Despăgubiri. Decizia nr. 2567/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2567/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 4983/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 802/2015)
Decizia civilă nr. 2567
Ședința publică de la 25 iunie 2015
Curtea constituită din:
Președinte - D. A. T.
Judecător - A. I. C.
Grefier - I. L. B.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant S. C. Militare Disponibilizate, în numele membrilor săi de sindicat M. T., A. A. și G. V., împotriva sentinței civile nr._/14.11.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. A. Interne și C. de P. Sectorială a Ministerului A. Interne, pe fond cauza având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul-contestator, prin consilier juridic - S. N. în baza delegației de reprezentare aflată la fila 36 dosar apel, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul, prin consilier juridic, depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
Curtea pune în discuție inadmisibilitatea apelului exercitat împotriva amenzii judiciare aplicată prin sentința civilă, față de prevederile art. 195 și 457 alin. 3 Cod procedură civilă și acordă cuvântul asupra acestei excepții și totodată asupra întregului apel declarat.
Apelantul, prin consilier juridic, arată că la nivelul acestei Curți există o practică neunitară, în sensul că unele complete, respectiv 6 și 7 Apel au constatat competența materială în eliminarea acestei amenzi judiciare aplicată de instanța de fond, solicitând a fi avută în vedere hotărârea depusă, iar alte complete au dispus disjungerea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Solicită să se constate că amenda judiciară a fost dispusă prin dispozitivul sentinței, comunicată odată cu motivarea hotărârii, iar în considerente nu se regăsește niciun motiv evidențiat care a stat la baza dispunerii acestei amenzi judiciare.
Art. 187 Cod procedură civilă nu poate fi reținut în această speță.
Solicită să se observe că amenda judiciară nu a fost dispusă prin încheiere executorie în conformitate cu art. 190 Cod procedură civilă și nici nu a fost comunicată pentru a putea formula cerere de reexaminare.
Apelantul, prin consilier juridic, arată că lasă la aprecierea instanței, întrucât consideră că apelul poate soluționa și capătul de cerere cu privire la amenda judiciară.
Apelantul, prin consilier juridic, solicită în baza dispozițiilor art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă admiterea apelului, în sensul schimbării în tot a sentinței civile atacate, respectiv recunoașterea dreptului pretins ca urmare a emiterii deciziilor de revizuire în baza Legii nr. 241/2013, suma totală fiind menționată atât în calea de atac, cât și concluziile scrise. Solicită obligarea intimatelor la repararea pagubei cauzate, respectiv achitarea în totalitate a sumelor reținute menționate, la care să se adauge dobânda legală și indicele de inflație aferente sumelor datorate, dobânda calculată până la data plății efective a acestora. De asemenea, solicită indexarea pensiei în conformitate cu art. 102 alin. 2 din Legea 263/2010. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra apelului formulat.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 13.02.2014, reclamantul S. C. Militare Disponibilizate (SCMD), în numele membrilor săi de sindicat M. T., A. A. și G. V., a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. A. Interne și C. de P. Sectorială a Ministerului A. Interne, să se dispună: recunoașterea dreptului pretins, urmare a deciziilor emise în baza Legii nr. 241/2013, respectiv acordarea sumelor reținute în baza deciziilor de revizuire începând cu luna ianuarie 2012 până în luna septembrie 2013, inclusiv; obligarea intimatelor la repararea pagubei cauzate, respectiv achitarea în totalitate a sumelor reținute, menționate pentru fiecare contestator, la care să se adauge dobânda legală și indicele de inflație aferente sumelor datorate, dobândă calculată până la data plății efective a acestora; indexarea cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimelor decizii emise în baza Legii nr. 241/2013, anual, în funcție de inflație și de creșterea salariului real.
Prin sentința civilă nr._/14.11.2014 Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea privind pe reclamanții M. T., A. A. și G. V., prin S. C. Militare Disponibilizate, în contradictoriu cu pârâții M. A. Interne și C. de P. Sectorială a Ministerului A. Interne, ca nefondată; în baza art. 187 C. proc. civ. au fost obligați reclamanții la plata amenzii judiciare în cuantum de 1000 lei pentru fiecare reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au fost beneficiari ai pensiei de serviciu dar odată cu . Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor (act normativ în vigoare în perioada de referință), C. de P. Sectorială a M.A.I. a procedat la recalcularea și revizuirea pensiilor de serviciu.
Potrivit prevederilor din O.U.G. nr. 1/2011 pensiile recalculate conform Legii nr. 119/2010 au fost revizuite, fiind menținute în plată cuantumurile avute în luna decembrie 2010: „(1) Pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.
(2) Diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011".
Reclamanții au primit în perioada 1.01._13 un cuantum al pensiei rezultat din recalculare și revizuire și mai mic decât cel din luna decembrie 2010.
Legea 241/2013 arată că: „Art. 1: (1) Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
(2) Plata drepturilor bănești prevăzute la alin. (1) se efectuează începând cu data de 1 octombrie 2013.
(3) În cazul în care beneficiarii pensiilor prevăzute la alin. (1) au realizat stagii de cotizare după data înscrierii la pensie, cuantumul aferent acestora se adaugă la cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, calculat conform alin. (1).
(4) Cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, prevăzut la alin. (1), se menține în plată până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.”
Reclamanții solicită acordarea și pentru perioada ianuarie 2012 - septembrie 2013, când au primit cuantumul pensiei recalculate și revizuite, cuantumul pensiei aflat în plată în luna decembrie 2010 .
Cererea nu putea fi admisă deoarece legislația, OUG nr. 1/2011, Legea 241/2013, nu acordă asemenea drepturi, faptul că legea 241/2013 repune în plată cuantumul pensiei de serviciu nu înseamnă că acordă acest drept și pentru perioada solicitată de reclamant, legea stipulând clar că plata cuantumului pensiei așa cum era în plată în luna decembrie 2010 se va face începând cu 01.10.2013.
Nu se poate reține că ar exista o discriminare între reclamanți și cei care prin hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila au obținut revenirea la cuantumul din decembrie 2010 si restituirea diferenței de pensie deoarece nu există situație identică în acest caz, cei care au obținut menținerea cuantumului pensiei de serviciu au obținut-o în instanță, care a apreciat, de la caz la caz, dacă există o încălcare a art. 1 Protocolul 1 din CEDO și unde a considerat că ar exista o astfel de încălcare a menținut cuantumul pensiei de serviciu .
Nu există discriminare nici raportat la cei care au beneficiat de majorarea pensiei după 01.2011 în temeiul Legii nr. 119/2010 si OUG nr. 1/2011 si au primit si diferențele bănești aferente deoarece aceste persoane au obținut cuantumul majorat al pensiilor în conformitate cu algoritmul de calcul stabilit de noua legislația care a impus recalcularea pensiilor și cum această legislație nu a fost declarată ca fiind neconstituțională instanța de fond nu putea reține incidența vreunei discriminări.
Nu se poate reține nici vreo încălcare a dreptului de proprietate. În privința susținerii că prin neplata cuantumului pensiei de serviciu și pentru perioada iulie 2011 - septembrie 2013 se încalcă art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, instanța de fond a reținut că pensia de serviciu a fost reglementată printr-un act normativ special.
Conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte iar dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În speță, stabilindu-se conformitatea actului normativ de recalculare a pensiei cu Constituția, implicit s-a recunoscut, de principiu, conformitatea acestuia și cu reglementările internaționale în materia drepturilor omului la care România este parte, numai că, modul în care, pentru contestatorul din prezenta cauză, aplicarea acestor dispoziții legale asigură respectarea drepturilor pe care le invocă în susținerea acțiunii, se poate efectua doar pe calea analizei în concret a motivelor invocate.
Pensia de serviciu reprezintă un "interes patrimonial" ceea ce determină . protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Schimbarea naturii juridice a pensiei, recalcularea și revizuirea ei în baza Legii nr. 119/2010 și OUG 1/2011 și implicit primirea unui alt cuantum al pensiei reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. (Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, Cauza Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004.
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie sa fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Ingerința este prevăzută de lege deoarece este reglementată de Legea nr. 119/2010. Ingerința urmărește un scop legitim din expunerea de motive rezultând că adoptarea acesteia s-a impus în vederea respectării angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economica a României, ca o măsură cu caracter excepțional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 2010 și datorită existenței unor acte normative care reglementau organizarea și funcționarea diferitelor sisteme de pensii de tip public care îngreunau în mod evident funcționarea sistemului de pensii încadrându-se astfel în noțiunea de scop legitim de interes general și de cauză de utilitate publică.
În ceea ce privește respectarea justului echilibru, s-a reținut că instanța trebuie să stabilească în concret dacă reducerea pensiei a respectat raportul de proporționalitate impus de CEDO. Acest raport nu este respectat dacă se suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă.
Din analiza situației a rezultat că suma cu care a fost redusă pensia în această perioadă nu a generat în patrimoniul reclamantului o sarcină atât de împovărătoare încât să nu poată fi suportată, pensia revizuită rămânând într-un cuantum mai mult decât rezonabil, contestatorul nefiind lipsit, în niciun caz, de mijloacele de subzistență pentru perioada ianuarie 2012 - septembrie 2013.
Instanța nu poate analiza ingerința decât din perspectiva regulii generale, a primei norme din art. 1 din Protocolul nr. 1, adică aceea a dreptului la respectarea bunurilor, și nu ca o încălcare de tipul privării de proprietate care ar impune o justă despăgubire, adică cea de-a doua normă din același text deoarece această situație nu este incidentă în cauză.
Reclamanții solicită indexarea cuantumului pensiei restabilite în baza Legii 241/2013, adică în fapt solicită indexarea cuantumului pensiei de serviciu, dar această cerere nu poate fi admisă deoarece în Legea 241/2010 nu se prevede decât posibilitatea ca pensia recalculată și revizuită să fie majorată în urma indexării punctului de pensie și în momentul în care va depăși cuantumul pensiei în plată (cuantumul pensiei de serviciu) să fie plătit acest cuantum, reclamanților majorându-li-se pensia revizuită, urmând ca în cazul în care aceasta va depăși cuantumul pensiei în plată să fie vizibilă efectiv majorarea rezultată din indexarea punctului de pensie.
Față de cele reținute, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. C. Militare Disponibilizate, în numele membrilor săi de sindicat M. T., A. A. și G. V., la data de 04.02.2015, în termen legal, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru Cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 05.02.2015.
Apelantul menționează că înțelege să exercite calea de atac a apelului împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii instanței de fond, în temeiul art. 461 alin. 1 NCPC, pronunțată asupra cererilor principale, deduse judecații primei instanțe pe fond, precum și împotriva amenzilor judiciare dispuse a fi plătite de fiecare contestator în parte, pentru următoarele motive:
Prin acțiunea formulată, s-a solicitat recunoașterea dreptului pretins, urmare a deciziilor emise in baza Legii nr. 241/2013, respectiv acordarea sumelor reținute in baza deciziilor de revizuire, obligarea intimatelor la repararea pagubei cauzate si indexarea cuantumului pensiilor stabilite in urma ultimelor decizii emise in baza Legii nr. 241/2013, pentru toti contestatorii menționați, ca urmare a aplicării greșite a dispozitiilor legale in vigoare.
Instanța a respins acțiunea formulata ca neintemeiata, motiv pentru care s-a formulat prezentul apel prin care apelantul solicită admiterea acestuia, asa cum a fost formulat si motivat si schimbarea in tot a hotărârii apelate, conform art. 480 alin. 2 NCPC, pentru următoarele considerente:
1. In mod greșit, instanța a reținut ca revenirea la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 reprezintă o măsura reparatorie exclusiv pentru viitor, neexistand nicio dispoziție in cuprinsul Legii nr. 241/2013 care sa confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010 - septembrie 2013.
2. In mod greșit, instanța a reținut ca art. 2 din Legea nr. 241/2013 are in vedere ipoteza constatării diferentelor provenind din greșita valorificare a veniturilor realizate ori a stagiilor de cotizare, cu ocazia emiterii deciziilor de revizuire in temeiul OUG nr. 1/2011.
3. In mod greșit, instanța a considerat un beneficiu acordat de legiuitor categoriilor pensionarilor care au intrat sub incidența OUG nr. 1/2011, motiv pentru care pensia repusa in plata incepand cu luna octombrie 2013 nici nu ar putea fi indexata, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual si valoarea punctului de pensie, ci este rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea speciala.
Față de cele menționate mai sus, se arată următoarele:
Pensia contestatorilor din prezentul apel a fost stabilită in baza Legii nr. 164/2001 si s-au avut in vedere următoarele: activitatea cadrelor militare din sistemul național de apărare, ordine publica si securitate naționala nu s-a limitat in timp la durata programului normal de lucru si nu a existat posibilitatea compensării muncii prestate cu timp liber sau plați suplimentare; exercitarea prerogativelor constituționale de apărare, ordine publica si securitate naționala se caracterizează prin continuitate; instituțiile publice au obligația legala de a asigura realizarea drepturilor prin dispozițiile in vigoare referitoare la specificul muncii prestate, importanta sociala si restricțiile aferente; expunerea cadrelor militare la un grad ridicat de stres si risc.
Având in vedere necesitatea corectării unor neconcordante la nivelul reglementarilor, in privința modului de calcul al drepturilor de pensie, corelate cu incalcarea principiilor neretroactivitatii legii, dreptului de proprietate, drepturilor câștigate, precum si discriminarea in raport de alte categorii de pensionari, legiuitorul, prin Legea nr. 241/2013, a revenit la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 ca o măsura reparatorie.
In aceasta situație, considera apelantul ca măsura reparatorie trebuie sa privească un just echilibru intre interesul general si imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanelor, echilibru care nu este menținut ori de cate ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoanele trebuie sa suporte o sarcina excesiva si disproporționata.
O.U.G. nr. 1/2011, actul normativ in baza căruia au fost emise deciziile de revizuire care au condus la diminuarea pensiei contestatorilor, a avut ca scop reformarea sistemului de pensii si inlaturarea situațiilor inechitabile pe fondul crizei economicio-financiare cu care statul roman s-a confruntat in momentul apariției acestor dispoziții legale.
Este evident si de netăgăduit dreptul statului de a legifera si de a inlatura eventualele inechități, dar aceasta operațiune se impune a fi efectuata astfel încât sa nu aducă atingere dreptului de pensie dobândit legal ca urmare a desfășurării unor activități in calitate de militari activi, in care s-au supus tuturor rigorilor specifice vieții militare, cu promisiunea certă din partea statului că vor beneficia de un cuantum al pensiei care să compenseze restricțiile pe care le-au suferit.
Față de cele menționate, apreciază apelantul ca intervenția statului de a elimina pensia de serviciu prin revizuire numai in raport de principiul contributivitatii, reprezintă in mod incontestabil o ingerința in exercițiul unui drept legal dobândit.
Prin urmare, statul avea obligația de a tine cont de asigurarea unei proporționalitati intre acest interes si speranța legitima a contestatorilor de a se bucura de dreptul câștigat pe viitor.
Consideră apelantul ca dreptul de pensie le-a fost stabilit contestatorilor sub imperiul legii nr.164/2001, având dreptul la o continuitate in ceea ce privește evoluția acelei legi in viitor. Or, reducerea pensiei s-a produs in mod total si evident imprevizibil.
Mai mult, imposibilitatea de a-si recupera vreodată sumele de bani pierdute si neindexarea pensiilor au dus la ruperea justului echilibru ce trebuie păstrat intre protecția proprietății si cerințele interesului general.
Daca s-ar interpreta imposibilitatea indexării pensiilor in sensul art. 102 din Legea nr. 263/2010, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual si valoarea punctului de pensie, fiind rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea speciala, pe cale de consecința aceasta indexare nu s-ar aplica nici celor care in urma revizuirii au obținut un cuantum mai mare al pensiei - fapt care nu corespunde realității.
Menționează apelantul ca pe toata durata exercitării activității lor de cadre militare active, contestatorii nu au avut șansa de a-si suplimenta veniturile, având de suportat incompatibilități si interdicții totale in vreme ce categorii profesionale au beneficiat de șansa suplimentarii veniturilor lor in lipsa oricăror incompatibilități si restricții.
Totodată, invocă apelantul obligația interpretării si aplicării dispozițiilor constituționale in materia drepturilor omului in conformitate cu tratatele internaționale ratificate de România, deci si in conformitate cu dispozițiile Convenției, care se impune tuturor autorităților publice romane.
Constatarea ca nu exista nicio dispoziție in cuprinsul Legii nr. 241/2013 care sa confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010 - septembrie 2013, nu impiedica instanțele de judecata sa faca aplicarea art. 20 din Legea fundamentala si sa dea prioritate pactelor si tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte si sa analizeze nemijlocit conventionalitatea acestor norme si a efectelor ei concrete asupra părtilor cauzei din litigiul cu care sunt sesizate, in raport cu circumstanțele fiecărei spete.
Față de amenda judiciara in cuantum de 1000 lei pentru fiecare contestator, dispusa de instanța, solicită apelantul să se dispună anularea acestor amenzi judiciare, din următoarele motive:
Dispozițiile art. 187 c.pr.civ. privesc incalcarea obligațiilor privind desfășurarea procesului si sancțiuni, iar legiuitorul a enumerat si faptele săvârșite in legătura cu procesul care impun un anume cuantum al amenzii judiciare.
În motivarea sentinței nu exista nicio referire la vreo fapta a contestatorilor sau a SCMD care sa justifice obligarea la plata amenzii judiciare, iar in dispozitivul sentinței la alineatul unde se dispune plata amenzii judiciare este invocat doar art. 187 c.pr.civ. fără a preciza alineatul care definește fapta care impune aceasta sancțiune.
Menționează apelantul că acțiunea nu a fost formulata cu rea-credinta, nici de SCMD, nici de contestatori sau cu depășirea scopului in care au fost recunoscute drepturile procesual civile.
Motivele care au stat la baza formulării acestei acțiuni au avut in vedere: Legea nr. 119/2010, HG nr. 735/2010, OUG nr. 1/2011, Legea nr. 263/2010, Legea nr. 241/2013, dispoziții a căror aplicare au condus la: nerespectarea principiului neretroactivitatii legii, deoarece au afectat drepturile de pensie stabilite anterior in mod corect si legal prin Legile nr. 164/2001 si nr. 179/2004; încălcarea principiului drepturilor deja câștigate - principiu consacrat in legislația interna de-a lungul timpului, deși nu este statuat "expresis verbis" in vreun act normativ, dar materializat in legi (spre exemplu, tot in domeniul pensiilor, Legea nr. 19/2000, art. 180, alin. (7), reglementa cuantumul cel mai favorabil al pensiei, conform acestui principiu, care a fost preluat si de Legea nr. 263/2010, art. 169, pct. 5); prin Legea nr. 119/2010 pensiile de serviciu au fost transformate in pensii in înțelesul Legii nr. 19/2000 si trebuiau tratate in conformitate cu prevederile art. 180, alin. 7 (cuantumul cel mai avantajos). Acest lucru nu s-a întâmplat, Guvernul emițând acte normative metodologice (HG nr. 735/2010 si OUG nr. 1/2011); instituția Avocatului poporului, in concluzia Raportului special pentru anul 2012 menționează: "aplicarea legislației de eliminare a pensiilor de serviciu s-a făcut cu nerespectarea textului din Constituție ce a reprezentat temeiul legal, iar măsura preconizata a aduce economii la buget a adus de fapt cheltuieli anuale suplimentare de cca 1 mld de lei"; militarii si polițiștii nu au contribuit la sistemul public de pensii pentru ca au făcut parte dintr-un alt sistem care nu prevedea aceasta obligație; încălcarea principiului nediscriminarii cetățenilor, având in vedere ca activitatea militarilor nu s-a desfășurat in baza legislației muncii, ci a fost de natura contractuala, fără carnete de munca. Ei si-au respectat pe deplin contractele semnate de-a lungul carierei, incepand cu accederea in instituțiile militare de învățământ. In prezent, nu se poate reconstitui cu precizie si exactitate volumul veniturilor realizate in cariera deoarece parte din documentele de evidenta s-au distrus conform legilor in vigoare si nu pot fi reconstituite; apariția unor situații concrete după emiterea deciziilor de recalculare, revizuire si regularizare sau cele emise in baza L.241/2013, precum si neindexarea pensiilor in care subofițeri si maiștrii militari au pensii mult mai mari decât unii ofițeri cu grade superioare si funcții de comanda.
Totodată, apreciază apelantul ca menținerea amenzii judiciare ar conduce in derizoriu dreptul la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 c.pr.civ si art. 6.1. din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
In cauză, consideră apelantul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Pentru motivele invocate, solicită apelantul in temeiul prevederilor art. 480 pct. 2 NCPC, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate, in sensul recunoașterii dreptului pretins, urmare a deciziilor emise in baza Legii nr. 241/2013, respectiv acordarea sumelor reținute in baza deciziilor de revizuire, obligarea intimatelor la repararea pagubei cauzate si indexarea cuantumului pensiilor stabilite in urma ultimelor decizii emise in baza Legii nr. 241/2013, precum si anularea amenzii judiciare pentru toți contestatorii menționați.
La 27.02.2015 și, respectiv, 02.03.2015 au depus la dosar întâmpinare intimații-pârâți M. A. Interne și C. de P. a Ministerului A. Interne, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La data de 26.03.2015 apelantul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată, cercetând pricina în limitele prevăzute de art. 476 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește criticile apelantului-reclamant S. C. Militare Disponibilizate, în numele membrilor săi de sindicat M. T., A. A. și G. V., împotriva măsurii amenzii judiciare dispuse prin sentința civilă nr._/14.11.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, Curtea constată că acestea sunt inadmisibile în calea de atac declarată împotriva sentinței de fond. Astfel, reclamantul a formulat apel împotriva sentinței primei instanțe, apel în cadrul căruia a criticat hotărârea și pe aspectul amenzii judiciare aplicate în baza art. 187 Cod procedură civilă.
Dar, potrivit art. 190 Cod procedură civilă, abaterea săvârșită, amenda și despăgubirea se stabilesc de către instanța în fața căreia s-a săvârșit fapta sau, după caz, de către președintele instanței de executare, prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia. Atunci când fapta constă în formularea unei cereri cu rea-credință, amenda și despăgubirea pot fi stabilite fie de instanța în fața căreia cererea a fost formulată, fie de către instanța care a soluționat-o, atunci când acestea sunt diferite.
În cauză, amenda a fost stabilită chiar prin sentința pronunțată în cauză, dar legea prevede că împotriva hotărârii prin care se stabilește amenda cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia. Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii. În toate cazurile, cererea se soluționează, cu citarea părților, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea. Încheierea prevăzută la alin. 3 este definitivă (art. 191 Cod procedură civilă).
Deci, împotriva măsurii amenzii judiciare aplicate prin sentința instanței de fond, apelantul nu putea face decât cerere de reexaminare, legea prevăzând expres exclusivitatea acestei căi de atac („numai cerere de reexaminare”), cerere care este de competența unui alt complet al aceleiași instanțe care a aplicat amenda.
În consecință, Curtea nu poate primi aceste critici în cadrul apelului formulat, motiv pentru care vor fi respinse ca inadmisibile.
Sub acest aspect, Curtea reține și dispozițiile art. 457 Cod procedură civilă, referitoare la legalitatea căilor de atac, potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege. Atunci când instanța dispune recalificarea căii de atac, de la data pronunțării încheierii, pentru părțile prezente, sau de la data comunicării încheierii, pentru părțile care au lipsit, va curge un nou termen pentru declararea sau, după caz, motivarea căii de atac prevăzute de lege.
Ținând seama de faptul că Tribunalul a menționat greșit în cuprinsul sentinței pronunțate că hotărârea poate fi atacată doar cu apel, chiar dacă prin aceasta se stabilise și o amendă judiciară, calea de atac prevăzută de lege împotriva acesteia fiind reexaminarea, având în vedere soluția ce se va pronunța pe criticile împotriva amenzii, Curtea constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 457 alin. 3 Cod procedură civilă, de la data comunicării prezentei decizii urmând a începe să curgă termenul pentru exercitarea cererii de reexaminare prevăzute de lege împotriva amenzii judiciare.
În ceea ce privește apelul declarat împotriva soluției pronunțate de prima instanță pe cererea de chemare în judecată formulată în cauză, Curtea constată că susținerile apelantului sunt nefondate, aspect ce rezultă din înscrisurile administrate în cauză și din dispozițiile legale incidente.
Apelantul-reclamant SCMD, în numele membrilor săi de sindicat menționați, a învestit instanța în cauză cu pretenții reprezentând acordarea sumelor reținute în baza deciziilor de revizuire pentru perioada ianuarie 2012 - septembrie 2013, repararea prejudiciului suferit prin achitarea în totalitate a sumelor reținute la care să se calculeze dobânda legală și indicele de inflație, până la plata acelor sume, precum și indexarea cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimelor decizii emise în baza Legii nr. 241/2013, anual, în funcție de inflație și de creșterea salariului real.
Hotărârea pronunțată este legală și temeinică, în mod corect instanța de fond a analizat pretențiile apelantului-reclamant, în baza probelor administrate și dispozițiilor legale incidente, răspunzând fiecărui motiv invocat în susținerea cererii de chemare în judecată, considerentele fiind însușite de Curte.
În apel, hotărârea a fost criticată invocându-se nelegalitatea operațiunii de modificare a naturii juridice a pensiei contestatorilor reprezentați în cauză de S. reclamant, M. T., A. A. și G. V., din pensie de serviciu stabilită în baza Legii nr. 164/2001 în pensie în sistemul public, necesitatea de a menține pensia de serviciu, în raport de restricțiile specifice vieții militare, modul cu totul imprevizibil de transformare a naturii pensiei, precum și depășirea de către stat a limitelor în care dreptul său de a legifera în domeniul analizat trebuie exercitat, impunând persoanelor vizate o sarcină excesivă și disproporționată.
Acestea se constituie în argumente împotriva operațiunii realizate prin Legea nr. 119/2010 și OUG nr. 1/2011, care nu fac obiectul cererii de chemare în judecată, limitat la efectele Legii nr. 241/2013. În plus, apelantul-reclamant avea posibilitatea contestării deciziilor de revizuire, procedură prin intermediul căreia putea invoca toate aspectele menționate.
În consecință, toate aceste susțineri pot fi analizate numai ca argumente în favoarea cererii de a le fi acordate contestatorilor sumele reținute în baza deciziilor de revizuire pentru perioada ianuarie 2012 - septembrie 2013.
Instanța de fond a făcut o analiză pertinentă a acestor pretenții, concluzionând în mod corect că repunerea în plată a cuantumului pensiei pentru destinatarii Legii nr. 241/2013 nu poate opera decât în condițiile expres stabilite de aceasta, adică începând cu luna octombrie 2013.
Pentru perioadă anterioară, deciziile emise în baza Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011 au produs efecte depline, nefiind anulate, astfel că valoarea pensiei primite de contestatori a respectat prevederile legale. Cât timp au fost respectate dispozițiile legale în conformitate cu care pensia contestatorilor a fost recalculată și, ulterior, revizuită, dovadă fiind menținerea acelor decizii, nu mai poate fi repusă în discuție nelegalitatea operațiunilor respective, astfel că nu poate fi impusă autorității competente obligația de a plăti sume suplimentare, în condițiile în care calculul a fost unul corect și nu i se poate reține vreo faptă nelegală și culpabilă.
Repunerea în plată a pensiei din luna decembrie 2010, prin Legea nr. 241/2010, nu poate fi interpretată în sensul că produce efecte și pentru o perioadă anterioară lunii octombrie 2013, deoarece prevederea legală este explicită și nu lasă loc de interpretări: operează numai din luna octombrie 2013.
Totodată, prima instanță a făcut o analiză pertinentă a susținerii reclamantului în sensul că neacordarea acestor diferențe încălcă dreptul de proprietate, pe care Curtea și-o însușește. În acest sens, Curtea reține că drepturile de pensie de care contestatorii au beneficiat în perioada de referință au fost stabilite urmare a recalculării și revizuirii în baza Legii nr. 119/2010 și OUG 1/2011. Recalcularea și revizuirea pensiilor de serviciu au reprezentat o "ingerință" din perspectiva dreptului de proprietate al contestatorilor raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar aceasta a fost prevăzută de lege (Legea nr. 119/2010 și OUG 1/2011), a urmărit un scop legitim și a respectat un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
În privința interpretării art. 2 din Legea nr. 241/2013, Curtea constată că art. 1 din lege, aplicabil în speță, trebuie privit în mod independent de dispozițiile art. 2, care are în vedere ipotezele în care au fost constatate, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie revizuite conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite. Art. 1 reprezintă o dispoziție de favoare, pe termen limitat (până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale OUG nr. 1/2011, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010) pentru pensionarii militari ale căror pensii recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, au un cuantum mai mic decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, aceștia urmând să beneficieze de cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. Nu este vorba de o constatare a unor diferențe în urma unor recalculări/revizuiri succesive, ci de o dispoziție aplicabilă pentru viitor, începând cu 1.10.2013.
Art. 102 din Legea nr. 263/2010 nu este aplicabil deoarece pensia contestatorilor, astfel cum a fost repusă în plată în baza Legii nr. 241/2013, nu este o pensie în sistemul public, astfel că nu poate urma algoritmul de calcul al acesteia.
Deși s-a invocat interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, se poate observa că instanța a avut de interpretat și aplicat o normă legală, nu un anumit act juridic, astfel că aceasta este o susținere fără fundament.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea, constatând că hotărârea primei instanțe pe fondul cauzei este legală și temeinică, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil apelul exercitat de apelantul-reclamant S. C. Militare Disponibilizate, în numele membrilor săi de sindicat M. T., A. A. și G. V., împotriva măsurii amenzii judiciare dispuse prin sentința civilă nr._/14.11.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ .
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant S. C. Militare Disponibilizate, cu sediul în București, ., sector 1, în numele membrilor săi de sindicat M. T., CNP_, domiciliat în A., ., ., A. A., CNP_, domiciliat în comuna Sălard, ., județul Bihor și G. V., CNP_, domiciliat în Slobozia, ., ., împotriva sentinței civile nr._/ 14.11.2014, în contradictoriu cu intimații M. A. Interne, cu sediul în București, .. 1A, sector 1, și C. de P. Sectorială a Ministerului A. Interne, cu sediul în București, .. 3, sector 4.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
D. A. T. A. I. C.
GREFIER
I. L. B.
Red. Jud.A.I.C.
Tehnored. G.Z.
5ex./24.07.2015
Jud.fond: M.S.V. C.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1370/2015.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 420/2015. Curtea... → |
|---|
