Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1227/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1227/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 3464/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 5359/2013)
Decizia civilă nr. 1227
Ședința publică de la 16 aprilie 2015
Curtea constituită din:
Președinte - A. I. C.
Judecător - D. A. T.
Judecător - L. U.
Grefier - I. L. B.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă . împotriva sentinței civile nr. 6370/17.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu intimatul-reclamant C. S., cauza pe fond având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin încheierea pronunțată la data de 28.02.2014 s-a dispus, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, suspendarea judecării cauzei, iar prin rezoluția din 03.03.2015 s-a dispus repunerea cauzei pe rol, din oficiu, în vederea discutării perimării prezentei cereri de recurs, după care:
Curtea, față de cele ce preced, reține cauza în pronunțare asupra incidentului procedural al perimării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03.02.2012 sub nr._, reclamantul C. S. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești pe care i le datorează pentru munca prestata in perioada 01 august - 03 octombrie 2011 și compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat, conform art. 146 Cod muncii (5 zile conform deciziei de încetare a contractului de munca nr. 128 din data de 03.10.2011), cu cheltuieli de judecata.
Prin sentința civilă nr. 6370/17.06.2013, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul C. S., în contradictoriu cu pârâta .; a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente perioadei 01.08._11, precum și a contravalorii celor 5 zile de concediu de odihnă neefectuat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 18.06.2011 s-a încheiat între părți contractul individual de munca nr. 202/18.06.2011, pe durata nedeterminata, reclamantul fiind încadrat in funcția de „agent securitate”, cu un salariu de baza lunar brut de 804 lei, iar la data de 03.10.2011 a incetat contractul de munca al acestuia conform art. 55 lit. c Codul muncii, după cum rezultă din decizia nr. 128/ 03.10.2011.
In cauza, reclamantul a solicitat plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.08._11 și plata concediului de odihnă neefectuat.
Analizând pretențiile reclamantului, prin prisma probelor administrate și a normelor legale incidente, Tribunalul a apreciat că sunt întemeiate, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 39 alin. 1 lit. a din Codul muncii salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă. Conform art. 159 alin. 1 Codul muncii, salariul reprezinta compensatia muncii depusa de salariat in baza contractului individual de munca, iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, pentru munca prestata in baza contractului individual de munca, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani. Totodata, art. 166 Codul muncii reglementeaza ca salariul se plateste cel putin o data pe luna la data stabilita in contractul individual de munca.
Conform art.168 Codul muncii, plata salariilor se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit.
Avand in vedere imprejurarea ca reclamantul a facut dovada raporturilor de munca cu parata coroborat cu faptul ca parata nu s-a conformat dispozitiilor art. 272 Codul muncii (potrivit carora sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezi in apararea sa pana la prima zi de infatisare) si nu a reusit sa combata sustinerea reclamantului, Tribunalul a apreciat că pârâta îi datorează reclamantului drepturile salariale aferente perioda 01.08._11.
De asemenea, pârâta nu a facut dovada compensării in bani a celor 5 zile de concediu de odihna neefectuat, după cum se menționează în decizia de încetare a contractului de muncă nr. 128/03.10.2011.
Potrivit dispozitiilor art. 146 alin. 4 Codul muncii, compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca.
Parata nu a facut dovada achitarii indemnizatiei aferente concediului de odihna neefectuat de reclamant si nici nu a depus inscrisuri in aparare din care sa rezulte ca reclamantului nu i se cuveneau aceste zile.
In consecinta, avand in vedere probele dosarului si dispozitiile legale invocate, că societatea pârâtă, căreia ii revenea sarcina probei, nu a facut dovada achitarii sumelor justificate de reclamant, Tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale aferente perioadei 01.08._11 și contravaloarea celor 5 zile de concediu de odihnă neefectuat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ., la data de 07.08.2013, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 02.09.2013.
Prin recursul formulat, recurenta-pârâtă solicită modificarea în parte a sentinței recurate și, reținând cauza spre rejudecare, obligarea societății angajatoare la plata către intimat doar a drepturilor salariale cuvenite pentru luna octombrie 2011 precum si pentru cele 5 zile de concediu, în cuantum de 159 lei, pentru următoarele motive:
În fapt, intre părțile în cauză a fost încheiat Contractul individual de munca nr. 202/18.06-2011 pentru o perioada nedeterminata, prin care angajatorul se obliga fata de angajat sa-i plătească un salariu brut in suma de 804 lei, lucru care s-a si intamplat.
Ulterior, la data de 03.10.2011 intimatul si-a dat demisia, încetând raportul contractual dintre societate si angajat. Angajatorul a fost de acord cu demisia intimatului, întrucât acesta din urma, in repetate rânduri, a fost prins consumând băuturi alcoolice in timpul programului.
Angajatorul, fata de împrejurarea de mai sus, a făcut nota de lichidare pentru intimat, insa acesta nu s-a mai prezentat sa-si ridice banii cuveniți pentru luna octombrie 2011, precum si pentru cele 5 zile de concediu, respectiv suma de 159 Iei.
Instanța de fond, . a dispus acordarea de drepturi bănești in perioada 01.08._11 cat privește pe intimatul C. S., atâta timp cat el nu a făcut dovada primirii acestor drepturi salariale.
De asemenea, susține recurenta că intimatul-reclamant face niște simple afirmații prin care arata ca nu a primit drepturile salariale cuvenite in perioada 01.08._11, folosindu-se doar de Contractul individual de munca nr. 202/18.06.2011, precum si Decizia de încetare a contractul de munca nr. 128/03.10.2011.
Față de afirmațiile probate de către intimat doar prin contractul de munca nr. 202/18.06.2011, precum si prin Decizia nr. 128/03.10.2011, învederează recurenta următoarele:
Prin acțiunea formulata la fond s-au solicitat drepturi salariale pretinse si neachitate, înainte de încetarea CIM nr. 202/18.06.2011, deși recurenta si-a îndeplinit toate obligațiile contractuale, ramând sa achite intimatului doar un rest de 159 lei pentru perioada lunii octombrie si pentru cele 5 zile de concediu.
Fiind un litigiu de munca sarcina probei aparținea ., așa încât societatea trebuia sa facă dovada sumelor pretinse, or instanța de fond s-a limitat doar la documentele depuse de intimat.
Intimatul a pretins plata contravalorii zilelor de concediu neefectuate, fără sa depună nicio dovada in acest sens. În dovedirea cuantumului drepturilor salariale instanța a avut in vedere doar afirmația reclamantului ca nu i-au fost achitate drepturile pentru perioada 01.08._11.
Instanța de fond a interpretat in mod greșit legea, oferind mai multe drepturi intimatului decât i s-ar cuveni.
Potrivit prevederilor art. 168 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata sau prin alte documente justificative, care sa demonstreze efectuarea plații către salariatul îndreptățit, sarcina probei revenindu-i angajatorului.
In concluzie, susținerea intimatului in sensul ca drepturile salariale pretinse nu i-au fost plătite nu poate fi primita, întrucât este contrazisa chiar de statele de plata pe care recurenta le va depune la dosar, din care rezulta clar ca acesta a semnat primirea salariilor in perioada iunie-septembrie 2011.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței atacate si reținând cauza spre rejudecare, obligarea societății angajatoare Ia plata către intimat doar a drepturilor salariale cuvenite pentru luna octombrie 2011 precum si pentru cele 5 zile de concediu, in cuantum de 159 lei.
Prin încheierea din data de 28.02.2014 Curtea a dispus suspendarea judecății cauzei în baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă, având în vedere lipsa nejustificată a părților, recurenta nesolicitând judecarea pricinii în lipsă.
La data de 03.03.2015 a fost stabilit, din oficiu, termen de judecată la 16.04.2015 pentru verificarea condițiilor perimării, potrivit dispozițiilor art. 252 alin. 1 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul incidentului procedural al perimării, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă, „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”.
În cauză se constată că de la data suspendării judecății, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, dispusă prin încheierea de la 28.02.2014, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an, din vina părților.
Prin urmare, avându-se în vedere lipsa de stăruință a părților în judecată, în raport de dispozițiile art. 248 și 252 Cod procedură civilă, Curtea urmează a constata perimată cererea de recurs formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimată cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă S.C. I. S. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 6370/ 17.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
A. I. C. D. A. T. L. U.
GREFIER
I. L. B.
Red. Jud. A.I.C.
Tehnored. G.Z./2ex/7.05.2015
Jud.fond: D.C..B.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 1011/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
