Despăgubire. Decizia nr. 398/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 398/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 44945/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6880/2014)
DECIZIE Nr. 398/2015
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D. Ș.
Judecător N. R. I.
Judecător R. G.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenții-pârâții C. L. SECTOR 4, S. 4 AL M. BUCUREȘTI P. PRIMARUL SECTORULUI 4 împotriva sentinței civile nr.1361/07.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. I. DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR SECTOR 4, în numele și pentru membri de sindicat S. C., C. M., A. Z., M. F., G. M., Ț. V. I., T. N., P. M., G. F., G. C. și intimata-pârâtă GRĂDINIȚA NR. 30, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenții au solicitat prin cererea de recurs judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:
Curtea, față de lipsa părților la strigarea pricinii, în raport de prevederile art. 104 pct. 13 din ROIIJ, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în ordinea listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de-a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și în raport de prevederile art. 150 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 1361/ 07.02.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul cu nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant S. I. din Învățământul Preuniversitar Sector 4, pentru membrii de sindicat reclamanți S. C. ,C. M. ,A. Z.,M. F. ,G. M. ,Ț. V. I. ,T. N. ,P. M. ,G. F. ,G. C. ,în contradictoriu cu pârâtii Grădinița nr. 30, C. L. Sector 4, Municipiul Bucuresti – Sector 4, prin Reprezentant Primarul Sectorului 4 – Institutia Primarului. Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite, stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008, Legii nr.330/2009 și Legii nr. 285/2010, și drepturile salariale achitate efectiv, pentru perioada 01.01.2010 – 31.05.2011, în raport de intervalul de timp pentru care aceștia au avut calitatea de salariați, sumele urmând a fi actualizate în funcție de rata inflației până la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Membrii de sindicat din prezenta cauză S. C., C. M., A. Z., M. F., G. M., Ț. V. I., T. N., P. M., G. F., G. C., în numele carora a fost promovată acțiunea de S. Învățământului Preuniversitar din România - Sector 4 au calitatea de personal didactic la GRĂDINIȚA NR. 30, potrivit adeverințelorde la dosar emise de unitatile școlare. (f 10, 29, 31, 33).
Din adeverințe rezultă că la stabilirea drepturilor salariale conform Legii nr. 330/2009, începând cu data de 01.01.2010, respectiv conform Legii nr. 285/2011, începând cu data de 01.01.2011, reclamantilor nu li s-au aplicat prevederile Legii nr. 221/2008. (f 10, 29, 31, 33)
Demersul procesual de față are ca scop recuperarea de către membrul de sindicat reclamant a diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în temeiul Legii 221/2008, prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei, pe perioada 01 ianuarie 2010 - 13 mai 2011.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.
Astfel, prin Legea 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a prevăzut la articolul unic pct. 3, faptul că pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este, pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008, de 400 lei, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Din conținutul acestei reglementări, rezultă că, începând cu 1 octombrie 2008, drepturile salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar se impuneau a fi calculate prin utilizarea acestui coeficient de multiplicare.
P. OUG 136/2008, s-a prevăzută că în perioada octombrie-decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ este 299,933 lei, pentru funcțiile didactice prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
P. decizia nr. 1221/2008 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a constatat că dispozițiile OUG 136/2008 sunt neconstituționale, instanța de contencios constituțional reținând faptul că, fundamentul adoptării acestei ordonanțe de urgență l-a reprezentat intenția de contracarare a unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament.
În continuare, prin OUG 151/2008, s-a prevăzut același coeficient de multiplicare de 299,933 lei iar prin decizia nr. 842/2009, Curtea Constituțională a statuat în sensul că dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din OUG 151/2008 sunt neconstituționale.
P. Decizia nr. 989/2009, au fost declarate neconstituționale și dispozițiile art. 2 și art. 3 din OUG 1/2009, reținându-se că acest din urmă act normativ continuă abordarea cuprinsă în dispozițiile OUG 151/2008, considerentele arătate cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 151/2008 fiind aplicabile mutatis mutandis și cu privire la situația creată prin adoptarea art. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009.
Subsecvent, au fost adoptate OUG 31/2009 și OUG 41/2009 iar prin deciziile nr. 105/2010 și nr. 124/2010, Curtea Constituțională a respins ca devenite inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 3 din OUG 31/2009, respectiv a art. 2 din OUG 41/2009, pe considerentul că, după sesizarea Curții, OG 15/2008 a fost abrogată expres prin Legea 330/2009, astfel încât OUG 31/2009 și OUG 41/2009, ca acte modificatoare, sunt și ele abrogate. În cuprinsul deciziei 124/2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, respectiv, prin Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009. Curtea reamintește considerentele de principiu din Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, unde a reținut că nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat, și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare. În cazul de față, Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, prin Ordonanța de urgență nr. 41/2009, a persistat în hotărârea sa de a nu lua în considerare prevederile Legii nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.
Acest aspect litigios a fost tranșat prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra recursului în interesul legii, conform căreia ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, 151/2008 și 1/2009, dispozițiile OG 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la 31 decembrie 2009.
Pretențiile sindicatului reclamant pentru membrul sau, având ca obiect diferențele de drepturi salariale pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, sunt întemeiate, întrucât, deși OUG 15/2008 a fost abrogată începând cu 01.01.2010 prin Legea 330/2009, potrivit art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, noul salariu de bază, fiind cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta, potrivit anexelor la prezenta lege.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 6 din OUG 1/2010, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile OUG 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
P. decizia 877/2011, Curtea Constituțională a respins ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 6 din OUG 1/2010, reținând că textul legal criticat a fost abrogat prin dispozițiile art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și nu produce efecte juridice asemenea celor învederate Curții de către autorii excepției de neconstituționalitate. Însă această situație nu se datorează normei abrogatoare, ci faptului că, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 sau Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009).
P. urmare, începând cu 1 ianuarie 2010, reclamanții membri de sindicat au dreptul la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, iar acesta din urmă trebuie stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, deci prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei.
Situația este similară pentru anul 2011, art. 1 din Legea nr. 285/2010, stabilind că salarizarea în anul 2011 pornește de la salariile de referință stabilite în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, și, implicit cu luarea în considerare și a prevederilor Legii nr. 221/2008.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamanți a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite, stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008, Legii nr.330/2009 și Legii nr. 285/2010, și drepturile salariale achitate efectiv, pentru perioada 01.01.2010 – 31.05.2011, în raport de intervalul de timp pentru care aceștia au avut calitatea de salariați, sumele urmând a fi actualizate în funcție de rata inflației până la data plății.
Actualizarea sumelor în functie de coeficientul de inflatie până la data plății efective se impune în vederea acoperirii prejudiciului cauzat prin devalorizarea monedei nationale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal și motivat, pârâtii C. L. Sector 4 și Municipiul Bucuresti – Sector 4, prin reprezentant Primarul Sectorului 4 – Institutia Primarului.
În motivarea recursului, întemeiat, recurenții au solicitatsă fie admis recursul pentru următoarele motive:
Instanța de fond a omis a se pronunța si cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al Sectorului 4 și a Sectorului 4 prin Primar, invocata de aceștia prin întâmpinarea depusa la dosarul de fond.
Recurenții reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al Sectorului 4 și a Sectorului 4 prin Primar.
Calitatea procesuală pasivă, condiție esențială pentru a fi parte în proces, presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Potrivit prevederilor art.23 alin.1 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, republicată, „Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.”
C. L. al Sectorului 4, care este organ deliberativ, are ca atribuție numai aprobarea bugetului local și nicidecum nu este abilitat de lege să calculeze și să dispună reîncadrarea personalului didactic și nici să plătească drepturile salariale datorate personalului didactic.
Potrivit Legii nr.215/2001, republicată, primarul este ordonator principal de credite, iar unitățile de învățământ sunt ordonatori terțiari de credite și prin urmare plata salariilor se repartizează prin alocarea de credite bugetare din bugetul local al sectorului 4 în baza solicitării fundamentate a unității angajatoare prin hotărârea consiliului de administrație in baza art. 96 alin 7 lit. a din Legea 1/2011.
Potrivit art. 167 (1) din Legea nr.84/1995 Legea învățământului (care a fost abrogata la data de 09.02.2011 prin Legea nr.2/2011): „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de baza si finanțarea complementara.
Finanțarea de baza asigura desfășurarea in condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de baza se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale".
Recurenții învederează Curții următoarea legislație aplicabila în cauza:
HG nr. 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, detaliază modul de întocmire a bugetelor unităților de învățământ, obligațiile ce revin instituțiile implicate in procesul de finanțare.
Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale - Obligațiile ce revin fiecărui pârât in raport de aceste prevederi legale sunt:
Unitatea școlara cu personalitate juridica sa calculeze salariile personalului angajat și să întocmească bugetul unității de învățământ și al unităților arondate, să îl fundamenteze și să îl prezinte administrației publice locale;
Primarul să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere și bugetele înaintate de către unitățile școlare;
C. local să aprobe bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat si, după primirea sumelor de la bugetul de stat, comunicarea către unitățile de învățământ si trezoreriile în a căror raza teritoriala își au sediul unitățile respective.
Este de notorietate faptul ca, fata de obiectul cererii de chemare în judecata de obligare la plată a unor drepturi salariale, respectiv a unei părți din salariul lunar, singurul debitor al obligației de plată este unitatea școlara.
"Implicarea consiliilor locale si primarilor in procesul de finanțare a unităților de învățământ preuniversitar de stat nu transforma aceste instituții în debitori ai obligației de plata".
Potrivit art.63 alin.1 lit. c și alin. 4 din Legea nr. 215/2001, C. L. si Primarul localității îndeplinesc funcția de ordonatori de credite în privința sumelor solicitate de către intimata-reclamanta.
învederează faptul că potrivit dispozițiilor art.38 din Legea nr. 215/2001 republicata, consiliul local aproba la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art.63 alin. 1 si 4 din Legea nr.215/2001 republicata, primarul îndeplinește atribuții referitoare la bugetul local, are funcția de ordonator principal de credite, întocmind proiectul bugetului local pe care îl supune spre aprobare consiliului local.
Pentru aceste considerente solicită Curții să admită recursul astfel cum a fost formulat, sa modifice în parte hotărârea atacata în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al Sectorului 4 și a Sectorului 4 prin Primar și să respingă acțiunea în contradictoriu cu acești intimați ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Deși legal citați intimații nu au depus întâmpinare.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 104 din Legea nr. 1/2011 ( Legea educației naționale) „(1) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale.
(2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;
b) cheltuielile cu formarea continuă și evaluarea personalului;
c) cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor;
d) cheltuielile materiale și pentru servicii;
e) cheltuielile cu întreținerea curentă.
(3) Finanțarea de bază a unei unități școlare rezultă prin multiplicarea costului standard per elev/preșcolar cu coeficienți specifici unității școlare și cu numărul de elevi și se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului.
(4) Baza de calcul al fondurilor alocate unităților de învățământ prin și din bugetele locale, pentru finanțarea de bază, o constituie costul standard per elev/preșcolar. Costul standard per elev/preșcolar se determină pentru fiecare nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu. Determinarea costului standard per elev/preșcolar se face de către C. Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar, în condițiile prezentei legi și conform normelor metodologice elaborate de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și aprobate prin hotărâre a Guvernului. C. Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar cuprinde reprezentanții Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ai partenerilor sociali și ai structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale. Alocarea fondurilor pentru finanțarea de bază a unității de învățământ se face pe baza unei formule de finanțare aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului care ia în considerare costul standard per elev/preșcolar, numărul de elevi/preșcolari din unitatea de învățământ, precum și factorii de corecție dependenți de densitatea de elevi în zonă, severitatea dezavantajelor, de limba de predare și alți factori.
(5) Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al M. București.
(6) Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de bază, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților administrației publice locale.”
Curtea apreciază ca instanța de fond a interpretat greșit atât prevederile art. 104 din Legea nr. 1/2011, cât și dispozițiile art. 21 (2) din Legea nr. 273/2006 ( Legea privind finanțele publice locale)atunci când a apreciat ca recurenții C. L. al Sectorului 4 București și Primarul Sectorului 4 București-Instituția Primarului au calitate procesuala pasiva in cauza si a dispus obligarea acestor instituții, alături de unitatea de învățământ angajatoare, la calculul si plata către reclamanti a diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite.
Art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Potrivit art.21 (2) din Legea 273/2006„Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt primarii unităților administrativ-teritoriale, primarul general al municipiului București, primarii sectoarelor municipiului București și președinții Consiliilor Județene".
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art.13 din OUG nr.32/2001, aprobata prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea. In același sens sunt si dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995, republicata, (legea învățământului) care statuează ca: “unitățile din învățământul preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii. Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de baza si finanțarea complementara. Finanțarea de baza asigura desfășurarea in condiții normale a procesului de învățământ la nivel național, conform standardelor naționale. Finanțarea de baza se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale. Finanțarea complementara se asigura din bugetele locale si din alte surse, potrivit legii. Finanțarea de baza cuprinde următoarelor cheltuieli: cheltuieli de personal, etc. Așadar, cheltuielile cu salarizarea personalului didactic se asigura din bugetul de stat, ca finanțare de baza a unității de învățământ, insa prin intermediul bugetului local.
Astfel, prezența Consiliului L. în procesul de aprobare a fondurilor salariale destinate plății drepturilor salariale este necesară doar la nivelul alocării fondurilor necesare, în condițiile în care unitățile din învățământul preuniversitar la care funcționează reclamanta sunt finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază se află ( art. 167 din Legea nr. 24/1995), iar ordonatorul principal de credite este Primarul, bugetul local fiind aprobat de către C. L.. De asemenea Consiliile locale comunică bugetele aprobate conform legii către instituțiile de învățământ preuniversitar de stat.
Sumele reprezentând drepturi salariale ale personalului din învățământ se propun de către unitățile de învățământ, se înaintează primarului care exercita funcția de ordonator principal de credite si întocmește proiectul bugetului local, buget care se aproba de consiliul local .
De altfel, art. 104 alin. 2 și 5 din Legea nr. 1/2011 statuează în mod expres că finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat prin bugetele locale, iar finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al M. București.
P. urmare, in condițiile in care C. L. al Sectorului 4 București și Primarul Sectorului 4 București-Instituția Primarului nu au calitatea de angajator al intimaților-reclamanți aceștia nu pot fi direct obligați la plata diferențelor de drepturi salariale ale personalului din învățământ . Atribuțiile acestui organ deliberativ constau doar in aprobarea bugetului întocmit de primar, in calitate de ordonator principal de credite, nu in calcularea si plata drepturilor ce se cuvin personalului din învățământ. Astfel, recurenții puteau fi obligați doar la alocarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor bănești datorate, nu direct la plata acestora. Însă instanța de fond nu s-a pronunțat în acest sens, deși reclamanții au învestit-o i cu o asemenea cerere ( in cererea de chemare in judecată se solicită obligarea recurenților-pârâți la asigurarea finanțării pentru plata drepturilor bănești care fac obiectul acțiunii) .
Cum a fost investită doar cu judecarea recursului declarat de acești pârâți, Curtea nu poate analiza din oficiu, in judecarea prezentei căi de atac, temeinicia capătului de cerere având ca obiect obligarea recurenților-pârâți la asigurarea finanțării pentru plata drepturilor bănești care fac obiectul acțiunii.
Pentru aceste argumente, Curtea constată lipsa calității procesuale pasive a C. L. al Sectorului 6 București și Primarul Sectorului 6 București-Instituția Primarului în ceea ce privește dispoziția instanței de fond de obligare a acestora la calcul si plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților, subliniind că aceste obligații revin exclusiv in sarcina angajatorului .
D. consecință, în baza art.312 C.pr.civ., Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților pe capătul de cerere având ca obiect calculul și plasta diferențelor salariale și va respinge cererea formulată împotriva acestor pârâți, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-pârâții C. L. SECTOR 4, S. 4 AL M. BUCUREȘTI P. PRIMARUL SECTORULUI 4 împotriva sentinței civile nr. 1361/07.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. I. DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR SECTOR 4, în numele și pentru membri de sindicat S. C., C. M., A. Z., M. F., G. M., Ț. V. I., T. N., P. M., G. F., G. C. și intimata-pârâtă GRĂDINIȚA NR. 30.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților C. L. Sector 4 București si Primarul Sectorului 4-Instituția Primarului pe capătul de cerere având ca obiect calculul și plata diferențelor salariale și respinge cererea formulată împotriva acestor pârâți ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2015.
Președinte, A. D. Ș. | Judecător, N. R. I. | Judecător, R. G. |
Grefier, Ș. T. |
Red. ADȘ/11 februarie 2015
Ș.T./D.M./ 06 Februarie 2015/2ex.
Jud. fond: V. C. S. M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Despăgubire. Decizia nr. 184/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
