Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2480/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2480/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 2204/93/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1887/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2480/2015
Ședința publică de la 22 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A. C.
Judecător D. G. E.
Grefier I. R. M.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelanta FUNDAȚIA R.-ELENĂ C. ORTODOXĂ I.L.C. împotriva sentinței nr.133 din data de 14.01.2015 pronunțate de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. Ș. și L. T. PARTICULAR O.-M. DIN BUCUREȘTI, cauza având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta Fundația R.-Elenă C. Ortodoxă I.L. C., prin avocat G. D. C., ce depune împuternicire avocațială ._/2015, și intimata B. Ș., prin avocat Ș. F., ce depune împuternicire avocațială ._/2015, lipsind intimatul L. T. Particular O.-M. din București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, înainte de stabilirea primului termen de judecată, în faza procedurii prealabile, au fost comunicate motivele de apel intimaților, formulând întâmpinare doar intimata B. Ș., la data de 17.04.2015. La data de 04.05.2015 s-a înregistrat la dosar răspunsul la întâmpinare formulat de apelanta.
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al răspunsului la întâmpinare, avocatului intimatei B. Ș..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea/combaterea apelului.
Apelanta Fundația R.-Elenă C. Ortodoxă I.L. C., prin avocat, solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii, ca neîntemeiate a cererii de chemare în judecată. Instanța de fond a considerat că sancțiunea aplicată a fost prea gravă, fapta săvârșindu-se din culpă, pentru detensionarea atmosferei din clasă. Prin urmare, se pune în discuție criteriul proporționalității, iar gradul de vinovăție reprezintă unul dintre criterii. În ceea ce privește vinovăția, solicită a se avea în vedere că, culpa nu exclude aplicarea sancțiunii celei mai grave, iar pe de altă parte, atunci când angajatorul a reținut că fapta a fost săvârșită cu vinovăție, a avut în vedere că intimata, în calitate de profesor de limba și literatura română, ce trebuia să aibă reprezentarea consecințelor negative ale faptei sale, cel puțin din perspectiva regulamentului intern și, cu toate acestea, nu trebuia să se adreseze elevilor săi în această modalitate licențioasă. Nu este vorba despre un accident izolat, ci o modalitate repetitivă de exprimare, fiind asumată de către intimată, găsindu-i și justificare în libertatea de exprimare din operele literare, deci nu poate fi vorba despre o neglijență, ci de o intenție, sub formă indirectă. Din dosar, nu rezultă pe ce probe si-a baza intimata că prin folosirea limbajului licențios ar fi urmărit detensionarea atmosferei din clasă. Trebuie apreciată proporționalitatea sancțiunii și din perspectiva art.250 din Codul muncii. De fapt, este vorba despre gravitatea consecințelor, având în vedere rolul intimatei, acela de profesor, modelator de comportamente. Trebuie avut în vedere și contextul în care a fost săvârșită fapta și anume în timpul orelor de curs, printr-o adresare directă și autoritară. Nu trebuie permis ca libertatea de exprimare să devină libertinaj, cu efect direct de decredibilizare a instituției de învățământ.
Intimata B. Ș., prin avocat, solicită respingerea apelului, ca nefondat, cu menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală. Susține că această comunicare directă ce a avut loc cu elevii s-a petrecut în cadrul orei de dirigenție. Chiar dacă intimata s-a folosit de ora de dirigenție pentru a folosi cunoștințele în vederea pregătirii examenului de bacalaureat, se cunoaște faptul că elevii nu respectă disciplina într-o sală de clasă, iar profesorii sunt și ei oameni și au limitele lor. Elevul cu pricina este o cunoștință a directorului liceului și a fost instigat să depună acea plângere, fiind vorba despre un elev cu foarte multe absențe. Toate acestea au fost făcute în urma cererii intimatei de a se transfera la un liceu mult mai bine cotat. Plecarea acesteia ar fi pus liceul în dificultate, pentru imposibilitatea de a se mai susține limba română. Cu toate acestea, liceul a ales să rămână fără un profesor de limba română, care a avut rezultate destul de bune, în cadrul unui liceu particular. În ceea ce privește gravitatea consecințelor, aceasta nu a existat, precizând că intimata nu a mai fost niciodată sancționată până la acel moment. Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
În replică, apelanta Fundația R.-Elenă C. Ortodoxă I.L. C., prin avocat, solicită respingerea tuturor apărărilor formulate de intimată ca fiind nepertinente și să se aibă în vedere dezvoltările pe care le-a făcut în acest sens, prin răspunsul la întâmpinare. Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
În temeiul art.394 din Codul de procedură civilă, Curtea închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Civilă, sub nr._, la 03.07.2014, reclamanta B. S. a formulat, in contradictoriu cu paratele Fundatia R.-E. Crestin Ortodoxa I.L. C. si L. T. Particular O.-M., contestatie impotriva deciziei nr. 11/23.05.2014 si a deciziei de concediere disciplinara nr. 15/6.06.2014, solicitand anularea deciziei nr. 11/23.05.2014 prin care s-a dispus suspendarea contractului sau de munca caci nu intruneste conditiile actului juridic civil, avand o cauza ilicita, contrara ordinei publice si moralei; obligarea partelor la plata drepturilor salariale de care a fost lipsita necuvenit incepand cu data de 23.05.2014 si pana la desfacerea contractului de munca; anularea deciziei de concediere disciplinara nr. 15/6.06.2014 avand in vedere ca nu a savarsit fapta ce i-a fost imputata si nu sunt intrunite elementele constitutive ale unei abateri disciplinare; reintegrarea in postul si functia detinute anterior concedierii; obligarea paratilor la plata unei depagubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi ce i s-ar fi cuvenit, de la data concedierii la data reintegrarii efective;în subsidiar, in masura in care se va constata ca a savarsit abaterea disciplinara, solicita inlocuirea sanctiunii aplicate cu una mai blanda, avand aceleasi consecinte in ce priveste redobandirea locului de munca.
Prin sentința civilă nr.133/14.01.2015 Tribunalul Ilfov - Secția Civilă a admis in parte actiunea formulata de reclamanta B. S., in contradictoriu cu parata Fundatia R.-E. Crestin Ortodoxa „I.L.C.”; a anulat in parte decizia de sanctionare disciplinara nr. 15/06.06.2014 in sensul ca inlocuieste sanctiunea concedierii disciplinare cu sanctiunea diminuarii salariului cu 15% pe o perioada de 2 luni; a obligat parata sa reincadreze pe reclamanta in postul si functia detinute anterior concedierii; a obligat parata la plata catre reclamanta a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi ce i s-ar fi cuvenit acesteia, de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective, cu respectarea dispozitiilor hotararii; a respins actiunea in ce priveste capatul de cerere privind anularea Deciziei nr. 11//23.05.2014.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanta a fost salariata paratei Fundatia R.-E. Crestin Ortodoxa “I.L.C.”, in functia de profesor invatamant liceal, in baza contractului individual de munca 2831/VI/U/14.07.2009.
Prin Decizia nr.11/23.05.2014 a fost suspendat contractul de munca al reclamantei in baza art. 52 alin 1 lit. a din Codul muncii pe durata cercetarii disciplinare iar prin Decizia nr. 15/6.06.2014 a fost sancționată reclamanta cu desfacerea disciplinara a contractului de munca.
S-a retinut, in esenta, incalcarea de catre reclamanta, cu vinovatie, a dsipozitiilor art.50 din Regulamentul intern, prevederi conform carora cadrele didactice au obligatia sa foloseasca un limbaj cu tonalitate moderata si un comportament corespunzator in relatiile cu elevii, parintii, cu celelate cadre didactice si personalul scolii.
1. In ce priveste decizia de suspendare a contractului individual de munca tribunalul a reținut in drept dispozitiile art. 52 alin 1 lit. a din Codul muncii, conform carora contractul de munca poate fi suspendat, la initiativa angajatorului, pe durata cercetarii disciplinare.
Nicio alta conditie de fond sau de forma nu este prevazuta de dispozitiile legale incidente pentru valabilitatea acestei decizii si, de altfel, nici reclamanta nu a invocat, in cursul actiunii introductive, vreun viciu de fond sau de forma al acestei decizii.
In aceste conditii, observand ca decizia de suspendare nr. 11/23.05.2014 a fost adoptata ca efect al Hotararii Consiliului Director al paratei nr. 10/7.05.2014, tribunalul a apreciat ca nu exista, in cauza, motive de nulitate ale acesteia, actiunea dovedindu-se ca nefondata sub acest aspect.
2. In ce priveste decizia de sanctionare disciplinara nr. 15/6.06.2014, in drept tribunalul a reținut prevederile art. 251 si 252 din Codul muncii, ale caror dispozitii relevante prevad: „Art. 251 - (1) Sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile; (2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii; (3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile; (4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este. Art. 252. - (1) Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei; (2) Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.”
Analizând decizia de sancționare disciplinara nr. 15/06.06.2014 contestata, prin prisma dispozițiilor legale mai susmenționate, dar si prin prisma criticilor formulate de reclamanta, tribunalul a reținut ca aceasta a fost intocmita cu respectarea dispozițiilor legale.
Astfel, din analiza inscrisurilor aflate la dispozitia sa tribunalul a reținut ca a fost sesizat la 07.05.2014 de catre unul dintre elevii liceului cu privire la folosirea de catre reclamanta, profesoara de limba romana, a unui limbaj pe care elevul l-a apreciat a fi cu tenta sexuală, in vederea cercetării aspectelor aduse la cunoștință, Consiliul Director al paratei a aprobat, prin Hotararea nr. 10/7.05.2014 constituirea unei Comisii de cercetare disciplinara precum si suspendarea contractului de munca al reclamantei in baza art. 52 alin. 1 din Codul muncii.
O hotărâre asemănătoare a fost luata si in sedinta din 23.05.2014 a Consiliului de Administrație al Liceului T. Particular “O. M.”.
Prin Hotararea Consiliului Director al paratei Fundatia R.-E. Crestin Ortodoxa “I.L.C.” (in cele ce urmeaza Fundatia) a fost numita Comisia de cercetare disciplinara, formata din trei membri, toti trei avand functia de profesori.
Prin Nota interna din 26.05.2014 comisia de cercate disciplinara a solicitat Directorului Liceului invitarea reclamantei la cercetare disciplinara in data de 3.06.2014.
Prin Notificarea fara numar si data, comunicata reclamantei prin executor judecatoresc la 27.05.2014 (fila 91-94 dosar) a fost convocata reclamanta la sedinta comisiei de cercetare disciplinara din 03.06.2014, orele 15.00.
Rezulta asadar ca nu se confirma sustinerile reclamantei cu privire la nerespectarea de catre parata a termenului de convocare de minimum 48 de ore.
In egala masură, tribunalul a reținut ca din comisia de cercetare disciplinara au facut parte un numar de 3 profesori, nefiind adusa nicio proba din care sa rezulte ca acestia nu ar fi avut functia didactica cel putin egala cu cea a reclamantei.
Asa stand lucrurile tribunalul a remarcat ca au fost respectate atat dispozitiile art. 251-252 din Codul muncii cat si cele ale art. 280, sectiunea 11 din Legea educației naționale nr. 1/2011.
Tribunalul a reținut de asemenea, ca au fost descrise pe larg in cuprinsul deciziei de sanctionare fapele imputate, prevederile din lege, contractul individual de munca si Regulamentul intern apreciate a fi incalcate, au fost mentionate apararile reclamantei precum si motivele pentru care acestea au fost inlaturate. De asemenea, au fost mentionate si motivele pentru care comisia de cercetare disciplinara a ajuns la concluzia savarsirii faptei cu vinoatie.
Analizand temeinicia deciziei contestate tribunalul a reținut din analiza materialului probator aflat la dispozitia sa, ca atat din cuprinsul notelor explicative date cu ocazia cercetarii disciplinare dar si din cuprinsul cererii introductive de instanta rezulta existenta unei stari tensionate intre parti, legata de nemultumirea reclamantei referitoare la modalitatea de acoperire a normei sale didactice.
Cu toate acestea, din declaratiile anexate dosarului de cercetare disciplinara rezulta ca reclamanta obisnuia sa utilizeze un vocabular cu usoara tenta sexuala in incinta unitatii de invatamant, vocabular pe care reclamanta nu il neaga in mod expres insa arata ca acesta nu este licentios ci se incadreaza in ceea ce se numeste in literatura de specialitate “mistificarea limbajului”, specifica operelor literare.
Tribunalul a apreciat insa ca se impune a fi facuta o distinctie neta intre libertatea de exprimare de care beneficiaza autorii de opere literare in scrierea acestora si liberatatea de exprimare permisa unui cadru didactic la orele de curs.
F. a contesta capacitatea si pregatirea profesionala a reclamantei tribunalul retine totusi ca puterea de intelegere a unor elevi la cursul de zi (chiar majori in clasa a XII-a) trebuie sa fie apreciata prin raportare la varsta si experienta acestora, exprimari care ar putea fi apreciate ca glume de o persoana adulta putand genera o stare de spirit neplacuta unui elev de clasa a XII-a (chiar de 18 ani fiind acesta).
Tribunalul a apreciat ca profesia de dascal impune o atentie suplimentara la tinuta si limbaj, cunoscut fiind ca dascalii sunt chemati sa constituie modele pentru elevii pe care ii indruma.
Imprejurarea ca elevii in discutie frecventau mai rar orele de curs nu este de natura sa conduca la concluzia ca acestia nu ar fi putut fi deranjati de un limbaj ale carui conotatii nu le cunosc si nu le asimileaza pe deplin, in principal din pricina varstei lor
Declaratia martorei S. I. nu este de natura sa contrazica declaratiile date de elevii de clasa a XII-a, avand in vedere si varsta acesteia, care a facut parte dintr-o clasa de seral, in care elevii aveau varsta intre 26-42 ani (asadar si o mai mare putere de intelegere si de a discerne).
In consecinta tribunalul a apreciat ca abaterea disciplinara retinuta in sarcina reclamantei exista si a fost savarsita de aceasta cu vinovatie, avand in vedere atentia sporita ce se cere unui cadru didactic in gestionarea relatiilor profesor-elev.
Cu toate acestea, tribunalul a reținut ca vinovatia reclamantei in savarsirea abaterii disciplinare nu imbraca forma intentiei ci pe cea a culpei, fiind evident ca aceasta nu a urmarit lezarea sentimentelor elevilor ci doar detensionarea atmosferei la clasa.
Asa stand lucrurile si avand in vedere si imprejurarea ca, separat de acest incident, comportamentul reclamantei pe perioada raporturilor de munca cu Fundatia a fost unul corect, ca activitatea acesteia a fost pozitiv apreciata de colegi dar si de conducerea unitatii de invatamant, dar si rezultatele bune obtinute la evaluarea competentelor reclamantei cu ocazia examenelor de grad didactic, tribunalul a apreciat ca sanctiunea aplicata a fost incorect individualizata prin raportare la gravitatea faptei si la criteriile generale de apreciere prevazute de art. 250 din Codul muncii.
Asa stand lucrurile, avand in vedere si dispozitiile art. 248 alin. 2 din Codul muncii, prin raportare la art. 280, Sectiunea 11, pct. 2 din Legea nr. 1/2011 a educatiei nationale tribunalul, admitand in parte actiunea, a anulat in parte decizia de sanctionare disciplinara contestata, in sensul inlocuirii sanctiunii aplicate cu sanctiunea diminuarii salariului cu 15% pe o perioada de doua luni; a obligat in consecinta, parata sa reintegreze pe reclamanta in postul si functia detinute anterior concedierii; a obligat de asemenea, parata, in baza art. 80 alin. 1 din Codul muncii la plata catre reclamanta a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi ce i s-ar fi cuvenit reclamantei, de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva, cu aplicarea sancțiunii prevăzute prin prezenta hotarare.
Tribunalul a apreciat ca nefondata solicitarea reclamantei de obligare a paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate incepand cu data suspendarii contractului de munca, avand in vedere dispozitiile art. 52 alin. 2 rap. la art. 52 alin 1 lit. din Codul muncii a dar si considerentele deja expuse referitoare la existenta abaterii disciplinare retinute in sarcina reclamantei.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel apelanta Fundația R.-Etenă C.-Ortodoxă I. L. C., solicitând admiterea apelului și schimbarea in parte a sentinței atacate, în sensul respingerii in totalitate a acțiunii reclamantei, ca neîntemeiata; a solicitat, de asemenea, plata cheltuielilor de judecata efectuate in apel, criticând sentința civilă apelată, pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
In esența, prima instanța a ajuns la concluzia ca sancțiunea disciplinara aplicata de angajator a fost prea grava, reținând ca salariata a acționat din culpa.
. vinovăție este unul din criteriile de apreciere a proporționalității sancțiunii disciplinare.
De plano, culpa nu exclude aplicarea sancțiunii cele mai grave (desfacerea contractului individual de munca). Criteriile enumerate de art. 250 din Codul muncii funcționează coroborat.
In ceea ce privește vinovăția salariatei B. Ș., angajatorul a apreciat in decizia de concediere ca aceasta ar fi acționat cu vinovăție: „dna. B. Ș., profesor preuniversitar de limba și literatura română, trebuia să aibă reprezentarea consecințelor negative ale utilizării unui limbaj licențios în comunicarea cu elevii săi sau, cei puțin, reprezentarea faptului că procedând astfel încalcă Regulamentul Intern, context în care, în mod nejustificat, a ales să se adreseze elevilor săi într-o manieră indecentă, imorală".
Pentru aceasta a reținut ca modalitatea de exprimare a doamnei profesor de limba si literatura romana, prin folosirea unui limbaj licențios a fost una repetitiva.
Incidentul sesizat de elevul R. A.-C. nu este singular, doamna profesor obișnuind sa folosească acest limbaj, practic făcând parte din personalitatea acesteia autoapreciata „poetica".
In aceste condiții, nu poate fi vorba de o neglijenta (culpa) in săvârșirea abaterii disciplinare sancționate. Intimata-reclamantă, in mod conștient și-a asumat alegerea sa comunice cu elevii săi ., găsind apoi justificare in libertatea de exprimare in operele literare. Acest comportament corespunde cel puțin intenției indirecte (atunci când autorul prevede rezultatul faptelor sale, ii accepta si si-1 asuma, chiar daca nu ii urmărește). Trebuie reținut, așadar, ca intimata-reclamantă nu a încercat in mod singular sa detensioneze atmosfera din clasa, ci comunica cu elevii săi in aceasta maniera.
De altfel, prima instanța nu a arătat pe ce probe și-a bazat concluzia ca reclamanta ar fi urmărit „detensionarea atmosferei din clasa". Apoi, trebuie totuși apreciata proporționalitatea sancțiunii si din perspectiva celorlalte criterii (referite anterior). In primul rând, gravitatea consecințelor, ținând cont ca intimata-reclamanta este un cadru didactic si are ca profesie formarea/modelarea de comportamente. Împrejurările in care a fost săvârșita abaterea disciplinara pledează iarăși pentru aplicarea celei mai grave sancțiuni, având in vedere ca limbajul licențios a fost folosit in timpul orelor de curs, in mod expres, direct, autoritar.
Toate aceste criterii coroborate susțin decizia angajatorului de desfacere a contractului individual de munca ai intimatei-reci aman te ca sancțiune adecvata, necesara si corespunzătoare scopului acesteia (având in vedere finalitatea dispoziției din Reglementul intern încălcată, de a asigura un climat propice actului educațional, de a asigura o atmosfera elevata in cadrul Liceului T. Particular O.-M.). Prin urmare, solicită apelanta să se constate ca angajatorul a respectat principiul proporționalității sancțiunii cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariata B. Ș. si ca, astfel, decizia sa este una temeinica, impunându-se modificarea soluției primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca neîntemeiata.
La data de 17.04.2015, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimata B. Ș., solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea, ca fiind legală și temeinică, a sentinței pronunțate de instanța de fond.
Apelanta a formulat răspuns la întâmpinare în combaterea apărărilor formulate de intimată.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de apel, Curtea constată că apelul este nefondat.
Prima instanță a făcut o aplicare corectă a legii, considerentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate fiind pertinente, astfel că în cele ce urmează vor fi făcute numai anumite precizări, Curtea însușindu-și constatările instanței de fond.
Singurul motiv de apel privește practic pretins eronata redozare a sancțiunii disciplinare efectuată de prima instanță. Această alegație nu poate fi primită. Într-adevăr, vinovăția intimatei reclamante îmbracă forma culpei, imprudenței, neglijenței, autoarea faptei sancționate disciplinar neprevăzând rezultatul socialmente periculos, deși putea si trebuia să-l prevadă, neurmărind lezarea sentimentelor elevilor ci, așa cum a reținut și prima instanță, exclusiv detensionarea atmosferei la clasă, pe care a apreciat-o realizabilă prin utilizarea unei glume neadecvate. Din înscrisurile dosarului și declarațiile martorului S. I. reiese că activitatea intimatei a fost apreciată de conducerea liceului și de colegi, aceasta a obținut rezultate bune la examenele pentru gradul didactic, precum și distincții oferite de organizații profesionale sau religioase.
Potrivit art. 250 din Codul muncii, "Angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele: a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită; b) gradul de vinovăție a salariatului; c) consecințele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a salariatului; e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta." Din punct de vedere subiectiv, al salariatului, disciplina muncii constituie o obligație juridică de sinteză, care înglobează și rezumă totalitatea obligațiilor asumate prin încheierea contractului individual de muncă. Totodată, această obligație este de natură contractuală, deoarece, deși este prevăzută generic în lege, ia naștere în mod concret, în sarcina unei persoane determinate prin încadrarea acesteia în colectivul de muncă al unei unități, ca urmare a încheierii contractului de muncă.
În acest plan, apreciind temeinic cu privire la toate criteriile mai sus indicate, punând în balanță cu atenția suplimentară la ținută si limbaj adecvate, pe care le impune activitatea unui cadru didactic, prima instanță, procedând la înlocuirea sancțiunii, nu a dat altceva sau mai mult decât s-a cerut, ci a restabilit echilibrul între conduita culpabilă a salariatului și sancțiunea disproporționată aplicată de angajator, măsura înlocuirii sancțiunii subsumându-se analizei temeiniciei deciziei de sancționare. Oricum, utilizarea a patru-cinci cuvinte neadecvate într-un context nepotrivit (apel telefonic în timpul cursurilor) face în principiu greu de înțeles și motivat o concediere disciplinară, indiferent de circumstanțele săvârșirii faptei.
În consecință, potrivit celor expuse și în aplicarea art. 480 C.pr.civ., Curtea va respinge apelul declarat de apelanta FUNDAȚIA R.-ELENĂ C. ORTODOXĂ I.L.C., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta FUNDAȚIA R.-ELENĂ C. ORTODOXĂ I.L.C., cu sediul în București, sector 2, .. 10, ., împotriva sentinței nr.133 din data de 14.01.2015 pronunțate de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. Ș., cu domiciliul ales la S.C.P.A. S., B. ȘI ASOCIAȚII, București, ..29, . și L. T. PARTICULAR O.-M. DIN BUCUREȘTI cu sediul în București, sector 1, Calea Griviței nr. 56, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2015.
Președinte, D. A. C. | Judecător, D. G. E. | |
Grefier, I. R. M. |
Red. DAC
Dact: Z.G./5 ex/14.07.2015
Jud.fond. A.M. C.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2477/2015. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 1011/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
