Despăgubire. Decizia nr. 916/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 916/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 9763/3/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8649/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 916
Ședința publică din data de 12.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – E. L. U.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
JUDECĂTOR - L. H.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant S. L. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR SECTOR 6 pentru membrul de sindicat CIREANU N. împotriva sentinței civile nr.9147 din data de 03.10.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. T. „E. L.”, M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și I. ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect „drepturi bănești – despăgubire, obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că în prezenta cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere că, în prezenta cauză s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct.2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă, o reține în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9147 din data de 03.10.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul S. L. Salariaților din Învățământul Preuniversitar Sector 6, în contradictoriu cu pârâții L. T. E. L., M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, I. Școlar al Municipiului București.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a făcut dovada că are calitatea de cadru didactic.
Întrucât prin art.15 din Legea nr.118/2010 au fost abrogate prevederile Legii nr.315/2006 s-a analizat acordarea ajutorului financiar pentru două intervale de timp respectiv 1.01.2010 – 2.07.2010 și 3.07.2010 – 31.12.2010.
Prin art.3 din Legea nr.215/2006 s-a instituit regula potrivit căruia ajutorul financiar se acordă anual pe baza cererii formulată de către beneficiar ce se înregistrează până la data de 1 noiembrie a anului școlar.
Cu probele administrate în cauză,a apreciat tribunalul, reclamanta a realizat dovada, potrivit art.246 Cod Procedură Civilă că a solicitat prin cerere, acordarea ajutorului financiar aferent anului 2010.
Reclamanta nu a făcut dovada că în intervalul 1.01.2010 – 03.07.2010 a efectuat cheltuieli pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic pentru a beneficia de ajutorul financiar.
În art.5 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.315/2006 s-a prevăzut posibilitatea acordării ajutorului financiar pe bază de documente justificative într-o primă ipoteză și în cea de a doua ipoteză în avans într-o singură tranșă cu justificarea sumelor în condițiile legii.
Ca urmare,în prima ipoteză reclamanta trebuiau să facă dovada achiziționării cărților sau programelor educaționale pentru a i se acorda ajutorul financiar.
În ceea ce privește acordarea în avans a ajutorului financiar s-a reținut că obiectul acțiunii se referă la anul 2010,iar cererea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 21.03.2014,astfel că nu poate fi vorba de o acordare a unei sume în avans pentru care să prezinte documente justificative. În cazul în care reclamanta în anul 2010 achiziționa cărți sau programe educaționale ,formula cerea de acordare a ajutorului financiar,dar depunea și înscrisurile doveditoare. Scopul acordării ajutorului financiar a fost de a da posibilitatea cadrelor didactice să achiziționeze cărți sau programe educaționale în vederea îmbunătățirii activității profesionale. Întrucât,reclamanta nu a făcut această dovadă,avându-se în vedere prevederile art. 249 cod procedură civilă,s-a respins cererea de acordare a ajutorului financiar pentru perioada 1.01.2010 -3.07.2010.
Deoarece prin Legea nr.118/2010 au fost abrogate expres prevederile Legii nr.315/2006 și având în vedere că o lege își produce efecte de la data intrării în vigoare până la data abrogării conform art. 6 Cod civil,(deci nu se poate susține că s-a încălcat un drept câștigat) s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă pentru acordarea ajutorului financiar,având în vedere și prevederile art.6 Cod Civil,conform cărora legea se aplică de la data intrării în vigoare până al data abrogării, pentru intervalul 3.07.2010 – 31.12.2010.
Capătul de cerere accesoriu a fost respins ca neîntemeiat având în vedere soluția asupra primului capăt din acțiune cât și principiul conform căruia secundarul urmează soarta principalului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul S. L. Salariaților din Învățământul Preuniversitar Sector 6 pentru membrul de sindicat Cireanu N., criticând-o pentru nelegalitate, recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9, art.3041, art.312 din Codul de procedura civilă de la 1865, art.28 din Legea dialogului social nr.62/2011, Legea nr.315/2006, H.G. 453/2007.
Se arată în dezvoltarea căii de atac formulate că, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul București în data de 28.12.2012, sub numărul_/3/2012.
Din eroare, o altă cerere de chemare în judecată (părți fiind tot organizația recurentului, Colegiul Tehnic „C. I", Primarul sect. 6 și Consiliul Local sector 6, dar având ca obiect plata unor diferențe de drepturi salariale în temeiul Legii nr. 330/2009, Legii nr. 284/2010 și Legii nr. 285/2010) fusese deja înregistrată sub același număr de dosar, motiv pentru care, la primul termen, din data de 13.03.2014, s-a dispus înaintarea prezentei cauze la conducerea instanței, în vederea unei noi repartizări aleatorii.
Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 28.12.2012, consideră recurentul, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedura civilă de la 1865.
În fapt, prezentul recursul este întemeiat pe prevederile art. 304 pct.9 din Codul de procedura civilă, hotărârea fiind lipsită de temei legal și pronunțată cu aplicarea greșita a legii.
Prin art. 1 din Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, s-a stabilit dreptul cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate de a beneficia de un ajutor financiar în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice. Acest drept al cadrelor didactice menționate este însoțit de obligația corelativă, instituită imperativ de lege, de a se asigura fondurile necesare plații acestui ajutor, precum și de a se realiza plata acestuia, obligație ce revine Ministerului Cercetării, Tineretului și Sportului, Inspectoratului Școlar, al Municipiului București, respectiv unitatea școlară pârâtă.
Caracterul imperativ al acestor prevederi rezultă din modul în care au fost formulate prevederile legale, art. 1 și 4 din Legea 315/2006 prevăzând că:
"Art.1 Se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice. (...)
Art.4 Sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin M. Educației și Cercetării."
Deși în anul școlar 2008-2009 salariata sindicatului reclamant C. N., a formulat cerere pentru acordarea ajutorului financiar în suma de 100 euro (depusă la dosarul cauzei), în termenul legal, unitatea de învățământ unde era angajată a acordat acest ajutor în mod trunchiat, în baza unei adrese emise de M. de resort cu nerespectarea legii.
Pârâții au ales să ignore prevederile imperative ale Legii 315/2006 și ale Hotărârii de Guvern nr. 453/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 316/2006 și în lipsa oricărui fundament legal, au plătit membrei de sindicat pe care o reprezintă doar o parte din ajutorul financiar la care aceasta avea dreptul, respectiv suma de 130 lei.
O primă critică pe care se aduce hotărârii instanței de fond este aceea că a analizat problema acordării ajutorului menționat pentru anul 2010, în loc de acordarea diferenței de plată din aceste ajutor aferent anului 2009.
În al doilea rând, din motivarea instanței de fond, singurul aspect care se poate reține, ca având legătură indirectă cu obiectul acțiunii, este cel privind respingerea acțiunii motivat de faptul că "Reclamanta nu a făcut dovada că în intervalul 01.02._10 a efectuat cheltuieli pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic pentru a beneficia de ajutorul financiar".
Astfel,se presupune că aceleași motive ar fi folosit instanța pentru a respinge acordarea ajutorului integral în anul 2009.
Așa cum s-a arătat, art. 5 alin. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.315/2006 prevede: "Plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ pe baza documentelor justificative sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art.1 alin.2. Justificarea sumelor primite ca avans, se realizează în condițiile legii, în termen de 15 zile calendaristice. " (normele metodologice fiind aprobate prin HG 453/2007). Prin același articol și alineat (art.5 alin.6) teza finală este menționată expres atât procedura de plată a sumei în avans, cât și intervalul de timp în care urmează a fi justificate suma astfel plătită.
Nu se poate accepta motivarea primei instanțe, care invocă tocmai culpa pârâților, care nu au plătit integral ajutorul financiar aferent anului 2009, pentru a solicita ca, în ipoteza neprimirii ajutorului, aceștia să fi achiziționat cărți și programe educaționale în avans, pentru ca apoi să se poată adresa instanței.
Prin urmare, referitor la aceste aspecte din prima sentința, consideră recurentul că ministerul a interpretat în mod greșit textul de lege, fără a lua în considerare valoarea gramaticală a conjuncției sau, utilizată în mod expres de legiuitor în vederea creării unei posibilități de opțiune.
Intimații-pârâți nu au respectat prevederile cu caracter imperativ cuprinse atât în Legea nr. 315/2006, cât și în Normele metodologice aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 453/2007.
În măsura în care legiuitorul dorea să lase la aprecierea Ministerului Educației sau a Ministerului Finanțelor Publice suma care ar putea fi alocată anual sub forma acestui ajutor financiar, atunci acest fapt trebuia prevăzut expres în lege, prin utilizarea unor sintagme consacrate privind caracterul dispozitiv al normei (în loc de sintagma „beneficiază", s-ar fi impus sintagma "pot beneficia", în loc de sintagma "reprezintă echivalentul în lei a 100 euro", se impunea sintagma "reprezintă echivalentul în lei a cel mult 100 euro", etc.), în conformitate cu prevederile Legii nr. 24/2000, cu modificările și completările ulterioare. În cazul în care s-ar admite ipoteza că M. Educației sau cel al Finanțelor pot aprecia în mod liber suma ce se alocă pentru achitarea acestor drepturi salariatei membră de sindicat a recurentului ar fi în prezența unui drept cu un conținut iluzoriu, executarea obligației rămânând la latitudinea celui obligat la executare.
De asemenea, în măsura în care legiuitorul ar fi considerat că acest ajutor trebuie micșorat, ca urmare a dificultăților financiar-economice generale, acesta ar fi intervenit printr-un act juridic de forță similară celui care consacrase, în mod imperativ, cuantumul acestui ajutor la suma de 100 euro, echivalentul în lei, la data plații.
Nu s-au administrat probe noi în calea de atac a recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în recurs, dar și din perspectiva art. 3041 Cod procedură civilă,ce permite examinarea cauzei sub toate aspectele, Curtea reține că recursul este fondat pentru considerentele de fapt și de drept ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
În temeiul art.3041 Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
O primă critică care se aduce hotărârii primei instanțe este aceea că a analizat problema acordării ajutorului menționat pentru anul 2010, în loc de acordarea diferenței de plată din aceste ajutor aferent anului 2009,astfel cum s-a solicitat prin cererea pendinte.
Prin urmare, prima instanță a încălcat dispozițiile imperative ale art. 129 alineatul ultim din Codul de procedură civilă,neintrând practic în cercetarea fondului sub aspectul în discuție. În legătură pretențiile deduse judecății, instanța fondului nu s-a pronunțat,nici considerentele hotărârii atacate,nici dispozitivul său necuprinzând nicio referire la acestea,ceea ce impune a realiza aplicațiunea în cauză a art. 312 alin.5 Cod procedură civilă,cu consecința admiterii recursului,casării hotărârii recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare în fond.
În acest mod, se asigură posibilitatea unei juste soluționări a pricinii, iar părțile din proces nu sunt lipsite de un grad de jurisdicție,urmând ca prima instanță să țină seama de toate aspectele invocate de recurent prin motivele de recurs, pe care le va avea în vedere ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant S. L. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR SECTOR 6 pentru membrul de sindicat CIREANU N. împotriva sentinței civile nr.9147 din data de 03.10.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. T. „E. L.”, M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și I. ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. L. U. L. C. Dobraniște L. H.
GREFIER,
F. V.
Tehnored.L.E.U.
Dact. V.N./2 ex./23.03.2015
Jud.fond: P. A.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 184/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 599/2015.... → |
|---|
