Despăgubire. Decizia nr. 1424/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1424/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 912/87/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6005/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 1424
Ședința publică din data de 30.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant S. M. T. M. împotriva sentinței civile nr.782 din data de 11.06.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. N., având ca obiect „despăgubire”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că în prezenta cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere că, în prezenta cauză s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct.2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă, o reține în pronunțare.
CURTEA ,
Constată că prin sentința civilă nr.782 din 11.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale s-au dispus următoarele:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune privind drepturile bănești aferente perioadei 01.01._11, invocată de pârâtă și respinge pretențiile reclamantului aferente acestei perioade constatând prescris dreptul la acțiune.
Respinge în rest, ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul S. M. T. – M. împotriva pârâtei S. N..
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel apelantul S. M. T. M., criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Prin acțiunea depusă de S. M. T. M. împotriva pârâtul D. P., s-a solicitat obligarea acesteia la restituirea unei sume de bani în cuantum de 4803 lei reprezentând drepturi salariate încasate necuvenit pentru perioada 1 ianuarie 2011 - 29 februarie 2012, urmare a deciziei nr.85/10 octombrie 2013 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Teleorman prin care s-a stabilit angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Solicită apelantul să se rețină că în ceea ce privește considerentele care au stat la baza dispozitivului sentinței civile atacate, din expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, din motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, nu s-a reținut nimic referitor la prejudiciul cauzat și constatat de Camera de Conturi a Județului Teleorman.
Recalcularea statelor lunare de plată s-a realizat prin diminuarea proporțională a drepturilor salariale avându-se în vedere pe de o parte eliminarea sporurilor, iar pe de altă parte plecând de la decizia nr.85/2013 a Camerei de Conturi Teleorman, în cazul în care urmare diminuării sporurilor suma a fost insuficientă reparării prejudiciului constatat s-a trecut la măsura diminuării salariilor de bază astfel încât să fie duse la îndeplinire măsurile dispuse prin decizia nr.85/2013 a Camerei de Conturi Teleorman.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința atacată în temeiul dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I C. pr. civ., potrivit cărora „instanța de apel va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță”, precum și ale art. 477 alin. (2) C. pr. civ., în cazul în care „…motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță”, Curtea pentru motivele de fapt și de drept ce se vor arăta, în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., va respinge apelul ca nefondat.
În raport de aceste dispoziții legale, Curtea reține că apelul formulat de către reclamant nu conține motive noi, fiind reluate în cea mai mare măsură motivele de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată și, adăugându-se suplimentar faptul că instanța de fond nu a reținut nimic cu privire la prejudiciul rezultat, instanța de apel va analiza cererea din perspectiva art. 477 alin. (2) C. pr. civ.
În fapt, Curtea reține că prin acțiunea formulată la data de 19.03.2014, reclamantul S. T. M. a chemat în judecată pe pârâta S. N. (personal contractual), pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să restituie suma încasată cu titlu de despăgubiri bănești și nedatorată în cuantum de 4803 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit pentru perioada 01.01._12 urmare a deciziei nr. 85/10.10.2013 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi a Județului Teleorman, prin care a s-a stabilit angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală în raport cu probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale aplicabile, astfel că își însușește întru totul motivele de fapt și de drept ale sentinței pronunțate.
Apelantul-reclamant nu a invocat în apel decât faptul că instanța de fond nu a reținut nimic referitor la prejudiciul cauzat și constatat de Camera de Conturi a Județului Teleorman.
Or, sub acest aspect, critica formulată este nefondată pentru că prin decizia Camerei de Conturi nu s-a reținut ab initio un prejudiciu în sarcina intimatei-pârâte, iar potrivit dispozițiilor Codului muncii, nici măcar angajatorul nu poate reține direct existența unui prejudiciu în sarcina salariatului, ci trebuie să apeleze la o instanță judecătorească, cu atât mai puțin o autoritate publică ce nu are raporturi de muncă cu intimata-salariată.
Prin urmare, legea în nici o împrejurare, chiar atunci când este interpretată și aplicată de către Camera de Conturi nu prevede posibilitatea stabilirii directe a unui prejudiciu în sarcina salariaților.
Însă, în cauza de față decizia nr. 85/_ a acestei instituții publice a stabilit în primul rând existența unui prejudiciu în raport cu organele de conducere ale reclamantului și nu cu intimata.
Invocarea pur și simplu a dispozițiilor art. 256 din Codul muncii nu are nicio legătură cu starea de fapt, pentru că acest text de lege stabilește posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale doar în ipoteza unei plăți nedatorate, efectuată de către angajator salariatului, plată care în cazul de față era datorată, deoarece reprezenta contravaloarea muncii prestate în conformitate cu Codul muncii, și reprezenta salariul ce se cuvenea intimatului și al cărui cuantum fusese stabilit prin lege.
Aplicarea în mod greșit a dispozițiilor legale privind stabilirea și plata salariului nu sunt elemente de natură să atragă răspunderea patrimonială a intimatului (salariat), deoarece nici una dintre condițiile răspunderii patrimoniale nu sunt îndeplinite, iar una dintre cele mai importante condiții ale acestei răspunderi este fapta ilicită, faptă care lipsește în cauza de față, pentru că intimatul nu și-a calculat și plătit singur salariul.
În plus, legiuitorul a prevăzut prin dispozițiile art. 56 alin. (5) din Codul muncii că și persoana al cărei contract de muncă a fost declarat nul are dreptul la remunerarea muncii prestate, prin urmare, cu atât mai mult intimatei din prezenta cauză i se cuvenea plata salariului astfel cum a fost stabilit.
De asemenea, Curtea mai reține că salariul este un element esențial al contractului individual de muncă a cărei modificare unilaterală, ori neexecutare atrage răspunderea angajatorului.
Prin urmare, indiferent ce ar a fi constatat decizia Camerei de Conturi nu are legătură cu intimata, deoarece condițiile răspunderii patrimoniale nu sunt îndeplinite, iar dispozițiile art. 256 din Codul muncii nu sunt aplicabile în lipsa acestora.
În aceste condiții, singura posibilitate legală de recuperare a unor eventuale sume plătite în mod nelegal de către angajator nu au temei legal pentru a fi recuperate de la intimata-salariată, ci acestea pot fi recuperate de la reprezentanții angajatorului, în măsura în care aceștia și-au încălcat atribuțiile de serviciu.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, Curtea în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., urmează să dispună respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant S. M. T. M. – CUI_, cu sediul în municipiul T. M., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr.782 din data de 11.06.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. N. – CNP_, cu domiciliul în T. M., ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, L. H. P. A.
GREFIER,
F. V.
Red: P.A.
Dact: D.A.M.
4ex./20.05.2015
Jud.fond:V. V.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 751/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubire. Decizia nr. 2201/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
