Despăgubiri. Decizia nr. 1633/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1633/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 35459/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 742/2015)
DECIZIE Nr. 1633/2015
Ședința publică de la 12 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător C.-G. C.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea apelului formulat de reclamantul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE, în numele și pentru membrul de sindicat L. D. împotriva sentinței civile nr._/03.12.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții M. A. INTERNE, C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. INTERNE, având ca obiect: obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul, prin consilier juridic S. N., conform delegației de reprezentare care se depune la dosar, lipsind intimații.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate intimaților la data de 13.02.2015, care la data de 20.02.2015, respectiv 26.02.2015 au formulat întâmpinare, comunicate apelantului la data de 05.03.2015, care la data de 13.03.2015 a formulat răspuns la întâmpinare, după care:
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea, în raport de prevederile art. 392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantului în susținerea cererii de apel.
Apelantul, având cuvântul prin consilier juridic, depune la dosar concluzii scrise detaliate, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul recunoașterii dreptului pretins, urmare deciziilor emise în baza Legii nr. 241/2013, în sumă totală de 18.690 lei, reținută în baza deciziei de revizuire din 13.04.2012, începând cu luna ianuarie 2012 până în luna septembrie 2013, inclusiv, precum și la plata dobânzii legale și actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Curtea, în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/03.12.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului M. A. Interne, precum și acțiunea formulată de contestatorul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele membrului său de sindicat L. D., în contradictoriu cu intimații M. A. Interne și C. de P. Sectorială a Ministerului A. Interne.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Ministerului A. Interne, că este neîntemeiată, având în vedere motivarea excepției invocate, raportat la obiectul contestației de față, intimatul face referire la lipsa sa de calitate procesuală pasivă prin raportare la obiectul acțiunii, așa cum a fost formulat inițial, în sensul că se solicită doar anularea deciziei emise de intimata C. de P. Sectorială a M.A.I.
Deoarece în cauză au fost formulate mai multe capete de cerere, unele prin completări, printre care și de anulare a Hotărârii pronunțate de Comisia de Contestații din cadrul M.A.I în legătură cu contestația administrativă a pensionarului/respingerea implicită a contestației sale rămase fără răspuns, tribunalul apreciază că această parte a fost introdusă în cauză prin raportare la acest capăt de cerere, chiar dacă contestatorul nu a justificat expres calitatea procesuală a fiecărei părți.
D. fiind faptul că legea reglementează ca și acțiune judiciară doar formularea unor contestații împotriva hotărârilor emise cu privire la deciziile contestate sau respingerea implicită a contestațiilor sale rămase fără răspuns, tribunalul a apreciat că cererile de anulare directă a deciziilor au caracter accesoriu și se impun a fi formulate, acesta fiind efectul firesc al constatării nelegalității hotărârilor contestate.
S-a respins astfel excepția invocată, ca neîntemeiată, pentru faptul că intimatul a fost chemat doar cu privire la anularea actelor emise de către această.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a fost beneficiarul unei pensii militare de serviciu, ce a intrat în procesul de recalculare prevăzut de Legea 119/2010 și ulterior, de revizuire, în temeiul OUG 1/2011 (a se vedea decizia nr._/12.12.2011).
Subsecvent, în baza Legii 241/2013, intimata C. de P. Sectorială a M.A.I. a emis decizia nr._/09.10.2013 prin care s-a revenit la cuantumul aflat în plată la nivelul lunii decembrie 2010, începând cu 01.10.2013.
Nemulțumit de această decizie, pensionarul a formulat o contestație administrativă la Comisia de Contestații din cadrul M.A.I.
Prin Hotărârea nr._/13.03.2014, pronunțată de Comisia de Contestații din cadrul M.A.I. a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația administrativă sus menționată.
Raportând situația de fapt de mai sus la prevederile legale în materie, tribunalul a apreciat că acțiunea de față este neîntemeiată.
Prin promovarea prezentei acțiuni, organizație sindicală, pentru membrul de sindicat L. D., urmărește obținerea diferențelor de drepturi de pensie între cele cuvenite pentru luna decembrie 2010 (repuse în plată în temeiul Legii 241/2013) și cele încasate în temeiul deciziei de revizuire emisă în baza OUG 1/2011, precum și indexarea cuantumului pensiei stabilite în baza Legii 241/2013.
De asemenea, se solicită și valorificarea condițiilor de muncă și a stagiului de cotizare avute în vedere în decizia de revizuire nr._/10.02.2012, cu plata diferențelor rezultate începând cu data de 01.10.2013.
Instanța a constatat că pretențiile deduse judecății sunt neîntemeiate, întrucât potrivit prevederilor art.1 din acest act normativ, pensia care a intrat în procesul de recalculare și revizuire conform Legii 119/2010 și OUG 1/2011, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată la nivelul lunii decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, începând cu luna octombrie 2013.
Prin urmare, revenirea la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 reprezintă o măsură care produce efecte exclusiv pentru viitor, neexistând nicio dispoziție în cuprinsul Legii 241/2013 care să confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010-octombrie 2013.
În acest sens, rezultă din interpretarea dispozițiilor art.1 alin.4 din Legea 241/2013, faptul că pensia cuvenită pentru luna decembrie 2010, acordată de legiuitor începând cu 01.10.2013, se menține în plată până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, în temeiul Legii 119/2010 și OUG 1/2011, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
Totodată, dispozițiile art.2 din Legea 241/2013 nu pot constitui fundamentul juridic al unor despăgubiri constând în diferențele de drepturi de pensie între cele încasate și cele cuvenite prin raportare la pensia aflată în plată la nivelul lunii decembrie 2010, întrucât textul de lege mai sus enunțat are în vedere ipoteza constatării diferențelor provenind din greșita valorificare a veniturilor realizate ori a stagiilor de cotizare, cu ocazia emiterii deciziei de revizuire în temeiul OUG 1/2011.
În cauză, nu s-a pus însă în discuție legalitatea deciziei emise în baza OUG nr.1/2011, care nefiind astfel contestată din acest punct de vedere își produce în continuare efectele juridice.
Criticile de nelegalitate invocate de contestator, care au în vedere neconformitatea legislației în materia pensiilor anterioară apariției legii nr.241/2013, deci inclusiv a OUG nr.1/2011, cu prevederile și practica C.E.DO nu sunt specifice deciziei atacate.
Aceasta, deoarece, prin decizia emisă în baza Legii nr.241/2013, intimata C. de P. Sectorială a M.A.I. nu a făcut decât să prezinte situația pensiei din decembrie 2010, respectiv 30.09.2013, pentru a stabili cuantumul cel mai avantajos, respectiv cel din decembrie 2010, care urmează a se plăti începând cu data de 01.10.2013.
Intimata C. de P. Sectorială a M.A.I. nu a făcut nicio recalculare a pensiei cuvenite pensionarului reprezentat în cauză care să poată fi astfel contestată.
Nu s-a schimbat nimic cu privire la condițiile de muncă sau stagiul de cotizare avute în vedere prin decizia de revizuire nr._/10.02.2012.
Aceasta nu a schimbat algoritmul de calcul și nici nu a adăugat noi date care să conducă la un alt cuantum al pensiei, ci doar a ales valoarea cea mai mare a acesteia de la cele două date arătate mai sus.
Legea 241/2013 nu a restabilit principii încălcate anterior prin operațiunea de revizuire a pensiei în temeiul OUG 1/2011, de natură să justifice acoperirea unui prejudiciu constând în diferențele de pensie clamate în cauză.
Urmare celor de mai sus, tribunalul a reținut că nu există astfel nici un temei juridic pentru pretențiile constând în plata diferențelor solicitate pentru perioada ianuarie 2012 – 30.09.2013.
Aceasta, deoarece, aceste diferențe sunt determinate de nelegalitatea deciziei de revizuire emisă în baza OUG nr.1/2011 care nu face obiectul prezentei cauze.
Și solicitarea de indexare a pensiei stabilite prin decizia emisă în baza Legii 241/2013, este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art.102 alin.2 din Legea 263/2010, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata medie anuală a inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat.
Aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în cauză, în sensul invocat de contestator, deoarece acesta beneficiază de repunerea în plată a pensiei în cuantumul existent la nivelul lunii decembrie 2010, începând cu 01.10.2013 și până la momentul la care cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii 119/2010 și ale OUG 1/2011, va fi mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, așa cum prevede art.1 alin.4 din Legea 241/2013.
Prin urmare, pentru ipoteza pensiei revizuite în temeiul OUG 1/2011, legiuitorul a instituit principiul conservării acestuia în cuantumul existent în luna decembrie 2010, independent de majorarea anuală a valorii punctului de pensie, aceasta devenind relevantă doar la momentul la care înmulțită cu punctajul mediu anual atestat în decizia de revizuire emisă în baza OUG 1/2011 ar conduce la o valoare superioară a pensiei față de cea din decembrie 2010, repusă în plată începând cu 01.10.2013.
Situația nu este discriminatorie, neputându-se reține existența unui tratament diferențiat pentru aceeași categorie socială. În acest sens, optând pentru repunerea în plată a pensiei în cuantumul existent în luna decembrie 2010 (în situația în care în urma revizuirii operate în temeiul OUG 1/2011, cuantumul pensiei a fost redus), legiuitorul a oferit un beneficiu categoriei pensionarilor care a intrat sub incidența OUG 1/2011.
Or, pensia în plată în luna decembrie 2010 avea natura juridică a unei pensii de serviciu, calculate în baza unor dispoziții legale speciale, în speță, Legea 164/2001, nefiind, deci, stabilită în baza unui punctaj mediu anual, determinat conform dispozițiilor Legii 119/2010 și OUG 1/2011. Prin urmare, pensia repusă în plată începând cu octombrie 2010 nici nu poate fi indexată în sensul art.102 din Legea 263/2010, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie, ci este rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea specială.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal și motivat, S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele membrului său de sindicat L. D..
Apelantul a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul recunoașterii dreptului pretins, ca urmare a deciziilor emise în baza Legii nr.241/2013, respectiv acordarea sumelor reținute în baza deciziilor de revizuire, obligarea intimatelor la repararea pagubei cauzate și indexarea cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimelor decizii emise în baza Legii nr.241/2013.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.461 alin. 1, art. 466 pct.1, art.470-471 și art.480 pct.2 din Codul de procedură civilă, apelantul a arătat, în esență, următoarele:
În mod greșit, instanța a reținut ca revenirea la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 reprezintă o măsura reparatorie exclusiv pentru viitor, neexistând nici o dispoziție in cuprinsul Legii nr.241/2013 care sa confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010 - septembrie 2013.
În mod greșit, instanța a reținut ca art.2 din Legea nr.241/2013 are în vedere ipoteza constatării diferențelor provenind din greșita valorificare a veniturilor realizate ori a stagiilor de cotizare, cu ocazia emiterii deciziilor de revizuire în temeiul O.U.G. nr.1/2011.
În mod greșit, instanța a considerat un beneficiu acordat de legiuitor categoriilor pensionarilor care au intrat sub incidența O.U.G. nr.1/2011, motiv pentru care pensia repusă în plată începând cu luna octombrie 2013 nici nu ar putea fi indexată, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie, ci este rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea specială.
Astfel, pensia apelantului a fost stabilită în baza Legii nr.164/2001, fiind avute în vedere următoarele: 1. activitatea cadrelor militare din sistemul național de apărare, ordine publica si securitate naționala nu s-a limitat in timp la durata programului normal de lucru si nu a existat posibilitatea compensării muncii prestate cu timp liber sau plați suplimentare; 2. exercitarea prerogativelor constituționale de apărare, ordine publica si securitate naționala se caracterizează prin continuitate;
3. instituțiile publice au obligația legala de a asigura realizarea drepturilor prin dispozițiile in vigoare referitoare la specificul muncii prestate, importanta sociala si restricțiile aferente; 4. expunerea cadrelor militare la un grad ridicat de stres si risc.
Având in vedere necesitatea corectării unor neconcordante la nivelul reglementarilor, în privința modului de calcul al drepturilor de pensie, corelate cu încălcarea principiilor neretroactivității legii, dreptului de proprietate, drepturilor câștigate, precum si discriminarea in raport de alte categorii de pensionari, legiuitorul prin Legea nr.241/2013, a revenit la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 ca o măsura reparatorie.
În această situație, consideră ca măsura reparatorie trebuie sa privească un just echilibru intre interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanelor, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoanele trebuie sa suporte o sarcina excesiva si disproporționata.
O.U.G. nr.1/2011, actul normativ în baza căruia au fost emise deciziile de revizuire care au condus la diminuarea pensiei contestatorilor, a avut ca scop reformarea sistemului de pensii si înlăturarea situațiilor inechitabile pe fondul crizei economicio-financiare cu care statul român s-a confruntat în momentul apariției acestor dispoziții legale.
Este evident și de netăgăduit dreptul statului de a legifera și de a înlătura eventualele inechități, dar această operațiune se impune a fi efectuată astfel încât sa nu aducă atingere dreptului de pensie dobândit legal ca urmare a desfășurării unor activități in calitate de militari activi,în care s-au supus tuturor rigorilor specifice vieții militare, cu promisiunea certă din partea statului că vor beneficia de un cuantum al pensiei care să compenseze restricțiile pe care le-au suferit.
Față de cele mai sus menționate, apreciază ca intervenția statului de a elimina pensia de serviciu prin revizuire numai în raport de principiul contributivității, reprezintă în mod incontestabil o ingerință în exercițiul unui drept legal dobândit.
Prin urmare, statul avea obligația de a ține cont de asigurarea unei proporționalități între acest interes și speranța legitimă a contestatorului de a se bucura de dreptul câștigat pe viitor.
Consideră ca dreptul de pensie a fost stabilit sub imperiul Legii nr. 164/2001, având dreptul la o continuitate în ceea ce privește evoluția acelei legi in viitor. Or, reducerea pensiei s-a produs în mod total si evident imprevizibil.
Mai mult, imposibilitatea de a recupera vreodată sumele de bani pierdute și neindexarea pensiilor au dus la ruperea justului echilibru ce trebuie păstrat intre protecția proprietății și cerințele interesului general.
Dacă s-ar interpreta imposibilitatea indexării pensiilor în sensul art.102 din Legea nr.263/2010, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie, fiind rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea specială, pe cale de consecință această indexare nu s-ar aplica nici celor care în urma revizuirii au obținut un cuantum mai mare al pensiei - fapt care nu corespunde realității.
Pe toata durata exercitării activității lor de cadre militare active, contestatorii nu au avut șansa de a-si suplimenta veniturile, având de suportat incompatibilități si interdicții totale in vreme ce categorii profesionale au beneficiat de șansa suplimentarii veniturilor lor in lipsa oricăror incompatibilități si restricții.
Totodată, invocă obligația interpretării si aplicării dispozițiilor constituționale in materia drepturilor omului in conformitate cu tratatele internaționale ratificate de România, deci si in conformitate cu dispozițiile Convenției, care se impune tuturor autorităților publice romane.
Constatarea ca nu există nici o dispoziție in cuprinsul Legii nr.241/2013 care să confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010-septembrie 2013, nu împiedica instanțele de judecată sa facă aplicarea art.20 din Legea fundamentală și să dea prioritate pactelor si tratatelor privitoare Ia drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și să analizeze nemijlocit convenționalitatea acestor norme și a efectelor lor concrete asupra părților cauzei, în raport cu circumstanțele spetei.
Intimații au formulat întâmpinări, prin care solicită respingerea apelului, ca nefundat, și menținerea hotărârii instanțe ide fond, care este legală și temeinică.
În apel, nu au fost administrate probe.
Verificând sentința apelată, în limitele cererii de apel formulate, conform art. 476-479 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin cererea cu care a învestit instanța, beneficiarul drepturilor de pensie a solicitat recunoașterea dreptului pretins ca urmare a deciziilor emise în baza Legii nr. 241/2013, respectiv acordarea sumelor reținute în baza deciziei de revizuire nr._/12.12.2011, în cuantum de_ lei, începând cu luna ianuarie 2012 și până în luna decembrie 2013, inclusiv; obligarea intimatelor la repararea pagubei cauzate, prin achitarea în totalitate a sumelor reținute, la care se adaugă dobânda legală, calculată până la data plății efective și indicele de inflație aferente, indexarea cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimei decizii emise în baza Legii nr. 241/2013 – decizia nr._/9.10.2013.
Așa cum în mod constant a statuat Curtea Constituțională, dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de pensii publice, neexistând un drept garantat la suplimentul financiar acordat de stat.
Este adevărat că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a stabilit că instanțele naționale pot și chiar au obligația de a da prioritate Convenției atunci când standardul fixat de legea internă este mai mic decât cel fixat de Curte, astfel încât, deși legea este declarată constituțională, ea poate, în circumstanțe concrete și particulare, să încalce Convenția.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerentele Deciziei nr. 29/2011, pronunțate în complet competent să judece recursul în interesul legii, a reținut că deciziile și considerentele deciziilor Curții Constituționale sunt obligatorii în ceea ce privește constatările conformității sau neconformității atât cu Constituția, cât și cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Însă, dacă instanța de contencios constituțional a constatat convenționalitatea unei legi sau norme, o atare constatare este una in abstracto (dat fiind caracterul de control obiectiv al legii exercitat de Curtea Constituțională), iar aceasta nu împiedică instanțele de drept comun să evalueze în concret, în fiecare cauză în parte, în raport cu circumstanțele fiecărei spețe, dacă aplicarea aceleiași norme nu antrenează pentru reclamant consecințe incompatibile cu Convenția, protocoalele ei adiționale sau jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Totodată, instanța supremă a făcut referire la considerentele Deciziei nr. 1.344/2008 a Curții Constituționale, prin care s-a reținut: "De altfel, instanțelor judecătorești le revine sarcina de aplicare directă a legislației comunitare, atunci când legislația națională este în contradicție cu aceasta."
Concluzia Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost în sensul că, deși argumentele expuse vizează preeminența dreptului comunitar, raționamentul este aplicabil mutatis mutandis și în materia drepturilor fundamentale ale omului, în considerarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Constituție, care prevăd aplicarea prioritară a reglementărilor internaționale, în cazul în care există neconcordanțe între acestea și legile interne.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a analizat dacă în situația concretă dedusă judecății, prin aplicarea O.U.G. nr. 1/2011, s-au produs efecte contrare Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu alte cuvinte dacă au fost încălcate dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
Tribunalul a stabilit în mod just că nu este vorba despre o privare de bunuri (împrejurarea că pensia de serviciu s-a transformat în pensie din sistemul public calculată cu respectarea principiului contributivității nu are ca efect lipsirea recurentului de dreptul de pensie), ci de o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor.
În continuare, prima instanță a analizat dacă ingerința este de natură să conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, respectiv dacă este legală, dacă urmărește un scop legitim și dacă respectă un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, în mod corect Tribunalul a constatat că ingerința este legală, întrucât este reglementată de Legea nr. 119/2010 și O.U.G. nr. 1/2011 și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza C. A. și alții împotriva României, a constatat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe rațiuni obiective, și anume contextul economic și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii, iar pretinsa diminuare a pensiilor reclamanților (foste cadre militare, beneficiare ale unei pensii calculate potrivit Legii nr. 164/2001) a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul unitar prevăzut de Legea nr. 263/2010, apreciind că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
În plus, prin Decizia nr. 661 din 19 iunie 2012, Curtea Constituțională a constatat că O.U.G. nr. 1/2011 „a fost adoptată în virtutea faptului că în termenul prevăzut de Legea nr. 119/2010 nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s-a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie. Totodată, s-au avut în vedere atât instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități, cât și exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării Legii nr. 119/2010, în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să identifice și să transmită caselor de pensii sectoriale toate elementele necesare pentru stabilirea drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat. Toate aceste împrejurări se regăsesc în preambulul actului normativ criticat, vizează interesul public și constituie elementele unei situații extraordinare, ce nu suferă amânare și care au impus adoptarea de măsuri imediate pentru reglementarea unor aspecte în scopul revizuirii pensiilor recalculate potrivit art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010."
Sub aspectul proporționalității, se reține că revizuirea drepturilor de pensie s-a făcut cu respectarea principiului contributivității.
De altfel, Tribunalul în mod corect a verificat dacă s-a realizat un echilibru just între cerințele interesului general și cerințele de protecție a drepturilor fundamentale, știut fiind că nu se realizează echilibrul necesar, dacă persoana în cauză are de suportat o sarcină individuală excesivă și a ajuns la concluzia că, în urma recalculării și revizuirii, pensia are un cuantum brut cu valoare superioară celei a salariului mediu brut pe economie la nivelul anului 2011, astfel încât nu se poate aprecia că beneficiarul drepturilor de pensie a fost lipsit de mijloacele de subzistență.
În privința criteriilor incidente aplicabile în cazul efectuării testului de proporționalitate, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în considerentele Deciziei nr. 29/2011, că, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei. Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în Decizia asupra admisibilității în Cauza Hasani împotriva Croației).
Or, astfel cum în mod corect a constatat prima instanță, reclamantul nu a făcut dovada că stabilirea pensiei în noul cuantum determinat cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2011 l-a pus în imposibilitate de a se întreține și că situația financiară a sa și a familiei este grav perturbată prin această ingerință a Statului R., așa încât substanța dreptului nu a fost afectată.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 241/2013, „(1) Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. (2) Plata drepturilor bănești prevăzute la alin. (1) se efectuează începând cu data de 1 octombrie 2013. (3) În cazul în care beneficiarii pensiilor prevăzute la alin. (1) au realizat stagii de cotizare după data înscrierii la pensie, cuantumul aferent acestora se adaugă la cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, calculat conform alin. (1). (4) Cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, prevăzut la alin. (1), se menține în plată până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.”
Față de dispozițiile legale menționate, se constată că Legea nr. 241/2013 nu se aplică retroactiv, ci numai pentru viitor. Prin urmare, revenirea la cuantumul pensiei din luna decembrie 2010 s-a făcut în mod corect doar din data de 1.10.2013, conform art. 1 alin. 2 al acestei legi.
Actul normativ menționat nu lipsește de efecte deciziile anterioare privind recalcularea și revizuirea pensiei cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii lor, ci statuează doar că, începând cu luna octombrie 2013, se menține în plată cuantumul pensiei din luna decembrie 2010, până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
În ce privește indexarea pensiei în funcție de inflație și de creșterea salariului real, în mod just instanța de fond a reținut că, prin O.U.G. nr. 1/2013 punctul de pensie a fost majorat, însă, prin decizia nr._/9.10.2013, a fost repusă în plată pensia aferentă lunii decembrie 2010, care nu se mai indexează și se menține în plată în condițiile prevăzute de art. 1 alin. 4 din Legea nr. 241/2013, adică până când pensia cuvenită, rezultată din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, va fi mai mare decât pensia cuvenită pentru luna decembrie 2010.
Pentru considerentele expuse, Curtea, văzând și dispozițiile art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE, cu sediul în București, sector 1, ., în numele și pentru membrul de sindicat L. D. împotriva sentinței civile nr._/03.12.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții M. A. INTERNE, cu sediul în București, sector 1, .. 1A, C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. INTERNE, cu sediul în București, sector 4, .. 3, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2015.
Președinte, L. U. | Judecător, C.-G. C. | |
Grefier, Ș. T. |
Red.: L.U./29.05.2015
Dact.: A.C./5ex.
25.05.2015
Jud. fond: F. I. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 514/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 723/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
