Contestaţie indemnizaţie şomaj. Decizia nr. 764/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 764/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 71731/3/2011*
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8312/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 764/2015
Ședința publică de la 02 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. E.
Judecător D. A. C.
Judecător M. P.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta AGENȚIA M. PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ- BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.9723 din data de 20.10.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul A. I., cauza având ca obiect – contestație indemnizație șomaj.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul A. I., prin avocat P. C., cu împuternicire avocațială aflată la fila 11 dosar, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul A. I., prin avocat, solicita proba cu înscrisuri în combaterea recurentei, reprezentând actul adițional la contractul individual de muncă al intimatului, nota de lichidare de unde rezulta care a fost cuantumul bonusului și adresa nr.100/02/01/4.7372/25.07.2012 emisă de Romtelecom.
Curtea încuviințează intimatului A. I. proba cu înscrisuri, în temeiul art.305 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului în combaterea recursului.
Intimatul A. I., prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul admiterii contestației, cu cheltuieli de judecată. Arată că se invocă un singur articol ca temei de drept, în susținerea recursului, și anume nerespectarea de către fostul angajator a dispozițiilor art.296 ind.16 alin.4 punctele c) și d) din Codul fiscal la momentul anului 2011. În acest articol, la lit.c), nu sunt incluse veniturile obținute ca urmare a concedierii sub forma de compensații, iar la lit.d) se menționează veniturile realizate de persoanele care nu mai sunt în relație cu fostul angajator. Astfel, urmează a se observa că din actele depuse la acest termen rezultă că nu a fost vorba despre o concediere, încetarea contractului de muncă al contestatorului cu fostul angajator intervenind în temeiul art.55 ind.1 Codul muncii, deci nefiind vorba despre o compensație. Acel bonus, astfel cum a fost intitulat în actul adițional, iar în actul de lichidare este intitulată primă de fidelitate, a fost achitat pentru recunoașterea faptului că a fost salariatul societății Romtelecom și nicidecum pentru a-i asigura fostului angajat un minim de confort financiar după încetarea raporturilor de muncă. Pe de altă parte, din adeverința depusă la dosar fila 6, politica salarială a Romtelecom este de a plăti drepturile salariale în luna următoare lunii pentru care se prestează munca. Astfel că, în luna aprilie când au fost încetate relațiile de muncă, intimatul a primit salariul realizat în luna martie 2011. În această situație, consideră că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 296 ind.16 alin.4 punctele c) și d) din Codul fiscal. Depune la dosar concluzii scrise și dovada achitării cheltuielilor de judecată.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9723/20.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis Contestația astfel cum a fost formulată și completată de reclamantul A. I. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA M. OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ.
A fost anulată Dispoziția nr. 1126/28.10.2011 de stabilire a indemnizației de șomaj emisă de Agenția Locală pentru Ocuparea Forței de Muncă Sector 6 București.
De asemenea, a fost anulată Decizia de recuperare debit nr. 248/20.09.2011 emisă de Agenția Locală pentru Ocuparea Forței de Muncă Sector 4 București.
Totodată, a fost anulată Decizia de recuperare debit nr.437/28.10.2011 emisă de Agenția Locală pentru Ocuparea Forței de Muncă Sector 6 București.
S-a menținut Dispoziția nr. 1126/16.06.2011 de stabilire a indemnizației de șomaj emisă de Agenția Locală pentru Ocuparea Forței de Muncă Sector 6 București.
A fost obligată intimata Agenția M. pentru Ocuparea Forței de Muncă București la plata către contestator a diferențelor de drepturi reținute abuziv ca urmare a deciziei nr. 437/28.10.2011 și a dispoziției nr.1126/28.10.2011 în cuantum de 7.092 lei.
De asemenea, a fost obligată intimata la plata către contestator a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii judecătorești, instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 1126/16.06.2011 Agenția M. Pentru Ocuparea Forței de Muncă București – Agenția Locală Pentru Ocuparea Forței de Muncă Sector 6 (în continuare ALOFM) a stabilit dreptul reclamantului la indemnizație de șomaj, începând cu data de 16.06.2011 până în data de 16.06.2012, în cuantum de 1.481 lei. Pentru stabilirea cuantumului indemnizației, ALOFM a avut în vedere că suma de 375 lei reprezintă 75% din valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, iar suma de 1106 lei reprezintă 10% din media bazei lunare de calcul asupra căreia s-a aplicat contribuția de asigurări pentru șomaj pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare.
Tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajat . individual de muncă al acestuia încetând prin acordul părților la data de 01.04.2011. La încetarea contractului de muncă angajatorul a eliberat adeverința nr. 100/02/01/3.8434 B. din 28.04.2011 (f. 6) privind contribuțiile la bugetul asigurărilor de șomaj, evidențiind la pct. 1 suma de 76.814 lei, explicată a cuprinde bonusul acordat din fondul de salarii pe care salariatul l-a încasat în ultima lună de activitate conform CIM. Prin dispoziția nr.1126/28.10.2011, parata a dispus recalcularea indemnizației de șomaj, stabilind-o retroactiv, la suma de 890 lei, ca urmare a eliminării în baza de calcul a bonusului de 76.814 lei primit de reclamant pentru lună martie 2011. Prin decizia nr.437/28.10.2011, parata a reținut în sarcina reclamantului un debit în cuantum de 2.069 lei, reprezentând indemnizație de șomaj încasata în plus față de cea cuvenita pe perioada 16.06._11.
Potrivit dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 76/2002 în forma în vigoare la data emiterii dispoziției de stabilire a indemnizației de șomaj, cuantumul indemnizației de șomaj este o sumă acordată lunar și în mod diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, reprezentând 75% din valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin un an, la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare, respectiv 3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 3 ani, 5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 5 ani, 7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 10 ani, 10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 20 ani.
Art. 191 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 76/2002 arată că prin salariu de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare se înțelege baza lunară de calcul al contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj prevăzută la titlul IX2 „Contribuții sociale obligatorii” din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare. La art. 2965 alin. 3, Titlul IX2 C. fisc. În forma în vigoare la data eliberării adeverinței, 28.04.2011, precum și la data stabilirii contribuției pentru bonus, aprilie 2011, se arată că pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. e) (persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori), baza lunară de calcul pentru contribuția de asigurări pentru șomaj prevăzută de lege reprezintă suma câștigurilor brute acordate persoanelor prevăzute la art. 2963 lit. a) (persoanele fizice rezidente care realizează venituri din desfășurarea unor activități în baza unui contract individual de muncă) asupra cărora există, potrivit legii, obligația de plată a contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 571/2003 (Codul fiscal) detaliază: Prin câștig brut realizat de un salariat încadrat cu contract individual de muncă, potrivit legii, inclusiv salariatul care cumulează pensia cu salariul, în condițiile legii, se înțelege orice câștig în bani primit de la angajator de către aceste persoane, ca plată a muncii lor ori pe perioada în care sunt încadrate în muncă, inclusiv în perioadele de suspendare ca urmare a statutului de salariat pe care îl dețin, cu excepția veniturilor prevăzute la pct. 24.
De asemenea, art. 2964 Codul fiscal, în forma în vigoare la aceleași date, arată că baza lunară de calcul al contribuțiilor sociale individuale obligatorii reprezintă câștigul brut realizat din activități dependente, în țară și în străinătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaționale la care România este parte, care include: veniturile din salarii, astfel cum sunt definite la art. 55 alin. (1) (lit. a), respectiv, orice alte sume de natură salarială sau avantaje asimilate salariilor în vederea impunerii (lit. o).
Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 571/2003 (Codul fiscal) detaliază: Veniturile care se includ în câștigul brut realizat din activități dependente, care reprezintă baza lunară de calcul al contribuțiilor sociale individuale obligatorii sunt cele prevăzute la art. 2964 din Codul fiscal și la pct. 68 din normele metodologice de aplicare a titlului III din Codul fiscal, date în aplicarea art. 55 alin. (1) și (2) din Codul fiscal, cu excepția veniturilor asupra cărora nu există obligația plății contribuțiilor sociale conform reglementărilor specifice fiecărei contribuții sociale, precum și celor din legislația privind asigurările sociale.
Art. 55 (1) Codul fiscal arată că sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioadă la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă. Veniturile din salarii sau considerate asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relații contractuale de muncă, precum și orice sume de natură salarială primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioadă la care se referă, și care sunt realizate din sume primite pentru munca prestată ca urmare a contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă: recompensele și premiile de orice fel; orice alte câștiguri în bani și în natură, primite de la angajatori de către angajați, ca plată a muncii lor (pct. 68 lit. a) din Norma metodologică de punere în aplicare a Codului fiscal).
Pe de altă parte, tribunalul a avut în vedere și excepțiile instituite de art._ alin. 4 C. fiscal: Contribuțiile de asigurări pentru șomaj nu se datorează... asupra: c) compensațiilor acordate, în condițiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de muncă, persoanelor concediate pentru motive care nu țin de persoana lor; d) veniturilor realizate de persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) și b), care nu se mai regăsesc în raporturi juridice cu persoanele prevăzute la art. 2963 lit. e) și g), dar încasează venituri ca urmare a faptului că au avut încheiate raporturi juridice și respectivele venituri se acordă, potrivit legii, ulterior încetării raporturilor juridice.
Raportat la prevederile legale citate, instanța reține că, pe de-o parte, suma de 76.814 lei plătită reclamantului de angajatorul . luna martie 2011 intitulată “bonus acordat din fondul de salarii pe care salariatul l-a încasat în ultima lună de activitate conform CIM” se încadrează în noțiunea de recompense și premiile de orice fel, și este astfel inclusă în venitul salarial ce constituie baza contribuțiilor sociale obligatorii; pe de altă parte, reține că această sumă nu face parte din cele excluse din baza de calcul a contribuției de asigurări pentru șomaj. Într-adevăr, „bonusul” a fost plătit reclamantului în desfășurarea raportului contractual de muncă, și nu ulterior încetării acestui raport, ce s-a produs prin acordul părților în aprilie 2011 și nici nu reprezintă o compensație în sensul art._ alin. 4 lit. c) Codul fiscal, întrucât reclamantul nu a fost concediat pentru motive care nu țin de persoana să (aceste din urmă motive sunt expres și exhaustiv prevăzute de art. 65 C. muncii și se referă la situația în care este desființat locul de muncă ocupat de salariat), ci prin acordul părților – situație reglementată distinct de art. 55 lit. b C. muncii.
Prin urmare, apărarea pârâtei că în mod eronat această sumă a fost inclusă în baza de calcul a indemnizației de șomaj nu se confirmă, reprezentând, în condițiile legii, o recompensă pentru munca prestată în temeiul și pe parcursul derulării contractului individual de muncă, reclamantul nefiind în niciun moment concediată.
Astfel că, indemnizația de șomaj cuvenită reclamantului pentru perioada 16.06._12 trebuie stabilită prin includerea în calculul mediei salariului de bază lunar brut a sumelor de bani plătite de angajator cu titlu de bonus în valoare brută de 76.814 lei. Pentru aceste considerente, instanța a anulat dispoziția nr.1126/28.10.2011 emisă de parata, a anulat decizia nr.437/28.10.2011 de debit și a dispus menținerea în plata a dispoziției nr.1126/16.06.2011 emisă de parata. Totodată, instanța s-a dispus obligarea paratei la restituirea către reclamant a drepturilor reținute în baza deciziei nr.437/28.10.2011 de debit, în cuantum de 7.092 lei. În baza art. 274 C. pr. civ., a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, conform chitanței nr. 136/03.06.2013.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs intimata Agenția M. pentru Ocuparea Forței de Muncă, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ (Număr în format vechi8312/2014), solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 9723/20.10.2014, așa cum a fost rectificată prin încheierea de ședință din cameră de consiliu din data de 10.11.2014, ca nelegală și netemeinică și menținerea dispoziției de stabilire nr. 1126/28.10.2011 și a deciziei 437/28.10.2011 așa cum a fost modificată prin decizia nr. 83/22.05.2012ca legală și temeinică.
În motivare, s-a arătat că sentința pronunțata de instanța de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea prevederilor legale. De asemenea, instanța de fond, ca urmare a interpretării greșite a prevederilor legale în materie de reținere și virare a contribuției la bugetul asigurărilor pentru șomaj și de stabilire a dreptului la indemnizația de șomaj, a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinica.
Interpretând în mod eronat prevederile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, modificată și completată cât și prevederile Codului fiscal, instanța de fond a considerat ca pentru suma acordată de către Romtelecom, cu titlu de bonus reclamantului, în mod corect societatea a reținut și virat contribuția la șomaj "considerând că această sumă este o recompensă pentru munca prestată".
Adeverința eliberată de către S.C. ROMTELECOM S.A. nu respecta prevederile H.G. nr._, respectiv art. 14, alin. 2, așa cum a fost ulterior preluat prin O.U.G. nr. 117/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal și reglementarea unor măsuri financiar fiscale Titlul IX2 Contribuții Sociale Obligatorii art. 296 în sensul că indemnizațiile, sporurile, adaosurile și orice alte sume plătite trebuie să reprezinte componente ale salariului de baza brut lunar, acordat în baza legii sau a contractelor de muncă.
Conform prevederilor art._ litera c) punctul c1 - c 5 din Legea 571/2003 Codul Fiscal se exceptează de la plata contribuției de asigurări pentru somai "compensațiile acordate, în condițiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de muncă, persoanelor cărora le încetează raporturile de munca ori de serviciu sau care, potrivit legii, sunt trecute în rezerva ori în retragere."
Având în vedere că aceste venituri suplimentare nu au fost acordate decât la încetarea raporturilor de muncă, pentru aceste venituri nu se datorează contribuții de asigurări pentru somai întrucât fac parte din excepțiile specifice prevăzute de art.296A16 litera c) punctul c5 din Legea nr.571/2003 Codul Fiscal.
Totodată, aceasta adeverința nu respecta nici prevederile art.18 din H.G. nr.174/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că din cuprinsul ei nu rezultă baza lunară de calcul al contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj, stabilită potrivit titlului IXA2 „Contribuții sociale obligatorii” din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare pentru fiecare lună din ultimele 12 luni, înainte de data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, respectiv înainte de data de 01.04.2011, bonusul fiind acordat, conform actului adițional, în data de 01.04.2011, . lună martie 2011 o sumă care aparține lunii aprilie 2011 și pentru care, așa cum recurent a mai menționat, nu se datora, conform prevederilor legale invocate, contribuții la bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Suma care face obiectul litigiului, respectiv bonusul, a fost acordat de către societate o singura dată, la plecarea din unitate și ca o recunoaștere a faptului că reclamantul a plecat voluntar.
Suma cuprinsă în adeverința, nu poate fi inclusă în baza de calcul a indemnizației de șomaj, atât timp cât prevederile art. 39 alin. 2 din Legea nr. 76/2002 stabilesc ca la determinarea cuantumului indemnizației de somai se utilizează media salariilor de baza lunare brute și nu și compensațiile acordate la încetarea contractelor individuale de muncă.
Instanța de fond nu a sesizat faptul că, fiind vorba de excepții specifice de la plata contribuției asigurărilor pentru șomaj, aceste venituri nu pot fi cuprinse în adeverința eliberată conform prevederilor art. 18 din H.G. nr. 174/2002 și, prin urmare, nu pot fi luate în considerare la calculul indemnizației de șomaj întrucât nu pot fi incluse în baza de calcul asupra căruia se aplică contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Prevederea legală este clară, pentru compensațiile acordate în condițiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de muncă, persoanelor cărora le încetează raporturile de munca ori de serviciu nu se datorează contribuții de asigurări pentru șomaj fiind prevăzute la excepții specifice, indiferent de denumirea acestora sau de motivul încetării contractului individual de muncă.
Ceea ce este definitoriu pentru înțelegerea naturii compensației este ocazia cu care se acorda suma de bani, dacă sumă se acorda doar cu ocazia încetării raporturilor de muncă, indiferent de motivul încetării, atunci respectivă suma are natură unei compensații (în sensul art. 296 ind. 16 litera c) punctul c5 din Legea 571/2003 Codul Fiscal), denumirea concretă a sumei neafectându-i această natură (de compensație).
Faptul că societatea în mod greșit a reținut contribuții la bugetul asigurărilor pentru șomaj, pentru suma acordată la plecarea din societate nu obliga agenția sa îl ia în calcul la stabilirea cuantumului indemnizației pentru somai, dimpotrivă, demonstrează corectitudinea constatării și aplicării de către agenție a prevederilor Legea nr.76/2002 cu modificările și completările ulterioare, care precizează condițiile care trebuie îndeplinite în vederea acordării acestui drept.
Rezultă în mod indubitabil faptul că la stabilirea indemnizației de șomaj se are în vedere baza lunară de calcul a contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj, care include elementele constitutive prevăzute de lege, cu excepția veniturilor asupra cărora nu exista obligația plații acestei contribuții individuale, prevăzute expres în art._ lit. c) din Legea nr. 571/2003, precum și în Normele metodologice de aplicare - H.G. nr. 44/2004.
Prin sentința pronunțata, instanța nu a ținut cont nici de prevederile art. 191 din HG nr. 174/2002, invocate de către recurentă în apărare, astfel, având în vedere dispozițiile art. 191 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002, aprobate prin H.G. nr. 174/2002, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora salariul de baza lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, prevăzut la art.39 alin. 2 lit. b) din lege, se înțelege baza lunară de calcul a contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj, prevăzuta în Titlul IX2 „Contribuții sociale obligatorii" din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare, rezulta că la stabilirea indemnizației de șomaj se are în vedere baza lunară de calcul a contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj, care include elementele constitutive menționate, cu excepția veniturilor asupra cărora nu exista obligația plații acestei contribuții individuale, prevăzute expres la art._ din legea invocată, precum și în cuprinsul Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.
Reclamantul are dreptul solicitării de la angajator a restituirii contribuției individuale reținuta de către acesta cu încălcarea prevederilor legale.
În consecința, în mod corect Agenția Locală Sector 6 a emis Dispoziția nr. 1126/28.10.2011 de stabilire a cuantumului indemnizație de șomaj fără luarea în considerare a bonusului primit de la Romtelecom și a Deciziei nr. 437/28.10.2011 așa cum a fost modificată prin Decizia nr. 83/22.05.2012.
Intimatul a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică în sensul admiterii contestației care face obiectul acestui dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin dispoziția nr. 100/02/01/_/B. din 29.03.2011 (fila 5 dosar initial de fond), a încetat contractul individual de muncă încheiat între intimat și . acordul părților, conform art. 55 lit.b) din Codul muncii, cu data de 1.04.2011.
Prin Decizia nr. 41/21.04.2010 (fila 43 dosar initial de fond) angajatorul a stabilit ca, în cazul în care salariații sunt de acord cu încetarea contractului individual de muncă, vor primi la încetarea contractului un bonus.
La art. IV din această decizie se arată că “societatea le va oferi salariaților ale căror locuri de muncă vor fi desființate ca urmare de reorganizării și, respective, care nu au putut fi redistribuiți pe alte locuri de muncă, posibilitatea de încetare a contractului individual de muncă prin acordul părților, conform art. 55 lit.b) din din Codul muncii, cu plata unui bonus în condițiile ce vor fi stabilite prin decizie a directorului general emisă în acest sens”.
Acest bonus a fost plătit ca urmare a încetării raporturilor de muncă în scopul compensării prejudiciului pe care salariatul îl suferă din această cauză, fiind similar ca natură juridică compensației acordate salariaților la data încetării contractului din motive neimputabile, reprezentând o măsură de protecție socială. Acest bonus are ca finalitate să compenseze pierderea locului de muncă și veniturile obținute în baza calității de salariat.
În acest sens, avem în vedere pentru stabilirea naturii juridice a bonusului, scopul acordării lui și situația de fapt în care s-a decis plata, respectiv faptul că angajatorul luase măsura reorganizării activității, iar salariaților ale căror locuri de muncă erau afectate de reorganizare și ale căror contracte individuale de muncă urmau să înceteze din cauza imposibilității de a fi redistribuiți li s-a dat posibilitatea de a consimți la încetarea contractului cf. art. 55 lit. b) din Codul muncii și de a primi un bonus.
În esență, și acest bonus este tot o compensație pentru încetarea contractului de muncă, iar nu o primă acordată ca urmare a muncii prestate pe durata raporturilor de muncă, ci o sumă de bani achitată la încetarea contractului, din voința angajatorului, denumită de angajator bonus, numai pentru protejarea salariaților care consimțeau la încetarea contractului. Dacă nu erau de acord cu încetarea contractului, oricum salariații în cauză primeau compensații din cauza încetării contractului din motive neimputabile.
Or, cf. art. 191 din HG nr. 174/2002, noțiunea de salariu de bază brut folosit de art. 39 alin 2 lit. b din Legea nr. 76/2002 se determină cf. Titlului IX2 al Legii nr. 571/2003. Potrivit art. 29616 alin. 4 pct. c), în forma în vigoare la data încetării contractului intimatului, 1.04.2011,nu se includ în baza de calcul prevăzută la alin. (1) sumele reprezentândcompensațiile acordate, în condițiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de muncă, persoanelor concediate pentru motive care nu țin de persoana lor sau care, potrivit legii, sunt trecute în rezervă ori în retragere.
Aceeași soluție trebuie să fie aplicată și în cazul acestui bonus, acordat voluntar de angajator pentru salariații care doresc încetarea contractului de muncă, rațiunea exceptării fiind aceeași.
Această concluzie rezultă și din interpretarea sistematică a legii, care ia în calcul la determinarea indemnizației de șomaj numai veniturile obținute de salariat pe parcursul derulării raporturilor de muncă, în legătura cu munca, fiind exceptate anumite sume ocazionale, nedeterminate de munca prestată, în acest sens fiind excepțiile generale și cele specifice prev. de art. 29615 și art. 29616 din aceeași lege.
Totodată, trebuie avut în vedere și înțelesul noțiunii de indemnizație de șomaj. Astfel, indemnizația de șomaj reprezintă, potrivit art. 5 pct. VII din Legea nr. 76/2002, „o compensație parțială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenților instituțiilor de învățământ care nu s-au putut încadra în muncă”.
Prin urmare, indemnizația de șomaj este destinată să compenseze, parțial, pierderea veniturilor din muncă, legiuitorul având în vedere veniturile pe care locul de muncă le procura și de care salariatul este lipsit din cauza pierderii locului de muncă. Or, bonusul în discuție nu este un venit realizat și anterior de către reclamant și de care a fost lipsit ca urmare a pierderii locului de muncă, ci un venit pe care l-a încasat tocmai la momentul și condiționat de pierderea locului de muncă.
Acest bonus are practic aceeași finalitate ca și indemnizația de șomaj, și anume să compenseze pierderea locului de muncă și veniturile din muncă.
Chiar dacă legiuitorul nu a prevăzut printre excepții întocmai această situație, nu înseamnă că ar fi permis și întemeiat tot ce nu este reglementat în mod expres, fără a ține seamă de natura pretenției și de rațiunea textului de lege. Este imposibil pentru legiuitor să prevadă orice situație ce poate apărea în practica raporturilor reglementate, în speță, că angajatorul nu va aplica dispozițiile privind concedierea din cauza reorganizării, ci va face salariaților oferta de încetare a contractului, cf. art. 55 lit. b). Norma de drept nu poate avea o precizie absolută, fiind supusă interpretării instanței de judecată, interpretare care se realizează nu numai în raport de formularea normei, ci și de esența, rațiunea, finalitatea ei prin folosirea unor argumente logice, asigurând astfel suplețea normei și capacitatea de adaptare la situațiile ce pot apărarea în practica relațiilor pe care le reglementează.
Faptul că acest bonus a fost cuprins în baza de calcul a contribuției pentru fondul de șomaj nu poate determina prin el însuși includerea lui și în baza de calcul a indemnizației de șomaj, față de cele expuse mai sus, de prevederile legale incidente în cauză. Nașterea și condițiile dreptului la indemnizația de șomaj sunt reglementate prin lege și nu pot fi determinate prin voința unui subiect de drept de a achita contribuția la fondul respectiv, fără a fi obligat de lege, în scopul creării unei obligații în sarcina acestui fond.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o eronată interpretare a legii, iar în baza art. 3041 și art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, va admite recursul, modificând în tot sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată, completată și precizată, și va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată avansate la fond, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta AGENȚIA M. PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.9723 din data de 20.10.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul A. I..
Modifică, în tot, sentința atacată, în sensul că:
Respinge acțiunea completată și precizată, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată avansate la fond, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Martie 2015.
Președinte, D. G. E. | Judecător, D. A. C. | Judecător, M. P. |
Grefier, I. R. M. |
Red:E.D.G/11.03.2015.
Dact.: C.C./2 ex.
Jud.fond: J. C..
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2933/2015. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 392/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
