Despăgubire. Decizia nr. 1628/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 1628/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 37948/3/2012

ROMÂNIA

DOSAR NR._ (2336/2015)

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A

CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.1628

Ședința publică de la 18.06.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE- S. G. I.

JUDECĂTOR - M. C.

JUDECĂTOR - A. D. T.

GREFIER - E. D. C.

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul P. F. E. împotriva sentinței civile nr._/21.11.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata B.R.D.-G. SOCIETE GENERALE.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata prin avocat R. E. S., care depune la dosar împuternicire avocațială nr._/2015, emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/27.05.2015, lipsă fiind recurentul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentantul avocat al intimatei arată că nu are alte cereri de formulat, care să conducă la amânarea dezbaterilor.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.

În combaterea motivelor de recurs, reprezentantul avocat al intimatului solicită să se constate că decizia contestată, îndeplinește cerințele dispozițiilor art.252 alin.2 lit.c din Codul muncii și că angajatorul a prezentat motivele ce au stat la baza înlăturării apărărilor formulate de salariat, în timpul cercetării disciplinare.

De asemenea, nici critica cu privire la excepția prescripției dreptului de a aplica o sancțiune disciplinară nu este întemeiată, instanța de fond a reținut în mod corect că faptele acestuia se încadrează în termenul de 6 luni, reglementat de lege, fiind vorba de fapte săvârșite de recurent în perioada februarie –mai 2012.

Criticile cu privire la interpretarea probelor sunt nefondate, instanța a avut în vedere și a luat în considerare la pronunțarea sentinței toate probele administrate iar în ceea ce privește documentele prezentate de salariat în fața instanței, în mod corect a reținut instanța că această împrejurare nu este de natură să formeze convingerea că ar fi existat și la momentul cercetării disciplinare sau la momentul controlului de audit, efectuat.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._/3/2012 contestatorul P. F. E. în contradictoriu cu intimata B. –G. SOCIETATE GENERALE a formulat contestație la decizia de sancționare disciplinara nr.607 din 17.08.2012 - prin care a fost sancționat prin retrogradarea din funcția de sef agenție bancara, asimilata in cadrul B. G. SOCIETE GENERALE cu funcția de responsabil agenție in cadrul Grupului Nord Est - Agenția Vatra Luminoasa, pe o durata de 60 de zile calendaristice, in funcția de referent bancar, funcție asimilata in banca cu funcția de operator primire clienți.

Solicită instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună în baza art.268 alin 1 lit. b Codul muncii admiterea contestației și pe cale de consecința:

-În principal: Anularea deciziei de sancționare disciplinara nr.607 din 17.08.2012 având in vedere ca faptele pentru care a fost sancționat disciplinar sunt prescrise, atât timp cat exista un termen de prescripție de 6 luni calculat de la data săvârșirii faptei, termen in care angajatorul poate dispune aplicarea sancțiunii disciplinare.

-În subsidiar: Anularea parțiala a deciziei de sancționare in sensul înlocuirii sancțiunii disciplinare de retrogradare din funcție cu sancțiunea avertismentului scris, in conformitate cu dispozițiile art.268 alin 1 litera a codul muncii.

Sa se dispună reintegrarea contestatorului in funcția deținuta anterior, acela de responsabil agenție in cadrul Grupului Nord Est- Agenția Vatra Luminoasa.

Obligarea intimatei sa acorde contestatorului o despăgubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate precum si toate celelalte drepturi de care contestatorul ar fi beneficiat, începând cu data de 17.08.2012 si pana la reintegrarea efectiva in funcție.

In baza art.274 C.pr.civ. solicita obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.

Prin sentința civilă nr._ din data de 21.11.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte De Muncă Și Asigurări Sociale în dosarul cu nr._ a fost respinsă acțiunea principala si cererea conexa formulată de contestatorul P. F. E., în contradictoriu cu intimata B. – G. SOCIETE GENERALE, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că: Contestatorul este angajatul societății intimate B. G. SOCIETE GENERALE, în funcția de responsabil agenție in cadrul Grupului Nord Est - Agenția Vatra Luminoasa calendaristice, în baza unui contract individual de muncă pe durata nedeterminata.

Prin decizia de sancționare disciplinara nr.607 din 17.08.2012 contestatorul a fost retrogradat, pe o durata de 60 de zile, din funcția de sef agenție bancara, asimilata in cadrul B. G. SOCIETE GENERALE cu funcția de responsabil agenție in cadrul Grupului Nord Est - Agenția Vatra Luminoasa, in funcția de referent bancar, funcție asimilata in banca intimata cu funcția de operator primire clienți, si acordarea salariului corespunzător funcției pe care s-a dispus retrogradarea.

In motivarea deciziei, s-a reținut că salariatul nu a îndeplinit sarcinile de serviciu sau le-a îndeplinit in mod necorespunzător.

Potrivit art.247 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi, ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.

Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.

În temeiul art. 252 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;

f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.

Din dispozițiile legale menționate, instanța reține ca decizia contestata, concretizând o măsură disciplinară luată de angajator impotriva angajatului, trebuie sa fie deopotrivă legala si temeinica, iar analiza cerințelor de legalitate prevalează celor referitoare la temeinicia deciziei.

În baza probatoriului administrat în cauză, în special a deciziei de sancționare si a actelor care au stat la baza acesteia, instanța constată că decizia contestata cuprinde elementele prevăzute la art.252 al.2 lit.a-f Codul Muncii.

In ceea ce privește termenul în care sancțiunea poate fi contestată, tribunalul retine ca acesta este cel prevăzut de art.268 alin.1 lit.b C.Muncii, respectiv 30 zile de la comunicare.

Astfel, art.221 lit. a Legea nr.62/2011 a dialogului social conține . caracter special in raport de cele generale ale Codului muncii, însa numai cu privire la măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, acest text de lege nefăcând nici o mentiune cu privire la sanctiunile disciplinare, care au rămas in continuare reglementate de norma generala, respectiv Codul Muncii.

Însa, prevederile art.252 alin.2 lit.e) din Codul muncii sanctionează cu nulitatea absoluta necuprinderea in decizie a termenului in care sancțiunea poate fi contestata, iar nu si o eventuala indicare greșita a acestui termen.

In conditiile in care contestatorul nu a suferit nici un prejudiciu prin indicarea de către intimata a unui termen mai favorabil salariatului, nu exista nici un motiv de anulare a actului juridic contestat.

De asemenea, in ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului de a aplica sanctiunea disciplinara pe motiv ca au trecut mai mult de 6 luni de la data savarsirii faptelor, se retine din decizia nr. 607/17.08.2012 ca abaterile disciplinare imputate au fost savarsite in intervalul februarie – mai 2012, deci in interiorul termenului de prescriptie.

Prin Raportul de Misiune Speciala nr. 0561/03.07.2012 conducerea intimatei a luat la cunoștința si despre o . alte fapte ale contestatorului savarsite in perioada 2010-2011, si anume: dezvoltarea unor relații extraprofesionale, contrar obligațiilor deontologice, cu clienții băncii C. E. si . SRL, si efectuarea de către salariat, in anul 2011, a unor operațiuni neautorizate. Nu rezulta însa din decizia de sancționare ca aceste fapte ar fi fost avute in vedere in vreun fel la aplicarea sau la individualizarea sancțiunii disciplinare contestate, pârâta apreciind ca acestea constituie infracțiuni pentru care a si formulat o plângere penala.

Din cuprinsul deciziei nr. 607/17.08.2012 se constata ca au fost mentionate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, precum si motivele pentru care acestea au fost înlăturate (filele 36-38 dosar .

Potrivit art.251 Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.

Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

Instanța a constatat că salariul a fost convocat în condițiile prevăzute imperativ de cod, în vederea efectuării cercetării disciplinare.

Astfel, prin notificarea nr.3214/26.07.2012 intimata a procedat la convocarea contestatorului în vederea desfășurării anchetei disciplinare solicitându-i prezența la data de 3.08.2012 la sediul societății, pentru a da lămuriri în legătură cu abaterile constatate prin Raportul de Misiune Speciala nr. 0561/03.07.2012.

In ceea ce priveste temeinicia măsurii aplicate salariatului, din continutul dispozitiilor art.247 Codul muncii, instanta a reținut că abaterea disciplinara este o fapta savarsita cu vinovăție, iar răspunderea disciplinara este o răspundere subiectiva, motiv pentru care trebuie analizat in cauza daca se regăseste aceasta conditie a răspunderii disciplinare.

Faptele imputate salariatului constau in efectuarea unor operațiuni de deschideri/închidere conturi, operațiuni cu numerar, ordonări la plata, supervizari ale operațiunilor de retragere numerar si plați intrabancare, precum si operațiuni de securitate zilnica, cu incalcarea normelor si procedurilor bancare, in perioada februarie-mai 2012.

Astfel, intimata a dovedit ca reclamantul a validat o . operațiuni de deschidere cont pe numele unor persoane juridice (. - data deschidere cont: 08.05.2012; NRG GEO SRL - data deschidere cont: 24.04.2012; Asociația Sportiva Universitatea Agronomia București - data deschidere cont: 24.05.2012; . - data deschidere cont: 15.05.2012; Vent Consulting Team SRL - data deschidere cont: 24.05.2012; CMI Dr.L. B. - data deschidere cont: 12.04.2012; NKW Energy Consulting Holding SRL - data deschidere cont: 30.05.2012) in lipsa unor documente justificative obligatorii in astfel de situații, cum ar fi: Actul constitutiv al societății, Certificatul de înregistrare la Registrul Comerțului, Certificatul constatator emis de Registrul Comerțului, Acorduri de consultare CRB si CIP.

De asemenea, in perioada 17.05._12 contestatorul a realizat mai multe operațiuni de deschidere/închidere conturi pe numele unor persoane fizice, deși în dosarele acestora nu se regăsesc o parte din documentele justificative si nici consultările/interogările obligatorii in astfel de situații, astfel:

- G. M. C. - lipsa semnătura client pe FIRB de primire CGB; consultare LABO ulterior deschiderii contului (14 zile); lipsa document justificativ al domiciliului (factura)

- B. S., E. A., M. F., lonita M., E. E., N. M. - nu exista cerere de deschidere cont; lipsa mențiune consultare lista LABO pe FIRB/CSP; lipsa document justificativ al domiciliului (factura); nescanat ID Filer

- P. N. L. - nu exista cerere de deschidere cont; lipsa mențiune consultare lista LABO pe FIRB/CSP; lipsa document justificativ al domiciliului (factura); lipsa cerere inchidere de cont semnata de client

- S. V. si V. G. - nu exista cerere de deschidere cont; lipsa mențiune consultare lista LABO pe FIRB/CSP; lipsa document justificativ al domiciliului (factura);

In cadrul convenției pentru plata salariului pe card, încheiata cu ., salariatul a deschis conturi curente pentru 91 de persoane fizice in lipsa unor cereri de deschidere cont sau de emitere card completate si semnate de respectivii clienți si fără efectuarea verificărilor de cunoaștere a clientelei (datele operațiunilor fiind 17.05.2012 și 18.05.2012). Deschiderile de cont s-au efectuat doar in baza unor copii de pe actele de identitate, puse la dispoziția băncii de către administratorul societății .. Cererile multi subscriere prezentate ca formulare care au stat la baza deschiderii celor 91 de conturi au fost listate din Bank insa nu erau semnate.

S-a dovedit, de asemenea, ca reclamantul a inițiat si supervizat in perioada februarie 2012 - mai 2012 operațiuni de retragere numerar si transfer intrabancar, fără sa verifice existenta si conformitatea documentelor justificative, pentru clienții:

- Stravraca I. - retragere numerar 2000 EUR - nu exista specimen de semnătura;

- Indigo Center SRL - 41.000 lei - formularul de retragere tipizat nu este stampilat de către societate, 1.000 lei - nu exista formular tipizat de retragere numerar, 37.000 EUR - nu exista declarația privind beneficiarul real si formularul tipizat de retragere numerar, iar pe formularul din sistem este scris cu creionul „de semnat". Imediat după retragere, suma de 37.000 EUR a fost depusa in contul . SRL fara a avea formularul tipizat de depunere;

- Mihart A. - 4200 lei - semnătura este a dlui Mihart M. deși, conform documentului, suma de bani a fost ridicata de dna Mihart A.;

- Titeica P. D. - 1000 lei - semnătura de pe documentul de retragere nu corespunde cu cea din specimenul de semnătura al titularei de cont si nici cu cea a persoanei imputernicite pe cont

- Mihart M. - 950 EUR - formularul de retragere numerar generat de sistem nu este semnat de către client,

- Mihart A. - 150 lei - Formularul de retragere numerar este completat cu datele dnei Mihart A., insa semnătura este a dlui Mihart M.;

- Mihart A. 4400 lei - formularul de retragere din sistem nu este semnat de către client,

Desi contestatorul avea ca atributii de serviciu efectuarea controalelor de securitate zilnica a operațiunilor de retragere numerar, in perioada februarie-mai 2012 nu a observat faptul ca documentele de retragere numerar din conturile PF nu sunt semnate de clienți.

In perioada aprilie - mai 2012 contestatorul nu a captat in aplicația informatica specimenul de semnătura pentru . și . SRL.

In plus, reclamantul a supervizat operațiuni de retragere numerar si plați intrabancare cu depășirea competentei sale, care era de pana la 50.000 EUR, in perioada martie - aprilie 2012 efectuând urmatoarele operațiuni:

•29.03._ EUR

•13.04.2012- 88.000 EUR

In perioada martie - mai 2012 nu a controlat si semnalat faptul ca salariați din subordine au efectuat sau supervizat operațiuni de retragere numerar si transferuri intrabancare ce depășeau competenta de supervizare de 50.000 EUR:

•19.03.2012-91.000 EUR

•18.04._ lei

•07.05.2012 -57.000 EUR

In ceea ce priveste securitatea zilnica, se retine ca fisele de securitate zilnica pentru perioada martie - mai 2012 au fost create cu întârziere, abia la data de 18.06.2012.

Susținerile contestatorului potrivit cărora la dosarele clienților băncii existau documentele obligatorii deschiderii conturilor sau efectuării operatiunilor bancare nu pot fi reținute întrucât aceste înscrisuri nu au fost identificate cu ocazia verificărilor efectuate de audit si nici prezentate in fata comisiei de cercetare disciplinara. Împrejurarea ca reclamantul a depus la dosarul cauzei o parte din documentele constatate lipsa nu este de natura sa formeze convingerea instantei ca acestea ar fi existat si la momentul efectuării operațiunilor bancare. In plus, este greu de conceput cum a intrat contestatorul in posesia acestor înscrisuri, in conditiile in care i s-au suspendat raporturile de munca cu intimata si, ca atare, nu mai avea acces la documentele din sucursala.

Faptele savarsite de contestator incalca prevederile art.20 (2) din Contractul Colectiv de Munca 2012, art.13, 15 si 16 din Directiva N9D2 - Regulamentul Intern al B. - G. Societe Generale S.A, Directiva N9D1 - Codul de Deontologie al B., Instrucțiunea N1116 - Supraveghere permanenta, Directiva N3D1 - Programul B. de cunoaștere a clientelei, prevenirea spălării banilor si combaterea utilizării Băncii in scopul finanțării actelor de terorism, Procedura N4I39P22 - Supervizarea operațiunilor de retragere numerar si plați intrabancare, Instrucțiunea N4178 - Relație comerciala Banca/Client (persoanei fizice), Instrucțiunea N4I39 - Operațiuni ghișeu si Procedurile de lucru aferente (N4I39P7, N4I39P22), Procedura N4I39P7 - Depunere/Retragere numerar in conturile clienților, Instrucțiunea N4I54 - Convenții alimentare salarii, Procedura N4I54P1 - Convenția Beneficii.

De asemenea, s-a făcut dovada vinovatiei salariatului in conditiile in care, potrivit fisei postului si regulamentului intern, contestatorul avea atributii de control si supervizare cu privire la operatiunile amintite.

In temeiul art.250 Codul muncii, angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele: împrejurările în care fapta a fost săvârșită; gradul de vinovăție a salariatului; consecințele abaterii disciplinare; comportarea generală în serviciu a salariatului; eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

In cauza s-a făcut dovada faptelor pentru care a fost sanctionat reclamantul. De asemenea, având in vedere multitudinea abaterilor constatate si perioada mare de timp pe care acestea se întind, s-a apreciat că intimata a făcut o justa individualizare a sanctiunii. Numai inexistentei altor abateri disciplinare anterioare poate justifica aplicarea sanctiunii retrogradării contestatorului in locul unei alte sanctiuni mai grave.

F. de toate aceste considerente, in temeiul dispozitiilor legale amintite, instanta a respins cererea principala si cererea conexa.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal și motivat, contestatorul P. F. E. .

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.304¹ C.pr.civ., recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe cale de consecința admitere capătului principal de cerere așa cum a fost formulat, precum și a capetelor de cerere accesorii, să se dispună reintegrarea sa în funcția deținută anterior, aceea de responsabil agenție în cadrul Grupului Nord Est - Agenția V. Luminoasă și obligarea intimatei să-i acorde o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și toate celelalte drepturi de care contestatorul ar fi beneficiat, începând cu data de 17.08.2012 și până la reintegrarea efectivă în funcție.

În baza art.247 C.pr. civ. solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

A apreciat recurentul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 punctul 9 C.pr.civ., menționând că înțelege să critice sentința instanței de fond pentru aspectele ce vor fi expuse.

Hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, în ceea ce privește analiza motivelor de legalitate, deoarece decizia contestată nu cuprinde toate elementele prevăzute de art. 252 alin. 2 lit. a-f C.M., respectiv nu sunt arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului.

Cu toate acestea, instanță de fond reține ca"din cuprinsul deciziei de sancționare rezulta că au fost menționate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare, precum și motivele pentru care acestea au fost înlăturate".

Studiind decizia de sancționare se poate observa fără nicio dificultate că apărările recurentului au fost înlăturate fără nicio motivare.

Motivul de nulitatea absolută a deciziei de sancționare este prevăzut de art.252 alin 2 lit. c raportat la art. 251 litera 4 din Legea 53/2003 în cuprinsul deciziei nefiind menționate și motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale, iar pe parcursul cercetării judecătorești intimata nu a reușit să demonstreze că apărările au fost înlăturate temeinic.

Recurentul învederează reținerea instanței de fond în sensul că "Prin Raportul de misiune specială nr.0561/03.07.2012 conducerea intimatei a luat cunoștință și despre o . alte fapte ale contestatorului săvârșite în perioada 2010-2011 și anume: dezvoltarea unor relații extraprofesionale contrar obligațiilor deontologice cu clienții băncii C. E. și S.C.Luck Trade Internațional și efectuarea de către salariat în anul 2011 a unor operațiuni neautorizate. Nu rezultă însă din decizia de sancționare ca aceste fapte ar fi fost avute în vedere în vreun fel la aplicarea sau la individualizarea sancțiunii disciplinare, parata apreciind că acestea constituie infracțiuni pentru care a și formulat o plângere penală ".

Arată că în decizia de sancționare nr.607 din 17.08.2012 la filele 8-11, întrebările 18 și 21 se referă în mod explicit la aceste aspecte, care au fost în detaliu cercetate de către Comisia de disciplină și asupra cărora a fost interogat minuțios și a depus și înscrisuri.

Raportat la acestea, recurentul critică concluzia instanței că aceste fapte nu au fost avute în niciun fel în vedere la aplicarea sau individualizarea sancțiunii disciplinare. În mod clar aceste presupuse fapte au fost avute în vedere la individualizarea și aplicarea sancțiunii, altfel nu ar fi fost cuprinse în conținutul deciziei de sancționare sau ar fi fost înlăturate având în vedere că de la data derulării lor trecuseră mai mult de 6 luni, deci se prescrisese dreptul paratei de a mai aplica sancțiuni disciplinare pentru aceste fapte., iar recurentul a invocat excepția prescripției dreptului de a mai fi sancționat disciplinar pentru aceste fapte.

Recurentul critică obiectivitatea instanței de fond care reține că "parata a apreciat că acestea constituie infracțiuni pentru care a și formulat o plângere penală " și solicită să fie cenzurate.

Instanța de fond își motivează soluțiile pe aprecierile subiective ale uneia dintre părți, iar o încălcare a Codului deontologic este calificată drept "infracțiune", fiind trecută cu vederea și prezumția de nevinovăție. În plus, instanței de fond nu i s-a pus la dispoziție o copie a plângerii penale ca să poată verifica conținutul acesteia și nici nu a fost pusă vreodată în mișcare acțiunea penală cu privire la presupusele infracțiuni. Din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă foarte clar că din toate rapoartele de audit ce aveau ca scop verificarea activității agenției pe care o conducea, este vorba atât de raportul anual cât și de cel semestrial, a rezultat că nu există deficiențe majore în cadrul Agenției Vatra Luminoasă.

Cu toate că intimata nu recunoaște acest lucru în răspunsul la interogatoriu (întrebarea nr.2), este incontestabil faptul că pe baza performanțelor obținute de recurent i-a fost majorat salariul prin ultimul act adițional, ceea ce în mod evident nu s-ar fi întâmplat în cazul în care ar fi fost depistate deficiențe în activitatea de conducere.

De altfel, la întrebarea nr.3 din interogatoriu, intimata recunoaște că misiunile speciale de audit din lunile aprilie și iunie 2012 au fost realizate în urma reclamațiilor depuse de d-na C. E., care reclama o . fapte de " (deci nici măcar de recurent).

Așa cum a învederat instanței această doamnă, clientă a Agenției pe care o conducea recurentul, are antecedente penale și împotriva dânsei (întrucât susține că i-a fost sustrasă din cont o sumă de bani), însăși intimata a formulat plângere penală (există înscrisuri depuse la dosar în dovedirea celor afirmate de recurent).

Cu toate acestea, intimata nu a depus soluția dată în acel dosar penal, iar toate aceste decizii de sancționare au fost întocmite numai la presiunea acestei doamne, pe fondul unor ranchiuni personale pe care aceasta le-a dezvoltată față de recurent.

Decizia de Sancționare Disciplinară nr.607 din 17.08.2012, este netemeinică și nelegală, iar instanță de fond nu a făcut decât să "ia act "de susținerile paratei trecând cu vederea că întreaga cercetare disciplinară este guvernată de subiectivism, ca în cadrul acesteia în mod deliberat intimata nu a stabilit situația de fapt reală și a înlăturat în mod "grosolan "și fără temei apărările făcute de și înscrisurile depuse în pentru a-i dovedi susținerile:

Instanța de fond a trecut cu ușurința peste aspectul invocat și anume ca o parte din faptele pentru care a fost sancționat disciplinar sunt prescrise (este vorba despre pretinsele încălcări ale codului deontologic și normelor interne al băncii cu privire la clienta C. E.) motiv pentru care recurentul a invocat excepția prescripției dreptului intimatei de a mai aplică sancțiunea disciplinară, pentru acest motiv și prin urmare să ia act instanță ca la individualizarea sancțiunii a fost în mod legal reținut și acest aspect larg evidențiat în cercetarea disciplinară.

Conform art.247 Codul Muncii angajatorul are dreptul să aplice sancțiuni disciplinare, ori de câte ori constata că angajații au săvârșit abateri disciplinare.

Dispozițiile art.252 alin 1 Codul Muncii coroborate cu dispozițiile art. 48 alin 3 din Regulamentul Intern prevăd existența unui termen de prescripție de 6 luni calculate de la data săvârșirii faptei, termen în care angajatorul poate dispune aplicarea sancțiunii disciplinare.

Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. L C.M. angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie în formă scrisă, în termen de 30 zile calendaristice, de a data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni calendaristice de la data săvârșirii faptei.

Textul reglementează, prin urmare, două termene distincte.

Primul termen de 30 zile calendaristice are o natură subiectivă: curge de la dată când reprezentantul angajatorului - persoana juridică cu atribuții specifice inclusiv de aplicare a sancțiunilor disciplinare - sau chiar angajatorul - persoană fizică a luat cunoștință de săvârșirea abaterii disciplinare.

Cel de-al doilea termen, de 6 luni, curge de la un moment obiectiv, și anume dată săvârșirii abaterii disciplinare.

În interiorul acestui termen angajatorul trebuie să ia cunoștință de săvârșirea faptei și să aplice sancțiunea disciplinară.

Raportul de audit întocmit de intimata B. SOCIETE GENERALE la data de 18.07.2012, (ANEXA 13) menționează la punctul 2.6. Alte aspecte " F. P. a intrat într-o . tranzacții directe cu clienți ai agenției, tranzacții legate de cumpărarea unui autoturism ".

Acest aspect este reluat în decizia contestată, care cuprinde pe larg și procesul verbal de cercetare disciplinară, care la fila 3 paragraful 3 menționează" în perioada aprilie 2010- aprilie 2011 a dezvoltat relații extraprofesionale, contrar obligațiilor deontologice cu clienții băncii, C. E. și S.C.LUCK TRADE INTERNAȚIONAL S.R.L, cu care a efectuat tranzacții personale de vânzare-cumpărare și împrumut".

Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate și fără a intra pe fondul cercetării disciplinare, este evident că intimata la data efectuării cercetării disciplinare nu mai era în termen pentru aplicarea vreunei sancțiuni.

Acest lucru este consemnat în cele două înscrisuri mai sus citate care în mod indubitabil conchid ca "relațiile personale" dezvoltate de către contestator s-au desfășurat în perioada aprilie 2010-aprilie 2011.

Fila 9 din decizia nr.607 din 17.08.2012 conține răspunsul contestatorului P. F. E., care recunoaște că "la sfârșitul anului 2010-inceputul anului 2011 d-na C. a părăsit Grupul Cellini, lucru care a început să mă afecteze în modul/comportamentul pe care aceasta a început să îl aibă față de mine. Toate aceste acțiuni au fost întreprinse după părerea mea deoarece după plecarea D-nei C. de la Grupul Cellini, eu am rămas în foarte bune relații cu reprezentanții acestui grup".

Instanța de fond respinge "în . de a aplica sancțiunea disciplinară pe motiv că au trecut mai mult de 6 luni de la data săvârșirii faptelor,... abaterile imputate fiind săvârșite în intervalul februarie-mai

2012".

Analizând temeinicia măsurii aplicate instanța de fond a preluat pur și simplu apărările intimatei, fără a ține cont de niciunul dintre mijloacele de proba pe care recurentul le-a administrat în cadrul cercetării judecătorești, respectiv înscrisuri.

Instanța de fond reține în considerentele sentinței recurate ca susținerile contestatorului potrivit cărora la dosarele clienților băncii existau documente obligatorii deschiderii conturilor sau efectuării operațiunilor bancare nu pot fi reținute întrucât aceste înscrisuri nu au fost identificate cu ocazia verificărilor efectuate de audit și nici prezentate în fața Comisiei de cercetare disciplinară.

În dreptul muncii sarcina probei este răsturnată însă, iar în condițiile în care din înscrisurile depuse în cauza și din Regulamentele băncii rezulta că obligația de a păstra și organiza arhiva aparținea intimatei, precum și aplicând principiul că orice dubiu profită recurentului,înțelege că instanță de fond a ajuns la o asemenea concluzie.

Ba mai mult, a reținut instanță în continuare " împrejurarea ca recurentul a depus în fața instanței o parte din documentele să constate că lipsa nu este de natură sa formeze convingerea instanței ca acestea ar fi existat la momentul efectuării operațiunilor bancare. În pus, este greu de conceput cum a intrat recurentul în posesia acestor înscrisuri în condițiile în care I s-au suspendat raporturile de munca cu intimate și ca atare nu mai avea acces la documentele din sucursala".

Instanță de fond, acționând ca un adevărat "avocat” al intimatei fără a le trece prin filtrul propriu, presupus guvernat de obiectivitate, neținând cont de niciunul dintre înscrisurile administrate în cauză.

Învederează, așa cum a și demonstrat de altfel, că toate înscrisurile despre care se susține că lipsesc se afla în arhiva băncii, că singurul moment în care intimata a început să acuze lipsa lor a fost atunci când recurentul le-a depus în probațiune, demonstrând în mod indubitabil că există.

Astfel, cu toate că recurentul a demonstrat existenta tuturor înscrisurilor, instanță de fond a înlăturat pur și simplu aceasta proba fără măcar ca partea adversă să solicite acest lucru pe parcursul cercetării judecătorești, constatând că înscrisurile nu exista în arhiva băncii.

Oare instanță de fond nu și-a pus întrebarea logică de ce ar fi păstrat înscrisurile în posesia recurentului, fără a le depune în Arhiva băncii, în condițiile în care aceasta este o obligație de serviciu, nu avea niciun interes să se incrimineze singur.

Un alt aspect care demonstrează că întreaga cercetarea disciplinara, guvernată de subiectivism, s-a realizat fără a lua act de răspunsurile recurentului, bine argumentate și întemeiate în fapt și în drept, la cele 21 de întrebări puse de membrii comisiei de cercetare disciplinară - întrebarea 4 din Decizia nr.607 din 17.08.2012 intimata de astăzi îi imputa recurentului că a validat operațiuni de deschidere de cont pentru persoane juridice, iar dosarele acestora nu sunt complete, lipsind documente obligatorii (întrebarea 4 fila 4 din decizie).

Răspunsul său a fost că a deschis acele conturi menționând că la data deschiderii conturilor a avut documentele obligatorii menționate, documentele le-a predate așa cum am arătat nu numai în cursul cercetării disciplinare, ci și pe parcursul cercetării judecătorești.

Înlăturarea apărărilor sale că "nu am reușit să îmi probez afirmațiile", este cel puțin hilara, având în vedere că toate aceste documente se arhivează și rămân la sediul băncii conform normei interne și prin urmare erau la dispoziția angajatorului la data efectuării cercetării disciplinare. (exemplu - procesul verbal de predare primire documente).

Faptul că la data la care s-a întocmit auditul respectivele documente existau lin Arhiva Băncii este demonstrat și de faptul că în concluziile Raportului de Audit nu s-a evidențiat lipsa vreunui document, lucru pe care instanță de fond l-a trecut cu vederea.

De altfel, pe parcursul întregii cercetări judecătorești intimate parata a încercat să inoculeze instanței ideea ca în mod temeinic i-au fost înlăturate apărările în cursul cercetării disciplinare, deoarece pe de o parte nu a reușit să-și probeze susținerile iar pe de altă parte nu a depus documentele solicitate de audit, documente pe care afirmă o dată că nu le-a avut iar altă dată că le-a sustras din arhiva băncii.

La termenul din 21.02.2014 instanță a pus în vedere să fie depuse cu 5 zile înainte de termenul stabilit toate înscrisurile de care părțile înțeleg să se folosească, sub sancțiunea prevăzută de 273 C.M, deci sub sancțiunea decăderii. Pentru acest termen a depus toate documentele despre care intimata susține că nu le-a găsit în arhiva băncii, în copii conform cu originalul, iar la rândul ei intimata a depus documentele de care înțelegea să se folosească.

Cu toate că o . documentele pe care le-a depus în probațiune sunt similare cu cel depuse de intimate, chiar și cele despre care se susține că lipsesc, intimata a solicitat instanței să nu țină cont de înscrisurile depuse de recurent deoarece nu este în măsură să prezinte în fața instanței originalele acestor înscrisuri și prin urmare în opinia ei instanță aplicând dispozițiile procedurale urmează să le înlăture din cauză. Recurentul nu avea obligația de a le păstra și nici agenția pe care o conducea (lucru recunoscut de intimata în întrebările la interogatoriu – întrebarea 17). Există o . documente pe care nici banca nu le avea în original - ex. cărți de identitate, acte constitutive ale societăților care aveau conturi deschise la agenția pe care o conducea, certificate de înregistrare fiscală etc. care este de notorietate că nu se "predau" în original la banca ci numai în copii certificate.

Astfel încât să i se ceară recurentului să prezinte originale ale documentelor pe care nici banca nu le are este clar o dovadă de rea credința din partea intimatei.

Sustinerea că recurentul ar fi depus în fața instanței înscrisuri pe care în mod deliberat le-a sustras din arhiva băncii, nu le-a predat la cercetarea disciplinară cu toate că i-au fost solicitate în repetate rânduri (și tocmai acest fapt a atras sancțiunea disciplinară) este cel puțin hilara și lipsită de orice logică. Recurentul a intrat în posesia documentelor (întrucât documentele nu se mai aflau la acea cercetare disciplinara și le-a depus pe baza unui proces verbal către comisia de disciplină după ce în prealabil și-a rezervat dreptul cu acordul comisiei de a aduce completări ulterior, (înscrisurile sunt depuse în probațiune la dosarul cauzei). Despre acest aspect a fost interogat din oficiu chiar de către instanță de fond, la termenul la care i-a fost administrat interogatoriul, iar instanță a consemnat răspunsul său.

Instanță de fond, în motivarea hotărârii, nu a luat în calcul atitudinea nesinceră a intimatei care rezultă din chiar modul " evaziv" în care își face apărările pe parcursul cercetării judecătorești.

S-a susținut în mod constant că recurentul nu a depus la cercetarea disciplinară documentele pe care i le-a solicitat, ca acestea nu se afla nici în arhiva băncii (cu toate că există procese verbale care atestă că a predat înscrisurile la solicitarea comisiei de cercetare disciplinară, iar intimata până la această dată nu a formulat o plângere împotriva sa că ar fi sustras documente din cadrul arhivei băncii nici nu i-a cerut oficial să îi pună la dispoziție documentele pretinse lipsă din arhivă.)

De asemenea, atitudinea nesinceră a intimatei este dovedită de răspunsul la întrebarea nr.6 la interogatoriu, prin care afirmă că sancțiunea disciplinară i-a fost aplicată printre altele deoarece din contul clientei Sali A. a fost realizată operațiunea de retragere de numerar, în lipsa clientei din agenție și în lipsa semnăturii de pe formularul de retragere numerar.

Audiata în calitate de martor la termenul din 24.10.2014 clientă a recunoscut semnătură de pe formularul de retragere numerar, a recunoscut că a fost acolo pe data de 17.05.2012 și a retras bani din cont și a infirmat susținerile intimatei că i-ar fi fost sustrași bani.

De asemenea la întrebarea instanței dacă are cunoștință că au lipsit bani din contul altor persoane, martora a declarat că și soțul ei are/avea cont la respective bancă și că niciodată nu i-au lipsit bani din cont, ba mai mult nici nu are cunoștință că așa ceva s-ar fi întâmplat vre-unui client al agenției.

Această declarație se coroborează cu declarațiile altor clienți ai băncii S.C.INDIGO CENTER SRL, S.C. CRIS AGRA TRADING S.RL. și alții care au confirmat în scris că au fost la sediul băncii pentru retragerea de numerar și că semnătură le aparține.

Sunt declarații pe care recurentul le-a prezentat în cursul cercetării disciplinare dar de care intimata nu a ținut cont, și nici nu a motivat de ce nu a ținut cont menționat este că pe parcursul întregii cercetări judecătorești intimata nu a făcut dovada că există pe numele recurentului sau pe numele altui subaltern al său vre-o plângere penală formulate de ea.

În mod bizar totuși instanță de fond nici nu înlătură nici nu reține declarația de martor, pe care o trece pur și simplu sub tăcere... ceea ce îi permite să îmbrățișeze cu mult subiectivism apărările intimatei și să le preia ad literam.

Deși în decizia contestată este sancționat deoarece nu a efectuat controlul zilnic, la întrebarea 16 din răspunsul la interogatoriu, intimat recunoaște că "da, este adevărat că se verifică cel puțin un teller pe zi și minim 10% din operațiunile realizate", ceea ce eu am și făcut lucru pe care recurentul l-a demonstrat pe parcursul cercetării judecătorești.

De menționat pentru a sublinia atitudinea nesinceră a intimatei este și răspunsul la întrebarea nr.17, unde recunoaște indirect că documentele pot fi arhivate și în alte spații de depozitare ale grupului.

Cu toate că pretinsele faptele săvârșite încălcă reglementările bancare interne (fila 18 paragraful penultim) deci nu prevederi ale regulamentului intern, ale codului deontologic, ale contractului colectiv de muncă, subliniază că aceste " abateri disciplinare" nu s-au soldat cu nici un prejudiciu pentru angajator, nici măcar cu un prejudiciu de imagine.

În opinia recurentului sancțiunea aplicată este netemeinica și nelegala, față de dispozițiile art.250 Codul Muncii, la stabilirea sancțiunii angajatorul neținând cont de gradul de vinovăție al salariatului (în concluzii se reține ca unele dintre fapte sunt săvârșite prin omisiune), consecințele abaterii disciplinare, care așa cum a mai subliniat și așa cum rezultă și din raportul de cercetare disciplinară lipsesc cu desăvârșire, comportarea generală a salariatului în serviciu sau faptul că nu a mai fost sancționat disciplinar niciodată.

Prin întâmpinarea formulată intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, ținând seama de prevederile art.3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:

Prin decizia nr. 607/17.08.2012, angajatorul a dispus sancționarea recurentului reclamant, având funcția de șef agenție bancară, asimilată în cadrul intimatei pârâte cu funcția de responsabil agenție, cu retrogradarea din funcția deținută, cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea (referent bancar), pe o durată de 60 zile, conform art.248 al.1 lit.b C.muncii și art.40 lit.b din Regulamentul Intern al B. – G. Societe Generale., în temeiul art.264 al.1 litera f coroborat cu art.61 lit.a din Codul Muncii.

Faptele imputate acestuia ca abatere disciplinara, așa cum rezultă din conținutul deciziei contestate, constau in:

- Deschideri/închideri de cont fără respectarea noemelor și procedurilor bancare:

* A validat o . operațiuni de deschidere de cont pe numele unor persoane juridice (. - data deschidere cont: 08.05.2012; NRG GEO SRL - data deschidere cont: 24.04.2012; Asociația Sportiva Universitatea Agronomia București - data deschidere cont: 24.05.2012; . - data deschidere cont: 15.05.2012; Vent Consulting Team SRL - data deschidere cont: 24.05.2012; CMI Dr.L. B. - data deschidere cont: 12.04.2012; NKW Energy Consulting Holding SRL - data deschidere cont: 30.05.2012) in lipsa unor documente justificative obligatorii in astfel de situații, cum ar fi: Actul constitutiv al societății, Certificatul de înregistrare la Registrul Comerțului, Certificatul constatator emis de Registrul Comerțului, Acorduri de consultare CRB si CIP.

* În perioada 17.05._12 a realizat mai multe operațiuni de deschidere/închidere conturi pe numele unor persoane fizice, deși în dosarele acestora nu se regăsesc o parte din documentele justificative si nici consultările/interogările obligatorii in astfel de situații, după cum urmează:

- G. M. C. - lipsa semnătura client pe FIRB de primire CGB; consultare LABO ulterior deschiderii contului (14 zile); lipsa document justificativ al domiciliului (factura)

- S. V. si V. G. - nu exista cerere de deschidere cont; lipsa mențiune consultare lista LABO pe FIRB/CSP; lipsa document justificativ al domiciliului (factura);

* In cadrul convenției pentru plata salariului pe card, încheiata cu ., salariatul a deschis conturi curente pentru 91 de persoane fizice in lipsa unor cereri de deschidere cont sau de emitere card completate si semnate de respectivii clienți si fără efectuarea verificărilor de cunoaștere a clientelei (datele operațiunilor fiind 17.05.2012 și 18.05.2012). Deschiderile de cont s-au efectuat doar in baza unor copii de pe actele de identitate, puse la dispoziția băncii de către administratorul societății .. Cererile multi subscriere prezentate ca formulare care au stat la baza deschiderii celor 91 de conturi au fost listate din Bank insa nu erau semnate.

- Operațiuni cu numerar:

* În perioada februarie 2012 - mai 2012 operațiuni de retragere numerar si transfer intrabancar, fără sa verifice existenta si conformitatea documentelor justificative, pentru clienții:

- Stravraca I. - retragere numerar 2000 EUR - nu exista specimen de semnătura;

- Mihart A. - 4200 lei - semnătura este a dlui Mihart M. deși, conform documentului, suma de bani a fost ridicata de dna Mihart A.;

- Titeica P. D. - 1000 lei - semnătura de pe documentul de retragere nu corespunde cu cea din specimenul de semnătura al titularei de cont si nici cu cea a persoanei imputernicite pe cont

- Mihart M. - 950 EUR - formularul de retragere numerar generat de sistem nu este semnat de către client,

- Mihart A. - 150 lei - Formularul de retragere numerar este completat cu datele dnei Mihart A., insa semnătura este a dlui Mihart M.;

- Mihart A. 4400 lei - formularul de retragere din sistem nu este semnat de către client;

* În perioada februarie-mai 2012 cu ocazia efectuarii controalelor de securitate zilnica a operațiunilor de retragere numerar nu a sesizat faptul ca documentele de retragere numerar din conturile PF nu sunt semnate de clienți, deși, așa cum s-a precizat mai sus, in mailul din data de 19.06.2012 declara ca el supervizeaza/semneaza toate documentele din mapele consilierilor.

- Ordonări la plată:

* In luna aprilie - mai 2012 nu a captat in aplicația informatica specimenul de semnătura pentru . și . SRL.

- Supervizarea operațiuni de retragere numerar si plați intrabancare:

*În perioada martie – aprilie 2012 a efectuat operațiuni de retragere numerar și transferuri interbancare ce depășeau competenta sa de supervizare, care era de pana la 50.000 EUR:

•29.03._ EUR

•13.04.2012- 88.000 EUR

* In perioada martie - mai 2012 nu a controlat si semnalat faptul ca salariați din subordine au efectuat sau supervizat operațiuni de retragere numerar si transferuri intrabancare ce depășeau competenta de supervizare de 50.000 EUR:

•19.03.2012-91.000 EUR

•18.04._ lei

•07.05.2012 -57.000 EUR

- Securitatea zilnica

- Fisele de securitate zilnica pentru perioada martie - mai 2012 au fost create cu întârziere, abia la data de 18.06.2012.

Curtea retine ca in mod corect Tribunalul a apreciat ca decizia de concediere indeplineste conditiile de legalitate prevazute imperativ sub sanctiunea nulitatii de art.252 alin.2 din Codul muncii.

În temeiul art 252 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Curtea nu poate retine motivul de recurs potrivit caruia pentru o parte din faptele sanctionate ar fi fost implinit termenul de prescriptie de 6 luni, calculat de la data savarsirii faptei.

Astfel, in dezvoltarea acestui motiv, recurentul a sustinut ca intimata a aplicat sanctiunea cu depasirea termenului de prescriptie de 6 luni, pentru fapta constand in aceea ca in perioada 2010-2011 a dezvoltat relații extraprofesionale contrar obligațiilor deontologice cu clienții băncii C. E. și S.C.Luck Trade Internațional, respectiv in aceea ca a efectuat în anul 2011 operațiuni neautorizate.

Insa, din continutul deciziei de sanctionare contestate in cauza rezulta fara dubiu ca faptele cu privire la care recurentul sustine sanctionarea sa cu depasirea termenului de prescriptie nu au facut obiect al sanctionarii salariatului. Respectivele fapte au fost descrise in cuprinsul deciziei in circumstantierea comportamentului angajatului. Din continutul deciziei, potrivit mentiunilor exprese ale acesteia, rezulta foarte clar ca faptele pentru care recurentul reclamant a fost sanctionat sunt cele savarsite in intervalul februarie – mai 2012, cu respectarea termenului de prescriptie prevăzut de art.252 al.1 C.muncii, acestea constand in deschiderea unor conturi fara a exista toate documentele justificative obligatorii, negestionarea corespunzatoare a documentelor de deschidere a conturilor, procesarea unor operatiuni de retragere de numerar si transfer bancar a caror valoare era peste nivelul sau de competenta, neactualizarea datelor de identificare ale clientilor, nerealizarea constanta a controlului de securitate zilnica, fiind astfel incalcate reglementarile bancare interne in vigoare (pagina 18 a deciziei de sanctionare).

Curtea nu poate retine nici sustinerile recurentului in sensul ca decizia de sanctionare nu precizeaza motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate in timpul cercetarii disciplinare. Astfel, din examinarea continutului deciziei rezulta ca angajatorul a inlaturat motivat toate apararile salariatului, expunand pe larg, explicit, motivele pentru care acestea au fost inlaturate (filele 16 – 18 din decizie). Faptul ca recurentul nu este de acord cu punctul de vedere al intimatei, exprimat sub aspectul apararilor sale, nu este de natura a duce la concluzia ca nu au fost respectate dispozitiile art.252 al.2 lit.c din C.muncii, cu consecinta nelegalitatii deciziei de sanctionare emise.

Din cuprinsul actelor de cercetare disciplinara prealabila Curtea retine ca aceasta a fost efectuata, contrar sustinerilor recurentului, in concordanta cu dispozițiile art.251 Codul muncii, neputand fi retinuta lipsa de obiectivitate invocata de salariat.

In vederea desfasurării cercetării disciplinare prealabile salariatul acesta a fost convocat în scris de catre angajator, care a respectat pe deplin dreptul recurentului de a-si formula apararile pe care le-a considerat necesare. Potrivit prevederilor art.251 al.4 C.muncii, recurentul ce fusese convocat la cercetare disciplinara a avut dreptul ca in cadrul acesteia sa ofere persoanei imputernicite sa efectueze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare. Din actele de cercetare depuse la dosar rezulta ca acesta a fost real ascultat de catre angajator, fiindu-i pe deplin respectat dreptul la aparare, nerezultand insa ca ar fi produs probe din care sa rezulte netemeinicia faptelor imputate de angajator. Recurentul s-a limitat la a sustine existenta documentelor obligatorii la momentul efectuarii operatiunilor bancare. Desi in fata instantei a sustinut ca a depus aceste documente in cadrul cercetarii disciplinare prealabile, nu a facut dovada acestui fapt, Curtea retinand pe de alta parte ca depunerea ulterioara a documentelor nu presupune si existenta lor la momentul la care erau cerute, potrivit instructiunilor angajatorului. Salariatul avea posibilitatea de a le procura si ulterior, ceea ce presupune tot o incalcare a obligatiilor sale de serviciu.

Curtea mai retine, in ceea ce priveste fondul cauzei, ca prima instanta a apreciat corect situatia de fapt, dand o justa interpretare materialului probator administrat si constatand in mod intemeiat ca recurentul se face vinovat de savarsirea abaterilor disciplinare care au justificat sanctionarea sa disciplinara, in cauza fiind indeplinite toate conditiile raspunderii disciplinare.

Criticile recurentului sub aspectul temeiniciei deciziei contestate sunt centrate in esenta pe faptul depunerii in fata primei instante a documentelor a caror lipsa le-a pretins intimata. Astfel, recurentul pretinde, in esenta, ca prima instanta nu a dat valoare probatorie inscrisurilor administrate in fata acesteia, respectiv documentelor a căror lipsă angajatorul i-a imputat-o existau în dosarele băncii la momentul întocmirii acestora.

Depunerea de catre recurent a respectivelor inscrisuri în fata instantei nu dovedeste insa netemeinicia deciziei de sancționare disciplinara si nici a hotararii primei instante.

Din cuprinsul actelor de cercetare disciplinară prealabila rezulta inexistenta documentelor la momentul constatarii faptelor de catre angajator. Desi salariatul a pretins ca acestea existau, nu a facut nicio dovada sub acest aspect. Cum angajatorul, in cursul cercetarii disciplinare, i-a imputat angajatului lipsa unor documente a caror prezenta era obligatorie la efectuarea anumitor operatiuni, deci un fapt negativ, revenea salariatului sarcina de a dovedi faptul pozitiv contrar, respectiv existenta documentelor in cauza.

Asa cum anterior s-a aratat, din probatoriului administrat nu rezulta ca salariatul a dovedit, in cadrul cercetarii disciplinare prealabile, existenta respectivelor documente.

Sustinerile recurentului potrivit carora revine bancii obligatia de a arhiva documentele a caror lipsa i s-a imputat sunt reale, insa aceasta obligatie incumba angajatorului numai daca salariatul imputernicit a efectua operatiunile bancare a si respectat normele interne si a pretins clientilor, respectiv a intocmit documentele in cauza. In cazul neindeplinirii acestor obligatii d ecatre salariat, angajatorul nu avea posibilitatea efectiva de a pastra acele documente.

Depunerea unora dintre inscrisurile pentru a caror lipsa a fost sanctionat disciplinar la un moment ulterior constatarilor facute de catre angajator, in fata instantei, nu este de natura a demonstra ca acestea au si existat la momentul efectuarii operatiunilor ce le cereau, respectiv indeplinirea la momentul respectiv a sarcinilor de serviciu ale recurentului si conformarea acestuia normelor bancare.

Nu pot fi retinute nici apararile formulate de catre recurent, potrivit carora clienta Sali A. a recunoscut, audiata fiind ca martor, semnatura de pe formularul de retragere numerar, respectiv faptul ca a fost prezenta pe data de 17.05.2012 si a retras bani din cont. Ceea ce a retinut intimata in sarcina recurentului nu a fost faptul ca respectiva persoana nu a semnat formularul de retragere, ci faptul ca semnatura existenta in cuprinsul acestuia nu corespunde cu cea existenta in ID Filler.

Invocarea de catre recurent a raporturilor personale pe care le-ar fi avut cu un fost client al bancii, a carui solicitare ar fi stat in opinia sa la baza sanctionarilor sale disciplinare, nu este de natura a-l exonera de raspunderea disciplinara, cat timp a savarsit faptele retinute de angajator.

In consecinta, Curtea retine ca faptele imputate au fost dovedite de angajator, așa cum anterior s-a arătat și acestea reprezintă abateri disciplinare, fiind fapte în legătură cu munca, săvârșite cu vinovăție de către salariat, prin care aceasta a încălcat normele legale, contractul individual de muncă și regulamentul intern, respectiv instructiunile obligatorii emise de angajator, în condițiile art.247 al.2 Codul muncii.

Astfel cum si mai sus s-a arătat, abaterile reținute în sarcina recurentului reclamant au constat în in deschiderea unor conturi fara a exista toate documentele justificative obligatorii, negestionarea corespunzatoare a documentelor de deschidere a conturilor, procesarea unor operatiuni de retragere de numerar si transfer bancar a caror valoare era peste nivelul sau de competenta, neactualizarea datelor de identificare ale clientilor, nerealizarea constanta a controlului de securitate zilnica, fiind astfel incalcate reglementarile bancare interne in vigoare.

Raportat la continutul faptelor pentru care s-a dispus sanctionarea recurentului, nu au relevanță apărările recurentului, în sensul că prin rapoartele de audit s-a constatat că nu există deficiențe majore în cadrul Agenției Vatra Luminoasă, neavând relevanță nici faptul că recurentul a beneficiat în trecut de majorări ale drepturilor salariale.

Vinovatia salariatului rezulta din actele care au stat la baza cercetarii disciplinare, acesta cunoscand obligatiile ce ii revin in calitate de salariat.

Un alt motiv de recurs se referă la individualizarea sancțiunii. Critica recurentului este nefondată, din analiza deciziei contestate și a actelor care au stat la baza acesteia Curtea constatând că angajatorul a făcut aplicarea dispozițiilor art.250 Codul Muncii, în sensul că a procedat la o corectă individualizare a sancțiunii aplicate, prin raportare la: gravitatea abaterilor disciplinare, împrejurările în care fapta a fost săvârșită, vinovăția salariatului, consecințele abaterii, comportarea generală în serviciu a salariatului.

Trebuie avut în vedere că sancțiunea nu a fost aplicată pentru toate abaterile constatate, avându-se în vedere întregul comportament al salariatului, respectiv intervalul mare de timp în care acesta a săvârșit faptele, sancțiunea aplicată nefiind pe de altă parte una dintre cele mai grave.

În concluzie, Curtea constată că sentința de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant P. F. E. împotriva sentinței civile nr._/21.11.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata B.R.D.-G. SOCIETE GENERALE, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2015.

Președinte, Judecător, Judecător,

S. G. I. M. C. D. A. T.

Grefier,

E. D. C.

Red.D.E.C.

Tehnored.: D.A.T.

2 ex./05.08.2015

Jud.fond: D. I. A.

← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1492/2015....		Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2177/2015.... →

Despăgubire. Decizia nr. 1628/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Despăgubire. Decizia nr. 1628/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI