Pretentii. Decizia nr. 4978/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4978/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 4978/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _ (Număr în format vechi_ )
Decizia Civilă Nr.4978
Ședința publică din data de 10 Decembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE L. U.
JUDECĂTOR S. G. I.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de către apelanta-reclamantă Federația S. Transportatorilor Feroviari din România în numele și pentru membrii săi: M. V., M. G., M. I., M. O., N. R., P. F., P. A. M., P. G., P. I. și P. V., împotriva sentinței civile nr.4973/18.05.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” SA, cauza pe fond având ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-reclamantă Federația S. Transportatorilor Feroviari din România în numele și pentru membrii săi, prin împuternicit P. M., în calitate de vicepreședinte al federației, lipsind intimata-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” SA.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Apelanta-reclamantă, prin împuternicit, interpelată fiind, arată că nu are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții apelante prezente în susținerea motivelor de apel deduse judecății.
Apelanta-reclamantă, prin împuternicit, având cuvântul, solicită admiterea apelului pentru motivele pe larg arătate în cuprinsul cererii deduse judecății, modificarea, în parte, a hotărârii judecătorești apelate, în sensul admiterii cererii și obligarea intimatei-pârâte la plata drepturilor salariale așa cum au fost solicitate.
Curtea, în temeiul dispozițiilor prev. de art.394 alin.(1) din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4973/18.05.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins, ca neîntemeiată, acțiunea privind pe reclamanta Federația S. Transportatorilor Feroviari din România, în numele și pentru membrii săi M. V., M. G., M. I., M. O., N. R., P. F., P. A. M., P. G., P. I. și P. V., în contradictoriu cu pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanții au invocat drept temei juridic al pretențiilor prevederile H.G. nr.1193/24 noiembrie 2010, H.G. nr.1225/14 decembrie 2011, H.G. nr.23/22.01.2013 și HG nr.871/2013 iar pe de altă parte contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi valabil pentru anii 2008 -2010, contract ce a expirat la 31.12.2010, dispozițiile acestuia nefiind aplicabile începând cu această dată.
Salariul de 670 lei, 700 lei, 750 lei, 800 lei respectiv 850 lei la care fac referire actele normative invocate de către reclamanți reprezintă salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, la care se aplică sporurile și adaosurile, legiuitorul interzicând angajatorilor să stabilească salarii de bază sub acest nivel.
La nivelul societății reclamante drepturile salariaților au fost reglementate prin următoarele contracte colective de munca:
Pentru perioada 2011 -2012 s-a încheiat CCM la nivel de unitate SNTFC „CFR Calatori SA pe anul 2011 - 2012, înregistrat la ITM București sub nr.43/24.03.2011, a intrat în vigoare la data de 24.03.2011 și și-a încetat valabilitatea la data de 23 03.2012;
Pentru perioada 2012 - aprilie 2014, s-a încheiat Contractul Colectiv de Muncă la Pivei de unitate SNTFC CFR Călători SA pe anul 2012-2014, înregistrat la ITM București sub nr.109/20.04.2012 care a intrat în vigoare la data de 20.04.2012 și și-a încetat valabilitatea la data de 19.04.2014.
Reclamanții au pretins prin cererea introductivă că acest cuantum al salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată de 670 lei, 700 lei, 750, 800 lei, respectiv 850 lei ar trebui înmulțit cu coeficienții de ierarhizare din CCM la nivel de unitate, pentru a determina salariul de bază.
Sistemul de salarizare al personalului din societate este cuprins în Anexele la aceste contracte colective de muncă.
Acest cuantum de 670 lei, 700 lei, 750, 800 lei respectiv de 850 lei la care fac referire actele normative invocate de reclamanți nu trebuie confundat cu etalonul convenit prin CCM la nivel de unitate, care se înmulțește cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în aceeași convenție colectivă de muncă, pentru determinarea salariului de bază, această interpretare fiind eronată.
Etalonul de 600 lei, agreat prin CCM, servește la determinarea salariului de bază, numai rezultatul obținut după aplicarea coeficienților de ierarhizare putând fi comparat cu nivelul salariului de bază minim garantat în plată.
Instituirea unui salariu minim brut pe țară garantat în plată reprezintă o formă de protecție socială a angajatului, căruia i se garantează un venit minim de subzistență.
Argumentul că acest salariu minim brut pe țară stabilit prin actele normative sus-menționate trebuie avut în vedere la algoritmul de calcul stabilit prin contractul colectiv de muncă este eronat, întrucât scopul avut în vedere de actul constituțional nu a fost de stabilire a unui salariu obligatoriu de la care părțile contractuale să procedeze la negociere, ci o măsură de protecție a angajatului prin care să i se recunoască în plată un salariu brut lunar care să nu fie inferior celui de bază minim brut pe țară.
Or, în cauză, pârâta a procedat la calcularea salariului, conform art.162 Codul muncii, prin care nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile și cu algoritmul de calcul prevăzut în anexa 1 la CCM la nivel de unitate valabil pentru perioada menționată.
Tribunalul a reținut că acțiunea reclamanților nu este întemeiată și pentru faptul că obligația instituită în art.164 Codul muncii vizează numai garantarea în plată a unui salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară, iar nu salariul de bază brut al fiecărei categorii. Cu alte cuvinte, nu se pot acorda salarii brute sub minimul stabilit de hotărârile de guvern mai sus enunțate.
Obligația instituită de hotărârile de guvern în sarcina angajatorului o reprezintă stabilirea salariului minim la nivelul celui reglementat prin respectiva hotărâre ori, așa cum rezultă din actele dosarului și chiar din susținerea reclamanților salariile de încadrare nu au fost sub pragul impus prin hotărârile de guvern, astfel încât instanța constată că aceste reglementări legale nu au fost încălcate.
Acest aspect rezultă fără echivoc din actele adiționale la contractul de muncă al fiecărui reclamant.
În ceea ce privește cererea reclamanților de obligare a pârâtei la actualizarea sumelor cu titlu de diferențe astfel cum au fost solicitate și eliberarea de adeverințe cu aceste drepturi salariale Tribunalul, având în vedere că aceste pretenții sunt accesorii în raport cu primul capăt de cerere, Tribunalul le-a respins ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termenul legal și motivat, reclamanta Federația S. Transportatorilor Feroviari din România, în numele și pentru membrii săi: M. V., M. G., M. I., M. O., N. R., P. F., P. A. M., P. G., P. I. și P. V., înregistrat pe rolul Curții de Apel București în data de 22.09.2015.
În susținerea apelului, aceasta a arătat, în esență, următoarele:
Instanța de fond a reținut greșit că prin Contractul Colectiv de Muncă partenerii sociali nu au stabilit modificarea salariului (nici măcar pentru perioada 01.04._14 pentru care nu există negociere a salarizării așa cum prevede CCM 2012-2014 la nivel de SNTFC „CFR Călători” SA), respectiv a salariului de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare în funcție de evoluția salariului minim brut garantat în plată. Interpretarea instanței de fond, care nu a reținut refuzul negocierii contractului colectiv de muncă este eronată, deși au fost încălcate prevederile Codului muncii, ale Legii nr.62/2011 și ale CCM 2012-2014 la nivel de SNTFC "CFR Călători” SA pentru perioada 01.04._14.
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că există în contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2011-2012 și 2012-2014 sporuri la salariul de bază care se acordă în procent de 10% din clasa 1 de salarizare la care este prevăzut un salariu de bază minim brut garantat în plată mai mic decât salariu de bază minim brut garantat în plată de Guvernul României și aprobat prin hotărâri de Guvern.
În conformitate cu dispozițiile art.7 alin.1 teza II din CCM pe unitate pentru anii 2011-2012 și din CCM pe unitate pentru anii 2012-2014, „Salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare și de formula de calcul din Anexa nr.1". Formula de calcul pentru salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare este următoarea: S = S clasa 1 x K, unde: S - reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei de salarizare respective; S clasa 1 - reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare care conform Anexei 1 este în cuantum de 600 de lei; K - este coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare așa cum rezultă din anexa 1 la CCM.
Prin urmare, se poate constata că pentru calculul salariului de bază corespunzător fiecărei clase de salarizare nu se pornește de la salariul de bază minim brut garantat în plată, ci de la un salariu corespunzător clasei 1 de salarizare.
Acest salariu corespunzător clasei 1 de salarizare este o valoare convenită de părțile semnatare ale contractelor colective de muncă, respectiv suma de 600 de lei.
După cum se poate observa, suma de 600 de lei reprezintă valoarea salariului minim garantat de părți de la care se pornește în stabilirea salariului brut cuvenit fiecărui salariat al intimatei.
Așa fiind, apelanta consideră ca neîntemeiată și nelegală aprecierea instanței de fond conform căreia este corectă aplicarea acestei sume minime garantate de părțile contractului colectiv de muncă la nivel de unitatea SNTFC CFR Călători SA Ia stabilirea salariilor brute ale salariaților societății, cu încălcarea dispozițiilor hotărârilor de Guvern care reglementează valoarea salariului minim garantat în plată începând cu anul 2011, ce trebuie să fie salariul de la clasa 1 de salarizare pentru salariatul cu salariul cel mai mic din unitate.
Prin înscrisurile aflate la dosarul cauzei s-a arătat instanței de fond că Inspectoratul Teritorial de Muncă București, prin Nota la înregistrarea Contractului Colectiv de muncă încheiat la nivel de SNTFC CFR Călători SA, nr. Registru CCM 43/25.03.2011, menționează că salariul de bază este stabilit contrar prevederilor legale și că acesta trebuie corelat cu prevederile art.159 din Legea nr.53/2003-Codul muncii privind salariul de baza minim brut pe țara garantat în plată.
Aceeași poziție o are și Inspectoratul Teritorial de Muncă B. care, prin adresa nr._/26.06.2014, confirmă opinia că Anexa 1 prevede stabilirea valorii salariului minim brut aplicat atât pentru clasa 1 de salarizare cât și celorlalte clase de salarizare la suma de 600 de lei sub salariul minim brut pe țară garantat în plată.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A, a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
În apel, s-au depus la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri: adresa nr. 12/2/586/15.07.2014 a Ministerului Transporturilor - S. Națională de Transport Feroviar Călători „CFR Călători” SA, privind calcularea sporului pentru condiții vătămătoare în condițiile prevăzute de pct. III, Anexa 5 din Acordul nr. 1/2539/30.04.2014, în funcție de salariul minim garantat în plată stabilit prin art. 1 alin. 2 din H.G. nr. 871/2013 și observațiile formulate de Inspectoratul Teritorial de Muncă București la Contractul colectiv de muncă la nivelul SNTFC „CFR Călători” SA, înregistrat cu nr._/24.03.2011.
Verificând sentința apelată, în limitele cererii de apel, conform art. 476-479 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
În aplicarea contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2011-2014, intimata a luat în considerare în privința apelanților reprezentați de sindicat grila de salarizare prevăzute în anexa nr. 1 la acest contracte.
Potrivit Anexei 1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pentru perioada în litigiu, salariu de bază corespunzător clasei de salarizare are un cuantum fix și este produsul a două elemente: salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare, a cărui valoare a fost stabilită prin negociere la 600 lei și coeficientul de ierarhizare K. Salariile de bază astfel stabilite și acordate fiecăruia dintre apelanți se situează peste nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, astfel cum acestea a fost reglementat prin H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011 și de H.G. nr. 23/2013.
În consecință, așa cum părțile contractante au convenit, pe durata de valabilitate a celor două contracte colective de muncă se aplică salariile de bază brute în cuantumul fix determinat, iar în cazul apelanților aceste prevederi au fost respectate. Totodată, se constată că niciunul dintre apelanți, care pretind valorificarea unor drepturi proprii, nu a fost încadrat cu clasa 1 de salarizare și nu a primit un salariu de bază mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
De altfel, în notele la anexa 1 a Contractelor colective de muncă la nivelul SNTFC „CFR Călători” SA, acceptate de partenerii sociali, se face mențiunea expresă că salariul de bază minim brut în cadrul acestui angajator este superior nivelului salariului de bază minim brut pe țară.
Pe cale de consecință, stabilind salariul de bază brut corespunzător claselor de salarizare cu care au fost încadrați apelanții la nivelele mai sus arătate, așa cum rezultă și din actele adiționale la contractele individuale de muncă, intimata nu a încălcat convențiile colective care au exprimat voința părților contractante, în condițiile în care la nivel superior nu existau contracte colective de muncă prin care să fie stabilită obligația determinării unei valori superioare pentru salariul de bază minim brut, așa cum prevedea pentru anii 2008-2010 Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Apelanții reprezentați de sindicat au solicitat plata unor diferențe de drepturi salariale, rezultate din utilizarea în calculul salariului brut, în locul salariului de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare, a valorii salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut de H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011 și de H.G. nr. 23/2013.
Conform prevederilor art. 164 din Codul muncii, republicat, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor, angajatorul neputând negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară. De asemenea, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Instituirea unui salariu minim brut pe țară garantat în plată reprezintă o formă de protecție socială a angajatului, căruia i se garantează un venit minim de subzistență.
Actele normative invocate stabilesc salariul de bază minim brut garantat în plată, noțiune care desemnează acel nivel al salariului sub care nu se poate coborî, nici în drept și nici în fapt și care este considerat suficient pentru satisfacerea nevoilor vitale de alimente, îmbrăcăminte, educație ale salariaților, ținând seama de dezvoltarea economică.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, angajatorul are obligația să stabilească, pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă, salarii de bază cel puțin egale cu salariul de bază minim brut garantat în plată, însă nici Codul muncii și nici hotărârile de Guvern care stabilesc valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată nu prevăd că, la stabilirea drepturilor salariale, angajatorii trebuie să folosească salariul minim brut pe țară garantat în plată, ca valoare de referință.
H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011 și H.G. nr. 23/2013 au stabilit valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în scopul asigurării garantării unor condiții de muncă decente și echitabile, protejând, astfel, salariatul, deoarece angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.
Acesta nu este, însă, un element al algoritmului de calcul al salariului stabilit de fiecare angajator, ci se ia în considerare ca atare pentru a stabili dacă salariul de salariul de bază al unui salariat, rezultat din valorificarea în concret a elementelor convenite de părți, respectă nivelul minim impus de lege. Legea nu stabilește un anumit mod de calcul al salariilor pentru salariații ce nu fac parte din categoria celor plătiți din fonduri publice, așa cum este cazul apelanților, și prin urmare, nici nu a prevăzut că acestui salariu de bază minim brut garantat în plată trebuie să i se atribuie o anumită valoare în formula pe baza căreia salariile apelanților se calculează. Concret, după cum s-a arăta anterior, salariul apelanților în perioada 2011-2014 a fost mai mare decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru aceeași perioadă, fiind calculat în mod corect prin multiplicarea cu coeficientul K a valorii convenite de părțile contractului colectiv de muncă pentru clasa 1 de salarizare, iar nu a valorii salariului minim brut pe țară garantat în plată, așa încât pretențiile formulate sunt nefondate.
Punctele de vedere exprimate de alte instituții ori împrejurarea că anumite sporuri nu se calculează prin raportare la valoarea stabilită conform anexei 1 a contractelor colective de muncă anterior menționate pentru clasa 1 de salarizare, ci la salariul minim brut pe țară garantat în plată nu pot justifica o altă concluzie.
Așa cum în mod corect a reținut Tribunalul, cât timp contractele colective de muncă și-au produs efectele, iar clauzele lor sunt cele la care s-a făcut referire anterior, este lipsit de relevanță în acest cadrul procesual refuzul unuia dintre partenerii sociali de a negocia acte adiționale la contractele colective de muncă aplicabile pentru o anumită perioadă.
Nu se poate vorbi despre existența unui drept salarial cât timp acesta nu își găsește suportul în lege ori în contractele colective sau individuale de muncă, în condițiile art. 162 alin. 1 și 2 din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă Federația S. Transportatorilor Feroviari din România, cu sediul în Municipiul București, Calea Griviței, nr. 347 – Depoul de Locomotive București Călători, Clădirea Administrativă, ., sector 1 - în numele și pentru membrii săi: M. V., M. G., M. I., M. O., N. R., P. F., P. A. M., P. G., P. I. și P. V., împotriva sentinței civile nr.4973/18.05.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” SA, cu sediul procesual ales la Sucursala de Transport Feroviar de Călători Cluj – Cluj N., Piața A. I., nr. 17, județ Cluj, înregistrată la Registrul Oficiul Comerțului sub nr. J/40/9764/29.09.2009, având CUI_, cont Iban RO15BOS_ ROL L1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2015.
Președinte Judecător Grefier
L. U. S. G. I. M. Colindeață
Red.: L.U./15.01.2016
Dact.: A.C./4ex./15.12.2015
Jud. fond: C. J.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Despăgubire. Decizia nr. 3820/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
