Obligaţie de a face. Decizia nr. 723/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 723/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 46998/3/2012
Dosar nr._ (7564/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.723
Ședința publică din data de 26 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. A.
JUDECĂTOR - L. H.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-contestatoare O. E. împotriva sentinței civile nr. 7713 din data de 10 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – I. NAȚIONAL DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ, în cauza având ca obiect - contestație decizie pensie.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 26 februarie 2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 7713 din 10 iulie 2014 pronunțată în Dosarul nr._ de către Tribunalul București – secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale s-a dispus respingerea acțiunii formulată de reclamanta O. E. în contradictoriu cu intimatul I. NAȚIONAL DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut în esență următoarele:
Prin decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 2507/19.08.2011 emisă de Cabinetul de expertiză medicală a capacității de muncă nr. 3 sector 4 (fila 10 dosar nr._/3/2011), contestatoarea O. E. a fost menținută în gradul II de invaliditate, nerevizuibil, având capacitatea de muncă pierdută în totalitate.
Împotriva deciziei medicale nr. 2507/19.08.2011, O. E. a formulat contestație potrivit art. 71 alin. 6 din legea nr. 263/2010, susținând în esență că nu i s-a stabilit diagnosticul de boală profesională.
În soluționarea contestației administrative, CNPP – Comisia Medicală de Contestații București a emis decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 155/20.10.2011 (fila 7 dosar nr._/3/2011), prin care s-a menținut încadrarea contestatoarei în gradul II de invaliditate, nerevizuibil, având capacitatea de muncă pierdută în totalitate.
Împotriva deciziei medicale nr. 155/20.10.2011, în termen legal, potrivit art. 71 alin. 9 din legea nr. 263/2010, O. E. a formulat prezenta contestație, criticând faptul că nu s-a stabilit că suferă de o boală profesională.
Analizând contestația formulată, prin prisma probelor administrate și a normelor legale incidente, Tribunalul apreciază că este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 5 lit. h din legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, prin „boală profesională” se înțelege afecțiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenți nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum și de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, pe baza actelor medicale aflate la dosarul de pensionare și a celor prezentate de contestatoare, rezultă următoarele:
Din istoricul medical rezultă că O. E. a prezentat, pe fondul unei patologii generale complexe, diagnostice contradictorii de polineuropatie de etiologie neprecizată sau posibil de natură toxică, prin expunere profesională la sulfură de carbon, neconfirmată prin adeverința nr. 5464/03.11.1987 de întreprinderea angajatoare I.F.A. „Viscofil", unde a lucrat „numai în laboratorul textil pentru determinarea caracteristicilor fizico-mecanice ale firului” în program normal până la pensionare pe caz de invaliditate gr. III în data de 01.09.1988 și în program redus de 4 ore până la data desfacerii contractului de muncă (01.01.1991).
În acest sens ar trebui să existe o relație de cauzalitate printr-o succesiune neîntreruptă între noxa chimică profesională și stările patologice consecutive, realizând un lanț cauzal definit prin noțiuni diferite, și anume: expunere prelungită la noxă toxică în condiții profesionale —> boala profesională cu evoluție cronică —> invaliditate prin afectarea capacității fiziologice de adaptare a organismului la cerințele locului de muncă —> afectarea capacității de muncă prin scăderea procentuală a performanțelor evaluate în grade de invaliditate (III—>II—>I) —> constituirea handicapului de natură profesională reflectat prin instalarea unor dizabilități morfofuncționale în legătură cauzală cu noxa profesională.
În consecință, natura toxică a polineuropatiei nefiind obiectivată de documentația medicală întocmită de către clinicieni din domeniul neurologic, recuperării medicale și specialiști în medicina muncii din centre medicale universitare diferite București și Iași, nu permite din punct de vedere Medico-Legal confirmarea cu certitudine a unei polineuropatii de natură profesională și implicit atestarea unei invalidități sau handicap consecutiv unei boli profesionale.
În consecință, având în vedere că I. Național de Medicină Legală nu a putut stabili faptul că O. E. suferă de o boală profesională (acesta fiind în esență singurul motiv al contestației), Tribunalul constată că prezenta contestație este neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din data din camera de consiliu din dat de 25.09.2014 a formulat recurs reclamanta prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea contestației la decizia medicală din data de 17.11.2011.
În motivarea recursului recurenta-reclamantă arată că din considerentele instanței de fond nu rezultă motivul și nici temeiul pentru care instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația la decizia medicală din data de 17.11.2011. Instanța de fond și-a format convingerile exclusiv din Concluziile eronate ale raportului de expertiză medico-legală din data nr. A_ viciat cu omiteri și erori.
Recurenta-reclamantă critică sentința recurată, arătând că instanța de fond și-a motivat hotărârea pronunțată cu citat din conținutul impropriu al adeverinței nr. 5464/03.11.1987 a întreprinderii angajatoare IFA VISCOFIL, aceasta considerând că adeverința în cauză nu are caracter legal, deoarece nu are ștampila întreprinderii, nu are parafa și semnătura doctorului dispensarului întreprinderii și conținutul este anulat în întregime de toate datele legale depuse la dosar constând în carnet de muncă ._/16 octombrie 1973, adeverințele nr. 211, 212 și 213/12.02.2009.
Se invocă de asemenea, fișele de control medical la încadrarea în muncă din 03.02.1981 și 01.09.1988 prin care se certifică funcția, locul de muncă, stagiul lucrat în grupa a I și a II a de muncă pentru microclimat.
Instanța de fond nu a cercetat fondul, pentru că astfel ar fi trebuit să observe că adeverința nr. 5464/03.11.1987 nu prezintă aspectul important al unui act și importanța conținutului acestuia, conținutul fiind nul.
Intimata nu a formulat întâmpinare și nici concluzii scrise.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate cât și sub toate aspectele conform art. 304/1 C. pr. civ., Curtea pentru motivele ce se vor arăta în temeiul art. 312 alin. (1) C. pr. civ., urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
Principala și singura critică formulată de recurentă la adresa sentinței atacate se referă la faptul că instanța de fond și-a format convingerea doar pe baza concluziilor raportului de expertiză medico-legală al INML.
În plus, recurenta consideră că în mod greșit a fost luată în considerare adeverința nr. 5464 din 03.11.1987 pe care o consideră nulă.
Curtea reține pe baza probatoriului administrat în cauză că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală.
Astfel, aceasta a contestat decizia medicală nr. 155/20.10.2011, în termen legal, potrivit art. 71 alin. 9 din legea nr. 263/2010, criticând faptul că nu s-a stabilit că suferă de o boală profesională.
În cauză a fost întocmit un raport de expertiză medico-legală aflat la filele 93-96 din dosarul de fond de unde rezultă fără dubiu că expertiza a fost întocmită pe baza actelor medicale. Actele medicale au fost depuse de către recurenta-reclamantă așa cum rezultă din adresa INML către comunicată la 4 aprilie 2014 către instanța de judecată (fila 97 dosar fond.
Prin urmare, recurenta-reclamantă este cea care a pus la dispoziția INML actele pe baza cărora a fost întocmită expertiza medico-legală.
Or, în aceste condiții nici instanța de judecată și nici medicul legist nu aveau nici un drept să înlăture ori să declare nulă adeverința nr. 5464 din 03.11.1987 emisă de IFA „VISCOFIL”, așa cum susține recurenta-reclamantă.
În ceea ce privește critica că instanța de fond și-a întemeiat convingerea doar pe baza concluziilor raportului de expertiză medico-legal, Curtea o consideră nefondată întrucât raportul de expertiză este singurul mijloc de probă administrat împotriva deciziei medicale.
Prin urmare, instanța de fond analizând contestația formulată din perspectiva probei cu expertiză medico-legală nu putea reține decât concluziile acestui raport prin care se concluzionează că natura toxică a polineuropatiei nefiind obiectivată de documentația medicală întocmită de către clinicieni din domeniul neurologic, recuperării medicale și specialiști în medicina muncii din centre medicale universitare diferite București și Iași, nu permite din punct de vedere Medico-Legal confirmarea cu certitudine a unei polineuropatii de natură profesională și implicit atestarea unei invalidități sau handicap consecutiv unei boli profesionale.
Pentru aceste motive de fapt și de drept, Curtea în temeiul art. 312 alin. (1) C. pr. civ., urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-contestatoare O. E. împotriva sentinței civile nr. 7713 din data de 10 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – I. NAȚIONAL DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. A. L. H. L. C. Dobraniște
GREFIER,
F. V.
Red: P.A.
Dact: D.A.M.
2ex./19.03.2015
Jud.fond:B. D. C.
| ← Despăgubiri. Decizia nr. 1633/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1809/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
