Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3430/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3430/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 3430/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
Decizia Civilă nr.3430
Ședința publică din data de 01 Octombrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE S. G. I.
JUDECĂTOR M. C.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de către apelantul-reclamant S. L. Cadrelor Didactice G., împotriva sentinței civile nr.137/LM/AS/24.03.2015, pronunțate de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Școala G. „D. C.”, C. L. al Comunei M. B. și Instituția P. Comunei M. B. prin Primar, cauza pe fond având ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în cadrul căruia se învederează instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată, cât și împrejurarea că apelantul-reclamant S. L. Cadrelor Didactice G., prin cererea de apel formulată, a solicitat soluționarea pricinii în lipsă, în conformitate cu dispozițiile prev. de art.411 alin.(1) pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Curtea în temeiul dispozițiilor art.394 din Codul de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării, dată fiind solicitarea părții apelante de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 10.12.2014 sub nr._ reclamantul S. L. Cadrelor Didactice G., în numele și pentru membrii săi de sindicat, a chemat în judecată pârâții Școala G. „D. C.” M. B., C. L. al Comunei M. B. și Primarul – Instituția P. Comunei M. B., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată la calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității de învățământ pârâte, calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanților, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 1 pe o perioadă de trei ani anterior introducerii prezentei cereri și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru personalul administrativ sau nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II și muncitor necalificat, calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanților, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr.2, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității de învățământ pârâte, plata diferențelor de drepturi salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite conform capetelor 1-4 ale cererii de chemare în judecată, pe o perioadă de 3 ani anteriori introducerii prezentei cereri sau, după caz, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, pentru aceeași perioadă, precum și obligarea pârâților C. L. al Comunei M. B. și Primarul – Instituția P. Comunei M. B., la asigurarea finanțării și virarea sumelor necesare către pârâta Școala G. „D. C.” M. B. pentru plata drepturilor salariale neacordate.
Prin sentința civilă nr.137/LM/AS/24.03.2015, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză sunt personal administrativ sau nedidactic încadrat pe funcțiile de îngrijitori la Școala G. „D. C.” M. B..
Potrivit art.88 alin.1 din Legea educației naționale nr.1/2011, cu modificările si completările ulterioare: „Personalul din învățământul preuniversitar este format din personal didactic, personal didactic auxiliar și personal administrativ sau nedidactic", fiind salarizat conform actelor normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice.
În ce privește categoria de personal din care fac parte și reclamanții, salarizarea acestora pentru perioada pentru care solicită drepturile, este reglementată de Legea –cadru nr.330/2009, nefiindu-le aplicabile dispozițiile legale ce reglementează salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar.
Acest aspect rezultă în mod clar din prevederile OG nr.10/2008 Anexa V2b poziția nr.25 ( îngrijitor), reclamanții fiind încadrați de lege la alte funcții comune din sectorul bugetar și Legea educației naționale nr.1/2011, la art.88 secțiunea a 2-a alin.4 care dispune că “ Personalul administrativ își desfășoară activitatea în baza Legii nr.53/2003 – Codul muncii.
În consecință, drepturile solicitate de către reclamanți vor fi analizate prin prisma actelor normative privind salarizarea personalului plătit fonduri publice, aplicabile pentru perioada solicitată.
Reclamanții personal contractual în cadrul unității de învățământ pârâtă în cauză, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile H.G. nr.1193/24.11.2010; H.G. nr.1225/14.12.2011; H.G. nr.23/22.01.2013; H.G. nr.871/14.11.2013; Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate învățământ Preuniversitar înregistrat sub nr._/02.11.2012; art.11 și art.30 din Legea nr.130/1996, republicată, Codul muncii.
Ceea ce ignoră reclamanții este faptul că începând cu data de 01.01.2010, salarizarea personalului plătit fonduri publice a fost reglementată unitar prin Legea nr.330/2009 și O.U.G. nr.1/2010.
Potrivit dispozițiilor art.30 alin.3 și 5 din Legea nr.330/2009, reîncadrarea personalului s-a făcut corespunzător tranșelor de vechime muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, iar personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 și-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Dispoziții privind menținerea cuantumului salariului avut de personalul plătit din fonduri publice la luna decembrie 2009, se regăsesc și în actele normative ulterioare legii cadru de salarizare și anume O.U.G. nr.1/2010 – art.4,5.
Prin Legea cadru de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice nr.284/2010 s-a stabilit valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 iar prin Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a dispus majorarea cuantumului brut al salariului de bază cu 15%, tocmai pentru reîntregirea salariilor diminuate,
„Art. 1. - (1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizații/or de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
(2)Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(3)Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.
(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum și cuantumul gradațiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
(5) În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariate, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
Art. 2. - În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.".
Conform art.1 alin.1 din O.U.G. nr.19/2012, s-au dispus măsuri de majorare a salariului de bază, respectiv, începând cu data de 01.06.2012, s-a prevăzut majorarea cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice cu 8% începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012 și cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
De asemenea, potrivit art.1 din O.U.G. nr.84/2012 în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 a drepturilor prevăzute la art.1 și art.3-5 din OUG nr.19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr.182/2012".
Prin O.U.G. nr.103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri
publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice se prevede:
Art.1. „(1) în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
(2) în anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții."
Astfel reclamanții din prezenta cauză, personal nedidactic, au fost salarizați în luna decembrie 2009 potrivit OG nr.10/2008- Anexa nr. V /2b abrogată la 01.01.2010, păstrându-se acest cuantum și în anul 2010.
Începând cu anul 2011 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%,majorare aplicată tot la salariile stabilite conf. Anexei nr. V /2b din OG. nr.10/2008, aceeași situație fiind și pentru anii 2012-2014.
Din anexa nr. V/2b la O.G. nr.10/2008 rezultă că salariile de bază ale personalului nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat erau stabilite între limite minime și maxime, respectiv, 641 lei (minim) și 657 lei (maxim).
Datele privind salarizarea reclamanților rezultă din adeverința emisă de unitatea școlară pârâtă ( fila 22) .
Reclamantul își întemeiază pretențiile și pe dispozițiile art.1 din H.G. nr.1193/2010, H.G. nr.1225/2011, H. G. nr.23/2013 art.1 și 2, HG nr.871/2013 art.1și 2, pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Din dispozițiile art.1 din H.G. nr.1225/14.12.2011 rezultă că, începând cu data de 01.01.2012, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună,în anul 2012 reprezentând 4,13 lei pe oră, iar art.1 alin.1 din H.G. nr.23/22.01.2013 conține prevederea potrivit căreia, începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră.
Conform prevederilor art.164 din Codul muncii, republicat, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor, angajatorul neputând negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară. De asemenea, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Potrivit art.1 din H. G. nr.1193/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră, iar potrivit art.1 din H.G. nr.1225/2011, începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră.
Conform art.1 din H. G. nr. 23/2013, începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră.
Angajatorul este astfel obligat să stabilească, pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă, salarii de bază cel puțin egale cu salariul de bază minim brut pe țară, în caz contrar, riscând să plătească o amenda cuprinsă între 1.000 lei și 2.000 lei, așa cum prevede art.3 din ambele hotărâri de Guvern.
Nici Codul muncii și nici Hotărârile de Guvern care stabilesc valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată nu prevăd ca, la stabilirea drepturilor salariale, angajatorii să folosească, ca valoare de referință, salariul minim brut pe țară garantat în plată.
Pe de altă parte, nici în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei nu s-a prevăzut ca negocierea drepturilor salariale să pornească de la nivelul salariului minim pe economie.
De altfel, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate învățământ Preuniversitar înregistrat sub nr._/02.11.2012 la nivelul pârâtei a fost înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă București, care, în cazul în care ar fi constatat că a fost încheiat fără respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr.62/2011, potrivit art.145 din același act normativ, avea obligația să le restituie pentru îndeplinirea condițiilor legale.
În condițiile în care nu au fost sancțiuni aplicate potrivit art.3 din H. G. nr.1193/ 2010, art.3 din H.G. nr. 1225/2011 și art.3 din H. G. nr.23/2013 și nici CCM-ul nu a fost restituit pentru îndeplinirea condițiilor legale, salariile de bază la nivelul - Sector de Activitate învățământ Preuniversitar - au fost stabilite în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare.
Mai mult, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, respectiv adeverința nr.271/05.06.2014 -fila 21-, rezultă că în anul 2012 reclamanții au avut un salariu de bază care nu este sub salariul minim pe economie, la care se adaugă sporul de vechime în muncă, deci conform celui impus de dispoziția legală, astfel că nu se poate reține că pârâta nu i-a achitat drepturile salariale în conformitate cu prevederile art.1 din H. G. nr.1225/ 2011 .
Mai mult, potrivit reîncadrării la data de 01.01.2010, reclamanților li s-a emis o decizie de reîncadrare, necontestată, rămasă definitivă, ulterior li s-au stabilit salariile de bază potrivit actelor normative arătate în considerentele sentinței, iar sporul de vechime din noul salariu de bază a fost calculate și inclus în acest salariu conform art.30 (5) din Legea nr.330/2009. sporul de vechime nefiind un spor din cele prevăzute la art.30 (5) lit. b din lege – respectiv rămas în afara salariului de bază.
În acest context, se observă că potrivit art.13 sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază în funcție de vechime stabilindu-se coeficienții de ierarhizare diferiți pe tranșe de vechime
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul S. L. Cadrelor Didactice G..
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului pentru următoarele considerente:
Membrii de sindicat reclamanți sunt angajați ai unității școlare pârâte, neavând calitatea de personal didactic.
Apelanții reclamanți sunt personalul administrativ sau nedidactic al căror salariu de bază este calculat potrivit OG 10/2008, aprobată cu modificări si completări, prin Legea nr. 177/2008, și care a fost abrogata prin art. 48 alin. (1) pct. 12 din Legea nr. 330/2009.
Din dispozițiile legale menționate în acțiune rezulta faptul ca salariul de baza stabilit prin actele normative în domeniul salarizarii personalului plătit din fonduri publice si salariul de baza potrivit incadrarii (la care se face referire in articolul 2 din hotărârile de Guvern pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata) sunt identice.
Potrivit dispozițiilor legale, membrii de sindicat –personal nedidactic - erau salarizați, în luna decembrie 2009, în conformitate cu dispozițiile anexei nr. V/2b din O.G. NR. 10/2008 (la 01.04.2008 si la 01.10.2008) - alte funcții comune din sectorul bugetar - Salarii de baza pentru personalul din activitatea de secretariat - administrativ, gospodărire, întreținere - reparații si de deservire) - Funcții de execuție pe trepte profesionale.
Deși O.G. nr. 10/2008 a fost abrogata de la 01.01.2010, prin Legea nr. 330/2009, totuși, in raport de dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, dar si de cele ale art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, in anul 2010 personalul nedidactic aflat in funcție la 31 decembrie 2009 și-a pastrat salariul avut, fara a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de
personal din luna decembrie 2009. Cu alte cuvinte, salariul de
baza potrivit incadrarii, la 1 ianuarie 2010, era cel prevăzut de anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008.
De asemenea, începând cu 1 ianuarie 2011, conform art. 1 alin.
(1) din Legea nr. 285/2010, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcției de baza/salariilor funcției de baza/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, majorare care s-a aplicat tot la salariile de baza prevăzute în anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008.
Totodata, majorarile salariale acordate în anul 2012 s-
au calculat tot în raport de salariile de baza prevăzute de anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 ( art. 1 din O.U.G. nr. 19/2012), situatia fiind identica pentru anul 2013 (art. 1 din OUG nr. 84/2012), dar si pentru 2014 (art. 1 din O.U.G. nr.103/2013).
Din anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 rezulta, fără putința de tăgada, ca salariile de baza ale personalului nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat erau stabilite intre limite minime si maxime, respectiv, 641 lei (minim) si 675 lei (maxim), deci sub nivelul salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, care la data de 01.01.2011 era de 670 de lei.
De asemenea, pentru celelalte categorii de salariați personal
nedidactic, de la data de 01.01.2012 - când salariul minim brut pe tara garantat in plata a devenit 700 de lei - salariile de baza potrivit încadrării erau sub nivelul salariului minim brut pe tara garantat in plata, acestea fiind stabilite tot prin anexa nr. V/2b) la O.G. nr. 15/2008.
Faptul ca salariile de baza ale membrilor de
sindicat au fost stabilite sub nivelul salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata rezulta si din adeverința eliberata de unitatea de invatamant parata, dar si din statele de plata a salariilor.
Potrivit adeverințelor eliberate de unitatea școlara pârâtă, a rezultat că există diferențe de salarizare între salariul de bază și drepturile salariale calculate în baza hotărârilor de guvern si cele efectiv acordate.
Sporul de vechime in munca a fost calculat pana la data de 01.01.2010, conform art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 281/1993, cu modificările si completările ulterioare:
De asemenea, art. 22 din O.G. nr. 10/2008 stipula: „(1) Pentru acordarea sporului de 1 vechime în muncă, angajatorul va lua in considerare integral si perioadele lucrate anterior in alte domenii de activitate decât cele bugetare.
Atât Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Sector de Activitate Invatamant Preuniversitar (C.C.M.U.N.S.A.I.P.), înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Protecției Sociale (actualmente Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice) sub nr._/02.11.2012, cat si Contractul Colectiv de Munca Unic la
Nivel de Ramura Invatamant (C.C.M.U.N.R.I.), înregistrat sub nr._.11.2007 (aplicabil pana la data de 02.11.2012) prevăd - la art. 36 alin. (1) lit. a) - acordarea sporului de vechime învederează si faptul că, in teza finala a literei a) a art. 36 alin. (1) din C.C.M.U.N.S.A.I.P., ca si in art. 36 alin. (1) lit. a) din C.C.M.U.N.R.I., se prevede expres că "sporul corespunzător vechimii in muncă, calculat conform prevederilor de mai sus, se plătește începând cu data de 1 a lunii următoare celei in care s-a im plinit vechimea".
Obligativitatea dispozițiilor contractelor colective de munca este de netăgăduit, in conformitate cu prevederile art. 11 si art. 30 din Legea nr. 730/7996 (in vigoare pana la data de 13.05.2011), cele ale art. 133 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 62/2011, republicata, cu modificările si completările ulterioare, dar si in raport de dispozițiile art. 229 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicata, cu modificările si completările ulterioare, conform căruia „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Solicită să se aibă în vedere si prevederile art. 41 alin. (2) și (5) din Constituția României; art. 160 din Codul Muncii, art. 162 alin. 3 din Codul Muncii.
In acest caz legea o reprezintă actele normative în domeniul salarizarii personalului plătit din fonduri publice, hotararile de guvern prin care s-a stabilit nivelul salariului de baza minim brut garantat în plata si contractul colectiv de munca aplicabil. Tot Codul Muncii, republicat, cu modificările si completările ulterioare, prevede, in art. 40 alin. 2 lit. c, obligația angajatorului sa acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil și din contractele individuale de munca ".
Asa cum reiese si din adeverința eliberata de unitatea de învatamant parata, nici sporul de vechime nu a fost corect calculat.
Chiar daca procentul din salariul de baza corespunzător sporului de
vechime in munca este cel prevăzut de lege, acest spor nu este corect calculat, fiind aplicat la un salariul de baza calculat greșit, așa cum a demonstrat, mai sus, la pct. I.
Mai mult, din statele de plata. a salariilor, rezulta ca nu există nicio diferență între salariul de bază al personalului nedidactic care beneficiaza de sporul de vechime in munca si cel al personalului nedidactic care nu beneficiaza de spor de vechime, acestea fiind identice.
S-a făcut trimitere la art. 161 alin.4 din Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat,.
In consecința, apreciază ca, si in privința daunelor - interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile
dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil, si anume:
Art. 1088 din Codul civil, promulgat la 4 decembrie 1864, dar și Noul cod civil (NCC), adoptat prin Legea nr. 287/2009, cu modificările si completările ulterioare stipulează expres la Art. 1530, Art. 1531 și Art. 1535. Din prevederile legale mai sus invocate rezulta ca daunele - interese constau in dobânda legala, ce curge de drept, fără punerea in întârziere, de la data scadentei drepturilor salariale prevăzute in contractul individual de munca - aceasta deoarece obligația legala de plata a salariului trebuia îndeplinita la data stabilita prin contractul individual de munca.
Pentru drepturile salariale restante pot fi acordate dobânzi legale și
actualizarea la rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridica este diferita.
Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadenta a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsa intre data scadentei și data plații efective, in timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.
Solicită să se aibă in vedere si faptul ca reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație, concomitent cu acordarea dobânzii legale, nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin
neplata la timp a drepturilor salariale datorate de unitatea de invatamant pârâtă, deoarece fiecare din cele doua modalități de acoperire a prejudiciului are o finalitate distincta - daunele interese moratorii (dobanda legala) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plata a unor obligații, in timp ce reactualizarea cu indicele de inflație nu urmărește dobândirea unor sume in plus, ci aceeași valoare, calculata la momentul plații efective, menita sa acopere scăderea puterii de cumpărare a salariatului.
In condițiile in care Înalta Curte de Casație si Justiție a decis ca daunele moratorii sub forma dobânzii legale pot fi acordate pentru plata eșalonata a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in condițiile art. 1 și art.2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009, cu atat mai mult, având in vedere si argumentul „a fortiori" de interpretare logica a legii civile, daunele interese sub forma dobânzii legale trebuie acordate, daca au fost solicitate, in cazul in care se solicita plata unor diferente de drepturi salariale, ca urmare a calculului acestor drepturi.
Față de probele administrate, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii ca întemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Din materialul probator administrat în cauză, făcând aplicarea prevederilor legale incidente în speță, Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată, criticile apelantului fiind nefondate în întregime.
În privința argumentelor pe fond ale apelanților, circumscrise cererii acestora de a se calcula salariul de bază la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu data de 1 ianuarie 2012, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale.
Curtea reține că în baza art. 164 din Codul muncii, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, stabilit prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor, constituie un punct de referință în stabilirea salariilor de către angajator în sensul angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.
Din adeverința depusă de apelant la dosarul de fond (fila 21 dosar fond) rezultă că, începând cu data de 1 ianuarie 2012, salariul reclamanților a fost de 675 lei(salariul de încadrare), la care se adăuga sporul de vechime între 10-25%, în funcție de situația specială a fiecărui reclamant, fiind așadar mai mare decât cel stabilit prin Hotărârea de Guvern nr. 1225/2011. Prin urmare, sunt respectate atât dispoziția art. 2 din acest act normativ, cât și cea a art. 164 alin. 3 din Codul muncii potrivit cu care angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Faptul că salariul de bază astfel calculat include sporul de vechime reprezintă rezultatul aplicării dispozițiilor legale în materie de salarizare, așa cum se arată chiar în adeverința amintită, și anume 5 alin. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010.
În acest context, se impune precizarea că sistemul de salarizare aplicabil membrilor de sindicat este stabilit prin acte normative de ordine publică atât pentru părțile contractante, cât și pentru instanța de judecată, astfel că nu poate fi primită cererea apelantului de a se considera salariul de bază fără sporurile pe care le include, de vreme ce această includere a fost realizată chiar în temeiul legii, ori de a lăsa neaplicate dispozițiile legale privind salarizarea personalului reclamant.
Potrivit art. 30 din Legea nr. 330/2009, „Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere”.
Cum, la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, reclamanții beneficiau de spor de vechime potrivit Hotărârii de Guvern nr. 281/1993, acesta s-a introdus în salariul de bază, situație confirmată de dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2010, care prevede la art. 5 alin. 1 lit.a) că „a) la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții”, iar la art. 5 alin. 3 că „În salariile de bază ale funcțiilor de execuție și ale funcțiilor de conducere este cuprins în toate cazurile sporul de vechime în muncă în cuantumul avut în luna decembrie 2009”. Or, angajatorul a făcut aplicarea întocmai a acestor dispoziții legale.
În consecință, sporul de vechime și salariul de bază nu mai reprezintă două elemente distincte începând cu 1 ianuarie 2010, iar faptul că valoarea concretă a sporului poate fi determinată nu contrazice această afirmație, deoarece este rezultatul modului de stabilire a lui, însă, din perspectiva reglementărilor care vizează salariul de bază, acesta nu poate fi considerat separat de sporul de vechime pe care-l include, afară de excepțiile prevăzute de lege.
În ceea ce privește sporul de vechime, instanța a fost sesizată cu pretențiile reclamanților în sensul calculării acestuia ca procent din salariul de bază calculat conform capătului 1 din cerere, adică la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată care pretindeau reclamanții că trebuie să li se aplice. Prin urmare, calculul sporului de vechime este o chestiune accesorie în raport cu primul capăt de cerere formulat de apelant. Așa cum am arătat pretențiile ce formează petitul principal sunt nefondate, motiv pentru care și cererea privind calculul sporului de vechime este neîntemeiată. Din acest motiv, susținerile apelantului în sensul că nu există nici o diferență între salariul de bază al personalului nedidactic care beneficiază de sporul de vechime în muncă și cel al personalului nedidactic care nu beneficiază de spor de vechime sunt lipsite de pertinență pentru soluționarea cererii cu care instanța a fost învestită. În plus, așa cum am precizat, în baza art. 30 din Legea nr. 330/2009, sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat și-l va respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant S. L. Cadrelor Didactice G., cu sediul în Municipiul G., .. 5, județ G., având Cod fiscal nr._, cont nr. RO39CECEGR0N0098275 deschis la CEC Bank filiala G., împotriva sentinței civile nr.137/LM/AS/24.03.2015, pronunțate de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Școala G. „D. C.”, C. L. al Comunei M. B. și Instituția P. Comunei M. B. prin Primar, toți cu sediul în . G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 octombrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. G. I. M. C. M. Colindeață
Red.I.S.G.
Tehnored. I.S.G./D.M.
6 ex./ 30.10.2015
Jud.fond: I. C. M.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 3433/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 3418/2015.... → |
|---|
