Obligaţie de a face. Decizia nr. 1809/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1809/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 40781/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 512/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1809
Ședința publică din data de la 20 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. F.-G.
JUDECĂTOR: B. A.-C.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de apel formulată de apelantul-reclamant V. P.-S. împotriva sentinței civile nr. 8935 din data de 29.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cauza având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții faptul că, la data de 11.03.2015, apelantul-reclamant a depus la dosar o cerere de completare a probei cu înscrisuri cu adeverința nr. L11/7/4/175/12.09.2013 eliberată de Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. privind veniturile brute detaliate, completare la adeverința nr. L11/7/4/175/12.09.2013 eliberată de același angajator. De asemenea, se mai arată că apelantul-reclamant, prin cererea de apel, a solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, dată fiind solicitarea scrisă de judecare a pricinii în lipsa părților.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.12.2013 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, reclamantul V. P.-S. a chemat în judecată pe pârâta C. de P. a Municipiului București, solicitând obligarea pârâtei să recalculeze drepturile sale de pensie pentru limită de vârstă prin valorificarea veniturilor brute obținute în perioada 01.12._99, menționate în adeverința nr. L11/7/4/175/12.09.2013 eliberată de Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. – Depoul Suceava, precum și obligarea pârâtei să plătească diferențele de pensie rezultate din recalculare, începând cu data 01.11.2013.
Prin sentința civilă nr. 8935 din data de 29.09.2014, Tribunalul București a respins cererea formulată de reclamantul V. P.-S. împotriva pârâtei C. de P. a Municipiului București ca fiind nefondată.
În considerentele hotărârii s-a arătat faptul că reclamantul V. P.-S. a solicitat recalcularea drepturilor de pensie cu valorificarea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr. L11/7/4/175/ 12.09.2013 eliberată de Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. – Depoul Suceava.
Însă, tribunalul a constatat că adeverința nu poate fi avută în vedere la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu sunt menționate sumele care au fost virate pentru plata contribuțiilor de asigurări sociale. De asemenea, nu rezultă ce fel de spor sau venit suplimentar se atestă, ce reprezintă adaosurile la salariu și în baza cărui act normativ au fost acordate, nu este indicată denumirea venitului suplimentar, nu este motivat temeiul legal, adeverința nefăcând nici o referire la vreun act normativ, prevedere contractuală, etc. care au constituit baza legală a acordării veniturilor. Datele din adeverință sunt echivoce întrucât nu se poate cunoaște denumirea sporului sau venitului acordat și motivul acordării lui. Nu rezultă nici faptul că angajatorul ar fi achitat contribuții de asigurări sociale pentru veniturile suplimentare atestate de această adeverință.
În plus, față de forma în care a fost eliberată și față de neindicarea venitului suplimentar, nu se poate verifica dacă adeverința conține date sau elemente noi față de cele utilizate la stabilirea drepturilor inițiale de pensie. Prin urmare, nu s-a putut aprecia asupra temeiniciei pretențiilor reclamantului, deși aceasta este îndreptățit, față de dovedirea unor date și elemente care nu au fost anterior avute în vedere la stabilirea pensiei, să beneficieze de modificarea, la cerere, a drepturilor de pensie stabilite prin decizia de pensionare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul V. P.-S. la data de 22.01.2015, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 23.01.2015, în dosarul nr._ .
Prin cererea de apel formulată de apelantul V. P.-S. s-a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței civile nr. 8935 din data de 29.09.2014 pronunțată de Tribunalul București, în sensul obligării pârâtei să emită o decizie de recalculare a drepturilor sale de pensie pentru limită de vârstă prin valorificarea veniturilor brute obținute în perioada 01.12._99, menționate în adeverința nr. L11/7/4/175/ 12.09.2013 eliberată de Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. – Depoul Suceava, precum și obligarea pârâtei să plătească diferențele de pensie rezultate din recalculare, începând cu data 01.11.2013 la zi. De asemenea, a solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate la judecata de fond și de apel.
Susține apelantul-reclamant că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât a fost respinsă cererea de valorificare a veniturilor din adeverință pe motiv că nu rezultă temeiul legal al sporurilor și plata contribuțiilor de asigurări sociale. Însă, în virtutea rolului activ, instanța avea obligația să solicite lămuriri pentru o justă soluționare a cauzei. De altfel, în adeverință se menționează plata contribuțiilor de asigurări sociale, precum și sporurile, dar instanța nu a înțeles ce reprezintă adaosuri la salariu. Angajatorul eliberează adeverința pe proprie răspundere, după verificarea statelor de plată.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond este dată cu încălcarea principiului contributivității care, la contribuții egale, impune drepturi de pensie egale. Conform jurisprudenței în materie, în măsura în care salariatului i-au fost calculate și reținute din veniturile salariale realizate, indiferent de titlul cu care aceste sume au fost acordate sau de perioada acordării lor, sume reprezentând contribuția pentru pensie, aceste venituri trebuie să fie avute în vedere la stabilirea dreptului de pensie. Nu este important caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguratului să primească contraprestația din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Art. 165 din Legea nr. 263/2010 încalcă un principiu de bază al sistemului public de pensii, anume principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite (art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010).
Conform art. 96 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, punctajul lunar se calculează în funcție de câștigul salarial brut care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, ceea ce înseamnă că se au în vedere și sporurile și adaosurile. În acord cu aceste dispoziții, norma tranzitorie din art. 165 al Legii nr. 263/2010 precizează că salariile obținute în perioada anterioară datei de 01.04.2001 vor fi valorificate la determinarea punctajelor anuale indiferent de forma în care au fost consemnate în carnetul de muncă, în perioade diferite, respectiv salarii brute sau nete, și nu salarii tarifare de încadrare.
Din interpretarea sistematică a celor două texte de lege, rezultă că ceea ce se ia în calcul nu este numai salariul înscris în carnetul de muncă, ci și venitul brut lunar, care cuprinde și sporuri și adaosuri pentru care legea a prevăzut, iar angajatorul a reținut și virat contribuții de asigurări sociale.
Sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor nu sunt enumerate limitativ de art. 10 din Legea nr. 3/1977. Enumerarea vizează orice alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii. Or, veniturile înscrise în adeverință au caracter permanent întrucât ele se regăsesc lunar în diferența dintre venitul înscris în carnetul de muncă și venitul obținut.
Art. 1 din Decretul nr. 389/1978 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale instituia o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat, care se datorează indiferent de forma în care se realizează veniturile și indiferent de cine efectua plata, câtă vreme fără muncă depusă de salariat nu era posibilă existența contribuției. Aplicarea neîntreruptă a acestui principiu impune valorificarea veniturilor evidențiate în adeverința eliberată de fostul angajator.
Mai amintește apelantul-reclamant Decizia nr. 19/2011 și Decizia nr. 19/2012 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii prin care s-a statuat că „la recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001, vor fi luate în considerare, dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuție de asigurări sociale”.
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice (cauza Gaygusuz împotriva Austriei, hotărârea din 16.09.1996).
În concluzie, principalul element apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite.
Intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București nu a formulat întâmpinare față de cererea de apel.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri fiind depuse la dosar adresa nr. IS31/1/84/23.02.2015 eliberată de Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. – Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iași, precum și dovezile de înregistrare a noi cereri de recalculare la casa teritorială de pensii.
Examinând apelul declarat împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță și rejudecând fondul cauzei în limitele prevăzute de art. 477 din Codul de procedură civilă, republicat, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În esență, apelantul-reclamant, beneficiar al unei pensii pentru limită de vârstă acordată în temeiul Legii nr. 3/1977, începând cu data de 01.04.1999, a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie, în temeiul art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, prin valorificarea veniturilor brute obținute în perioada 01.12._99, menționate în adeverința nr. L11/7/4/175/12.09.2013 eliberată de Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. – Depoul Suceava, iar în temeiul art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 a solicitat plata sumelor rezultate din recalculare începând cu data de 01.11.2013.
Din înscrisurile depuse la judecata de fond rezultă că, în soluționarea cererii depuse la casa teritorială de pensii la data de 02.10.2013, intimata-pârâtă a emis decizia nr._/15.05.2014 privind respingerea cererii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă cu motivarea că veniturile realizate cu titlu de diminuări, adaosuri, ore festive, concediu de odihnă menționate în adeverința nr. L11/7/4/175/12.09.2013 eliberată de Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. – Depou Suceava nu au fost valorificate deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 165 din Legea nr. 263/2010 și de anexa 15, cap. VI din H.G. nr. 257/2011. De asemenea, s-a mai arătat că sporul de noapte din adeverință a fost valorificat în procent, conform adeverințelor nr. 2969/2007, nr. 137/11.07.2000, nr. 9/_, iar sporul de muncă grea nu poate fi valorificat deoarece nu este precizat temeiul legal în baza căruia a fost acordat.
Împotriva acestei decizii, asiguratul V. P.-S. a formulat contestație, conform art. 149 din Legea nr. 263/2010, nesoluționată de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de P. Publice la data pronunțării sentinței apelate.
Cererea adresată de apelantul-reclamant direct instanței de judecată, anterior emiterii deciziei de către C. de P. a Municipiului București, constituie un litigiu privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, conform dispozițiilor art. 153 lit. f) din Legea nr. 263/2010.
Tribunalul a analizat cererea cu care a fost învestită, reținând numai aspectele formale pe care trebuie să le îndeplinească orice cerere de valorificare în calculul drepturilor de pensie a unor venituri menționate în adeverințele prezentate de beneficiari. Cu alte cuvinte, prima instanță a considerat că adeverința nr. L11/7/4/175/12.09.2013 eliberată de Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. – Depoul Suceava nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de Legea nr. 263/2010 și de Normele de aplicare a prevederilor acesteia, aprobate prin H.G. nr. 257/2011, fiind indicate următoare lipsuri: neindicarea denumirii sporurilor sau a veniturilor suplimentare atestate, neindicarea temeiului legal în baza căruia au fost acordate sporurile sau veniturile suplimentare, neindicarea plății contribuțiilor de asigurări sociale.
În apel se critică soluția dată de prima instanță cauzei, arătându-se că adeverința în discuție îndeplinește atât condițiile de formă prevăzute de lege, cât și condițiile de fond necesare pentru recalcularea drepturilor de pensie, cu detalieri ale principiului contributivității care trebuie respectat într-o astfel de operațiune.
Curtea observă că adeverința nr. L11/7/4/175/12.09.2013 eliberată de Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. – Depoul Suceava cuprinde un tabel în care sunt defalcate lunar, pentru perioada decembrie 1984 – martie 1999, venituri din următoarele categorii: salar ore lucrate, ore așteptare, ore școală, concediu de odihnă, concediu medical, spor de vechime, spor muncă feroviară, spor muncă grea, spor ore pericol, spor ore nocive, spor ore de noapte, indemnizație de parcurs, spor ore festive, ore festive supliment, echipă simplificată, adaosuri, diminuări, venit brut, CAS reținut salariat. La finalul adeverinței se precizează: „Menționăm că la rubrica CAS reținut salariat sumele au fost reținute pe statul de plată, dar viramentele de fac de STFC Iași. Pentru confirmarea viramentului luați legătura cu STFC Iași”.
Având în vedere faptul că adeverința a fost emisă în anul 2013 era necesar ca emitentul acesteia să respecte toate normele legale impuse de legiuitor în vederea scopului urmărit de beneficiar, anume recalcularea drepturilor de pensie.
Or, art. 127 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede: „(1) Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15. (2) Adeverința prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei; c) perioada în care s-a desfășurat activitatea, cu indicarea datei de începere și de încetare a acesteia; d) funcția, meseria sau specialitatea exercitată; e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; f) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat. (3) Adeverințele prevăzute la alin. (2) vor avea număr și dată de înregistrare, ștampila unității emitente, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității. (4) În ceea ce privește sporul pentru munca prestată în timpul nopții, adeverințele doveditoare ale acestuia vor fi eliberate cu respectarea modelului prevăzut în anexa nr. 16”.
Verificând dacă adeverința nr. L11/7/4/175/12.09.2013 eliberată de Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. – Depoul Suceava respectă cerințele enumerate de norma juridică citată se constată că emitentul acesteia a omis să indice datele de identificare a persoanei fostului salariat V. P.-S., funcția sau meseria exercitată de acesta în baza raportului de muncă, precum și temeiul juridic în baza căruia s-au acordat sporurile. De asemenea, adeverința nu cuprinde nicio mențiune privind plata contribuției de asigurări sociale datorată de angajator în temeiul Decretului nr. 389/1972.
Ulterior pronunțării sentinței instanței de fond, apelantul-reclamant a solicitat fostului angajator completarea acestor lipsuri, iar Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. – Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iași i-a răspuns prin adresa nr. IS31/1/84/23.02.2015 în care a arătat că unitatea a plătit pentru drepturile salariale indicate contribuția de asigurări sociale datorată de angajator, conform reglementărilor legale în vigoare în perioada 1984 – 1999 (art. 1 din Decretul nr. 389/1972, art. 9 din H.G. nr. 1109/1990, art. II din Legea nr. 49/1992, art. I din Legea nr. 2/1999), iar contribuția individuală a salariatului pentru pensie suplimentară a fost reținută și virată conform reglementărilor legale în vigoare în perioada 1984 – 1999 (cap. VII din Legea nr. 3/1977, art. 1 din Decretul nr. 232/1986, art. III din Legea nr. 49/1992, art. 5 din O.U.G. nr. 31/1998). Acest răspuns nu este însă suficient pentru a considera complinite lipsurile înscrisului pe baza căruia apelantul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie. Precizările fostului angajator nu fac referire decât la plata contribuției de asigurări sociale, relevante câtă vreme la valorificarea veniturilor salariale obținute de asigurați în calculul drepturilor de pensie trebuie respectat principiul general al contributivității, dar nu lămuresc aspectele formale referitoare la neindicarea temeiului de drept în baza căruia au fost acordate fostului salariat sporurile enumerate.
Față de concluzia expusă cu privire la forma adeverinței prezentate de apelantul-reclamant, este de prisos a se verifica în cauză dacă venitul brut lunar încasat de parte în perioada 1984 – 1999 poate sau nu face obiectul recalculării drepturilor de pensie ca atare, în forma brută indicată într-o coloană finală.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant V. P.-S., având CNP_ și domiciliul în municipiul București, Calea Ș. V., nr. 41, scara B, apartamentul 3, sectorul 4, împotriva sentinței civile nr. 8935 din data de 29.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cu sediul în municipiul București, Calea V., nr. 6, sectorul 3.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 mai 2015.
Președinte, Judecător,
R. F. G. B. A. C.
Grefier,
B. M.
Red./tehn. B.A.C./09.09.2010
Tehn. D.A.M./4 ex./29.05.2015
Tribunalul București
Judecător fond U. R.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 723/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1739/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
