopul asigurării continuității în funcționare până la următoarea reparație. Cu ocazia reparațiilor curente se stabilesc lucrările care trebuie executate la reparația capitală. Cu această ocazie se înlocuiesc piesele uzate ca urmare a suprasolicitărilor sau chiar subansamble care nu mai corespund prescripțiilor tehnice.
Intervenții accidentale - IA, care cuprind lucrări pentru eliminarea avariilor și a efectelor produse de fenomene deosebite - cutremure, alunecări de teren, incendii, explozii, furtuni etc, sau furturi de elemente metalice de către răufăcători.
Verificarea premergătoare punerii sub tensiune a noilor consumatori sau a noilor echipamentelor electrice, rezolvarea deranjamentelor sau avariilor.
Unele, lucrări se pot executa fără scoaterea de sub tensiune, dacă nu este necesară . influență periculoasă a instalațiilor și constau din: control planificat, degajarea de vegetația abundentă, completarea cu pământ în jurul fundațiilor, repararea căciulilor la fundații, verificarea, revizuirea și repararea instalațiilor de legare la pământ, verificarea verticalității stâlpilor și a stării coronamentului, verificarea săgeții conductoarelor, remedierea defecțiunilor la stâlpi, executarea de șanțuri pentru scurgerea apelor pluviale, curățire de rugină, decapare, grunduire, vopsitorie etc.
Alte lucrări nu se pot executa decât cu întreruperea tensiunii (retragerea liniei sau instalațiilor din exploatare) și se realizează la partea activă a instalației și constau din verificare, curățire, tratarea siliconică a izolației, reparare sau înlocuire elemente defecte, efectuarea de probe funcționale etc. Ponderea lucrărilor o constituie: înlăturarea obiectelor căzute pe conductoare, verificarea vizuală de pe stâlpi a stării izolatoarelor și înlocuirea celor defecte, verificarea vizuală de pe stâlp a stării stâlpilor la partea superioară, a consolelor și vârfarelor, matisarea (înnădirea) conductorului activ, corectarea poziției antivibratoarelor sau înlocuirea lor, verificarea elementelor de susținere și întindere, verificarea stării și poziției balizelor etc.
Printre factori de risc specifici personalului de furnizare a energiei electrice expertul a identificat: poziții incomode de muncă, oboseală, suprasolicitare fizică sau psihică, conștientizarea riscului de producere a unor accidente, scurtcircuite, etc.; . cu scule, în zona de influență periculoasă a instalației aflate sub tensiune; neverificarea mijloacelor de protecție electroizolante (indicator de tensiune, indicator de corespondență a fazelor, prăjini electroizolante) și a mijloacelor individuale de protecție electroizolante (cizme și mănuși electroizolante de înaltă tensiune; nerespectarea ordinii de aplicare a tuturor măsurilor tehnice pentru realizarea zonei de lucru sau acceptarea de omisiuni și/sau erori la echipamente: bare colectoare, căi de curent, contacte, întrerupătoare separatoare, protecții, transformatoare de măsură, semnalizări.
Menționează expertul că activitatea se desfășoară atât în incinte cât și în aer liber, în condiții variabile de temperatură, umiditate, curenți de aer, uneori în prezența unor pulberi pneumoconiogene, animale și insecte periculoase.
Reține expertul că evaluarea nivelului de risc în astfel de activități a evidențiat ca factori de risc specifici mijloacelor de producție și mediului de muncă: factori de risc mecanic: lovire de către mijloacele de transport auto, cădere de scule, materiale, contact al epidermei cu suprafețe tăioase, înțepătoare, lovire la .; factori de risc termic: temperatură ridicată/coborâtă a unor elemente de instalații (siguranțe fuzibile, suprafețe metalice atinse în timpul activității, flame datorită arcului electric la montarea contorului și siguranțelor); factori de risc electric, ce pot duce la electrocutare prin: atingere directă (de exemplu la lucrul sub tensiune), atingere indirectă sau apariția tensiunii de pas (la apariția accidentală a tensiunii pe elementele de carcasare, la apariția unor defecte în instalațiile electrice).
Mediul de muncă se caracterizează prin: temperaturi ridicate/coborâte, funcție de anotimp, curenți de aer, nivel redus de iluminare, pulberi pneumoconiogene specifice activității unor consumatori (de exemplu mori), microorganisme, animale și insecte periculoase.
În privința factorilor de risc specifici activității de verificări PRAM expertul concluzionează că reclamantul care a lucrat în activitatea de verificări și măsurători PRAM a fost expus permanent riscurilor specifice activității PRAM, a căror acțiune se cumulează ca efect asupra organismului, determinate de expunerea permanentă la microclimatul nefavorabil la care este expus personalul de exploatare, efectuarea lucrărilor în imediata vecinătate a instalațiilor aflate sub tensiune, pericolul exploziilor aparatajului electric, expunerea la noxe chimice, zgomot și vibrații.
Pentru determinarea factorilor de risc specifici activității de dispecer, expertul realizează o analiză a conținutului și naturii sarcinii de muncă reținând că activitatea dispecerului implică două tipuri diferite de funcții (funcția de supraveghere și cea de comandă și control operativ), identificând drept factori care pot determina/favoriza un efort neuropsihic crescut în activitatea de dispecerat următoarele situații: necesitatea mobilizării rapide a capacității de adaptare la situațiile de suprasolicitare neuropsihică, care pot apărea brusc pe fondul unor situații de suprasolicitare, în condițiile unei responsabilități crescute; dificultatea și complexitatea unor operații; exigențele mentale specifice; regimul pauzelor; constrângerile temporale; precizia, corectitudinea și rapiditatea cerute în realizarea operațiilor de lucru; efortul organismului de permanentă adaptare a bioritmurilor individuale la modificările regimului de lucru în condițiile muncii în schimburi; situații de supraîncărcare; situații de oboseală; responsabilitate crescută.
În privința factorilor de risc specifici activității personalului tehnic se reține că acest personal (șef secție, șef birou, inginer, subinginer, tehnician, etc.) este expus la aceiași factori de risc la care sunt expuși electricienii, în sensul că, trebuie să își îndeplinească sarcinile de muncă de organizare, îndrumare și control direct în instalațiile aflate sub tensiune. Astfel, personalul tehnic este supus stresului determinat de organizarea, coordonarea și responsabilitatea activității salariaților din subordine privind calitatea lucrărilor, realizarea siguranței sistemului energetic și respectarea normelor de securitatea muncii.
Pentru a ajunge la aceste concluzii, expertul a avut în vedere legislația aflată în vigoare în perioada de referință, precum și studii de specialitate și anume lucrarea „Studiu privind încadrarea în locuri de muncă cu condiții deosebite pentru unele meserii din cadrul S.C. Electrica S.A.", efectuată de Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Muncii București (2000) în care se arată că:
- Electricienii sunt supuși unor factori de risc cuantificabili (ce se pot măsura) și care au o pondere de cca. 40% din totalul factorilor de risc și care nu respectă limitele prevăzute de NGPM/1996;
- Electricienii sunt supuși și unor factori de risc necuantificabili, având o pondere de cca. 60% din totalul factorilor de risc, astfel: factorii direcți: risc de electrocutare, efort fizic mărit, poziții de lucru forțate sau vicioase, risc de lovire, risc de cădere de la înălțime, lucru în condiții de mediu nefavorabile; factorii indirecți: solicitare neuropsihică, suprasolicitare fizică, etc;
- Locurile de muncă analizate sunt caracterizate de: complexitatea sarcinii de muncă și a factorilor de risc precum și de încărcarea suplimentară a timpului de lucru datorată sarcinii de muncă.
Menționează expertul că rezultatele acestei cercetării s-au concretizat în fundamentarea unor analize pentru: electricieni întreținere LEA 110 kV și MT + JT; electricieni deranjamente și întreținere stații, PA - PT; electricieni dispecerat și exploatare stații; electricieni întreținere L. 110 kV și MT + JT; electricieni verificări și măsurători profilactice PRAM.
Întrucât în Anexa 1 a Ordinului 50/1990 cu completările ulterioare nu există o specificare explicită pentru activitățile din Sistemul Energetic Național, așa cum există, de exemplu, pentru activitățile din Sistemul de exploatare și transport feroviar (siguranța în funcționarea celui din urmă sistem este asigurată, nemijlocit, de funcționarea corespunzătoare a primului), expertul a procedat la analiza similitudinilor evidente între activitățile menționate în anexa 1 la Ordinul 50/1990 și condițiile în care și-au desfășurat activitatea profesională reclamanții.
În acest sens, a reținut că instalațiile sunt deservite de către personal cu aceeași meserie - electrician; instalațiile prezintă aceiași factori de risc specifici instalațiilor electrice; asigurarea funcționării instalațiilor electrice din sistemul național are același grad de dificultate ca și siguranța circulației feroviare sau a altor beneficiari; reclamanții au efectuat aceleași categorii de lucrări cu foc continuu, ca multe alte categorii profesionale, evidențiate și în Decretul 400/1981; reclamanții au fost supravegheați și controlați (în temeiul Decretului 208/1985), de către personal militar; reclamanții sunt expuși la aceiași factori de risc de microclimat nefavorabil: lucru în aer liber, indiferent de anotimp, de intervenții la avarii ziua sau noaptea, iarnă sau vară, pe munte, pe viscol, furtună, calamități naturale.
Ca atare, concluzionează expertul, deoarece analiza condițiilor de muncă ale reclamanților a evidențiat situații generatoare de deteriorări ale capacității de muncă și ținând cont de scopul apariției Decretului - Lege nr.68/1990 (cel care a generat Ordinul 50/1990 cu completările ulterioare) de "înlăturarea de inechități în vederea pensionării" singura modalitate de abordare este aceea a asimilării (prin similitudinea riscurilor existente și prin consecințele acestor riscuri) cu activități și domenii specificate explicit în anexele.. Ordinului 50/1990 cu completările ulterioare.
Referitor la acest aspect, expertul menționează că asimilarea are în vedere: atribuțiile de serviciu realizate efectiv în instalații; condițiile impuse instalațiilor (prin reglementări și condiții tehnice) și competențele impuse lucrătorilor (profesionale, fizice, medicale și psihice); condițiile de lucru la care au fost expuși lucrătorii (riscurile profesionale, de mediu de muncă, ergonomice); normele riguroase de protecția muncii ce trebuiau respectate; faptul că asigurarea funcționării instalațiilor electrice din Sistemul Energetic Național are același grad de dificultate ca și siguranța circulației feroviare.
În urma acestui studiu, expertul a ajuns la concluzia că aceste activități sunt cele prevăzute la poz. 123 din Anexa 1 a Ordinului nr. 50/1990 cu completările ulterioare, asimilarea propusă având următoarele argumente: siguranța în funcționarea Sistemului Energetic, siguranță asigurată și de funcționarea permanentă, la parametrii calitativi și cantitativi solicitați, a instalațiilor și echipamentelor de distribuție și furnizare a energiei electrice ale S.C. Electrica S.A., are o importanță strategică pentru economia națională cel puțin egală cu siguranța circulației pe sistemul de exploatare și transport feroviar; condițiile de muncă și implicit riscurile la care se expun lucrătorii având meserii și funcții similare (electrician, maistru - de la poz. 123) sunt la rândul lor similare din punct de vedere al efectului asupra stării de sănătate și capacității de muncă; desfășurarea activității, în ambele cazuri, sub imperiul prevederilor Decretelor nr. 400/1981 și nr. 208/1985 au determinat, tot în ambele cazuri, aceeași suprasolicitare psihică determinată de responsabilități și consecințe.
Așadar, activitățile reclamantului precizate mai sus, sunt încadrabile în grupa I de muncă.
Apreciind asupra probelor administrate în cauză, tribunalul, însușindu-și opinia expertului, bazată pe date și raționamente precise, privește întemeiată cerere reclamantului pentru următoarele argumente:
Existența condițiilor de lucru grele, periculoase, cu risc deosebit de accidente și boli profesionale, constatată de către expert, rezultă și din cuprinsul contractului individual de muncă al reclamantului în care sunt înserate clauze privind acordarea sporului la salariu pentru lucrul în condiții grele sau periculoase.
În ceea ce privește posibilitatea extinderii condițiilor de muncă și încadrării acestora în grupa I de muncă, deși nu se încadrează în unul dintre punctele prevăzute de Ordinul nr. 50/1990, tribunalul a reținut că Ordinul 50/1990 nu nominalizează activitățile sau locurile de munca ci numai funcțiile/meseriile personalului încadrat și, pentru o corectă încadrare într-o grupă sau alta de muncă, se impune examinarea activităților concrete desfășurate de salariat și a condițiilor de lucru. De altfel, posibilitatea extinderii acestor activități rezultă din dispozițiile art.3 alin.2 din ordin, precum și din nota de fundamentare la H.G. nr.1223/1990, esențial fiind ca această extindere să aibă la bază, așa cum s-a arătat, analiza condițiilor de muncă, acesta fiind de altfel și motivul pentru care s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să determine în mod concret condițiile în care și-au desfășurat activitatea reclamanții.
Așadar, apărarea referitoare la caracterul limitativ al ordinului este neîntemeiată, deoarece principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci încadrarea se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în acest climat nefavorabil.
Prin urmare nici susținerea pârâtei că expertiza efectuată în cauză încalcă art.5 din Ordinul nr. 50/1990 întrucât nu au fost efectuate determinări de noxe de către organele Ministerului Sănătății nu poate fi reținută, deoarece această condiționare de buletinele de determinare a noxelor nu era obligatorie pentru perioada 18.03._89 (art.14 din ordin) și nu este posibilă nici pentru perioade trecute. Într-adevăr, perioadele solicitate de reclamanți sunt anterioare anului 2001, iar determinarea de noxe pentru aceste perioade este imposibilă, expertiza efectuată în cauză identificând însă mediul de lucru, condițiile grele în care și-au desfășurat activitatea petenții, riscurile la care au fost supuși, condițiile de microclimat nefavorabil, atât prin perceperea efectivă a instalațiilor electrice, a atribuțiunilor de serviciu ale petenților, echipamentului din dotare, felul muncii desfășurate de fiecare în parte, cât și din analiza studiilor efectuate, așa cum s-a arătat anterior, de către Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Muncii București.
Totodată nu trebuie omise dispozițiile art.171-187 din Codul muncii (art.175-182 forma republicată) potrivit cărora angajatorul veghează la protejarea securității și sănătății salariaților, or pârâta nu a dovedit cu nici un înscris că eventualele măsuri de securitate luate sunt de natură să înlăture posibilitatea încadrării în grupele I sau a II-a de muncă.
În speță, concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză sunt categorice și nu au fost combătute de către pârâtă printr-o probă de aceeași valoare.
Toate aceste se coroborează pe deplin și cu probatoriul administrat în cauză, respectiv depoziția martorilor D. I. și I. D., colegi de serviciu cu reclamantul cărora li s-a recunoscut grupa I de muncă, societatea emițându-le înscrisuri în acest sens, în condițiile în care au prestat același fel de activitate ca și reclamantul.
Instanța, analizând coroborat probatoriul administrat a dispus, în baza prevederilor din Anexa nr.1 a Ordinului nr. 50/1990, a constatat că activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100% din timpul efectiv lucrat, pentru perioada 20.05._01.
Potrivit art.34 alin 5 din Codul muncii: ”La solicitarea salariatului angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.”
Totodată art.40 alin.2 lit.h din același act normativ prevede:” Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;”.
Coroborând întreg materialul probator și având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate, tribunalul a apreciat ca întemeiat și capătul de cerere privind eliberarea unei adeverințe care să cuprindă încadrarea în grupa I de muncă pentru perioada lucrată de reclamantă, potrivit celor reținute anterior.
În temeiul dispozițiilor art.453 alin. 1 C.pr.civ., în raport de soluția dispusă în cauză și de faptul că reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată, instanța a admis cererea acesteia și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată prima instanță - onorariu avocat și onorariu de expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, pârâta S.C. E. Distribuție Dobrogea S.A. C..
În motivarea apelului, apelanta a susținut că sentința atacată este lipsită de temei legai și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită.
Din analiza documentelor care atestă perioada lucrată de reclamant, acesta a fost salariatul societății și a societăților pentru care S.C. E. Distribuție Dobrogea S.A. este succesor în drepturi și obligații de Ia data de 20.05.1982 până la data de 31.05.2005 când contractul individual de muncă a încetat prin acordul părților în baza art.55 lit.b din Codul muncii.
De la data angajării și pana la data de 31.05.2005, reclamantul a avut funcția de electrician în zona Slobozia, activitatea desfășurată în această perioadă nefiind una cu caracter de risc sau dificultate mărita așa cum în mod eronat susține reclamantul în acțiunea pendinte, acesta desfășurând activitatea de electrician în cadrul Unității Operative Medie Tensiune - Joasă Tensiune Slobozia.
Pentru perioada lucrată contractele de munca încheiate în funcție de modurile de reorganizare ale societății, au stabilit condiții normale de muncă și încadrare pentru pensionare în grupa III, condiții cu care reclamantul a fost de acord în momentul semnării contractelor individuale de munca anexate la dosarul cauzei.
În ceea ce privește activitatea electricienilor, încadrarea acestora în categoriile sus menționate erau prevăzute de contractele individuale de munca valabile la data angajării acestora în cad tul societății, până la . Legii energiei electrice nr.318/2003 conform căreia autorizarea urmă a fi făcuta conform unui Regulament aprobat de Președintele Autorității naționale de Reglementare în domeniul Energiei electrice ANRE.
Astfel, reclamantul a fost autorizat pentru a lucra în instalații de medie tensiune, respectiv în instalații cu tensiune nominală maximă de 20 kv, desfășurând activitatea în cadrul S.C. E. Distribuție Dobrogea S.A. - societate al cărui obiect principal de activitate este distribuția energiei electrice prin intermediul rețelelor de medie și joasă tensiune, pe care le deține.
În mod neîntemeiat, pentru a se pronunța în favoarea reclamantului, instanța de fond a avut în vedere prevederile Ordinului nr.50/1990 (anexele I și II), și ale H.G. nr.1223/1990, Carnetul de munca depus de reclamant la dosarul cauzei, precum și expertiza efectuată în cauză, instanța însușindu-și în totalitate opinia expertului și preluând efectiv toate argumentele acestuia. Solicită să se constate că prevederile legale invocate sunt greșit aplicate, fata de situația de fapt expusă în antecedența, astfel, deși instanța de fond reține prevederile Ordinului nr. 50/1990 anexele l și K în care sunt prevăzute locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele de munca l și II, respectiv: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de Întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute de anexele I și II, în mod greșit considera că reclamantul se încadrează în aceste categorii de personal, admițând acțiunea acestuia.
Deși în apărarea formulată, societatea a precizat în mod clar faptul că în cadrul societății nu a fost emis nici un act administrativ prin care să se nominalizeze persoanele încadrate în grupele I și II de muncă, activitatea desfășurata de reclamant în perioada 01,06._92 ca electrician nu s-a încadrat în grupa I de muncă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, instanța de fond reține în mod greșit ca încadrarea în grapele superioare de muncă se putea face și pe baza existenței condițiilor de munca deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în acest climat nefavorabil fără a avea în vedere ea societățile sânt cele care fac aceste încadrări în baza unor acte administrative, (conform art.6 din Ordinul nr.50/1990).
În mod eronat instanța de fond analizează aceste condiții de muncă numai prin prisma afirmațiilor neîntemeiate ale expertului, fără a ține cont de caracterul contractului individual de muncă în care partite stabilesc condițiile în care urmează a fi desfășurata activitatea de către salariat și în general fără a avea în vedere alte probatorii existente la dosarul cauzei, asupra cărora nu și exprimat punctul de vedere nici în ceea ce privește înlăturarea acestora nici în ce măsura sunt coroborate cu expertiza efectuata în cauză.
Precizează că în conformitate cu prevederile Ordinului nr.50/1990 (ordin abrogat la data de 30.03.2001), pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și lI de muncă în vederea pensionarii, respectiv art.6, "Nominalizarea persoanelor cure se încadrează în grapele I și II de muncă se face de către conducerea imitaților împreuna cu sindicalele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie. iradiere sau infectare etc.)." Nominalizarea persoanelor se făcea în funcție de criteriile reglementate în anexa 1 și anexă 2 din actul normativ menționat, astfel că în lipsa unei astfel de încadrări, pentru reclamant nu au fost făcute nominalizări privind încadrarea în grupa I de muncă și de asemenea activitatea de electrician nu se încadrează în niciuna din categoriile enumerate de dispozițiile legale prevăzute în anexele Ordinului nr.50/1990 ori în cele ale Ordinului nr.125/1990.
În acest sens, dispozițiile art.6 din Ordinul nr.50/1990, incidente în cauza prevăd ca: nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I și n de muncă se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasă etc.) "
Potrivii textului sus citat, competență în stabilirea persoanelor care pot beneficia de grupă I sau II de munca revine exclusiv angajatorului și sindicatului din unitatea respectivă.
Raportat la condițiile concrete de muncă, activitatea desfășurata de reclamant nu se încadrează în niciuna din activitățile precizate de anexa 1 sau 2 din Ordinul nr. 50/1990.
Aceste prevederi trebuie interpretate coroborat cu prevederile art.8 din Ordinul nr.50/1990 ce instituie dreptul exclusiv al angajatorului și sindicatului de a nominaliza în condițiile legii, salariații care își desfășoară activitatea în condițiile deosebite, întrucât aceștia cunosc condițiile concrete în care salariații își desfășoară activitatea.
Cu referire expresă ia perioada în care și-a desfășurat activitatea reclamantul din anul 1986 și până în anul 2001 (când acesta solicita încadrarea în grupa I de muncă), pct.13 din Ordinul nr. 50/1990 face următoarea precizare: " perioada lucrată după amil 1985 până în prezent (respectiv 5 martie 1990) și în continuare, se încadrează în grupele I și II de muncă în conformitate cu prevederile prezentului ordin care înlocuiește Ordinele nr.59/1969, nr.150/1976 și nr.210/1977 ale Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății care își încetează aplicabilitatea".
Funcția deținuta de reclamant, aceea, de electrician, nu se regăsește în categoria locurilor de munca încadrate în grupa I sau II din anexele Ordinului nr.50/1990,
Solicită a se avea în vedere faptul că Ordinul nr. 50/1990 în forma publicată în Monitorul oficial până ia data abrogării are două anexe (anexa I cu 75 de puncte pentru grupa I de muncă și anexă 2 cu 130 de puncte pentru grupa II de muncă).
Astfel, conform art.3 alin.1 din acest act normativ, beneficiază de încadrarea în cele două grupe, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate (din punct de vedere al funcției îndeplinite), respectiv muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, dar și alte categorii de personal care lucrează efectiv l locurile de muncă și activitățile prevăzute de cele două anexe. Aliniatul 2 al art.3 prevede beneficiul acelorași drepturi în favoarea personalului muncitor din construcții montaj sau din alte activități care realizează berari de extindere, modernizare sau reparație ale capacităților de producție și care desfășoară activități în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă.
Sintetizând se reține că corecta aplicare a legii presupune observarea, faptului că în anexele Ordinului nr.50/1990 care reprezintă actul Normativ cadru în materie, nu figurează locul de muncă al reclamantului.
D. urmare, conform art.84 din Constituția din 1965, instrucțiunile și ordinele emise de miniștri și conducătorii celorlalte organe centrale ale administrației de stat, pe bază și în vederea executării legilor și Hotărârilor consiliului de Miniștri, se publică în Monitorul Oficial al României.
Condiția de publicare a actelor normative a fost menținută și în Constituțiile următoare ale României din 1991 și 2003, neîndeplinirea condiției de publicare a unui act normativ în Monitorul Oficial nu poate avea altă consecința decât aceea a necunoașterii legii într-un anumit sens, precum și inopozabilității fata de subiecții de drept, în alt sens.
Prin urmare, dacă în perioada ulterioară emiterii Ordinului nr.50/1990 angajatorii au realizat demersuri pentru evaluarea unor locuri de muncă și au obținut avizele necesare de la Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, pe baza determinărilor de noxe» fiind emis un Ordin în favoarea unei categorii profesionale și completate anexele la Ordinul nr. 50/1990, acesta ar fi trebuit republicat în forma consolidată, pentru a putea fi aplicabil. În lipsa acestei republicări, singura variantă a Ordinului nr.50/1990 care poate produce efecte, este varianta publicată în Monitorul Oficial, la care s-a referit mai sus,
Este adevărat că încadrarea în grupele de muncă a activității desfășurate anterior datei de 01.04.2001 este posibilă și legală chiar și după abrogarea Ordinului nr.50/1990, aceasta activitate a rămas, din punct de vedere temporal, sub sfera de reglementare a acestui act normativ, regulile aici instituite urmând însă, a fi aplicate de fiecare dată când angajatorul evaluează o muncă prestată anterior datei de 01.04.2001 în condițiile descrise de Ordinul nr.50/1990 și anexele sale. Pe de alta parte, încadrarea în grupele superioare de muncă prin asimilare sau extindere este posibila după abrogarea Ordinului nr.50/1990 în aceeași măsura în care era posibilă și în perioada de activitate a acestui act normativ. Condiția este ea angajatorul să constate existența în concret a condițiilor deosebite de muncă în care își desfășoară activitatea salariații săi. În acest caz, situația în care Ordinul nr. 50/1990 ar cuprinde activitatea și funcția ocupată de reclamant, societatea nu a avut cum să demareze procedurile instituite de acest act normativ.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul E. I. a solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, publicat în M. Of. nr. 38 din 20 martie 1990, „beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă.”
Prevederile art. 5-7 din același act normativ sunt în sensul că:
5. Existenta condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii functionau normal.
Buletinele de determinare prin expertizare, care se eliberau pentru locurile cu condiții grele sau periculoase de muncă, nu mai sunt necesare.
6. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
7. Încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru. (alin. 1)
14. Pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1975 încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul lucrat, așa cum a fost stabilit prin Precizările Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății nr._/1969, fără a se condiționa de existenta buletinelor de determinare a noxelor.
Pentru perioada lucrată între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I și II de muncă, de asemenea, nu este condiționată de existenta buletinelor de determinare a noxelor.
15. Dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de munca și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
Totodată, ținând seama de prevederile art. 2 și 3 din Decretul-lege nr. 68/1990, unitățile au obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă începând cu 18.03.1969 și până în prezent.
Anexele actului normativ cuprind listele locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale stabilite conform art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990 încadrate în grupa I de muncă (prima anexă) și grupa a II-a de muncă, cea de doua anexă.
În forma inițială, anexa 1 avea 75 de poziții, iar anexa 2 avea 130 de poziții.
Pentru activitatea prestată în sistemul energetic, locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale au fost încadrate în grupa a II-a de muncă, prin Ordinul nr. 125/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990 (nepublicat).
Anexa 1 a Ordinului nr. 125/1990 (grupa I de muncă) avea 44 de poziții, iar anexa 2 (grupa a II-a de muncă) avea 142 de poziții.
La pozițiile 112-115 din anexa 2 sunt înscrise locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupa a II-a de muncă în sistemul energetic, astfel:
„112. Activitatea de exploatare din camerele de comandă din centralele electrice conectate la sistemul energetic național.
113. Electricienii și alt personal din formațiile de revizii și reparații ale LEA de 110 kv și mai mari care lucrează sub tensiune sau la potențial.
114. Personalul de tura din instalațiile de 750 kv care desfășoară activitate la pupitrul de comandă și în restul instalației.
115. Montarea, exploatarea, întreținerea și repararea stâlpilor și a liniilor electrice de înalta tensiune, la înălțimi peste 15 m.”
Într-o formă consolidată a Ordinului nr. 50/1990 și Ordinului nr. 125/1990, cu privire la care se susține că ar corespunde prevederilor Convenției încheiate la data de 16 iunie 1994 între MMPS, FPS și CNS Cartel Alfa, prin care au fost inventariate și sistematizate ordinele care reglementează Grupele I și II de muncă (dintre care unele nu au fost publicate), completate cu toate scrisorile elaborate ulterior în acest domeniu, formă care se aplică de casele de pensii, la pct. 123 și 124 din anexa 1, sunt menționate meseriile și funcțiile din unitățile de exploatare a căilor ferate, a căror activitate este legată de siguranța circulației, precum și meseriile și funcțiile de la căile ferate uzinale, linii industriale și forestiere care sunt direct legate de siguranța circulației (între care, de exemplu, electromecanic SCB, electrician LC etc.), cu mențiunea că personalul prevăzut la pozițiile 123 și 124 beneficiază de încadrare în grupa I de muncă de la data la care a lucrat în meseriile și funcțiile respective.
La pct. 210 al anexei 2 sunt menționate ca fiind încadrate în grupa a II-a de muncă meseriile și funcțiile care concură la siguranța circulației în unitățile de exploatare a căilor ferate (de exemplu, electrician, montator reparat acumulatori de la revizia, întreținerea și repararea locomotivelor).
Ordinul nr. 50/1990 a fost abrogat prin Legea nr. 19/2000 (art. 198).
Ca atare, pentru activitatea prestată în sistemul energetic, locurile de muncă au fost încadrate în grupa a II-a de muncă, prin Ordinul nr. 125/1990, la punctele 112,113,114 și 115 din anexa 2.
Acestea au următorul cuprins: „112. Activitatea de exploatare din camerele de comandă din centralele electrice conectate la sistemul energetic național. 113. Electricienii si alt personal din formațiile de revizii si reparații ale LEA de 110 kv si mai mari care lucrează sub tensiune sau la potențial. 114. Personalul de tură din instalațiile de 750 kv care desfasoara activitate la pupitrul de comanda si in restul instalației. 115. Montarea, exploatarea, întreținerea si repararea stâlpilor si a liniilor electrice de înalta tensiune, la inaltimi peste 15 m”.
Ca atare, funcțiile de electrician nu au fost cuprinse în anexa nr. 1 a Ordinului nr. 50/1990, anexa care se refera strict la locurile de munca care sunt încadrate la grupa I de muncă, ci in grupa a II-a de munca, in baza Ordinului nr. 125/1990, la punctele 112,113,114 și 115 din anexa 2.
Faptul ca, in realitate, de la caz la caz, s-a omis in fapt o astfel de încadrare, pentru anumiți salariați, nu prezintă relevanta cu privire la problema de drept pusa in discuție, respectiv distincția de încadrare pe grupe de muncă între categorii de salariați a fost efectuată direct de către emitent prin actul normativ indicat, care deroga de la Ordinul nr. 50/1990, întrucât specialia generalibus derogant.
Faptul că petitul cererii de chemare în judecată nu face referire la funcție/meserie, ci la activitatea concreta desfășurata de reclamant, iar cererea trebuia analizata prin prisma dispozițiilor din Codul de procedură civilă, raportat la dispozițiile art.3 alin.2 din Ordinul nr. 50/1990, care permite o asimilare a activității desfășurate de o persoana cu alta activitate deja prevăzuta in ordin in grupe superioare de munca, daca sunt îndeplinite si celelalte condiții impuse de art. 3, 6, 7 si 9, nici acesta nu se poate susține.
Reclamantul a solicitat obligarea angajatorului la acordarea unor drepturi care nu sunt prevăzute în favoarea sa în actul normativ ce reglementează condițiile de acordare a acestuia, încadrarea reclamantului în grupe de muncă efectuată de pârâtă fiind conformă cu normele legale aplicabile la data implementării reglementării.
Acesta, având activitatea prestată în sistemul energetic, nu s-a încadrat în prevederile art.3 alin.2 din Ordinul nr. 50/1990, care aveau in vedere categoriile de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute la anexele nr.1 și 2.
Nici incidenta H.G. nr. 1223/1990 privind încadrarea în grupa a II-a de munca, în vederea pensionarii, a unor locuri de munca sau activități din construcții-montaj nu se poate retine, întrucât Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionarii nu a fost emis in baza acestei hotărâri de guvern, iar sfera de reglementare este diferita.
Faptul ca Ordinul nr. 50/1990 nu conține o enumerare limitativă a activităților care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, iar posibilitatea extinderii acestor activități rezultă din art. 3 alin. (2) din ordin, respectiv din Nota de fundamentare a H.G. nr. 1223/1990, esențial fiind ca această extindere să se realizeze în funcție de condițiile concrete de muncă nu poate duce la o alta concluzie in cauza, unde încadrarea s-a efectuat in baza Ordinului nr. 125/1990, punctele 112,113,114 și 115 din anexa 2, ce reglementa activitatea prestată în sistemul energetic.
Nu se poate retine nici ca reclamantul intimat avea o speranta legitima de a obtine recunoasterea grupei de munca, prin prisma jurisprudentei constante a instantelor judecatoresti interne, iar ca in situatia contrara s-ar incalca articolul 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Începând cu cauza B. c. României (hotărârea din decembrie 2007), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a relevat inexistența unei jurisprudențe unitare, inițial la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar ulterior în ce privește hotărâri judecătorești pronunțate de instanțe teritoriale diferite asupra aceluiași gen de speță sau chiar de completuri diferite ale aceleiași instanțe (cauza D. c. României; cauza G. c. României, din data de 08.01.2009; cauza O. c. României, din data de 13.11.2008; cauza Poppov c. României, din data de 13.11.2008; cauza R. c. României, din data de 13.11.2008; cauza Z. c. României, din data de 04.11.2008; cauza A. R. c. României, din data de 04.11.2008; cauza I. A. V. c. României, din data de 04.11.2008; cauza V. c. României, din data de 04.11.2008; cauza M. c. României, din data de 04.11.2008; cauza Z. c. României, din data de 23.09.2008; cauza Tehleanu c. României, din data de 16.09.2008; cauza Țară L. c. României, din data de 08.07.2008).
Puterea legislativă este responsabila pentru lipsa mecanismelor procedurale adecvate necesare asigurării unei practici judiciare unitare, dar nici nu se pot crea drepturi, având ca temei soluții jurisprudențiale care ignora principii constituționale fundamentale.
In plus, precedentul judiciar nu reprezintă un izvor de drept in sistemul romanesc, lucru valabil si pentru decizia nr.258/2004 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv deciziile curților de apel prin care s-au admis astfel de cereri, care produc efecte numai inter partes litigantes.
Cu privire la decizia nr.87/1999 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a apreciat că nu are incidență în cauză, deoarece a vizat o situație diferită de cea a reclamantului care solicită obligarea angajatorului la acordarea unor drepturi care nu sunt prevăzute în favoarea lor în actul normativ ce reglementează condițiile de acordarea a acestuia, prin asimilare cu funcțiile prevăzute în grupa I de muncă, pentru alte domenii de activitate sau cu alte persoane care lucrează în același domeniu de activitate și au câștigat acest drept în fața altor instanțe, în considerentele deciziei arătându-se că, apare discriminatorie recunoașterea beneficiului drepturilor respective doar în favoarea persoanelor care sunt încă în activitate la locuri de muncă sau în activități caracterizate prin condiții deosebite, nu și în favoarea celor care anterior au lucrat în aceleași condiții, dar înainte de . Decretului-lege nr.68/1990, au încetat raporturile lor de muncă, prin pensionare sau din alte motive, ori s-au încadrat la locuri de muncă care nu mai au același caracter.
A fost avută în vedere și decizia nr.1325/23.12.2008 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile O.G. nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
D. consecință, în baza art.480 C.pr.civ., Curtea va admite apelul și va schimba, în tot, sentința apelată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea, precum și, fiind subsidiară, cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de reclamant la fond, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. E. DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A., cu sediul în C., ..89 A, jud. C., împotriva sentinței civile nr.234F din data de 16.02.2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. S. E. DOBROGEA S.A. C., cu sediul în C., ..77, jud. C. și intimatul-reclamant E. I., cu domiciliul ales la C.. Avocat Z. C. S., Slobozia, . 16, ., jud. Ialomița.
Schimbă, în tot, sentința apelată, în sensul că:
Respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Respinge cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de reclamant la fond, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2015.
Președinte, D. A. C. | Judecător, D. G. E. | |
Grefier, I. R. M. |
Red.: D.A.C.
Dact.: A.C./5ex.
13.07.2015
Jud. fond: A. G. M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2480/2015.... → |
|---|
