Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1327/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1327/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 1721/116/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1928/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR.1327
Ședința publică de la 30 aprilie 2015
Curtea constituită din
PREȘEDINTE – D. A. T.
JUDECĂTOR – A. I. C.
JUDECĂTOR – M. C.
GREFIER - I. L. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-revizuent G. F. împotriva sentinței civile nr.199/19.02.2015, pronunțate de Tribunalul Călărași-Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata SALCE F C. EDILI E FEROVIARE-S. SPA R. SUCURSALA BUCUREȘTI, pe fond cauza având ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul G. F. personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 23.04.2015, recurentul a depus la dosarul cauzei precizări și set de înscrisuri constând în fotocopie de pe raportul de expertiză criminalistică, prin intermediul serviciului registratură al acestei secții, în dublu exemplar.
Curtea a procedat la identificarea recurentului-reviuzuent care se legitimează cu carte de identitate, datele fiind consemnate separat în caietul grefierului de ședință.
Recurentul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile noi depuse la dosarul cauzei, cât și cele depuse anterior, făcând referire la proba cu expertiză extrajudiciară din care rezultă că semnătura de pe ambele sentințe nr.2052/22.11.2012 nu îi aparține asistentului judiciar Z. M. M., cât și planificarea de permanență din care reiese că la data de 27.11.2014, erau programate alte complete pentru a judeca incidentele procedurale ivite în cursul datei de 27.11.2014.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri, astfel cum a fost solicitată.
Recurentul arată că nu mai are probe de solicitat, cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Având cuvântul pe recursul formulat, pune concluzii de admitere, apreciind că sentința recurată este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
Arată că cererea de abținere a fost judecată de domnul judecător S. G., același magistrat care a fost investit cu soluționarea cererii de revizuire nr._, fiind încălcat art.98 din R.O.I al instanțelor de judecată, potrivit căruia „ completul investit cu cererea inițială va fi blocat”, domnul judecător încălcând în acest sens și principiul contradictorialității.
Solicită să se observe că singurul probatoriu avut în vedere de instanța de fond este acela că ambii asistenți judiciari și-au însușit semnăturile de pe ambele sentințe, neavând în vedere înscrisurile depuse la dosar.
Mai mult decât atât în considerentele sentinței recurate nu se regăsește sub nici o formă vreo discuție despre toate înscrisurile depuse.
Instanța nu a avut în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, având în vedere că a înțeles să conteste semnăturile de pe sentința civilă nr.2052/22.11.2012 a ambilor asistenți judiciari. Arată că a procedat la efectuarea expertizei grafice pentru a demonstra că sentința civilă nu este semnată de către asistentul judiciar Z. M. M., în opina sa, fiind lovită de nulitate absolută.
De asemenea, consideră că sentința susmenționată este lovită de nulitate, întrucât semnătura din dreptul asistentului judiciar E. S. se suprapune peste semnătura grefierului de ședință, cât și peste textul printat grefier.
Având în vedere aceste aspecte, solicită, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecarea la instanța de fond, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate.
În cazul admiterii cererii de revizuire, datorită faptului că sentința civilă nu este semnată de asistentul judiciar Z. M. M. cât și a semnării indescifrabil a asistentului judiciar E. S., să se constate că sentința este lovită de nulitate absolută.
Pe fondul cererii de revizuire, solicită să se aibă în vedere că în minuta pronunțată în dosarul nr._ apar adevăratele semnături ale asistenților judiciari.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra recursului formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.199/19.02.2015, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, s-a respins cererea de revizuire a sentinței civile nr.2052/22.11.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ formulată de revizuentul G. F..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit art.322 pct.5 Cod procedură civilă „revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instanțe penale sau administrative pe care s-a întemeiat”.
În sensul art.322 pct.5 Cod procedură civilă prin „înscrisuri noi” se înțeleg acele înscrisuri care existau la data judecății, deoarece numai în această situație ele nu au putut fi reținute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a le prezenta.
Admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterior judecății a unor acte noi dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții. Ca urmare simplul fapt că partea a descoperit ulterior anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire.
Pe de altă parte, nu orice înscris, chiar determinant în cauză poate justifica cererea de revizuire, iar revizuentul nu a depus la dosar acte noi care să satisfacă cerințele art. 322 pct. 5 C. p. civ., copia după un exemplar al sentinței aflat la mapa nefiind un înscris probator, reținut de partea potrivnică ci este un înscris ulterior care nu este prevăzut de această cale de atac extraordinară.
Motivele expuse de revizuent puteau fi invocate de acesta în căile ordinare de atac fiind apărări de fond, însa revizuentul nu a declarat recurs în cauză.
Invocarea unei excepții de nulitate în temeiul art. 137 C. p. civ., nu poate fi făcută decât în cadrul procesului civil după admiterea cererii de revizuire pentru cazurile prevăzute de lege în art. 322 C. p. civ.
Deoarece în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de revizuire, fost respinsă cererea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal recurentul-revizuent G. F..
Prin motivele de recurs formulate a arătat că solicită casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță întrucât aceasta este soluționată cu încălcarea următoarelor principii: de apărare, a contradictorialități cât și repartizarea aleatorie a cererilor de abținere și cererii de recuzare.
Recurentul a arătat că nu a avut parte de un proces echitabil în conformitate cu dispozițiile art. 6 din CEDO, art. 21-24 din Constituția României.
Prezenta cerere de recurs este structurată pe două aspecte distincte după cum urmează: - încălcarea dreptului la apărare;- încălcarea principiului contradictorialități cât și principiul repartizării aleatorii a cererii de abținere cât și a cererii de recuzare.
Referitor la încălcarea dreptului la apărare, se arată căa solicitat în probațiune următoarele mijloace de probă:- proba cu înscrisuri;- proba cu verificare de scripte;- proba cu înscriere în fals în care a cerut disjungerea către organele de cercetare penală a acesteia cu obiectivele solicitate de recurent așa cum le-a precizat ulterior cererii de înscriere în fals.
La data de 27.10.2014 (fila 16) recurentul a depus o cerere în baza dispozițiilor art. 132 alin. 1 C. pr. civ., prin care a solicitat acordarea unui termen pentru a propune noi dovezi (alte înscrisuri în care apare semnăturile asistenților judiciari –hotărâri judecătorești, încheieri de ședință, amânări de pronunțare etc), precum și pentru a-și angaja un apărător ales.
La data de 30.10.2014 instanța a luat act de faptul că recurentul a solicitat termen pentru a-și angaja un apărător. Cenzurează faptul că recurentul a cerut termen și pentru a depune noi dovezi.
La data de 27.11.2014 prezent personal în ședință a depus înscrisurile ce le-a arătat în cererea din data de 27.10.2014, cât și concluzii scrise și practică judiciară. Instanța și de această dată a luat act că la dosarul cauzei recurentul a depus concluzii scrise și practică judiciară. A cenzurat din nou înscrisurile pe care le-a depus cu adevăratele semnături ale ambilor asistenți judiciari. Toate înscrisurile depuse de recurent se află la filele 29-45 la dosarul_ .
Aceste înscrisuri recurentul le-a adus în discuție și a cerut instanței de fond să le aibă în vedere prin cererea de înscriere în fals depusă la data de 29.01._. La data de 16.02.2015 recurentul a înaintat o cerere prin care și-a menținut punctul de vedere cu privire la toate probatoriile solicitate în cauză și a cerut să se pronunțe instanța pe toate acestea așa cum le-a solicitat prin toate cererile de la dosar.
În considerentele sentinței recurate nu se regăsește sub nici o formă vreo discuție despre toate înscrisurile depuse de recurent, nu apare dacă acestea sunt respinse și pe ce motiv. Prin nemotivarea asupra acestor înscrisuri ce le-a depus pentru a dovedi inadvertența reală de semnături a ambilor asistenți judiciari (în raport de semnăturile de pe hotărârea de la dosarul de fond la efectuarea verificării de scripte sau a procedurii falsului) sentința civilă este dată cu încălcarea dreptului recurentului la apărare cât și încălcarea art. 261 alin. 1 pct. 5 din V.C. pr. civ. și sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 din V. C. pr. civ.
Referitor la proba verificării de scripte, la data de 29.10.2014 a invocat în baza dispozițiilor art.137 alin. 1 C. pr. civ., excepția nulități absolute a sentinței civile nr. 2052/22.11.2012 ca și act procedural, datorită faptului că acesta este semnată de către alți membri ai completului de judecată decât cei ce au luat parte la judecarea pe fond a cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, în baza dispozițiilor art. 258 alin. 1 art. 261 alin. 1 pct. 8 din V.C. pr. civ., în coroborare cu art. 55 alin. 1 și 2 din Legea nr. 304/2004, rezultă că se sancționează cu nulitatea nesemnării hotărârii de către unul dintre asistenții judiciari (în speță ambii).
De asemenea, recurentul a solicitat în probațiune admiterea și administrarea de către instanță a probei de verificare de scripte, în sensul de a se prezenta în fața instanței ambii asistenți și de a li se prevala probe scriptice în vederea comparării cu semnăturile existente pe sentința civilă ce se află atașată la dosarul de fond.
Cererea de la data de 29.10.2014 a fost întemeiată în drept pe art. 105 alin. 2 în coroborare cu art. 258 alin. 1, art. 261 pct. 8 C. pr. civ., art 55 și alin. 1 și 2 din Legea nr. nr. 304/2004 (pentru excepția de nulitate), iar pentru verificarea de scripte art. 177, 178 și 179 C. pr. civ.
Recurentul a solicitat instanței să observe că în niciunul dintre cele 18 paragrafe ale considerentelor sentinței civile recurate nu se arată sub nici o formă pe ce motiv a fost respinsă proba verificărilor de scripte.
Procedând în acest mod instanța de fond nemotivând respingerea acestui mijloc de probă instanța de fond a încălcat art. 261 alin. 1 pct. 5 fiind incidente motivul de casare art. 304 pct. 5 din V.C. pr. civ.
Referitor la cererea de înscriere în fals, în considerente instanța de fond a arătat că (paragraful nr. 9) la data de 28.01.2015 revizuentul a depus o cere de înscriere în fals solicitând o expertiză criminalistică, cerere ce nu a putut fi luată în discuție decât după analiza admisibilității cererii de reviziuire.
Recurentul a arătat că a mai depus și precizări la cererea de înscriere în fals prin care a arătat și obiectivele expertizei criminalistice în privința semnăturilor de pe ambele hotărâri judecătorești.
De asemenea, recurentul a solicitat instanței să aibă în vedere că cererea de revizuire fost respinsă ca nefondată și nu ca inadmisibilă.
Atât timp cât cererea îndeplinește primul criteriu de admisibilitate prevăzut de art. 322 în care se arată că „Revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel prin neapelare” competentă de a judeca această cerere revenea Tribunalului Călărași. Prin urmare cererea de revizuire este admisibilă în principiu iar obligația instanței este aceea de a judeca cererea de fond și soluția ce se va da este de admitere a cererii de revizuire sau de respingere ca neîntemeiată sau nefondată.
Cu toate că la paragraful nr. 9 instanța de fond a arătat că nu poate avea în vedere cererea de înscriere în fals decât după analizarea admisibilității cererii de revizuire instanța de fond trece la judecarea pe fond a hotărârii judecătorești ce face obiectul cererii de revizuire.
Instanța de fond în mod nelegal asimilează inadmisibilitatea ca și normă imperativă instituită de legiuitor (pentru a înlătura cererea de înscriere în fals), cu inadmisibilitatea înscrisului în această inadmisibilitate în jurisprudență a fost reținută ca un aspect ce vizează fondul cererii de revizuire și nu o excepție de procedură de natură să paralizeze judecata pe fond a cererii de revizuire.
Atât timp cât societatea pârâtă nu a depus nici măcar întâmpinare și nici instanța de fond nu a invocat vreo excepție de procedură de natură să paralizeze judecata pe fond a cererii de revizuire era obligația instanței de fond să se pronunțe motivat și asupra excepției invocate în baza dispozițiilor art. 137 din C. pr. civ. Ori instanța a ignorat cu desăvârșire și prevederile art. 137 din C. pr. civ., și a lăsat nesoluționată și această excepție.
În speță nu este vorba de un înscris oarecare, ci despre chiar hotărârea judecătorească, actul final al judecății, cel mai important act de procedură. Atât timp cât pe hotărârea de la mapă, încheierile de ședință, minuta de la dosarul nr._ cât și în mod special pe hotărârea de la fond din dosarul nr._ sunt inadvertențe reale de semnături ale asistenților judiciari, dubiu ce i-a naștere automat este aceea că semnăturile de pe hotărârea de la dosarul de fond nu aparțin asistenților judiciari și prin urmare este încălcat principiul continuității.
Pe de altă parte, instanța de fond în considerente nici nu are vreo discuție cu privire la semnătura nedescifrabilă a asistentului judiciar E. S. întrucât aceasta se suprapune peste semnătura grefierului așa cum recurentul a arătat și în cererea de înscriere în fals și nici nu se poate ști de către cine este semnată această hotărâre.
Singurul probatoriu avut în vedere la respingerea cererii de revizuire este că ambii asistenți judiciari și-au însușit toate semnăturile de pe hotărârile judecătorești contestate de recurent. Astfel, recurentul a solicitat instanței să observe că sunt prea multe incidente în speță.
Dosarele nr._ și nr._ 7 cât și cererile de abținere au fost judecate de același judecător S. G.. Atât timp cât nu s-a admis probatorii în cauză i-a fost respinsă cererea în baza însușirii semnăturilor asistenților judiciari acesta nu este un proces echitabil așa cum este prevăzut de art. 6 CEDO, 21, 24 Din Constituția României.
În concluzie prin nepronunțarea asupra înscrisurilor depuse de recurent, nepronunțarea asupra probei verificări de scripte, înlăturarea cererii de înscriere în fals pe motivul că poate fi luată în discuție decât după analiza admisibilității cererii de revizuire, iar după această motivare instanța pornește la judecarea pe fond a cererii de revizuire și a respins o ca nefondată ducând la concluzia că instanța nu a cercetat cu adevărat fondul cauzei.
Pe de altă parte și nesoluționarea excepției invocată în baza art. 137 cu privire la faptul că sentința nu este semnată de ambii asistenți judiciari face incident prevederile art. 304 pct. 5 (paragraful 16).
Recurentul a solicitat instanței să nu treacă cu vederea că instanța de fond a avut o alternativă de a constata că semnăturile asistenților nu le aparțin în sensul că a avut la îndemână ori verificarea de scripte ori înscrierea în fals însă au refuzat orice probatoriu solicitat de recurent în prezenta cerere de revizuire.
În nenumărate rânduri CEDO a condamnat România pentru nerealizarea tuturor cererilor într-un proces de către instanță. Obligația instanței fiind acea de a analiza toate cererile adunate pe parcursul procesului de către justițiabili măcar pentru a le putea aprecia pertinența.
Având în vedere toate aceste argumente de fapt și de drept pentru încălcarea tuturor articolelor așa cum le-a prezentat în toate aceste critici de recurs, recurentul a solicitat instanței să îi admită și recursul și să caseze sentința recurată cu consecința rejudecări cererii de către instanța de fond cu administrarea tuturor probatoriilor așa cum le-a solicitat până la prima zi de înfățișare.
În drept art. 304 pct. 5, art. 304 ind. 1 s-au dacă mai consideră instanța și alte motive incidente din art. 304, să le încadreze în conformitate cu art. 306 din VCPC.
Referitor la încălcarea principiului contradictorialității cât și principiului repartizării aleatorii a cererii de abținere cât și a cererii de recuzare.
Este nelegală soluționată cererea de abținere a asistenților judiciari de către domnul judecător S. G. atât timp cât art. 98 alin. 1 din ROI al instanțelor judecătorești în ultimă fază arată clar și fără echivoc că soluționarea incidentelor procedurale se va face cu respectarea normelor de procedură iar completul ce judecă cererea cu care a fost investit va fi blocat și prin urmare cererea de abținere este nulă datorită încălcări acestui principiu.
De asemenea, completul C12 a încălcat și art. 98 alin.4 întrucât avea obligația ca la data de 27.11.2014 la momentul declarației verbale de abținere era obligat domnul judecător S. G. să înainteze încheierea din data de 27.11.2014 la completul care era desemnată în planificarea de perimare de la această dată, în acest complet ce urma să asigure permanența urma să stabilească termenul de judecată a cererii de abținere.
Referitor la încălcarea principiului contradictorialității era obligat domnul judecător S. G. să pună în discuție contradictorie faptul că cererea de abținere a asistenților judiciari va fi soluționată tot de domnul judecător S. G. .
În literatura de specialitate se arată: „Termenul de soluționare a incidentului procedural se stabilește de completul investit cu soluționarea acestuia, iar nu de completul recuzat s-au care a declarat că se abține”. Completul recuzat sau cel care a declarat că se abține va dispune numai înaintarea dosarului către completul care, potrivit legii este desemnat să soluționeze abținerea sau recuzarea, acesta din urmă putând să soluționeze abținerea sau recuzarea, acesta din urmă punând viză de primire pe cererea de recuzare sau pe declarația de abținere sau după caz pe încheierea de ședință în care au fost consemnate declarațiile verbale vizând abținerea sau recuzarea și fixând termenul de judecată a acestora”.
În această situație s-a apreciat că dispoziția de înaintare a dosarului către completul imediat următor trebuie pusă în discuția contradictorie a părților, în măsura în care cerea de recuzare sau declarația de abținere este formulată în ședință publică, întrucât vizează un aspect prevalabil soluționării cererii asupra căruia acestea au dreptul să își exprime opinia.
În speță, în raport de data de 27.11.2014, data la care în ședința publică ambii asistenți judiciari au formulat verbal cerere de abținere instanța de fond era obligată să pună în discuția contradictorie faptul că cererea de abținere va fi soluționată tot de domnul judecător S. G. .
Prin urmare a fost încălcat principiul contradictorialități iar sentința recurată este lovită de nulitate absolută.
Recurentul a adus la cunoștință că a solicitat în copie tot dosarul nr._ cât și în mod special dosarul nr._ și în urma analizării tuturor înscrisurilor nu a negat că s-ar fi întocmit o adresă sau un proces verbal din care să reiasă blocarea completului judecătorului S. G. la momentul când urma să se stabilească termenul cât și judecata cererii de abținere. De aceea prin încălcarea art. 98 alin. 1 din ROI al instanțelor, soluția este nelegală și în atare situație sentința recurată este lovită de nulitate absolută.
La data de 28.01.2015 recurentul a formulat o cerere de recuzare a întregului complet. La data de 05.02.2015 recurentului i-a fost pus în vedere să depună câte o cerere de recuzare pentru fiecare membru cât și să plătească taxa de timbru pentru fiecare membru în parte. Cererea de recuzare a fost preluată de completul nr. C13. Recurentul a revenit asupra cererii de recuzare a întregului complet și a depus o cerere de recuzare doar împotriva domnului judecător S. G.. Obligarea completului C13 era aceea la data la care a recuzat doar o parte din membrii completului să înainteze cererea spre corecta soluționare de către completul ce era desemnat să asigure permanenta la data când a înțeles să îl recuze doar pe unul din membri completului de judecată. Soluționând cererea de recuzare tot completul C13 a încălcat art. 98 alin. 4 și 51 ind. 1 din ROI al instanțelor judecătorești și ducând în consecință la nulitatea cererii de recuzare astfel soluționată cât și prin derivare de la soluția dată la data de 19.02.2015 de către completul C12. Recurentul a solicitat instanței să aibă în vedere ca și motiv la cererea de recuzare întrucât legea arată că cererea de recuzare respinsă va putea fi atacată doar odată cu fondul.
Un alt aspect ce nu ar trebui trecut cu vederea este faptul că instanța de fond a ignorat cu desăvârșire art. 137 din C. pr. civ. Recurentul a invocat în baza acestuia excepția nulități sentinței pe motivul că semnăturile de pe hotărârea de la dosarul d fond prin comparație cu alte semnături de pe alte acte de procedură semnate de către aceștia sunt într-adevăr reale iar în probațiune acesta a solicitat proba cu înscrisurile depuse de acesta, verificarea de scripte, înscrierea în fals.
Atât timp cât art. 137 V.C. pr. civ., prevede că acestea sunt norme imperative incidente în speță era art. 137 alin. 2 întrucât dacă instanța ar fi respectat aceste prevederi legale, în urma administrării probatoriilor solicitate de recurent, ar fi observat că se impunea unirea excepției cu fondul și astfel s-ar fi demonstrat că excepția este întemeiată ducând în consecință la admiterea excepției cât și la admiterea cererii de revizuire.
În concluzie, în baza dispozițiilor art. 306 din C. pr. civ., întrucât acesta permite încadrarea criticilor în vreun motiv de casare recurentul a solicitat instanței să le încadreze și în consecință să se caseze sentința recurată, să se dispună trimiterea cauzei la instanța de fond iar aceasta să aibă în vedere toate criticile pe care recurentul le-a adus în discuție în prezentul recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea găsește recursul formulat ca nefiind fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Recursul are ca obiect o sentință pronunțată într-o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, cerere respinsă de prima instanță, ca nefondată, constatându-se neîndeplinirea condițiile textului de lege menționat.
Criticile recurentului sunt nefondate, sentința pronunțată fiind legală și temeinică, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5, 7 și 9 Cod procedură civilă, prin prisma cărora vor fi analizate susținerile acestuia.
Tribunalul a fost sesizat cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, revizuentul invocând în acest sens copia de la mapă a sentinței atacate, pe care semnăturile asistenților judiciari diferă de cele existente la dosar, motiv pentru care a invocat excepția nulității absolute a hotărârii.
Curtea reține că, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă doar în cazurile și condițiile limitativ prevăzute de lege.
Astfel, corect a reținut prima instanță caracterul extraordinar al căii de atac promovate și necesitatea îndeplinirii cumulative a condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă pentru ca înscrisul invocat să stea la baza retractării hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct.5 Cod procedura civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere…dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Așa cum am arătat, revizuentul a invocat ca înscris nou copia de la mapă a sentinței civile nr.2051/22.11.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași.
Reținând aceste aspecte de fapt, Curtea constată că pentru a fi incident in cauza art.322 pct.5, teza I Cod procedura civila, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: invocarea unui înscris; înscrisul sa fie doveditor; înscrisul sa fie descoperit după pronunțarea hotărârii(nou); înscrisul sa fi existat la data pronunțării hotărârii, deci sa nu fie constituit ulterior; înscrisul sa nu fi putut fi înfățișat in procesul in care a fost pronunțata hotărârea a cărei revizuire se cere, fie pentru ca a fost reținut de partea adversa, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința parții; înscrisul sa fie determinant; sa fie procurat de revizuent, iar nu procurat la solicitarea instanței.
Numai îndeplinirea cumulativa a acestor condiții determina revizuirea unei hotărâri pe temeiul invocat si lipsa unui singur element înlătura aplicabilitatea dispozițiilor respective, având in vedere caracterul extraordinar al acestei cai de atac, fiind admisibila pentru motive expres si limitativ prevăzute de lege.
Analizând înscrisul invocat de revizuent, Curtea constata ca acesta nu îndeplinește toate condițiile mai sus menționate.
Așa cum a reținut și prima instanță, în speță nu se poate reține că un exemplar al sentinței aflat la mapa reprezintă un înscris probator în sensul art.322 pct.5, reținut de partea potrivnică, acesta fiind un înscris ulterior pronunțării hotărârii.
În plus, Curtea constată că înscrisul invocat nu este determinant, condiție esențială pentru admiterea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5, teza I Cod procedura civila. În acest sens, înscrisul nou invocat trebuie să fie determinant, astfel încât daca ar fi fost cunoscut de instanța a cărei hotărâre a fost atacata, ar fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții. Nu se poate reține hotărârea ca înscris doveditor pe fondul cauzei, deoarece aspectele invocate, nu ar fi putut determina, dacă s-ar fi cunoscut la momentul pronunțării, o altă soluție. Hotărârea a fost semnată ulterior pronunțării, aceasta reprezentând actul final al judecății. Neregularitățile referitoare la semnături și nulitatea sentinței pe acest aspect nu pot fi invocate pe calea revizuirii, cale de atac extraordinară, ci doar în cadrul recursului împotriva acesteia.
Corect a reținut prima instanță că nu este îndeplinită nici condiția ca înscrisul sa nu fi putut fi înfățișat in procesul in care a fost pronunțata hotărârea a cărei revizuire se cere, fie pentru ca a fost reținut de partea adversa, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința parții.
În fapt, prin intermediul cererii de revizuire, partea urmărește casarea sentinței pronunțate, invocând nulitatea acesteia pentru lipsa semnăturilor asistenților judiciari care au participat la judecarea cauzei. Se arată de revizuent că semnăturile de pe hotărâre sunt false.
Or, acest motiv de nulitate a hotărârii nu putea fi invocat decât pe calea recursului, fiind un motiv de reformare a sentinței și nu unul de retractare din cele expres prevăzute de art.322 Cod procedură civilă. Recurentul-revizuent nu a formulat însă în termenul legal recurs împotriva sentinței civile nr.2051/22.11.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, drept pentru care nu poate invoca acest motiv pe calea revizuirii, având în vedere caracterul extraodinar al acestei căi de atac.
În aceste condiții, Curtea va înlătura toate susținerile recurentului privind neanalizarea probelor invocate(înscrisurile depuse), dar și a incidentelor invocate în legătură cu proba cu înscrisuri(verificarea de scripte și înscrierea în fals), deoarece Tribunalul nu putea analiza aspectele respective în procedura revizuirii, față de motivele invocate de revizuent, incompatibile cu această cale de atac extraordinară, corect reținând neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.322 pct.5 Cod procedura civila. Nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii, aspectele invocate de recurent referitor la semnăturile asistenților judiciari nu pot fi analizate nici în recursul împotriva hotărârii prin care s-a respins revizuirea, motiv pentru care nu pot fi avute în vedere nici înscrisurile și expertiza extrajudiciară depusă în recursul la revizuire.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă, prin prisma cărora pot fi analizate criticile recurentului referitoare la dreptul la apărare, proba cu înscrisuri, verificarea de scripte și înscrierea în fals.
Tribunalul a respins cererea de revizuire fără a arăta în dispozitiv dacă soluția a fost determinată de netemeinicia sau inadmisibilitatea acesteia. Din considerente rezultă că, în mod corect, instanța a analizat cu prioritate condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru această cale extraordinară de atac. Instanța nu putea trece la analiza probelor invocate de recurent și la verificările solicitate de acesta privind semnăturile, deoarece, așa cum corect a reținut, nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art.322 pct.5 Cod procedura civila, criticile revizuentului referitoare la nulitatea hotărârii putând fi formulate doar în calea de atac a recursului, de care acesta nu a uzat în termenul legal. Nulitatea hotărârii pentru lipsa/falsificarea semnăturilor asistenților judiciari nu reprezintă o excepție procesuală, ce putea fi soluționată în condițiile art. 137 Cod procedură civilă, ci un motiv de nulitate a hotărârii ce putea fi invocat doar în recurs.
În aceste condiții, nu se poate invoca faptul că nu s-a asigurat dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece drepturile procesuale nu pot fi exercitate decât în condițiile și limitele stabilite de lege, recurentului acordându-i-se, potrivit legii, dreptul de a formula recurs împotriva sentinței a cărei nulitate o invocă, dar nu a înțeles să promoveze această cale de atac.
Nerespectarea principiului continuității completului, pe același motiv (existența altor semnături pe hotărâre), nu reprezintă un motiv de revizuire în sensul art.322 Cod procedură civilă, fiind un motiv de nelegalitate ce putea fi invocat doar în recursul împotriva sentinței civile nr.2051/22.11.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă .
În aceste condiții, Curtea constată că cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.322 pct.5 Cod procedură civilă, corect fiind respinsă de prima instanță.
Recurentul a mai invocat incidența în speță a motivelor de recurs prevăzute d art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă, susținând nelegala soluționare a cererilor de abținere ale celor doi asistenți judiciari și a cererii de recuzare a judecătorului de la fond.
În ceea ce privește soluționarea cererilor de abținere formulate de cei doi asistenți judiciari la data de 27.11.2014, Curtea constată că toate criticile recurentului sunt nefondate. Potrivit art.34 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, încheierea prin care s-a încuviințat sau s-a respins cererea de abținere, ca și aceea prin care s-a încuviințat recuzarea, nu este supusă la nicio cale de atac. Încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare se poate ataca numai odată cu fondul.
Având în vedere dispozițiile exprese ale legii, Curtea nu poate analiza criticile recurentului împotriva încheierii prin care s-au soluționat cererile de abținere nici chiar în recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate, încheierea nefiind susceptibilă de nicio cale de atac, în baza art.34 alin.1 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește soluționarea cererii de recuzare formulată de revizuent la data de 28.01.2015, Curtea constată că aceasta a privit întregul complet (Completul 12), motiv pentru care în mod corect, cu respectarea dispozițiilor art.30 Cod procedură civilă și art.98 alin.2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cererea a fost înaintată Completului 13.
Astfel, potrivit art.98 alin2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, incidentele procedurale referitoare la toți membrii completului de judecată, precum incompatibilitatea, recuzarea sau abținerea, se vor soluționa de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeași materie. Dacă în materia respectivă nu există decât un singur complet de judecată, incidentele procedurale referitoare la toți membrii completului vor fi soluționate de completul imediat următor, indiferent de materia în care judecă.
Nu pot fi reținute susținerile recurentului în sensul că „a revenit asupra cererii de recuzare a întregului complet și a depus o cerere de recuzare doar împotriva domnului judecător S. G.”, motiv pentru care Completului C13 trebuia să înainteze cererea spre corecta soluționare de către completul ce era desemnat să asigure permanenta la data când a înțeles să îl recuze doar pe unul din membri completului de judecată.
Curtea constată că cererea formulată la data de 11.02.2015 reprezintă o nouă cerere de recuzare, prin care se invocă motive referitoare la imparțialitatea judecătorului care era președintele completului, fără ca revizuentul să precizeze că renunță la prima. În aceste condiții, completul C13 a soluționat corect toate cererile formulate, reținând că exista o recuzare a întregului complet și că noua cerere din data de 11.02,2015 conține aceleași motive ca și prima, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 98 alin. 4 din Regulament.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, Curtea retine ca hotărârea instanței de fond este legala si temeinica, motiv pentru care, in baza art.312 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-revizuent G. F. împotriva sentinței civile nr.199/19.02.2015, pronunțate de Tribunalul Călărași-Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. C. EDILI E FEROVIARE-S. SPA R. SUCURSALA BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. A. I. M. C. T. C.
GREFIER
I. L. B.
Red.M.C.
Tehnored. C.C.2 ex./ 08.05.2015
Jud.fond: G. S.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 78/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
