Despăgubire. Decizia nr. 2734/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2734/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 32326/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2655/2015)
DECIZIE Nr. 2734
Ședința publică de la 14 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. C.
Judecător D. A. T.
Grefier R. N. C.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-pârâtă . GROUP SA, împotriva sentinței civile nr.822 din data de 28.01.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. Ș., cauza având ca obiect: contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde intimatul-reclamant I. Ș., personal, legitimat în fața instanței de apel, lipsind apelanta-pârâtă . GROUP SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curți că în data apelanta-pârâtă a fost citată cu mențiunea de a indica dacă înțelege să achieseze la hotărârea primei instanțe, iar în caz afirmativ să procedeze conform dispozițiilor art.464 din Codul de procedură civilă; că în data de 01.07.2015 a fost înregistrată la dosar „cerere de renunțare la judecată” formulată de apelanta-pârâtă, într-un singur exemplar, după care:
Curtea procedează la identificarea intimatului-reclamant I. Ș., acesta legitimându-se cu cartea de identitate, datele fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Intimatul-reclamant I. Ș., depune la dosar tranzacția încheiată între părți, înregistrată la S.C: O. V. Insurance Group, sub nr. 3590/29.05.2015, semnată în original.
Curtea încuviințează înscrisul la dosar și în raport de prevederile art. 464 alin.2 din Codul de procedură civilă, reține cauza în pronunțare cu privire la achiesarea apelantei-pârâte la sentința apelată.
CURTEA,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.822 din data de 28.01.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr._ a fost respinsă contestația formulată impotriva deciziei nr.1042/14.11.2013 ca tardiv formulată; a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul I. Ș., în contradictoriu cu pârâta . GROUP SA; s-a anulat decizia nr. 806/21.08.2013; a fost obligată pârâta să reintegreze reclamantul în funcția și postul deținut anterior concedierii; a fost obligată pârâta la plata catre reclamant a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalate drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data desfacerii contractului de muncă (29.11.2013) și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că prin decizia nr. 806/21.08.2013 parata a dispus, in temeiul art.65(1) CM incetarea CIM al reclamantului, incepand cu data de 20.09.2013-f 6. Decizia a fost comunicata reclamantului la data de 22.08.2013-f7 reclamantului, care a contestat-o la data de 03.10.2013 prin formularea cererii de chemare in judecata si inregistrarea pe rolul acestei instante.
Parata a sustinut pe calea intampinarii ca aceasta decizie nu si-a produs efectele ca urmare a faptului ca a emis decizia nr.1042 din 14.11.2013-fila 42, prin care a dispus incetarea raportului de munca cu reclamantul incepand cu data de 29.11.2013.
Referitor la revocarea de către angajator a deciziei de concediere pe parcursul procesului având ca obiect contestarea măsurii concedierii, instanta retine ca nu există temei legal care să permită angajatorului repunerea în ființă a unui contract de muncă pe care l-a desfăcut în mod unilateral după data desfacerii acestuia și nici temei contractual, întrucât, prin ipoteză raporturile de muncă au încetat prin voința sa unilaterală, dar nu le poate relua decât prin consens cu fostul salariat. Deciziile emise după data încetării raporturilor de muncă dintre părți sunt caduce, angajatorul neputând emite decizii referitoare la executarea, încetarea etc. contractului individual de muncă dintre părți decât pe perioada existenței acestuia. În lipsa revocării deciziei de concediere până la momentul la care aceasta își produce efectele (data comunicării către salariat), „revocarea” deciziei comunicate salariatului și contestate de acesta în instanță și emiterea unei noi decizii de încetare a aceluiași contract individual de muncă al salariatului deja concediat sau orice altă decizie emisă de angajator în legătură cu executarea contractului de muncă încetat prin producerea efectelor unor alte decizii anterioare nu pot produce niciun efect, întrucât această revenire a avut loc după încetarea contractului individual de muncă al salariatului ca efect al primei comunicări. Revocarea deciziei de concediere și emiterea unei noi decizii pentru a face respectate prevederile referitoare la durata preavizului nu sunt de natură să repună în vigoare un contract de muncă încetat la o dată anterioară. După încetarea contractului de muncă prin concediere, raporturile de muncă dintre părți nu pot fi reluate decât fie prin încheierea unui nou contract de muncă, fie prin anularea cu caracter retroactiv a actului de concediere de către instanță; în caz contrar s-ar permite angajatorului care a dat eficiență încetării contractului de muncă al salariatului să revină temporar asupra actului astfel emis și să scoată actul nul de sub controlul instanței, cât și să i se permită să salvgardeze actul lovit de nulitate prin emiterea unor acte reparatorii și cu efect retroactiv.
In consecinta, instanta a retinut ca actul prin care s-a dispus incetarea raportului de munca al reclamantului este decizia nr. 806/21.08.2013, pe care o va analiza sub aspectul legalitatii si temeiniciei.
Conform art. 60 (1) CM ”Concedierea salariaților nu poate fi dispusă:a) pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii;”
Din probele administrate în cauză, respectiv din certificatele medicale depuse la dosar (filele 64-73) rezultă că în intervalul 05.07._13 reclamantul s-a aflat în incapacitate de muncă.
In consecință, instanța reține că Decizia de concediere nr. 806/21.08.2013 a fost emisă pe durata incapacității temporare de muncă a reclamantului.
Pentru motivele susmenționate, instanța a apreciat că decizia contestată este nelegală.
Desi, pentru motivul anterior relevat mai sus este suficient a se pronunta o solutie de anulare a deciziei de concediere, instanta va analiza aceasta masura si prin prisma legalitati, din punct de vedere al conditiilor de forma si temeiniciei sale.
Astfel, se fundamenteaza masura concedierii pe desfiintarea postului reclamantului, desfiintare decisa prin Hotararea Directoratului nr.31.1/04.07.2013. O mentiune generica fara a se motiva necesitatea desfiintarii postului echivaleaza cu lipsa motivarii masurii, insa in practica s-a admis ca atunci cand se face trimitere in decizie la actul intern al societatii angajatoare sa se analizeze temenicia masurii si prin prisma acestuia.
Cu toate acestea instanta a retinut ca din punct de vedere formal, decizia de desfacere a contractului de muncă nu conține mențiunea prevăzută de art. 76 lit.a Codul muncii, motivele care au determinat desființarea postului nefiind aduse la cunoștința salariatului. Redarea în cuprinsul deciziei de concediere a conținutului textului de lege prin menționarea desființării postului nu echivalează cu motivarea măsurii, în condițiile în care se face trimitere la un singur act al societății- Hotararea Directoratului nr.31.1/04.07.2013, în al cărei conținut de asemenea nu se regăsesc aceste motive. Astfel, în această hotarare se face aceeași mențiune generica referitoare la desființarea postului de director adjunct din cadrul Directiei Logistica, fără însă să fie inserate motivele ce au determinat societatea să ia această măsură a desființării. La dosar se regaseste o solicitare de desfiintare poat-fila 44, care este posibil, in lipsa mentiunilor care sa trimita la acest act in Hotarare, neputand aprecia cu certitudine ca aceasta este rodul acestei sesizari, sa fi stat la baza deciziei, insa nici macar in continutul acestei solicitari nu se regaseste motivatia desfiintarii postului. In continutul solicitarii sunt redate argumente pentru desfiintarea postului, ce apar ca eventuale efecte benefice societatii ca urmare a desfiintarii postului reclamantului, pe care insa instanta nu le poate echivala cu o motivare de natura celei impuse de art.76 CM.
În conformitate cu prevederile art.65 alin. 1 din Codul Muncii, cauza concedierii salariatului trebuie să o constituie desființarea locului de muncă al salariatului, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, desființare ce trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă (art.65 al.2).
Desființarea locului de muncă este efectivă, atunci când acesta este suprimat din structura funcțional-organizatorică a angajatorului, evidențiată în statul de funcții și organigramă și implică cu necesitate caracterul definitiv al suprimării, are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Din organigramele anterioare și ulterioare concedierii reiese că postul ocupat de către reclamant a fost suprimat.
Instanța constată însă că din cuprinsul deciziei contestate, cât și a celorlalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei, nu rezultă caracterul real și obiectiv al desființării locului de muncă, respectiv nu rezultă că, în realitate, desființarea locului de muncă ocupat de reclamant a fost cauzată de reorganizarea determinată de existența unor motive obiective fără legătură cu persoana salariatului, nu rezultă existența motivelor temeinice vizând reorganizarea activității societății, existența unor studii, analizarea unor date sau indicatori etc, din care sa reiasă caracterul necesar al desființării postului, din acest punct de vedere decizia fiind practic nemotivată. De altfel, față de lipsa motivelor care au determinat desființarea postului instanța nu poate stabili cu certitudine că reorganizarea societății a fost impusă de vreo dificultate economică sau de o necesitate de alt ordin a reorganizării, sau a fost vorba de o restrângere a activității.
Mai mult, din cuprinsul deciziei contestate nu rezultă nici caracterul real al cauzei desființării locului de muncă și deci caracterul obiectiv al acestei măsuri, decizia nerelevând motivul obiectiv care a dus la reorganizarea activității, respectiv nu rezultă din aceasta că reorganizarea activității și implicit desființarea postului se impuneau cu necesitate pentru rațiuni legate de eficientizarea activității, având la bază studii temeinice privind activitatea paratei.
Nu se poate stabili stabili în ce măsură desființarea unui singur post din societate a conferit paratei restabilirea din punct de vedere financiar, sau eventual rentabilizarea activității. Mai mult, eficientizarea activitatii este putin probabil sa fi fost realizata numai prin concedierea unei singure persoane din angajatii paratei, iar aceasta, coroborata cu cele expuse mai sus, lipseste cauza concedierii de realitate si caracterul ei serios.
La data de 19 05.2015 a declarat apel împotriva sentinței sus-menționate intimata . GROUP SA, înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 19.05.2015 sub nr._ .
Prin apelul formulat, s-a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii contestației formulate împotriva deciziei nr.806/21.08.2013 ca neîntemeiată, repunerea părților în situația anterioară pronunțării sentinței întrucât aceasta a fost executată și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor d ejudecată fond – 1240 lei și în apel.
La primul termen de judecată stabilit în apel, din data de 14.07.2015, a fost depusă la dosar, în original, tranzacția semnată de ambele părți, potrivit căreia apelanta-pârâtă . GROUP SA renunță la apelul promovat împotriva sentinței civile nr.822/28.01.2015, astfel cum a fost menționat în cadrul punctului II.1.
Analizând cauza, în raport de cererea de renunțare la calea de atac exercitată, Curtea reține următoarele:
Ulterior învestirii instanței de control judiciar cu apelul declarat, în termen legal, de apelanta-pârâtă . GROUP SA împotriva sentinței civile nr. 822/28.01.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Ș. I., la dosarul de apel a fost depusă, în ședința publică din data de 14.07.2015, tranzacția semnată de ambele părți, potrivit căreia apelanta-pârâtă . GROUP SA renunță la apelul promovat împotriva sentinței civile nr.822/28.01.2015, astfel cum a fost menționat în cadrul punctului II.1.
Potrivit dispozițiilor art. 463 alin. 1 Cod procedură civilă, „Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre”.
Curtea, față de declarația apelantei-pârâte, constată că manifestarea de voință în sensul de a renunța la apelul exercitat împotriva sentinței civile nr. 822/28.01.2015 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale reprezintă o achiesare expresă totală la hotărârea primei instanțe, care se constată de către instanța de apel potrivit dispozițiilor art. 463-464 Cod procedură civilă.
În aceste condiții, Curtea urmează a da eficiență acestei manifestări de voință care este de natură a împiedica judecarea căii de atac exercitate, având în vedere aspectele arătate în cele ce preced și principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.
În consecință, în baza art. 463 alin. 1 și 464 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea va lua act de achiesarea apelantei-pârâte . GROUP SA, la sentința civilă apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de achiesarea apelantei-pârâte . GROUP SA, cu sediul ales în București, .. 1, ., biroul A3, sector 5, împotriva sentinței civile nr.822 din data de 28.01.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. Ș., cu domiciliul în București, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.07.2015.
Președinte, D. A. T. | Judecător, A. I. C. | |
Grefier, R. N. C. |
Red.: T.D.A.
4 ex./20.07.2015
Jud.fond: B. Ș.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 178/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2933/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
